1ra-1376/2021 — art. 352 alin. 1 , art. 190 al. 1CP

1ra-1376/2021 — art. 352 alin. 1 , art. 190 al. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1376/2021

1-16100856-01-1ra-06052021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Roșca Veaceslav cu inculpații, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021, în cauza

penală în privința lui,

Dumbravă Sergiu xxxxxxxx, născut la data de

xxxxxx, originar și domiciliat în xxxxxxxxxx,

Dumbravă Igor xxxxx, născut la data de

xxxxxx, originar și domiciliat în satul xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.08.2016 – 27.03.2020;

Instanța de apel: 20.05.2020 – 24.02.2021;

Instanța de recurs: 06.05.2021 – 17.01.2022.

A C O N S T A T A T :

procesul penal intentat în privința lui Dumbravă Sergiu în baza art. 352 alin. (1)

Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta acestuia constituie o contravenție.

Dumbravă Sergiu a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 353 Cod contravențional.

S-a încetat procesul contravențional în privința lui Dumbravă Sergiu în

baza art. 335 Cod contravențional, din motivul prescripției termenului de tragere

la răspundere contravențională.

Dumbravă Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

A fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Dumbravă Igor de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu liberarea

acestuia de răspunderea penală, pe motivul expirării termenului prescripției

tragerii la răspundere penală.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de către partea civilă

Gohberg Eugenia în cadrul procesului penal, prin încasarea în mod solidar de la

Dumbravă Sergiu și Dumbravă Igor în beneficiul Eugeniei Gohberg suma de

1

4 000 (patru mii) Euro, convertiți în valută națională conform cursului BNM la

data comiterii faptei, cu titlu de prejudiciu material, însă pentru stabilirea exactă

a cuantumului despăgubirilor urmează să se expună instanța civilă.

este învinuit în faptul că, în perioada anului 2013, data exactă de către organul de

urmărire penală nu a fost stabilită, în xxxxxxxx, aflându-se în posesia temporară

a automobilului de model xxxxxxxx, anul fabricării 1985, despre care cunoștea cu

certitudine că îi este străin, însă considerând în mod arbitrar și samavolnic că

este proprietarul legal asupra acestui bun, care i-a revenit în contul unei datorii

dar despre care cunoștea că aparține real cet. Gohberg Eugenia, care l-a procurat

în anul 2004 de la Manolache Constantin contra sumei de 4 000 Euro,

echivalentul conform ratei oficiale medii de schimb a BNM: 1 Euro = 15.32 lei, ce

constituia 61,280 lei, urmărind scopul realizării unui profit ilegal, ducându-l în

eroare pe Merzîncu Dorin cu privire la natura juridică a dreptului de proprietate

asupra acestui vehicul, susținând eronat că este proprietarul vehiculului și deține

dreptul de proprietate și actele asupra acestuia, s-a înțeles cu acesta de a-l vinde

lui Merzîncu Dorin contra sumei de 4000 Euro, bani care ulterior i-au fost

transmiși feciorului Dumbravă Igor, care, la rândul său a acționat în mod ilegal,

cunoscând despre faptul unei înțelegeri care a avut loc anterior între tatăl său

Dumbravă Sergiu cu Merzîncu Dorin cu privire la vânzarea ultimului a acestui

automobil, a primit suma de 4 000 Euro, cauzând în asemenea mod părții

vătămate Gohberg Eugenia o daună materială considerabilă în proporții mari.

Acțiunile lui Dumbravă Sergiu au fost calificate de către organul de

urmărire penală conform prevederilor art. 352 alin. (1) Cod penal, după

calificativi: „Samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în

mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în

proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice sau juridice”.

Prima instanță în cadrul examinării cauzei nu a constatat faptul cauzării de

către Dumbravă Sergiu prin acțiunile sale a daunelor în proporții mari părții

vătămate Gohberg Eugenia, ca element obligatoriu al componenței de infracțiune

prevăzute de art.352 alin.(1) Cod penal.

În continuare a menționat că, urmarea prejudiciabilă de pe seama

inculpatului nu s-a manifestat în cauzarea de daune în proporții mari aduse

drepturilor și intereselor ocrotite de legea penală părții vătămate Gohberg

Eugenia. Potrivit învinuirii formulate, timpul comiterii infracțiunii prevăzute de

art.352 alin.(1) Cod penal, aduse lui Dumbravă Sergiu este perioada anului 2013.

Astfel, potrivit învinuirii și acțiunii civile înaintate de către Gohberg

Eugenia, inculpatul ar fi cauzat părții vătămate un prejudiciu în valoare de 4000

Euro, echivalentul a 66 880 lei.

Acordând eficiență prevederilor art.126 Cod penal, prima instanță a

constatat că în perioada anului 2013, salariul mediu lunar prognozat pe

economie, potrivit Hotărîrii Guvernului privind aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2013 nr.951 din

2

20.12.2012 în mărime de 3850 lei, iar prin urmare prejudiciu cauzat nu intră în

aceste limite, valoarea minimă fiind de 79 200 lei.

Astfel, a ajuns la concluzia, că acțiunile lui Dumbravă Sergiu întrunesc

elementele constitutive a contravenției prevăzută de art. 335 Cod

contravențional, după semnele: ,,Samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar

a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație,

fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei”, și a considerat că, conform

probelor administrate pe dosar atât la faza de urmărire penală cât și cele

cercetate în ședința instanței de fond acțiunile comise de Dumbravă Sergiu,

constituie o contravenție prevăzută de art.335 Cod contravențional, deoarece

fapta ilicită comisă de către Dumbravă Sergiu nu constituie o infracțiune, pe

motivul lipsei daunei în proporții mari părții vătămate Gohberg Eugenia.

Totodată, prima instanță a constatat că, Dumbravă Igor în perioada anului

2013, data exactă de către organul de urmărire penală nu a fost stabilită, aflându-

se în xxxxxx urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul vânzării lui Merzîncu Dorin a

automobilului de model xxxxxxx anul fabricării 1985, pe care l-a dus în eroare

privind natura juridică a dreptului de proprietate atât lui cât și tatălui său

Dumbravă Sergiu, a cerut și dobândit de la ultimul suma de 4000 Euro,

echivalentul conform ratei oficiale de schimb a BNM: 1 Euro/16,72 lei, ce

constituia 66 880 lei, care la momentul comiterii infracțiunii constituia

echivalentul a 3344 unități convenționale, sumă de bani ce a fost însușită cu titlu

de preț pentru înstrăinarea automobilului, astfel, cauzând părții vătămate o

daună materială considerabilă în proporții mari.

La data de 12.12.2018, acuzatorul de stat, procuror în Procuratura Hîncești,

Butnariuc Mihaela a prezentat o ordonanță de modificare a învinuirii în cauza

penală privind acuzarea inculpatului Dumbravă Igor.

În urma modificărilor operate în dispoziția art. 190 alin. (1) Cod penal prin

Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative, acuzarea a

modificat în cadrul examinării cauzei învinuirea adusă inculpatului Dumbravă

Igor - incriminându-i săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin (1) Cod

penal.

Astfel, acțiunile lui Dumbravă Igor au fost calificate de către organul de

urmărire penală conform prevederilor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal, după indicii calificativi: „Dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii, care a produs daune considerabile”.

atacată cu apel de către avocatul Roșca Veaceslav în numele inculpaților

Dumbravă Sergiu și Dumbravă Igor prin care a solicitat casarea sentinței,

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatul Dumbravă Sergiu învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 352 alin. (1) Cod penal să fie achitat și inculpatul Dumbravă Igor învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal să fie achitat.

3

3.1 În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- instanța de judecată în mod intenționat a interpretat eronat atât

circumstanțele speței, cât și atitudine imparțială față de Dumbravă Sergiu și

Dumbravă Igor, ignorând principiile prezumției nevinovăției și dreptul la un

proces echitabil;

- urmare a cercetării dosarului penal s-a constatat că, Dumbravă Sergiu

(tata), Dumbravă Igor (fiul) ambii locuitori a-i satului xxxxxxx, au inițiat o

activitate comună la prelucrarea terenurilor agricole din satul Onești. Din

declarațiile părților rezultă că de fapt partea vătămată Gohberg Eugenia acționa

în raport cu Dumbravă Sergiu și Dumbravă Igor în calitate de angajator. Având

în vedere necesitatea apărută martorul Manolache Constantin în anul 2005 a luat

parte la solicitarea lui Gohberg Eugenia, la licitația petrecută de către Ministerul

Apărării, cu privire la realizarea tehnicii militare trecută la uzură. La licitația

respectivă au participat doar colaboratorii Ministerului Apărării, iar la caz

Manolache Constantin, care a preluat autovehiculul de model „Ural”, anul

fabricației 1985, la un preț de 5100 lei. Ulterior, acest automobil a fost

înmatriculat pe numele lui Manolache Constantin, cu eliberarea certificatului de

înmatriculare;

- potrivit materialelor dosarului penal, la 11.12.2015, Gohberg Eugenia s-a

adresat către Inspectoratul de poliție mun. Hîncești, solicitând atragerea la

răspunderea penală a cet. Dumbravă Sergiu;

- în motivarea plângerii Gohberg Eugenia, a relatat că deține cu titlu de

proprietar (f.d. 32) automobilul de model „Ural”, anul fabricației 1985, număr de

înmatriculare xxxxxxxx, care a fost procurat de la Manolache Constantin contra

sumei de 4 000 Euro. Gohberg Eugenia a efectuat anumite investiții la acest bun,

prin procurare de anvelope de 1 000 Euro. Automobilul a fost transmis la

păstrare lui Dumbravă Sergiu, în perioada 2005 - 2015;

- fiind audiată în calitate de parte vătămată în cadrul ședințelor de

judecată, Gohberg Eugenia a declarat în fața instanței inițial că, a transmis suma

de 4 000 Euro lui Manolache Constantin, ulterior s-a schimbat poziția declarând

că suma a fost transmisă Ministrului Apărării, iar pe final declarând că nu ține

minte;

- în cadrul cercetării circumstanțelor cazului penal, s-a constatat că

proprietar al bunului mobil de model „Ural” este Manolache Constantin, care

actualmente activează în cadrul Academiei de Științe din Republica Moldova, iar

anterior a demisionat de la Ministerul Apărării, cu grad de colonel. În anul 2005,

a fost solicitat de o rudă apropiată (care nu a fost audiată) care acționa în

interesele lui Gohberg Eugenia să participe la licitația de vânzare a automobilelor

militare. Ulterior, participând la licitația respectivă, a obținut dreptul de a

procura automobilul relatat de model „Ural”, expus la licitație contra sumei de 4

800 lei, iar adjudecat contra sumei de 5100 lei. A indicat Manolache Constantin că

acest bun mobil, a fost transmis tot în anul 2005, cu perfectarea procurii lui

Gohberg Eugenia, fără a percepe careva sume sau avantaje. A mai indicat

Manolache Constantin că nu a încheiat vreun contract cu Gohberg Eugenia de

4

vânzare-cumpărare, nu a primit nici un leu de la partea vătămată, deoarece a

acționat la rugămintea unei rude;

- acuzarea în momentul audierii martorului Manolache Constantin, a

„evitat” adresarea întrebărilor ce vizează cine este proprietar al bunului mobil,

dacă a fost procurat acest bun de Gohberg Eugenia, valoarea tranzacției, probe în

acest sens;

- în perioada transmiterii bunului 2005-2015, în posesia lui Dumbravă

Sergiu, partea vătămată Gohberg Eugenia, nu avea la dispoziție nici un drept

real în a administra acest bun, drept apărut doar la 26.11.2015, adică cu câteva

zile înaintea adresării către IP Hîncești, odată cu încheierea contractului de

comodat. Însă, acest contract de comodat, potrivit prevederilor art. 859-864 Cod

civil, în redacția de până la modernizare 01.03.2019, este cu titlu gratuit;

- întru a constata existența componenței contravenției prevăzută la art. 335

(dar din textul sentinței se indică - se recunoaște vinovat Dumbravă Sergiu în

comiterea contravenției prevăzute de art. 353 Cod contravențional), instanța

urma a ține cont că, samavolnicia se exprimă prin realizarea unui drept efectiv

sau presupus, într-o modalitate care se contrazice cu ordinea stabilită de lege sau

de alte acte normative;

- pentru contravenția de samavolnicie, în mod obligatoriu, este necesară

realizarea unui drept efectiv sau presupus, în caz contrar, lipsește componența

de contravenție respectivă;

- după cum s-a relatat, proprietarul automobilului de model „Ural”,

Manolache Constantin nu a formulat pretenții față de Dumbravă Sergiu, cu

privire la restituirea bunului sau contravaloarea acestuia;

- la dosar nu există probe care vor demonstra faptul transmiterii bunului

fie prin încheierea actului de predare-preluare, fie de transmitere la păstrare;

- consideră că la caz, există doar raporturi de ordin civil, prin care partea

lezată într-un drept poate realiza acest interes prin adresarea în ordinea civilă cu

acțiunea respectivă;

- modalitatea de apărare aleasă de Gohberg Eugenia, susținută de organul

de urmărire penală și ulterior de către instanța de judecată sunt contrare

legislației și denotă persistența unor interese de ordin material;

- în cadrul cercetării dosarului penal în cauză, nu o singură dată s-a

constatat că partea vătămată Gohberg Eugenia nu are nimic comun cu obiectul

examinat - bunul mobil pretins a fi deposedat. Urmare a circumstanțelor cauzei

s-a constatat că proprietarul automobilului de model „Ural”, Manolache

Constantin nu revendică careva obiecții față de Dumbravă Igor, privind bunul

relatat;

- nu este clară poziția atât din partea acuzatorului, cât și instanței de

judecată, modul prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului;

- încă la etapa de urmărire penală, urma a fi efectuată o evaluare -

expertiza merceologică asupra automobilului, fiind determinată valoarea reală a

acestuia și încadrarea/calificarea faptei, prin aplicarea corectă a normelor

Codului penal;

5

- faptele invocate de instanța de judecată, nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, deoarece suntem în prezența unui

litigiu civil;

- s-a constatat că, automobilul „Ural”, a fost dobândit cu titlu de proprietar

de către Manolache Constantin, în anul 2005. Partea vătămată Gohberg Eugenia,

în anul 2005, a transmis acest bun lui Dumbravă Sergiu, fiind utilizat în scopuri

comune de antreprenoriat desfășurat în localitatea Onești. În perioada anilor

2005 - 2015, Gohberg Eugenia nu s-a interesat de soarta bunului, și doar în 2015,

odată cu divizarea afacerii comune cu Dumbravă Sergiu, și-a reamintit de un bun

care nu îi aparține;

- nu există probe ce ar demonstra că Dumbravă Igor a acționat premeditat

și a urmărit scopul obținerii unui bun ilicit prin înșelăciune, or, faptul că acesta a

activat în comun cu Gohberg Eugenia, folosind un bun în afaceri unei alte

persoane, nu este un indiciu clar. Proprietarul bunului, care este în drept să

pretindă la acest bun, nu a apelat către organul de urmărire penală, nu a

formulat alte obiecții către apelant. Faptul că, între Gohberg Eugenia și

Dumbravă Sergiu (și nu Dumbravă Igor), a existat o înțelegere cu privire la

desfășurarea activității de antreprenoriat, relații care sunt reglementate de

legislația civilă, nu poate servi temei de răzbunare, cu implicarea organelor de

drept;

- în legătură cu faptul că, valoarea bunului constituie suma mai mare de

1 000 lei, fapt ce cade sub reglementarea pozițiilor la art. 208, 209, 210 Cod civil,

în redacția de până la modernizarea, Gohberg Eugenia urma să încheie un

contract, cu respectarea prevederilor la art. 666, 680 Cod civil;

- la depunerea plângerii din 11.12.2015 (f.d. 8), Gohberg Eugenia a indicat

că a transmis bunul lui Dumbravă Sergiu, iar tehnica aparține societății. Din

declarațiile părții vătămate Gohberg Eugenia rezultă că, Dumbravă Igor, a fost

angajat cu titlu de salariat, exercitând funcția de tractorist. În astfel de

împrejurări persistă relațiile de muncă, iar, în cazul în care un salariat a cauzat

un prejudiciu angajatorului, ultimul a fost în drept să acționeze conform art. 327-

328, 333 - 344 Codul muncii.

2021, apelul declarat de avocatul Roșca Veaceslav în numele inculpaților

Dumbravă Sergiu și Dumbravă Igor a fost admis, casată total sentința, inclusiv

din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

A fost încetat procesul penal pornit în privința lui Dumbravă Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal pe motiv că fapta

săvârșită de acesta constituie o contravenție administrativă prevăzută de art. 335

Cod contravențional. Procesul contravențional în privința lui Dumbravă Sergiu a

fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

Dumbravă Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și liberat de pedeapsă penală în temeiul

6

art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de Gohberg Eugenia privind

repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

4.1 Instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

a constatat că prin sentință, prima instanță l-a recunoscut pe inculpatul

Dumbravă Igor vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal și a încetat procesul penal privind învinuirea lui Dumbravă Igor de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu liberarea

acestuia de răspunderea penală, pe motivul expirării termenului prescripției

tragerii la răspundere penală.

În continuare a notat că, la adoptarea acestei soluții, prima instanță, urma

să rețină faptul că, în acord cu prevederile art. 332 alin. (1) Cod procedură

penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din

temeiurile prevăzute în art.275 pct. 5)–9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în

cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă.

În contextul dat, instanța de apel a indicat faptul că, prima instanță

recunoscându-l vinovat pe inculpatul Dumbravă Igor de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și constatând faptul că, la data

pronunțării sentinței de condamnare a expirat termenul de prescripție de tragere

la răspundere penală, urma să pronunțe o sentințe de condamnare, cu liberarea

de pedeapsă a inculpatului în conformitate cu art. 60 Cod penal. Or, soluția

primei instanțe de a pronunța o sentință de condamnare, cu liberarea

inculpatului de răspunderea penală, pe motivul expirării termenului prescripției

tragerii la răspundere penală contravine voinței legiuitorului reglementată în

conținutul art. 389 alin. (4), pct. 3) Cod procedură penală.

Instanța de apel a reținut că prin rechizitoriu, inculpatului Dumbravă

Sergiu i s-a incriminat comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod

penal, individualizată prin - samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim

sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat

daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Prin sentință, prima instanță a încetat procesul penal intentat în privința

inculpatului Dumbravă Sergiu în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

fapta acestuia constituie o contravenție, respectiv, prima instanță l-a recunoscut

vinovat pe Dumbravă Sergiu de comiterea contravenției prevăzute de art. 353

Cod contravențional și a încetat procesul contravențional în privința lui

Dumbravă Sergiu în baza art. 335 Cod contravențional, din motivul prescripției

termenului de tragere la răspundere contravențională.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, prima instanță l-a recunoscut

vinovat pe Dumbravă Sergiu de comiterea contravenției prevăzute de art. 353

Cod contravențional (ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a

7

normelor de drept, opunerea de rezistență), dar a încetat procesul

contravențional în baza altei contravenții, și anume prevăzute de art. 335 Cod

contravențional (samavolnicia), în aceste condiții, instanța de apel a constatat că,

concluziile primei instanțe sunt contradictorii și care nu pot fi corectate, decât

prin desființarea totală a sentinței, or, aceste divergențe afectează circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei ce îl vizează pe inculpatul Dumbravă Sergiu,

îndeosebi încadrarea juridică a faptei și survenirea răspunderii

penale/contravenționale pentru fapta comisă.

În continuare, instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în

ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței,

utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și

probele administrate, a stabilit că acțiunile inculpatului Dumbravă Igor cuprind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal -

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare

a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii,

care a produs daune considerabile, iar acțiunile inculpatului Dumbravă Sergiu

urmează a fi reîncadrate din prevederile art. 352 alin. (1) Cod penal, în baza art.

335 Cod contravențional- samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui

drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă fapta nu

constituie infracțiune.

Raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei

penale, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de partea apărării nu

își găsesc confirmare în starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru

care a respins solicitarea de apel formulată de avocatul Roșca Veaceslav privind

pronunțarea unei sentințe de achitare.

Instanța de apel a reținut astfel că în cadrul ședinței de judecată au fost

prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Dumbravă Igor în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, totodată, instanța de apel în

vederea neagravării situației inculpatului Dumbravă Sergiu în propriul apel, a

încadrat acțiunile acestuia în baza art. 335 Cod contravențional, așa cum, în

cadrul cercetării judecătorești nu a fost stabilit nici un temei de achitare a

inculpatului în conformitate cu art. 390 Cod procedură penală.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Dumbravă Igor în perioada anului

2013 a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal. În

conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1), lit. b) Cod penal, termenul de

prescripție a început să curgă din ziua săvârșirii infracțiuni – perioada anului

2013 și care are termenul de expirare în perioada anului 2018, astfel din acel

moment au expirat peste 5 ani.

Din materialele cauzei penale rezultă că termenul de prescripție nu a fost

întrerupt, la caz, nu a fost constatat că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care, conform Codului penal, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un

termen mai mare de 2 ani, la fel, termenul de prescripție nu a fost suspendat,

inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, iar în

8

consecință, se atestă că termenul de prescripție de tragere la răspundere penală

de 5 ani a expirat în perioada anului 2018.

În circumstanțele indicate, reieșind din prevederile art. 60 Cod penal,

instanța de apel a constatat că, pentru fapta prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod

penal, imputată inculpatului, a intervenit termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală a persoanei, condiții în care procesul penal urmează a fi

încetat, totodată, coroborat prevederile normelor citate și ale art. 332 alin. (1) Cod

procedură penală, procesul penal în privința inculpatului Dumbravă Igor

învinuit în baza art.190 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetat, cu liberarea

inculpatului de pedeapsa penală, în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Dumbravă Sergiu, instanța

de apel a stabilit că prin rechizitoriu inculpatului i s-a incriminat comiterea faptei

prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal, astfel, a constatat că potrivit învinuirii

formulate, timpul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal,

aduse lui Dumbravă Sergiu este perioada anului 2013.

Astfel, acordând eficiență prevederilor art. 126 Cod penal, a constatat că, în

perioada anului 2013, salariul mediu lunar prognozat pe economie, potrivit

Hotărîrii Guvernului privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe

economie prognozat pentru anul 2013 nr. 951 din 20.12.2012 în mărime de 3850

lei, iar prin urmare prejudiciul cauzat nu intră în aceste limite, valoarea minimă

fiind de 79 200 lei.

Urmare, instanța de apel a încadrat acțiunile comise de Dumbravă Sergiu

în baza contravenției prevăzută de art. 335 Cod contravențional, deoarece fapta

ilicită comisă de către Dumbravă Sergiu nu constituie o infracțiune, pe motivul

lipsei daunei în proporții mari părții vătămate Gohberg Eugenia.

A mai constatat că, potrivit materialelor cauzei, contravenția a fost comisă

în perioada anului 2013, iar până la momentul actual s-a depășit termenul de

prescripție de tragere la răspundere contravențională, motiv din care instanța de

apel a considerat necesar de a înceta procesul contravențional în privința lui

Dumbravă Sergiu, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Instanța de apel a dispus respingerea acțiunii civile înaintată de partea

civilă Gohberg Eugenia privind recuperarea prejudiciului material în sumă de

4 000 Euro, deoarece reieșind din prevederile art.325 alin.(1) Cod procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, iar potrivit actului de învinuire și situației faptice stabilite, părții

vătămate și civile Gohberg Eugenia nu i-a fost cauzat un prejudiciu material

legat de săvîrșirea acțiunii de samavolnicie din partea lui Dumbravă Sergiu, ce se

exprimă în cheltuieli prevăzute la art.219 alin.(2), (3) Cod procedură penală.

În continuare instanța de apel a respins alegațiile avocatului Roșca

Veaceslav referitor la existența unor raporturi de ordin civil, prin care partea

lezată într-un drept poate realiza acest interes prin adresarea în ordinea civilă cu

acțiunea respectivă, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit faptul că,

Dumbravă Sergiu, aflându-se în posesia temporară a automobilului de model

9

„xxxxxxx”, cu numărul de înmatriculare xxxxxx, despre care cunoștea cu

certitudine că îi este străin, însă considerând în mod arbitrar și samavolnic că

este proprietarul legal asupra acestui bun, care i-a revenit în contul unei datorii

dar despre care cunoștea că aparține real cet. Gohberg Eugenia, care l-a procurat

în anul 2004 de la Manolache Constantin contra sumei de 4000 Euro a urmărit

scopul realizării unui profit ilegal, ducându-l în eroare pe Merzîncu Dorin cu

privire la natura juridică a dreptului de proprietate asupra acestui vehicul,

susținând eronat că este proprietarul vehiculului și că deține dreptul de

proprietate și actele asupra acestuia, s-a înțeles cu acesta de a-l vinde lui

Merzîncu Dorin contra sumei de 4000 Euro, bani care ulterior i-au fost transmiși

feciorului Dumbravă Igor, care, la rândul său a acționat în mod ilegal, cunoscând

despre faptul unei înțelegeri care a avut loc anterior între tatăl său Dumbravă

Sergiu cu Merzîncu Dorin cu privire la vânzarea ultimului a acestui automobil, a

primit suma de 4000 Euro.

Tot în acest sens, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de

către avocatul Roșca Veaceslav referitor la faptul că, proprietarul automobilului

de model „Ural”, Manolache Constantin nu a formulat pretenții față de

Dumbravă Sergiu, cu privire la restituirea bunului sau contravaloarea acestuia,

or, aceste circumstanțe nu și-au găsit confirmare în baza probelor administrate la

dosar, deoarece partea vătămată Gohberg Eugenia în anul 2005 a procurat de la

Manolache Constantin camionul de model „Ural” pentru care a achitat suma de

4000 Euro și care a și depus plângere la organul de urmărire penală.

A apreciat ca fiind pertinente și concludente declarațiile părții vătămate

Gohberg Eugenia care a declarat că, despre faptul înstrăinării acelui camion ar fi

aflat de la Merzîncu Dorin când a fost telefonată, însă dreptul de a înstrăina

bunul nu l-a transmis nimănui. Camionul a fost procurat ca persoană fizică și

după ce a fost lăsat acolo, familia Dumbravă l-au dezmembrat. Manolache

Constantin nu are careva pretenții față de ea și nu a reușit să înmatriculeze acel

camion pe numele ei sau a firmei, pentru camion a achitat suma de 3000 Euro și

pentru anvelope aparte încă 1000 Euro. Declarațiile părții vătămate Gohberg

Eugenia coroborează cu declarațiile martorului Manolache Constantin, care în

cadrul ședinței de judecată a confirmat că, Gohberg Eugenia având nevoie de un

camion de acel gen, l-a rugat să se înscrie pe listă pentru procurarea camionului,

ultima a mers a ales mașina, a achitat suma, camionul a fost scris pe el, la care

acesta i-ar fi întocmit procură prin care i-a transmis drepturile asupra acelui

camion. Suma pentru camion a fost achitată de către dna Gohberg direct în casă,

dar nu-și amintește ce sumă a fost și că el nu a primit nici o sumă de bani.

În ceea ce privește poziția avocatului Roșca Veaceslav care a invocat în

repetate rânduri că de fapt, partea vătămată Gohberg Eugenia în anul 2005, a

transmis acest bun lui Dumbravă Sergiu, fiind utilizat în scopuri comune de

antreprenoriat desfășurat în localitatea Onești, în perioada anilor 2005 - 2015,

Gohberg Eugenia nu s-a interesat de soarta bunului și doar în 2015, odată cu

divizarea afacerii comune cu Dumbravă Sergiu, și-a reamintit de un bun care nu

îi aparține, instanța de apel a apreciat că această stare de fapt nu constituie un

10

temei de înlăturare a răspunderii de către Dumbravă Sergiu, deoarece, ultimul

anume ca urmare a faptului că se afla în posesia temporară a autocamionului și

despre care cunoștea cu certitudine că îi este străin și în mod arbitrar și

samavolnic că este proprietarul legal asupra acestui bun, care i-a revenit în

contul unei datorii, dar despre care cunoștea că aparține real cet. Gohberg

Eugenia, care l-a procurat în anul 2004 de la Manolache Constantin contra sumei

de 4000 Euro, a urmărit scopul realizării unui profit ilegal, ducându-l în eroare

pe Merzîncu Dorin cu privire la natura juridică a dreptului de proprietate asupra

acestui vehicul, susținând eronat că este proprietarul vehiculului și deține

dreptul de proprietate și actele asupra acestuia, s-a înțeles cu acesta de a-l vinde

lui Merzîncu Dorin contra sumei de 4000 Euro.

Cu referire la alegațiile avocatului Roșca Veaceslav potrivit căruia, nu este

clară poziția atât din partea acuzatorului, cât și instanței de judecată, referitor la

modul prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului, încă la etapa de urmărire

penală, urma a fi efectuată o evaluare - expertiza merceologică asupra

automobilului, pentru a determina valoarea reală a acestuia, instanța de apel lea

respins ca fiind nefondate, or, prin probele administrate și analizate supra

organul de urmărire penală a stabilit costul camionului de model „Ural”, fiind

apreciate de instanța de apel ca pertinente și concludente întru constarea valorii

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale inculpaților în sumă de 4000 Euro,

echivalentul conform ratei oficiale de schimb a BNM: 1 Euro/16,72 lei, ce

constituia 66 880 lei, care la momentul comiterii infracțiunii constituia

echivalentul a 3344 unități convenționale.

Roșca Veaceslav cu inculpații prin care invocând incidența pct. 6), 7), 8) și 12) a

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, au solicitat casarea

deciziei și sentinței, rejudecarea cauzei prin care inculpatul Dumbravă Sergiu

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal să fie

achitat și inculpatul Dumbravă Igor învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (1) Cod penal să fie achitat.

5.1 În susținerea recursului avocatul Roșca Veaceslav cu inculpații invocă:

- din decizia instanței de apel nu rezultă că instanța sa expus poziția

asupra cerinței invocate dar, de fapt sa omis expunerea argumentelor la

admiterea apelului;

- la cazul examinat în opinia apărătorului lipsește latura subiectivă;

- instanța de judecată în mod intenționat a interpretat eronat atît

circumstanțele speței cît și norme de ordin material și procedural penale,

manifestând pe tot parcursul o atitudine imparțială față de Dumbravă Sergiu și

Dumbravă Igor, ignorând principiile prezumției nevinovăției și dreptul la un

proces echitabil;

- consideră eronată poziția instanței de apel care a calificat statutul părții

vătămate Gohberg Eu., drept proprietar al mijlocului de transport;

- partea vătămată nu a revendicat cerința de restituire a bunului,

punând accentul pe încasarea prejudiciului de 4.000 Euro;

11

- consideră apărarea că, gradul prejudiciabil al samavolniciei constă în

încălcarea modului stabilit de realizare de către cetățeni a drepturilor lor, ori,

samavolnicia nu poate fi executată pasiv. Ea este o acțiune, adică presupune

executarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar;

- instanța de judecată la determinarea componenței faptei contravenționale

urma în mod explicit să argumenteze sentința cu referire la interpretarea

dispoziției normei materiale privind - acțiuni contrare modului stabilit și

legalitatea acestora;

- la dosar nu există probe care vor demonstra faptul transmiterii bunului

fie prin încheierea actului de predare-preluare, fie de transmitere la păstrare.

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că

instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată.

atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta

urmează a fi admis în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs

este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în

ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

12

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

La caz, a fost declarat recurs ordinar de apărătorul inculpaților și inculpații

care pledează pentru casarea deciziei de condamnare a inculpaților, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie achitați, fiind

întemeiat de drept prin invocarea incidenței cazurilor de casare prevăzute la pct.

6), 7), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și potrivit cărora: 6)

instanța de ареl nu s-a pronunțat аsuрrа tuturor motivelor invocate în ареl sau

hоtărârеа atacată nu cuprinde motivele ре саrе se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus nесlаr, sau instanța а

admis о еrоаrе gravă de fapt, саrе а afectat soluția instanței; 7) instanța а admis о cale de

atac neprevăzută de lege sau apelul а fost introdus tardiv; 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța а pronunțat о hоtărâre de condamnare pentru о altă

faptă decât сеа реntru care condamnatul а fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

rеâпсаdrării juridice а acțiunilor lui in baza unei legi mai blânde; 12) faptei săvârșite i s-

a dat о încadrare juridică greșită.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de

apel, raportată la criticile recurenților, constată că instanța de apel la adoptarea

soluției nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale, or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 §1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțele naționale să-și motiveze deciziile (hotărârea

Boldea versus România), această obligație nu presupune existența unor

răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate

în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar

în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la

baza pronunțării acesteia.

Curtea a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea

totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să

analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, cu atât mai mult când este în situația

pronunțării unei noi hotărâri, și să răspundă argumentat la criticile invocate de

părți, or doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării

acestei cauze penale.

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării

integrale a deciziei instanței de apel, și dispunerii rejudecării de către instanța de

apel, Colegiul ține să evidențieze că, încadrarea juridică a faptei are importanță

atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare a

judecății determinând, nu în ultimul rând, concordanța între conținutul legal al

infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia.

13

Mecanismul de încadrare juridică a faptei presupune implicit stabilirea

textului din legea penală, care prevede și sancționează fapta socialmente

periculoasă ce face obiectul cauzei penale.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului de către instanța

ierarhic inferioară. În materie penală, o informare precisă și completă cu privire

la acuzațiile aduse unei persoane și, implicit, cu privire la încadrarea juridică a

faptei pe care instanța o poate reține împotriva acesteia, este o condiție esențială

a echității procedurii.

Cu privire la componența infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal,

Colegiul penal lărgit notează, potrivit prevederilor art. 8 și 10 alin. (2) Cod penal,

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea

penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei. Timpul săvârșirii faptei se

consideră timpul când a fost săvîrșită acțiunea (inacțiunea) prejudiciabilă,

indiferent de timpul survenirii urmărilor. Legea penală care înăsprește pedeapsa

sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are

efect retroactiv.

Instanța de recurs reține că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare

la 17 august 2018, norma de incriminare din această cauză − art. 190 Cod penal, a

fost modificată, după cum urmează: „4. În dispoziția alineatului (1), textul

„înșelăciune sau abuz de încredere” se substituie cu textul „inducerea în eroare a

unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul

dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”; în dispoziția alineatului

(2), litera c) se exclude.”

Așadar, după 17 august 2018, alin. (1) din art. 190 Cod penal, avea

următorul cuprins: „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este

motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani”.

Concomitent, din conținutul sentinței rezultă că, prima instanță la

examinarea cauzei, a încadrat acțiunile inculpatului Dumbravă Igor în baza art.

190 alin. (1) Cod penal, reținând fapta așa cum a fost indicată în rechizitoriu-

14

“…urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere…”, însă lea încadrat conform calificativelor din redacția nouă a

dispoziției art. 190 alin. (1) Cod penal, și anume: „…dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinat de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile.”

În acest context, Colegiul penal lărgit, constată că prima instanță, la

judecarea cauzei nu a ținut cont că fapta incriminată inculpatului Dumbravă Igor

a fost comisă în perioada anului 2013, adică până la intrarea în vigoare a

modificărilor operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018.

Astfel, se punctează că, în acțiunile inculpatului au fost reținute semnele

calificative ale infracțiunii de escrocherie potrivit redacției noi, care la acel

moment - în perioada anului 2013, nu erau prevăzute de legea penală, or

coroborat cu prescripțiile din art. 8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal, se reține, că

infracțiunea de escrocherie nu a fost de criminalizată după modificările operate

în art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018,

iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei,

nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis

infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile făptuitorului urmau a fi

încadrate conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei, fiind o

normă care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

Așadar, se atestă că la judecarea apelului declarat, instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, nu a sesizat erorile comise de prima instanță, ci le-a preluat

întocmai.

În contextul erorilor enunțate supra, rezultă că, instanța de apel nu a

judecat cauza penală în corespundere cu exigențele prevăzute de lege, deoarece

nu a verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile

contestate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Cu privire la componența infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal,

Colegiul penal lărgit notează, din conținutul recursului ordinar declarat se atestă

că, recurenții critică soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece

contravine circumstanțelor cauzei și probelor administrate în prezenta speță,

instanța de apel făcând concluzii ce nu se racordă la ansamblul probatoriu

administrat în cauză precum și nu s-a expus poziția asupra cerinței invocate în

apel, precum și a lăsat fără apreciere poziția apărării că instanța eronat a

calificat statutul părții vătămate Gohberg Eugenia, drept proprietar al mijlocului

de transport, pe când în cadrul cercetării circumstanțelor cazului penal, sa

constatat că proprietar al bunului mobil de model URAL este - Manolache

Constantin și faptul că nu este clar modul prin care sa stabilit valoarea

prejudiciului în opinia apărării urma a fi efectuată o evaluare – expertiza

merceologică asupra automobilului, fiind determinată valoarea reală a acestuia și

încadrarea/calificarea faptei, prin aplicarea corectă a normelor Codului penal.

15

În contextul dat, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât

și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv

de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (4), 5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod

de procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut

cont pe deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Analizând decizia din perspectiva criticilor expuse de către recurenți,

Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel judecând cauza potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, instanța de apel a casat integral sentința primei

instanțe inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care a decis: Încetarea procesului penal pornit în privința lui Dumbravă Sergiu în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal pe motiv că fapta

săvârșită de acesta constituie o contravenție administrativă prevăzută de art. 335 Cod

contravențional. Procesul contravențional în privința lui Dumbravă Sergiu a fost

încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Colegiul menționează că, expunerea evazivă și lipsită de motivare a

instanței de apel asupra motivelor invocate de apărare, nu este suficientă pentru

o decizie întemeiată, care trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare și cu respectarea principiului

contradictorialității în procesul penal, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Astfel, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile apelantului

invocate în apelul declarat și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de

chestiunile care au importanță decisivă în cauză, or, instanța de apel constatând

că fapta săvârșită de către Dumbravă Sergiu constituie o contravenție

administrativă și încadrând-o în baza art. 335 Cod contravențional, conform

semnelor calificative: samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept

efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă fapta nu constituie

infracțiune, nu a valorificat elementele constitutive a contravenției prevăzută de

art. 335 Cod Contravențional.

În contextul dat, Colegiul evidențiază că instanța de apel nu s-a expus

asupra alegației apărării care opinează că proprietarul automobilului de model

«URAL», Manolache Constantin care nu a formulat pretenții față de Dumbravă

16

Sergiu, cu privire la restituirea bunului sau contravaloarea acestuia.

Instanța de apel fără a dezbate constatările făcute de primă instanță și fără

a motiva din ce probe rezultă constatările sale, a conchis statutul părții vătămate

Gohberg Eugenia, drept proprietar al mijlocului de transport în pofida faptului

că din materialele cauzei se constată atât din declarațiile martorului Manolache

Constantin că el este de fapt proprietar al mijlocului de transport și că din

declarațiile acestuia rezultă că nu a încheiat vreun contract cu Gohberg Eugenia

de vânzare-cumpărare, cât și din declarațiile părții vătămate Gohberg Eugenia

care a mai indicat că ea este posesor temporar a automobilului (în baza

contractului de comodat f.d.44, vol. I) iar proprietar al bunului este Manolache

Constantin, or, posesiunea asupra automobilului nu semnifică dreptul de

proprietate.

De asemenea, din decizia instanței de apel nu rezultă nici un element de

raționament juridic atunci când afirmă pe de o parte că „… Dumbravă Sergiu cu

Merzîncu Dorin cu privire la vânzarea ultimului a acestui automobil, a primit

suma de 4 000 Euro, cauzând în asemenea mod părții vătămate Gohberg Eugenia

o daună materială considerabilă.”(pct. 5.3. a deciziei recurate), apoi că ,, … potrivit

învinuirii și acțiunii civile înaintate de către Gohberg Eugenia, inculpatul

Dumbravă Sergiu ar fi cauzat părții vătămate un prejudiciu în valoare de 4 000

Euro, echivalentul a 66 880 lei.”(pct. 5.9.3. a deciziei recurate), ca în final să constate

că ,, … va dispune respingerea acțiunii civile înaintată de partea civilă Eugenia

Gohberg împotriva lui Dumbravă Sergiu și Dumbravă Igor privind recuperarea

prejudiciului material în sumă de 4000 Euro, deoarece reieșind din prevederile

art.325 alin.(1) CPP al RM, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, iar potrivit actului de învinuire și situației

faptice stabilite, părții vătămate și civile Gohberg Eugenia nu i-a fost cauzat

prejudiciu material legat de săvîrșirea acțiunii de samavolnicie din partea lui

Dumbravă Sergiu, ce se exprimă în cheltuieli prevăzute la art.219 alin.(2), (3)

CPP”(pct. 5.11. a deciziei recurate).

La fel, se reține ca fiind neclară și insuficient de argumentată din

constatările deciziei instanței de apel, poziția acesteia de respingere a alegațiilor

apărării referitor la modul prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului, la

materialele cauzei lipsind un raport de evaluare a bunului, aceasta expunându-se

sumar că prin probele administrate și analizate supra organul de urmărire penală

a stabilit costul camionului de model „Ural”, fiind apreciate de instanța de apel

ca pertinente și concludente întru constarea valorii prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale inculpaților în sumă de 4000 Euro, echivalentul conform ratei

oficiale de schimb a BNM: 1 Euro/16,72 lei, ce constituia 66 880 lei MD, care la

momentul comiterii infracțiunii constituia echivalentul a 3344 unități

convenționale, dar din care probe a dedus valoarea prejudiciului, aceasta nu a

indicat or, din declarațiile părții vătămate se constată că aceasta pe de o parte

declară că nu ține minte valoarea deoarece nu a fost încheiat un contract iar de

altă parte declară că valoarea finală a automobilului este de 4000Euro, 3000Euro

au fost achitate lui Manolache și 1000Euro pentru cauciucuri după care a indicat

17

că bunul a fost evaluat la 5100lei, iar în final declară că nu ține minte cui au fost

transmiși banii(f.d.71-73, vol. II).

Or, în speță, instanța de apel în rezultatul judecării apelului, urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, în coroborare cu probele

administrate, pe care urma să le aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Însă,

contrar acestor stricte prevederi legale, instanța de apel s-a pronunțat insuficient

de clar asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate și

cercetate, efectuând o analiză și motivare neconvingătoare a concluziilor sale,

deviind astfel de la cerințele prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 417 Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atât, instanța de apel în decizie doar a făcut o enumerare a

probelor, a descris conținutul acestora și a dat prioritate doar a unor declarații ale

părții vătămate Gohberg Eugenia fără a le corobora cu ansamblul de probe

administrate pe caz, de vreme ce după administrarea întregului probatoriu,

instanța de judecată stabilește adevărul evaluând în acest scop atât mijloacele de

probă administrate în cursul urmăririi penale cât și pe cele din cursul judecății.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile parților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația

de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de

proba sau cel puțin de a le aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania).

Rezumând cele menționate, Colegiul concluzionează că în cauza penală

discutată și-a găsit confirmare temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. Temeiul respectiv duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată,

deoarece eroarea judiciară produsă nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art.

417-418 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436

Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

18

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate în coroborare cu faptele

stabilite în ședința de judecată și legalitatea probelor cercetate nemijlocit în

ședința de judecată, ținând cont de motivele invocate în apeluri și dispozițiile

expuse la pct. 6 al prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca Veaceslav cu

inculpații, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

24 februarie 2021, în cauza penală în privința lui Dumbravă Sergiu xxxxxx și

Dumbravă Igor xxxxxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 24 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

19