Dosarul nr. 1re-2/2022 — art. 264-1 alin. 1 Cp

Dosarul nr. 1re-2/2022 — art. 264-1 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-2/2022

1-20159361-01-1r/e-10012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 21

august 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie

2021, declarat de avocata Iavorski-Baidaus Ana în numele condamnatului

Scomorohov Zahar XXXXX, născut

la XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX,

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.12.2020 - 21.08.2021,

instanța de recurs: 20.09.2021 - 18.11.2021,

instanța de recurs

în anulare: 10.01.2022 - 26.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 200 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Scomorohov Z., conducând automobilul „Toyota Prius Plus”, n/î XXXXX, pe str.

Alba Iulia din or. Căușeni, ignorând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin HG R. Moldova nr. 357 din 13.05.2009 și anume pct. 14 lit. a) conform

căruia ”Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare

de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea

de conducere”, a fost stopat de către angajații IP Căușeni și, fiind suspectat de

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus testării

1

alcoolscopice cu aparatul „Drager Alcotest 8510 Ro”, test nr. XXXXX din

29.11.2020, ora 2027, care a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat

de conducătorul vehiculului în valoare de 0,37 mg/l, ceea ce, conform articolului

13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza articolului 2641 alin. (1)

Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că, inculpatul și-a recunoscut vina și a declarat că a servit

câte 2 pahare de vin, paharul având aproximativ 150 g, după care a fost telefonat de

vecinul său, Mișcenschi G., care i-a spus că are nevoie de el pentru a-l duce cu

mașina la spitalul din or. Căușeni, deoarece de la copilul cel mai mic curge sânge

din nas. Atunci, a urcat la volanul automobilului și împreună au mers la spital, unde

copilului i-a fost acordat primul ajutor medical, nefiind nimic grav, după care au

urcat în automobil și s-au pornit spre casă, fiind oprit de polițiști.

Vinovăția acestuia a fost dovedită și prin procesul-verbal de examinare a

obiectului din 03.12.2020, potrivit căruia a fost examinată înregistrarea video

ridicată de la colaboratorul de poliție Cebotari V. În cadrul examinării se observă

cum Scomorohov Z. este supus testării alcoolscopice la aparatul „Drager”,

stabilindu-se concentrația de alcool în aerul expirat de acesta în valoare de 0,37 mg/l

prin tichetul „Drager” nr. XXXXX din 29.11.2020, ora 2027, eliberat de aparatul

„Drager Alcotest 8510 Ro”, conform căruia s-a stabilit concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de Scomorohov Z. în valoare de 0,37 mg/l, recunoscut în

calitate de mijloc material de probă prin ordonanța din 02.12.2020. cât și prin

suportul electronic de model CD-R, pe care este înscrisă o secvență video din data

de 29.11.2020, cu momentul testării alcoolscopice a lui Scomorohov Z.

Totodată, este nefondată versiunea părții apărării, că inculpatul s-a aflat în

stare de extremă necesitate la comiterea infracțiunii, bazată pe faptul urgenței

apărute la vecinul său în legătură cu starea de sănătate a unuia din copii.

Ori, conform articolului 38 din Codul penal, „nu constituie infracțiune fapta,

prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de extremă necesitate. Este în stare de

extremă necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva viața, integritatea

corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol

iminent care nu poate fi înlăturat altfel. Nu este în stare de extremă necesitate

persoana care, în momentul săvârșirii faptei, își dă seama că provoacă urmări vădit

mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat”.

În sensul prevederilor legale menționate, se atestă lipsa stării de necesitate în

prezenta speță, întrucât, deși inculpatul a menționat că el a urcat în stare de ebrietate

la volanul automobilului pentru a-l transporta pe fiul vecinului la unitatea de gardă

al Spitalului Raional Căușeni, deoarece acesta era într-o stare de sănătate gravă și i

s-a făcut rău (sângerare din nas), toată familia acestuia fiind în panică, fapta de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat nu

poate fi considerată ca fiind unica modalitate de a înlătura starea de pericol apărută,

în condițiile în care, în acest caz, existau alternative de înlăturare a pericolului, cum

ar fi solicitarea serviciului de urgență (ambulanța), or, instanța apreciază ca fiind

neîntemeiate argumentele inculpatului cu privire la faptul că salvarea ar fi ajuns la

locul solicitării cu întârziere, ceea ce ar fi cauzat o stare de panică și de suferință mai

îndelungată pentru familia vecinului său, iar transportarea copilului la spital pe cont

propriu a asigurat acordarea mai rapidă a asistenței medicale, întrucât, în acest caz,

2

urmează a se ține cont de faptul că serviciul de ambulanță este asigurat cu specialiști

calificați și instruiți să examineze pacientul și, în caz de necesitate, să-i acorde

primul ajutor medical imediat, la fața locului.

Mai mult, în ședința de judecată inculpatul a menționat că, el a fost stopat de

angajații poliției atunci când se întorcea la domiciliu, după ce fiul vecinului a fost

examinat la unitatea de gardă a Spitalului Raional Căușeni, fiindu-i prescris

tratament, fără a fi internat. Astfel, urgența și necesitatea de a merge la spital a

dispărut în momentul în care persoana a ajuns la destinație, în acest caz nefiind

justificată decizia inculpatului de a se întoarce la domiciliu la volanul automobilului,

în condițiile în care avea posibilitatea de a evita aceasta prin alte modalități

alternative (chemarea unui TAXI, solicitarea unui alt șofer pentru a conduce

automobilul spre domiciliu etc.).

Prin urmare, nu poate fi reținută starea de necesitate în calitate de cauză care

înlătură caracterul penal al faptei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege în

acest sens, care au fost expuse și analizate mai sus.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7 și 75 Cod

penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, pentru care legea penală

prevede munca neremunerată în folosul comunității pe termen de la 200 la 240 de

ore, precum și pedeapsa complementară obligatorie - anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, că inculpatul și-a recunoscut vina , se caracterizează

pozitiv, are doi copii minori la întreținere, anterior nu a fost supus răspunderii penale,

că lipsesc circumstanțe agravante, concluzionând oportună și echitabilă aplicarea

pedepsei principale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, luând

în considerare valoarea minimă a acestei pedepse, pe un termen de 200 ore, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Instanța a respins solicitarea inculpatului cu privire la neaplicarea pedepsei

complementare obligatorii - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

întrucât, în ședința de judecată, nu a fost stabilită existența vreunor circumstanțe

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

care ar constitui temeiuri pentru a nu aplica pedeapsa complementară obligatorie, în

conformitate cu articolul 79 alin. (1) din Codul penal.

Ori, în accepțiunea art. 79 Cod penal, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului, or, circumstanțele invocate de partea apărării și care se referă la faptul

că inculpatul este încadrat în câmpul muncii în Federația Rusă, în calitate de șofer,

în baza unui contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată, el având nevoie

de permisul de conducere pentru a-și desfășura activitatea de muncă, deoarece este

sigurul întreținător al familiei, întrucât concubina sa este însărcinată și nu lucrează,

el mai având la întreținere doi copii minori, precum și faptul că soacra acestuia, care

este pensionară și are deficiențe în timpul mersului, fiindu-i afectate ambele picioare,

necesită să se deplaseze la spital cu vreun mijloc de transport, instanța le apreciază

ca fiind împrejurări obișnuite, care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

3

sentinței și emiterea unei noi sentințe, prin care lui Scomorohov Z. să-i fie aplicată

o pedeapsa mai blândă decât cea prevăzut de art. 2641 alin. (1) Cod penal, prin

aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității de 200 ore, fără

aplicarea pedepsei complementare sub formă de anulare a dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Apelanta a invocat că, un șir de probe dovedesc că inculpatul a acționat în

stare de extremă necesitate, însă instanța de fond nu a dat o apreciere justă acestor

probe.

În situația de față, inculpatul nu a săvârșit o faptă mai gravă decât pericolul

sănătății și vieții unui copil, și urmările grave care s-ar fi putut produce dacă

pericolul nu era înlăturat.

Fiindu-i anulat dreptul de a conduce, Scomorohov Z. va fi pus într-o situație

gravă împreună cu toți membrii familiei sale, acesta fiind tată a trei copii minori,

soția acestuia nefiind angajată în câmpul muncii.

Mai mult, inculpatul nu are în localitate un loc de muncă decent și este nevoit

să se deplaseze cu automobilul său privat pentru a activa, având în vedere că el este

unicul întreținător al familiei.

Conform art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie.

noiembrie 2021, recursul declarat a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și

acțiunile inculpatului, just încadrându-se în dispoziția art. 2641 alin. (1) Cod penal,

ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

În afară de declarațiile martorilor, vina inculpatului se confirmă și prin:

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 02.12.2020, potrivit cărora de la

colaboratorul de poliție Cebotari V. a fost ridicat un CD-R pe care se află o

înregistrare video cu momentul documentării inculpatului Scomorohov Z., suportul

electronic al înregistrării fiind recunoscut în calitate de mijloc material de probă și

anexat la cauza penală prin ordonanța din 02.12.2020;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 03.12.2020, potrivit căruia a

fost examinată înregistrarea video ridicată de la colaboratorul de poliție Cebotari V.

În cadrul examinării se observă cum Scomorohov Z. este supus testării alcoolscopice

la aparatul ”Drager”, stabilindu-se concentrația de alcool în aerul expirat de acesta

în valoare de 0,37 mg/l;

- tichetul ”Drager” nr. XXXXX din 29.11.2020, ora 2027, eliberat de aparatul

”Drager Alcotest 8510 Ro”, conform căruia s-a stabilit concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de Scomorohov Z. în valoare de 0,37 mg/l, recunoscut în

calitate de mijloc material de probă prin ordonanța din 02.12.2020;

- un suport electronic de model CD-R, pe care este înscrisă o secvență video

din data de 29.11.2020, cu momentul testării alcoolscopice a lui Scomorohov Z.,

4

recunoscut în calitate de mijloc material de probă și anexat la cauza penală prin

ordonanța din 02.12.2020.

Mai mult, instanța în mod justificat a respins versiunea părții apărării, că

inculpatul s-a aflat în stare de extremă necesitate la comiterea infracțiunii, bazată pe

faptul urgenței apărute la vecinul său în legătură cu starea de sănătate a unuia din

copii, acesta insistând ca inculpatul să-i transporte la Spitalul Raional Căușeni,

deoarece se temea pentru viața și sănătatea fiului său.

Ori, conform art. 38 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta, prevăzută de

legea penală, săvârșită în stare de extremă necesitate. Este în stare de extremă

necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva viața, integritatea corporală

sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care

nu poate fi înlăturat altfel. Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în

momentul săvârșirii faptei, își dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decât

cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

În sensul prevederilor legale menționate, se atestă lipsa stării de necesitate în

prezenta speță, întrucât, deși inculpatul a menționat că el a urcat în stare de ebrietate

la volanul automobilului pentru a-l transporta pe fiul vecinului la unitatea de gardă

al Spitalului Raional Căușeni, deoarece acesta era într-o stare de sănătate gravă și i

s-a făcut rău (sângerare din nas), toată familia acestuia fiind în panică, fapta de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat nu

poate fi considerată ca fiind unica modalitate de a înlătura starea de pericol apărută,

în condițiile în care, în acest caz, existau alternative de înlăturare a pericolului, cum

ar fi solicitarea serviciului de urgență (ambulanța), or, sunt neîntemeiate

argumentele inculpatului cu privire la faptul că salvarea ar fi ajuns la locul solicitării

cu întârziere, ceea ce ar fi cauzat o stare de panică și de suferință mai îndelungată

pentru familia vecinului său, iar transportarea copilului la spital pe cont propriu a

asigurat acordarea mai rapidă a asistenței medicale, întrucât, în acest caz, urmează a

se ține cont de faptul că serviciul de ambulanță este asigurat cu specialiști calificați

și instruiți să examineze pacientul și, în caz de necesitate, să-i acorde primul ajutor

medical imediat, la fața locului.

Mai mult, reieșind din însăși conținutul declarațiilor inculpatului date în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond rezultă că el a fost stopat de angajații

poliției atunci când se întorcea la domiciliu, după ce fiul vecinului a fost examinat

la unitatea de gardă a Spitalului Raional Căușeni, fiindu-i prescris tratament, fără a

fi internat.

Astfel, în aceste condiții, urgența și necesitatea de a merge la spital a dispărut

în momentul în care persoana a ajuns la destinație, în acest caz nefiind justificată

decizia inculpatului de a se întoarce la domiciliu la volanul automobilului, în

condițiile în care avea posibilitatea de a evita aceasta prin alte modalități alternative

(chemarea unui TAXI, solicitarea unui alt șofer pentru a conduce automobilul spre

domiciliu etc.).

Deci, în prezenta speță, nu poate fi reținută starea de extremă necesitate în

calitate de cauză care înlătură caracterul penal al faptei, nefiind întrunite condițiile

prevăzute de lege în acest sens.

Infracțiunea de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul efectuării conducerii mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

5

Prin urmare, în ședința de judecată s-a stabilit realizarea întregii structuri a

laturii obiective a infracțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond corect a

aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal, că circumstanțe agravante nu au fost

stabilite, că inculpatul crește și educă trei copii minori, fiind unicul întreținător al

familiei, iar anterior nu a mai comis alte fapte penale.

Instanța de fond corect a stabilit întinderea sancțiunii sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, fiind aplicată și anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, reieșind din circumstanțele cauzei, caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii, de persoana vinovatului, faptul comiterii de către acesta

a unei infracțiuni ușoare - instanța de apel concluzionând că, în speță, pedeapsa

aplicată va fi în măsură să contribuie la sancționarea acestuia, precum și la atingerea

scopului pedepsei penale, pedeapsa aplicată fiind una atât echitabilă cât și justă.

Totodată, conform art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie.

În speță nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale, iar în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului, or, circumstanțele invocate de partea apărării și care se referă la faptul

că inculpatul este încadrat în câmpul muncii în Federația Rusă, în calitate de șofer,

în baza unui contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată, el având nevoie

de permisul de conducere pentru a-și desfășura activitatea de muncă, deoarece este

sigurul întreținător al familiei, întrucât concubina sa este însărcinată și nu lucrează,

el mai având la întreținere doi copii minori, precum și faptul că soacra acestuia, care

este pensionară și are deficiențe în timpul mersului, fiindu-i afectate ambele picioare,

necesită să se deplaseze la spital cu vreun mijloc de transport, instanța le apreciază

ca fiind împrejurări obișnuite, care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

judecătorești au devenit irevocabile.

anulare, solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi sentințe, prin care lui Scomorohov Z. să-i fie aplicată o

pedeapsa mai blândă decât cea prevăzut de art. 2641 alin. (1) Cod penal, prin

aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității de 200 ore, fără

aplicarea pedepsei complementare sub formă de anulare a dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Recurenta a invocat că, un șir de probe dovedesc că inculpatul a acționat în

stare de extremă necesitate, însă instanța de fond nu a dat o apreciere justă acestor

probe.

6

În situația de față, inculpatul nu a săvârșit o faptă mai gravă decât pericolul

sănătății ți vieții unui copil, și urmările grave care s-ar fi putut produce dacă pericolul

nu era înlăturat.

Fiindu-i anulat dreptul de a conduce, Scomorohov Z. va fi pus într-o situație

gravă împreună cu toți membrii familiei sale, acesta fiind tată a trei copii minori,

soția acestuia nefiind angajată în câmpul muncii.

Mai mult, inculpatul nu are în localitate un loc de muncă decent și este nevoit

să se deplaseze cu automobilul său privat pentru a activa, având în vedere că el este

unicul întreținător al familiei.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele excepționale

ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum

și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art.

4 din protocolul nr. 7 CoEDO, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente,

care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică

redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași persoane

pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.

Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod

de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității

hotărârii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate

circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel

încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul

7

desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se completamente argumentarea

ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și indicarea unor concrete erori de

drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie).

În același timp, conform art. 27 alin. (1), 101 alin. (2) și (3), 448 alin. (1) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. judecând

recursul, instanța verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate în instanța de

recurs.

Deci, activitatea instanțelor judecătorești privind aprecierea sau reaprecierea

probelor conținute în dosarul penal și a circumstanțelor cauzei, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, iar invocarea în cadrul unui recurs în anulare

doar a aprecierii probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea, este una lipsită de orice suport juridic și nu constituie în sine un

viciu fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare ale apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legale de

recurentă.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol nu îndeplinește cerințele

legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocata Iavorski-Baidaus

Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie

2021, în privința condamnatului Scomorohov Zahar XXXXX, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

8