1ra-2152/21 — art.151 al.4 CP

1ra-2152/21 — art.151 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2152/2021

1-19134225-01-1ra-29112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Cecan Liudmila în numele inculpatului Rupeț Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021 și a

sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul central din 14 iulie 2020, în cauza

penală în privința lui

Rupeț Vitalie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenii de examinare:

prima instanță: 16.08.2019 - 14.07.2020;

instanța de apel: 19.01.2021 - 06.10.2021;

instanța de recurs: 29.11.2021 - 20.01.2022.

C O N S T A T Ă:

Rupeț Vitalie, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

art.151 alin.(4) Cod penal, și în baza acestei Legi, a fost condamnat la 9 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea de la Rupeț Vitalie în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 465,20 lei.

Rupeț Vitalie la data de 30 mai 2010, aproximativ între orele 14:30,

aflându-se în stradă, în s. Mărinici, raionul Nisporeni, pe fondul relațiilor ostile

preexistente, urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale, intenționat i-a

aplicat lui Veleșcu Alexei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea

capului, cauzându-i conform Raportului de expertiză medico-legală nr.159 D

din 14 decembrie 2010, traumă cranio-cerebrală închisă sub formă de

hemoragii subarahnoidale difuze, edem cerebral și arahnoidal pronunțat și

hemoragii în țesuturile moi a regiunii parientale pe dreapta, leziunii ce se

califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață și care au

determinat decesul victimei la 16 iunie 2010.

Astfel, acțiunile lui Rupeț Vitalie au fost încadrate juridic în baza art.151

alin.(4) Cod penal, după indicii calificativi - ” vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale și sănătății unei persoane, vătămare ce este periculoasă

pentru viață si care a provocat decesul persoanei”.

1

Cecan Liudmila în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat din motiv ca fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului declarat, apărătorul a menționat că la baza

emiterii sentinței de condamnare în privința lui Rupeț Vitalie instanța de fond

eronat a apreciat probele acuzării prezentate instanței în cadrul examinării

cauzei penale și nu a cercetat obiectiv omisiunile admise de partea acuzării

pentru a emite o sentință corectă în privința inculpatului.

Astfel, apărătorul a susținut că în cadrul cercetării judecătorești nu au

fost cercetate toate probele, cauza penală a fost examinată unilateral și

neobiectiv, nefiind audiați în calitate de martori, Grosu Maria (f.d.28, Tulbure

Alexei, (f.d.29), Trofim Valentin (f.d.30), Pretuleac Vera(f.d.64/A).

Nu a fost stabilită identitatea cet. Croitoru Tamara Mihail - persoana

indicată în înștiințarea din 30.05.2010 (f.d.43).

De asemenea, apărarea a accentuat un șir de omisiuni la care instanța

de fond nu a atras atenția la emiterea sentinței și anume la faptul că:

- cauza penală a fost pornită peste 5 luni de la actul de sesizare, adică

conflictul a avut loc la 30.05.2010, între Rupeț Vitalie și Veleșcu Alexei, iar

decesul cet. Velescu Alexei a avut loc la 16.06.2010;

- în ordonanța de pornire a cauzei penale nu este indicat expres care este

numărul dosarului penal ce i-a fost atribuit;

- f.d.28 - explicația cet. Grosu Maria (nănașa decedatului) din

16.06.2010, în care ultima a indicat că la 15.06.2010, decedatul a fost adus

acasă de la spital, iar la 16.06.2010 ora 17.00, ultimul a decedat, motivul

decesului nu-l cunoaște;

- f.d.29 - explicația cet. Tulbure Alexei, a.n.1994 (nepotul decedatului),

care la acel moment avea 16 ani și a indicat că moșul său Veleșcu Alexei Ion

până la 15.06.2010 a fost internat în spitalul de la Nisporeni, unde a fost bătut

de Rupeț Vitalie, astfel reiese că decedatul în timpul aflării în spital a fost bătut

de inculpat, ceea ce nu corespunde cu materiale cauzei penale;

- f.d.30 - explicația cet. Trofim Valentin (vecinul decedatului), care a

indicat că la 15.06.2010, cet. Veleșcu Alexei a fost adus acasă de la spital,

deoarece a fost bătut de Rupeț Vitalie, însă nu este indicat motivul externării

decedatului, nu este stabilită diagnoza, tratamentul care a avut loc în spital și

care urma să fie prelungit sau nu după externare;

- f.d.32 - raportul șefului de post P. Tofan din 01.10.2020 (după 3 luni),

prin care se denotă că ultimul a ajuns la concluzia că materialele cu nr. 1522

și nr.1338 înregistrate până la acel moment în R2- totuși urmează a fi conexate

și expediate pentru examinare în secția urmărire penală al CPR Nisporeni

conform art.274 CPP, prin urmare nu este clar de ce trebuia să fie tergiversat

cu 3 luni termenul examinării materialelor, care până la 01.10.2010 erau

înregistrate în R2 al CPP Nisporeni;

- f.d.43- înștiințarea din 30.05.2010 prin care cet. Croitoru Tamara la

orele 20.05 min (tel. 94066) a informat că cet. Veleșcu Alexei la 30.05.2010,

aproximativ la orele 18.30 min a fost agresat fizic de către Rupeț Vitalie, prin

2

ce i-a provocat dureri fizice. La materialele cauzei penale lipsesc careva acte ce

ar confirma că OUP a reacționat într-un fel la înștiințare (raport, proces-verbal

etc.);

- f.d.44 - explicațiile cet. Rupeț Vitalie din 31.05.2010, prin care se denotă

faptul că deși între el și Veleșcu Alexei a avut loc un conflict, în cadrul căruia

ambii s-au lovit reciproc, iar Veleșcu Alexei și-a pierdut cunoștința, fapt pentru

care Rupeț Vitalie l-a stropit cu apă;

- raportul șefului adjunct al SUP a CPP Nisporeni, maior de polițe Ed.

Grosu din 01.10.2010 prin care ultimul aduce la cunoștință Comisarului

raionului Nisporeni, că la el în gestiune sunt 2 materiale înregistrate în R2 cu

nr.1338 din 30.05.2010 și nr.1522 din 16.06.2010 pe care el le anexează într-

un singur material și doar la 01.10.2010, a ajuns la concluzia că acestea au

legătură între ele și urmează înregistrate în R-l pentru examinare conform

prevederilor art. 274 CPP, faptul ce contravine prevederilor art. 42 CPP- ”(1) în

caz de indivizibilitate sau de conexitate a cauzelor penale”;

- f.d.45 - explicațiile cet, Veleșcu Alexei, care a indicat că la 30.05.2010,

aproximativ la orele 14.30 min în timp ce se deplasa pe drumul din sat.

Marinici, s-a întâlnit cu cet. Rupeț Vitalie, care l-a lovit după care și-a pierdut

cunoștința. Astfel, Veleșcu Alexei a indicat în explicația sa, că anterior a mai

avut conflicte cu Rupeț Vitalie, dar niciodată ultimul nu l-a bătut, iar conflictele

verbale avute cu el, erau din cauza că Rupeț Vitalie îi interzicea să aducă

băuturi alcoolice pentru tatăl lui. Prin urmare nu este clar din ce dată este

explicația, de către cine a fost întocmită explicația dată, unde a fost scrisă

explicația, ori astfel de întrebări urmau să apară și la instanța de fond, iar

pentru elucidarea tuturor întrebărilor urma a fi audiat polițistul ce s-a ocupat

de acest caz;

- f.d.47 - explicația cet. Tulbure Nadejda din 31.05.2010, care la

13.12.2010, a fost audiată ca martor pe caz (f.d.63-64), și a indicat că la

30.05.2010, Veleșco Alexei a fost luat fără cunoștință de salvare, după ce a fost

agresat de Rupeț Vitalie, în stradă. Deși declarațiile martorului au fost date

citire și indicate ca probă a acuzării, la momentul cercetării judecătorești era

decedat, fapt care vine în contradicție cu legislația în vigoare si practica CEDO.

Mai mult lipsește confirmarea documentară că cet. Tulbure Nadejda este

decedată;

- f.d.49 - explicațiile cet. Bîrlădeanu Ana din 12.06.2010, care fiind

audiată în cadrul ședinței de judecată, deși nu erau careva motive de a da citire

declarațiilor făcute de către ea la faza urmăririi penale, totuși acuzatorul de

stat a dat citire declarațiilor acesteia, fapt care vine în contradicție cu legislația

în vigoare și practica CEDO. Menționează că audierea cet. Bîrlădeanu Ana în

instanța de judecată denotă faptul că ultima a confirmat că declarațiile fixate

în procesul verbal nu sunt cele ce au fost date de ea;

- f.d.51, 52 - raportul Ed. Grosu din 20.10.2010 și ordonanța din

21.10.2010 de formare a grupului emisă de procurorul în cadrul Procuraturii

Nisporeni, S. Petrușca, la 8 zile după pornirea urmăririi penale pe cauza

penală, nu a fost adusă la cunoștință bănuitului, conform prevederilor art. 256

alin.(3)CPP;

- f.d.53 - cererea cet. Tulbure Alexei din 09.03.2011, prin care solicită să

3

fie recunoscut în calitate de succesor legal a părții vătămate este adresată către

procurorul în Procuratura Nisporeni V. Potîngă, care la acel moment nu avea

nici o calitate procesuală în acest dosar, ce i-ar fi permis efectuarea unor

acțiuni de urmărire penală. La momentul depunerii cererii Tulbure Alexei era

minor, respectiv nu dispunea de o capacitate deplină de a exercita un drept la

care pretindea - (16 ani 11 luni si 27 zile), fapt ce contravine prevederilor art.75.

CPP;

- f.d.59, 61 - declarațiile martorilor Manciu Galina și Bîrlădeanu Ana din

21.12.2010, făcute în cadrul CPR Nisporeni, nu au existat temei de a da citire

declarațiilor în cadrul ședinței de judecată, deoarece martorii au indicat că

declarațiile făcute în ședința sunt cele ce le susține, iar conform practicii CEDO,

or la baza adoptării unei sentințe stau anume acele probe ce au fost cercetate

în cadrul ședinței de judecată.

- f.d.63 - deși acuzatorul cunoștea că cet. Tulbure Nadejda, audiată ca

martor la 13.10.2010, era decedată la momentul cercetării judecătorești, totuși

declarațiile acesteia de la urmărirea penală au fost date citire în cadrul ședinței

de judecată;

- f.d.66 - procesul-verbal de notificare a părților privind dispunerea

expertizei din 24.12.2010 ora 11.20-11.25, Rupeț Vitalie la acel moment avea

statut de bănuit și fără prezența apărătorului a fost informat că la 14.12.2010,

a fost dispusă expertiza medico-legală. Ca urmare Rupeț Vitalie fost privat de

dreptul de a pune întrebări la momentul numirii expertizei, el fiind o persoană

fără studii juridice nu putea cunoaște o informație de așa gen, iar OUP nu a

fost interesat să-i explice ultimului un astfel de drept, procesul verbal este

întocmit post-factum, adică la data de 24.12.2010, expertiza medico-legală era

deja, iar notificarea despre numirea ei se face după 10 zile de la existență ei

fizică pe suport de hârtie. Astfel, în cazul dat OUP a încălcat grav dreptul

bănuitului să fie asistat de un avocat, prevăzut expres de art.17 CPP;

- f.d.67 - ordonanța de numire a expertizei medico-legală din 14.12.2010,

deși în materialele cauzei penale la acel moment exista explicația lui Veleșcu

Alexei, expertului nu i-a fost pusă întrebarea elementară ” dacă după traumele

cu care el a fost internat putea Veleșcu Alexei să facă declarații ?”, dacă

”traumele puteau sau nu să fie provocate de la căderea propriei înălțimi, în

situația când mai mulți martori au indicat că Veleșcu Alexei în timp ce se afla în

spital a căzut în WC spitalului și s-a lovit. La capitolul întrebările adresate

indicate în expertiza medico-legală lipsește întrebarea pusă de OUP și anume,

care este gravitatea vătămărilor corporale ?”;

- f.d.69 - Raportul de examinare nr. 72 din 17.06.2010, în textul căruia

se indică că cadavrul cet. Veleșcu Alexei a fost îndreptat spre examinarea

medico-legală conform îndreptării șefului de post a CPR Nisporeni, d-1 P.

Tofan, la materiale cauzei penale o astfel de îndreptare lipsește. La materiale

cauzei penale lipsește certificatul de deces al lui Veleșcu Alexei;

- f.d.75,76 - ordonanța din 10.12.2010, prin care Rupeț Vitalie a fost

recunoscut în calitate de bănuit și audiat în această calitate, deși prima acțiune

cu Rupeț Vitalie a fost făcută la 31.05.2010, când ultimul a scris explicația

referitoare la caz;

- f.d.114 - indicațiile emise de procurorul G. Ciochinî, inițial acestea sunt

4

pentru cauza penală ”nr. 2015240340”, iar în textul indicaților se menționează

nr. cauzei 2010240278, respectiv dacă admitem că a fost comisă o eroare

materială de către procuror urma să fi emis un proces- verbal conform

prevederilor art. 249 CPP....”, fapt ce contravine cu prevederile art. 255 CPP;

- f.d.129 - răspunsul nr. 01-0/260 din 22.06.2016 de la Spitalul Raional

Nisporeni, unicul răspuns oficial al spitalului de la momentul incidentului,

adică 30.05.2010, prin care se confirmă ca cet. Veleșcu Alexei, la data de

30.05.2010 ora 19.45 a fost internat în secția reanimare și terapie intensivă cu

diagnosticul: Traumă cranio-cerebrală. Comoție cerebrală. Hematom

intracerebral pe dreapta. Hemipareză profundă pe stîngă, un răspuns formal,

fără anexarea a careva acte confirmatorii cu privire la tratamentul prescris lui

Veleșcu Alexei.

06 octombrie 2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Rupeț Vitalie de săvârșirea

infracțiunii imputate.

Verificând argumentele invocate în apelul declarat, instanța de apel a

ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele

anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța

de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Astfel, instanța de apel a reținut, că deși inculpatul Rupeț Vitalie nu a

recunoscut vina, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate a fost

confirmată prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța

de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile succesorului părții vătămate Pretuleac Vera, declarațiile martorilor

Manciu Galina, Bîrlădeanu Ana, precum și prin materialele dosarului cercetate

în cadrul ședinței de judecată în ordinea art.373 Cod procedură penală cum ar

fi: declarațiile învinuitului Rupeț Vitalie (f.d.98); declarațiile martorilor Manciu

Galina (f.d.59-60), Bîrladeanu Ana ( f.d.61-62), Tulbur Nadejda (f.d.63-64),

procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 16 iunie 2010 (f.d.24-

27), Raportul de expertiză medico-legală nr.159 D din 14 decembrie 2010

(f.d.68-71), Raportul de expertiză judiciară nr.202003D0016 din 25 iunie

2020.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, a

ajuns la concluzia că solicitarea apărării privind achitarea inculpatului Rupeț

Vitalie, din motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor componenței

de infracțiune, este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a constatat

ca fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – „vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale și sănătății unei persoane, vătămare

ce este periculoasă pentru viață si care a provocat decesul persoanei”, la

5

materialele cauzei penale fiind administrate suficiente probe pertinente și

concludente prin care se atestă vinovăția lui Rupeț Vitalie în săvârșirea

infracțiunii încriminate.

În speță s-a stabilit cu certitudine legătură de cauzalitate dintre fapta

inculpatului și leziunile constatate la victimă, fiind constatat cert că leziunile

corporale depistate la cadavrul cet. Veleșcu Alexei au fost produse prin

acțiunea traumatică cu obiect contondent, ce au legătura cauzală directă cu

survenirea decesului lui Veleșcu Alexei.

Cu referire la versiunea inculpatului Rupeț Vitalie precum că, moartea

lui Veleșcu Alexei ar fi survenit din alt motiv sau că ar fi fost bătut de altcineva,

instanța de apel a menționat că nu are acoperire probatorie, fiind combătută

prin declarațiile martorilor Manciu Galina și Bîrlădeanu Ana, care au confirmat

că, Rupeț Vitalie i-a aplicat lovituri lui Veleșcu Alexei, în diferite regiuni ale

corpului, cu pumnii, inclusiv cu picioarele, iar decesul ultimului a survenit în

rezultatul loviturilor cu un obiect dur contondent și se califică ca vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, care au putut surveni cu două-trei

săptămâni până la deces, posibil în timpul și circumstanțele indicate.

În acest sens, instanța de apel a reținut și declarațiile inculpatul date în

cadrul urmăririi penale care a declarat că „la data de 30 mai 2010 Velescu

Alexei a venit la el la poartă, Veleșcu Alexei care l-a întrebat dacă o să-l mai

ducă la Cosliujeni. Atunci Veleșcu Alexei l-a lovit cu pumnul în față, el la fel l-

a lovit cu palma peste față de două ori și Veleșcu Alexei a căzut jos fără

cunoștință. El s-a dus în ogradă și a luat apă și l-a udat pe Veleșcu Alexei. În

ogradă nu se aflau alte persoane, în drum la fel nu erau nimeni. Apoi acesta

și-a revenit, sânge nu a văzul să-i fi curs de undeva. Veleșcu Alexei îl numea

cu cuvinte necenzurate. La câteva zile, mai precis a doua zi, mama sa Claudia

l-a sunat acasă, căci era la spitalul din raionul Nisporeni și l-a întrebat de ce

l-a bătut pe Veleșcu Alexei și i-a spus să vină să se lămurească cu acesta. El a

plecat la Veleșcu Alexei la spital, din rudele lui nu se aflau nimeni și l-a rugat

să-l ierte pentru ce i-a făcut. Acesta i-a spus lasă că totul v-a fi bine.”(f.d.98).

În continuare, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute

argumentele părții apărării precum că, nu a fost temei de a da citire declarațiile

martorilor Manciu Galina și Bîrlădeanu Ana date la urmărirea penală, deoarece

martorii au declarat că susțin declarațiile date în ședința de judecată și anume

acestea urmau a fi luate în considerație, or instanța a stabilit că în declarațiile

martorilor depuse în ședința de judecată și cele depuse în cursul urmăririi

penale existau contradicții esențiale, conducându-se de prevederile art.371

alin.(1) Cod procedură penală, a dispus a fi date citire declarațiilor martorului

depuse în cursul urmăririi penale.

La fel, instanța de apel a respins și argumentul apărării precum că,

martorul Tulbure Nadejda, audiată în calitate de martor la 13.10.2010, era

decedată la momentul cercetării judecătorești, însă declarațiile acesteia de la

urmărirea penală au fost date citire în ședința de judecată, reiterând

prevederile art.371 alin. (2) Cod procedură penală, potrivit căruia în cazul în

care martorul lipsește în ședință și absență lui este justificată, fie prin

imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin motive de

imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu condiția că audierea martorului

6

a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor și bănuit, învinuit sau

martorul a fost audiat în conformitate cu art.109 și 110.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul părții apărării

referitor la faptul că, nu a fost stabilită identitatea cet. Croitou Tamara Mihail,

persoana indicată în înștiințarea din 30.05.2010, (f.d.43), or nu există careva

dubii că la data de 30 mai 2010, între Rupeț Vitalie și Veleșcu Alexei a avut loc

un conflict, fapt recunoscut și de inculpat, în urma căruia Rupeț Vitalie i-a

aplicat lui Veleșcu Alexei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea

capului, cauzându-i conform Raportului de expertiză medico-legală 159 D din

data de 14 decembrie 2010, traumă cranio-cerebrală închisă sub formă de

hemoragii subarahnoidale difuze, edem cerebral și arahnoidal pronunțat și

hemoragii în țesuturile moi a regiunii parientale pe dreapta, leziunii ce se

califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață și care au

determinat decesul victimei la data de 16 iunie 2010, fapt confirmat la fel și

prin declarațiile succesorului părții vătămate, Pretuleac Vera, precum și prin

declarațiile martorilor Manciu Galina, Bîrlădeanu Ana, Tulbur Nadejda, audiați

în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi acceptat nici argumentul

recurentului precum că cet. Tulbure Alexei, nu avea dreptul legal de a fi

acceptat în calitate de succesor legal a părții vătămate și că procurorul V.

Potînga deși nu avea împuterniciri legale a emis ordonanța din 09.03.2021,

prin care a indicat că în urma examinării cererii parvenite de la Tulbure Alexei

în adresa CPR Nisporeni, acesta urmează a fi recunoscut în calitate de succesor

legal, din motiv că este rudă apropiată cu decedatul, el fiind nepot. În acest

sens instanța de apel a menționat că potrivit art.81 alin.(1), (2) Codul procedurii

penale, în procesul penal, succesor al părții vătămate sau al părții civile este

recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorința să exercite

drepturile și obligațiile părții vătămate decedate sau care, în urma infracțiunii,

a pierdut capacitatea de a-și exprima conștient voința. Succesor al părții

vătămate sau al părții civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i

se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral părții vătămate.

Recunoașterea rudei apropiate ca succesor al părții vătămate sau al părții civile

o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, ofițerul de

urmărire penală ori instanța de judecată, cu condiția că ruda apropiată solicită

această calitate. Astfel prin cererea depusă, Tulbure Alexei în calitate de

nepotul lui Veleșcu Alexei, a solicitat să fie recunoscut în calitate de succesor

a părții vătămate.

Referitor la argumentul apărării precum că, procurorul V. Potînga, nu

avea împuterniciri legale de a emite ordonanța din 09.03.2021, instanța de apel

a remarcat că apărarea nu a adus careva probe în acest sens.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul părții apărării

precum că, la această etapă la materialele cauzei nu este prezent careva act ce

ar confirma constatarea decesului, sau persoana care a constatat acest fapt,

locul, ora, indicând că potrivit Raportului de expertiză judiciară

nr.202003D0016 din 25 iunie 2020, expertul judiciar în urma examinărilor

medico-legale, în conformitate cu circumstanțele cazului și întrebările

înaintate spre soluționare s-a ajuns la următoarele concluzii: conform

7

Raportului de examinare medico-legală nr.72 pe numele cadavrului cet.

Veleșcu Alexei, decesul acestuia a survenit cu cca. 36 de ore înainte de

autopsie. Leziunile corporale depistate la cadavrul cet. Veleșcu Alexei, au fost

produse prin acțiunea traumatică cu obiect (-e) contondent (-e), au legătura

cauzală directă cu survenirea decesului, sunt periculoase pentru viață și

conform acestui criteriu se califică ca vătămare gravă. Reieșind din datele din

fișa medicală a bolnavului de staționar nr.3205 pe numele cet. Veleșcu Alexei,

pe parcursul spitalizării, de la internare 30.05.2010, până la externare

15.06.2010, starea pacientului a avut o dinamică negativă (cu agravare).

Conform cercetării medico-legale histologice (microscopice) vechimea leziunilor

corporale, cauzatoare de deces, depistate la autopsie e de 2-3 săptămâni. Alte

leziuni corporale nu au fost depistate. Din fișa medicală a bolnavului de

staționar nr.3205 reiese că la data de 15.06.2010, starea pacientului este

gravă, dereglarea conștiinței la nivel de obnubilare, Coma III. În Raportul de

examinare medico-legală nr.72 pe numele cadavrului cet. Veleșcu Alexei,

lipsesc alte careva leziuni corporale, în afara celor produse cu 2-3 săptămâni

înainte de deces. În fișa medicală lipsesc careva date despre modalitatea

prelevării analizelor de laborator, mai mult ca atât nu se pune la dubii decesul

părții vătămate Veleșcu Alexei.

La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondat și neprobat

argumentul părții apărării precum că, mai mulți martori au indicat că Veleșcu

Alexei în timp ce se afla în spital a căzut în WC-ul spitalului și s-a lovit, or,

faptul că Veleșcu Alexei a căzut în WC-ul, spitalului a fost declarat de

succesorul părții vătămate Pretuleac Vera, care cunoaște din spusele altcuiva,

or la materialele cauzei nu se regăsesc declarațiile unui martor care a văzut

momentul în care Veleșcu Alexei să fi căzut în WC-ul, spitalului. Mai mult ca

atât, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr.202003D0016 din 25 iunie

2020, pct.6.este indicat că în Raportul de examinare medico-legală nr.72 pe

corpul cadavrului cet. Veleșcu Alexei, lipsesc alte careva leziuni corporale, în

afara celor produse cu 2-3 săptămâni înainte de deces. În fișă medicală lipsesc

careva date despre modalitatea prelevării analizelor de laborator.

Referitor la argumentul apărării privind încălcările de procedură admise

organului de urmărire penală, prin faptul că, cauza penală a fost pornită peste

5 luni, după actul de sesizare adică conflictul care a avut loc la 30.05.2010,

instanța de apel a reiterat că partea apărării la examinarea cauzei în fond, sau

pe parcursul urmăririi penale nu a depus o careva plângere împotriva

acțiunilor organului de urmărire penală și nici la examinarea cauzei în fond nu

a invocat careva încălcări a organului de urmărire penală.

Referitor la faptul că, în ordonanța privind pornirea urmăririi penale din

12.10.2021, nu este indicat expres care este numărul dosarului penal care i-a

fost atribuit, instanța de apel a indicat că în ordonanță,(f.d.1, vol. I), este

indicat nr. dosarului ”2010240278”, prin urmare a respins și acest argument

a părții apărării.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a constatat

că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod

penal, pedeapsa stabilită inculpatului Rupeț Vitalie fiind stabilită în limitele

sancțiunii prevăzute de legea penală și care este adecvată celor comise, care se

8

racordă la toate circumstanțele stabilite, la personalitatea inculpatului că

acesta nu și-a recunoscut vina, de faptul că a comis o infracțiune care face

parte din categoria celor deosebit de grave, comise contra vieții și sănătății

persoanei, care a provocat decesul persoanei.

Prima instanță întemeiat și legal a concluzionat, că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de societate,

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu

executare pedepsei în penitenciar de timp închis, pedeapsa dată va corecta

vinovatul și va asigura scopurile pedepsei. În cazul dat s-a luat în considerație,

că inculpatul Rupeț Vitalie a comis o infracțiune deosebit de gravă, care s-a

soldat cu decesul părții vătămate.

inferioare, avocatul Cecan Liudmila în numele inculpatului declară recurs

ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea sentinței și deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie achitat, indicând aceleași motive ca și în cererea de

apel privind nevinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate

(pct.3.1 din decizie), considerând că instanțele de judecată eronat au apreciat

probele administrate în speța dată.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului declarat de avocatul Cecan Liudmila în numele inculpatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de

apel a adoptat o decizie legală și întemeiată.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că recurentul nu

este de acord cu soluțiile instanțelor de fond privitor la condamnarea

inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, menționând că probatoriul

administrat nu dovedește vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii

încriminate, invocând în acest sens în calitate de temeiuri pentru casarea

deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, totodată invocând că Rupeț Vitalie

urmează să fie achitat deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii. Astfel se atestă temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.(1)

pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot

9

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs,

Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și

întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată, că

astfel de erori de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal apreciază ca declarative argumentele apărării prin care se

invocă faptul, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, aceasta deoarece în conținutul recursului nu au fost descrise

care anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație la judecarea

cauzei.

De asemenea, Colegiul penal menționeză, că motivarea unei hotărâri

reprezintă un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal

concluzionează că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în deplină

măsură de prevederile art. art.27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat

sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o

apreciere corectă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității,

care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Rupeț Vitalie în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (4) Cod penal, or, în fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat

10

soluția.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cât și în cadrul

ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Rupeț Vitalie privind săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal să fie întemeiată și legală.

Argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii, sânt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar,

iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui,

de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe,

enumerate mai sus, care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii imputate, soluția instanței de apel la acest capitol este

clar argumentată.

Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a apreciat că potrivit

Raportului de expertiză medico-legală nr 159 D din 14 decembrie 2010, s-a

constatat cu certitudine că „moartea cet. Veleșcu Alexei Ion. a.n.1954, a

survenit în urma unei traume cranio-cerebrale închise sub formă ele hemoragii

subarahnoidale difuze, edem cerebral și arahnoidal pronunțat și hemoragii în

țesuturile moi a regiunii parietale pe dreapta care au putut surveni în urma

loviturilor cu un obiect dur contondent și se califică ca vătămări corporale grave

periculoase pentru viață. Conform datelor examinării histologice vătămările

corporale au putut surveni cu două-trei săptămâni până la deces. Vătămările

corporale date au legătură cauzală directă cu survenirea decesului.”

Iar prin raportul de expertiză judiciară nr.202003D0016 din 25 iunie

2020, s-a confirmat că „potrivit raportului de examinare medico-legală nr. 72 pe

numele cadavrului cet. Veleșcu Alexei, decesul acestuia a survenit cu cca. 36 de

ore înainte de autopsie. Leziunile corporale depistate la cadavrul cet. Veleșcu

Alexei, au fost produse prin acțiunea traumatică cu obiect (-e) contondent (-e), au

legătura cauzală directă cu survenirea decesului, sunt periculoase pentru viață

și conform acestui criteriu se califică ca vătămare gravă. Reieșind din datele din

fișa Pagină 17 din 22 medicală a bolnavului de staționar nr. 3205 pe numele cet.

Veleșcu Alexei, pe parcursul spitalizării, de la internare 30.05.2010, până la

externare 15.06.2010, starea pacientului a avut o dinamică negativă (cu

agravare). Conform cercetării medico-legale histologice (microscopice) vechimea

leziunilor corporale, cauzatoare de deces, depistate la autopsie e de 2-3

săptămâni. Alte leziuni corporale nu au fost depistate. Din fișa medicală a

bolnavului de staționar nr. 3205 reiese că la data de 15.06.2010, starea

pacientului este gravă, dereglarea conștiinței la nivel de obnubilare, Coma III. În

raportul de examinare medico-legală nr. 72 pe numele cadavrului cet. Veleșcu

Alexei, lipsesc alte careva leziuni corporale, în afara celor produse cu 2-3

săptămâni înainte de deces. În fișa medical lipsesc careva date despre

modalitatea prelevării analizelor de laborator”.

De asemenea, prin declarațiile succesorului părții vătămate Pretuleac

Vera și declarațiile martorilor oculari Manciu Galina, Bîrlădeanu Ana și Tulbur

Nadejda, audiați în cadrul urmării penale și cercetării judecătorești, s-a

11

confirmat cert faptul că Rupeț Vitalie i-a aplicat lovituri lui Veleșcu Alexei în

diferite regiuni ale corpului, cu pumnii, inclusiv cu picioarele, iar decesul

ultimului a survenit în rezultatul loviturilor aplicate cu un obiect dur

contondent, fiind excluse cauzare leziunilor în alte circumstanțe.

În această ordine de idei, Colegiul penal va respinge argumentele

apărătorului precum că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost audiați în

calitate de martori Grosu Maria (f.d. 28), Tulbure Alexei, (f.d.29), Trofim

Valentin (f.d.30), Pretuleac Vera(f.d.64/A) și că nu a fost stabilită identitatea

cet. Croitoru Tamara Mihail - persoana indicată în înștiințarea din 30.05.2010

(f.d.43), or la materialele cauzei penale au fost administrate probe suficiente,

care apreciate în coroborare cu prevederile art. 101 Cod procedură penală

demonstrează cu certitudine că, inculpatul Rupeț Vitalie a comis infracțiunea

încriminată.

Colegiul penal constată că, instanța de apel, respectând prevederile art.

414 Cod de procedură penală, a audiat inculpatul Rupeț Vitalie, succesorul

părții vătămate Pretuleac Vera, a supus unei verificări minuțioase, sub toate

aspectele, probele prezentate de părți, descrise în pct. 4.1. din prezenta decizie,

întemeiat ajungând la concluzia, că la 30 mai 2010, între Rupeț Vitalie și

Veleșcu Alexei Ion a avut loc un conflict, în urma căruia Rupeț Vitalie i-a aplicat

lui Veleșcu Alexei multiple lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului,

cauzându-i conform Raportului de expertiză medico-legală 159 D din data de

14 decembrie 2010, traumă cranio - cerebrală închisă sub formă de hemoragii

subarahnoidale difuze, edem cerebral și arahnoidal pronunțat și hemoragii în

țesuturile moi a regiunii parientale pe dreapta, leziuni ce se califică ca

vătămării corporale grave periculoase pentru viață și care au determinat

decesul victimei la data de 16 iunie 2010.

Totodată, instanța de recurs menționează că, recursul apărării nu este

motivat nici sub aspectul erorilor de drept invocate, iar majoritatea

argumentelor recurentului constituie un dezacord cu aprecierea de către

instanțele de fond a probelor, fără a ține cont de faptul că reaprecierea probelor

nu poate constitui temei de recurs în sensul art. 427 Cod de procedură penală,

și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului privind existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la pct. 8), alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs

menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

12

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Rupeț

Vitalie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, după semnele calificative – ”vătămarea intenționată gravă

a integrității corporale și sănătății unei persoane, vătămare ce este periculoasă

pentru viață si care a provocat decesul persoanei, soluție care a fost menținută

și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță

corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința

inculpatului Rupeț Vitalie în baza art.151 alin. (4) Cod penal, or, prima instanță

a dat o apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludentei, utilității și veridicității în coraborare cu declarațiile

date în ședința de judecată.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția

primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Rupeț Vitalie, astfel corect

concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (4) Cod penal,

motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1.

al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe

deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii

judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.

Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 parag. 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles

Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură

penală, deoarece asemenea eroare în speță nu se identifică.

Cu privire la temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 10), alin. (1) Cod

art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârea instanței de apel

13

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul îl consideră neîntemeiat și menționează că

recurentul l-a invocat pur declarativ fără a-l descrie detaliat.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal apreciază că recursul în

respectiva parte este declarativ și nu va examina cauza prin prisma pretinselor

erori întrucât instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele Legii, astfel, instanța nu are competența de a completa din oficiu un

recurs nemotivat

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, argumentele invocate de

recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel (motivele recursului ordinar invocat fiind identice cu cele din

cererea de apel), asupra cărora instanțele de fond la acest capitol s-au expus

just și întemeiat, iar careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste aspecte

contestate și în prezentul recurs, nu s-a constatat.

În acest context, Colegiul penal conchide că, la examinarea recursului

declarat, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea

deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocatul Cecan Ludmila în numele inculpatului Rupet Vitalie,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cecan

Liudmila în numele inculpatului Rupeț Vitalie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în

privința lui Rupeț Vitalie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

14