1re-241/2021 — art. 264/1 alin. 1 CP

1re-241/2021 — art. 264/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-241/2021

1-20021503-01-1r/e-29122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 22 iulie

2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 02 noiembrie 2021,

declarat de avocatul Grigore Postovanu, în numele condamnatului

Doschinescu Victor XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.02.2020 - 22.07.2021,

instanța de recurs: 13.08.2021 - 02.11.2021,

instanța de recurs

în anulare: 29.12.2021 - 19.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 200 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

De la Doschinescu Victor s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în sumă de 836 lei.

de conducere auto nr. XXXXXX, la 04 ianuarie 2020, dându-și seamă de

consecințele care pot surveni în rezultatul consumului alcoolului, a servit băuturi

spirtoase, după ce, aflând-se la volanul autoturismului „BMW”, n.î. XXXXXX, și

deplasând-se pe str. Ștefan cel Mare, mun. Bălți, neadecvat, având o traiectorie

1

neuniformă de deplasare, aproximativ la ora 10.34 a fost stopat de către

colaboratorii de poliție. În cadrul discuției cu Doschinescu V., el avea o vorbire

neclară, la întrebările colaboratorilor de poliție reacționa încetinit, neadecvat, din

cavitatea bucală se simțea un miros puternic de alcool, în legătură cu ce el a fost

supus testării cu alcotesterul „Drager”, în urma căruia s-a constatat că concentrația

de alcool pur în aerul expirat de Doschinescu V. este de 0,88 mg/l. Pentru stabilirea

sării de ebrietate Doschinescu V. a fost escortat la Spitalul municipal Bălți, unde de

la el au fost prelevate probe biologice de sânge pentru examinarea toxicologică.

Conform procesului-verbal al examinări medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 33 din 04.01.2020, s-a

constatat că Doschinescu V. se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202006P0014/202002D0088 din

15.01.2020, în sângele lui Doschinescu V. s-a depistat alcool etilic în cantitate de

1,56 ‰ (1,56 gr./l.), (data de 04.01.2020, ora prelevării 11.45), cantitate care

conform Hotărârii Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 cu modificările ulterioare și

conform art. 13412 Cod penal se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

Instanța a reținut că inculpatul nu și-a recunoscut vina și a declarat că a fost

oprit de polițiști, i-a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, iar

mașina a fost transportată la parcarea specială. Amenda pentru contravenția comisă

a achitat-o. A consumat alcool, însă nu el s-a aflat la volan dar Bunescu I., care la

moment este decedat. În proba video nu se vede clar cine este la volan. Nu-și

amintește ce a vorbit cu colaboratorii de poliție. Semnătura de la f.d.20 nu este a

lui, nici scrisul, deoarece scrie mai frumos, dar în momentul când a scris era în

stare de ebrietate.

Totodată, vinovăția acestuia a fost demonstrată integral prin probele

administrate, inclusiv:

declarațiile martorului Guțul I. că, fiind antrenat în serviciul de menținere a

ordinii publice, împreună cu colegul său Cuțulab D., a observat un automobil de

model „BMW” care a trecut la culoarea roșie a semaforului. În momentul când

colegul său a mers spre automobil, șoferul s-a mutat pe bancheta din spate, iar

pasagerul s-a așezat la volanul automobilului. În documentarea acestui fapt,

inculpatului i-a fost prezentată proba video, care confirmă că el se afla la volanul

mijlocului de transport. În timpul discuției, ultimul a recunoscut că el se afla la

volan. Ulterior, inculpatul a dat explicații, dar pe care le-a scris el, iar inculpatul le-

a semnat, la f.d. 20 fiind semnătura acestuia;

declarațiile martorului Cuțulab D. că, automobilul de model „BMV” s-a

deplasat la culoarea roșie a semaforului. Fiind stopat, șoferul s-a mutat pe bancheta

din spate, iar pasagerul s-a așezat la volanul automobilului. Inculpatul a fost de

acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și, simțindu-se miros de alcool,

a fost supus testului alcoolscopic. În esență, inculpatul a recunoscut că se afla la

volanul mijloului de transport;

ordonanța de constatare a faptei contravenționale și pornire a procesului

contravențional din 04.01.2020 în baza art. 233 alin. (1) Cod contravențional din

numele ofițerului patrulare al Companiei de patrulare nr. 1 Bălți a Regimentului de

2

Patrulare Nord al Inspectoratului Național de Patrulare, inspector principal Cuțulab

D.;

procesul-verbal de aducere la cunoștință și de explicare contravenientului a

drepturilor și obligațiilor din 04.01.2020 pe numele lui Doschinescu V.;

procesul-verbal de testare alcoolscopică și rezultatul testării alcoolscopice cu

aparatul „Dräger” din 04.01.2020 pe numele lui Doschinescu V.;

alcotest Drager 8510 RO din 04.01.2020 de la ora 10.58;

alcotest Drager 8510 RO din 04.01.2020 de la ora 11.33;

ordonanța de ridicare a mostrelor pentru stabilirea stării de ebrietate pe

numele lui Doschinescu V. din 04.01.2020;

procesul-verbal de ridicare a mostrelor pentru stabilirea stării de ebrietate pe

numele lui Doschinescu V. din 04.01.2020;

procesul-verbal de ridicare din 09.01.2020 a documentelor de la de la

ofițerul patrulare al Companiei de patrulare nr. 1 Bălți a Regimentului de Patrulare

Nord al Inspectoratului Național în privința lui Doschinescu V. și suportul

electronic informațional;

procesul-verbal de examinare mijloacelor materiale de informație din

29.01.2020;

procesul-verbal nr.33 din 04.01.2020 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei pe numele lui

Doschinescu V.

Ori, în urma examinării stării psihofiziologice a inculpatului, s-a constatat

concentrația de alcool în aerul expirat în cantitate de 0,88 mg/l, iar conform

raportului de expertiză judiciară nr. 202006P0014/202002D0088 din 15.01.2020,

în sângele lui Doschinescu V. s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,56 ‰ (1,56

gr./l.) care, conform Hotărârii Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 cu modificările

ulterioare și conform art. 13412 Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate cu grad

avansat.

Mai mult, fiind vizualizată secvența video, în care inculpatul a recunoscut

conducerea mijlocului de transport pe drumurile publice în stare de ebrietate

alcoolică avansată și indicând că ,, ...deja mai departe va conduce o altă persoană”

urmează a fi acceptată învinuirea formulată de acuzare, or, nu a trezit unui

observator obiectiv careva dubii privind veridicitate sa.

Sunt contradictoriu declarațiile inculpatului, care a indicat că nu se afla la

volanul mijlocului de transport, totodată, a achitat amenda pentru comiterea

contravenției prevăzute de art. 240 alin. (1), 231 alin. (1) Cod contravențional,

astfel că se atestă prezența unei incertitudini juridice care trezesc unui observator

obiectiv dubii esențiale, care, nu doar că nu au fost înlăturate, ci din contra, au fost

accentuate și au sporit neîncrederea instanței în versiunea apărării.

Deci, în cazul în care inculpatul se consideră nevinovat, nu este clar motivul

acceptării învinuirii în baza art. 240 alin. (1), 231 alin. (1) Cod contravențional și

recunoașterii faptului dat, astfel, afirmațiile acestuia urmând a fi apreciate critic,

odată ce există probe pertinente și concludente care în ansamblu formează tabloul

clar al acțiunilor infracționale comise de către acesta, îndreptate împotriva

3

siguranței traficului rutier, sub aspectul prohibiției impuse conducătorilor

mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate.

Astfel, probele administrate, apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor și care în ansamblu coroborează între ele,

demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, acțiunile

acestuia corect fiind încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, concluzionând că corectarea și resocializarea

acestuia este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, care

este în măsură să asigure îndeplinirea scopului de exemplaritate și educativ al ei,

respectiv și suficient pentru a determina inculpatul să conștientizeze consecințele

conduitei sale ilicite în societate și să dețină pe viitor o atitudine de respect față de

valorile sociale ocrotite de lege, realizându-se astfel, scopul și supremația legii

penale, or, procesul penal trebuie sa fie echilibrat și să tindă la sancționarea

faptelor într-o asemenea măsură încât scopul imediat, dar mai ales mediat al

sancțiunii aplicate, să determine în timp scăderea infracționalității din rândul

infractorilor.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta a invocat că probele administrate nu demonstrează că inculpatul a

comis fapta imputată.

Secvența video vizionată în ședința de judecată, nu poate fi considerată ca

probă, deoarece nu poartă nicio informație evidentă.

Martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești nu au furnizat suficientă

informație, pentru a considera că declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe

pertinente, concludente și utile, care ar putea confirma vinovăția inculpatului. Mai

mult, toți martorii sunt angajații poliției, care-și îndeplineau misiunea de serviciu și

nici într-un caz nu vor relata situația în alt mod decât a fost interpretată în acte.

Totodată, la materialele dosarului au fost anexate depozițiile martorului

Bunescu I. care, sub jurământ, a indicat că el a condus mijlocul de transport, iar

inculpatul se afla pe bancheta din spate.

3.1. A declarat recurs și avocatul Grigore Postovanu, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat că la baza condamnării inculpatului au fost reținute

declarațiile agenților de patrulare, care sunt persoane cointeresate în proces, iar

calitatea lor de martori prezintă dubii.

Mai mult, nu este corectă conexarea cauzei penale în temeiul art. 2641 alin.

(1) Cod penal și cauzei contravenționale, cu reținerea probelor din dosarul

contravențional în calitate de probatoriu în procesul penal.

4

Ori, în cadrul procesului contravențional, la fel nu a fost dovedit faptul

comiterii contravenției de către inculpat.

2021, recursurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de recurs a reținut că instanța de fond a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar tuturor în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, cu respectarea prevederilor art. 93-101 Cod

de procedură penală și corect a ajuns la concluzia privind existența faptei,

calificând-o just, stabilind vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (1) Cod penal și aplicându-i o pedeapsă legală, întemeiată și

motivată.

Instanța de fond corect și-a bazat soluția pe declarațiile martorilor Guțul I. și

Cuțulab D.; ordonanța de constatare a faptei contravenționale și pornire a

procesului contravențional din 04.01.2020 în baza art. 233 alin. (1) Cod

contravențional din numele ofițerului patrulare al Companiei de patrulare nr.1 Bălți

a Regimentului de Patrulare Nord al Inspectoratului Național de patrulare,

inspector principal Cuțulab D.; procesul-verbal de testare alcoolscopică și

rezultatul testării alcoolscopice cu aparatul „Dräger” din 04.01.2020 pe numele lui

Doschinescu V.; alcotest Drager 8510 RO din 04.01.2020 de la ora 10.58; alcotest

Drager 8510 RO din 04.01.2020 de la ora 11.33; ordonanța de ridicare a mostrelor

pentru stabilirea stării de ebrietate pe numele lui Doschinescu V. din 04.01.2020;

copia procesului-verbal cu privire la contravenție din 04.01.2020 în privința lui

Doschinescu V.; procesul-verbal de ridicare din 09.01.2020 documentelor de la

ofițerul de patrulare al Companiei de patrulare nr.1 Bălți a Regimentului de

Patrulare Nord al Inspectoratului Național pe numele lui Doschinescu V. și

suportul electronic informațional; procesul-verbal de examinare mijloacelor

material de informație din 29.01.2020; procesul-verbal nr. 33 din 04.01.2020 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei pe numele lui Doschinescu V.

În același timp, instanța de fond corect a respins declarațiile inculpatului,

considerându-le o metodă de evitare a răspunderii penale, vinovăția acestuia fiind

confirmată prin probele administrate.

Astfel, martorul Guțul I. a relatat că, în timp ce se afla în serviciul de

menținere a ordinii publice, împreună cu colegiul său Cuțulab D., a observat un

automobil „BMW”, care a trecut la culoarea roșie a semaforului. Șoferul s-a mutat

pe bancheta din spate, iar pasagerul a trecut la volanul automobilului. Inculpatului

i-a fost prezentată proba video, prin care se confirmă că el se afla la volan, iar în

timpul discuției el a recunoscut acest fapt.

Martorul Cuțulab D. a indicat că automobilul „BMV” s-a deplasat la

culoarea roșie a semaforului. Fiind stopat, șoferul s-a mutat pe bancheta din spate,

iar pasagerul a trecut la volanul automobilului. Simțindu-se miros de alcool,

șoferul a fost supus testului alcoolscopic, însă nu ține minte rezultatul. În final,

șoferul a recunoscut că se afla la volanul mijloului de transport.

5

Potrivit secvenței video vizualizate, inculpatul a recunoscut conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică avansată, iar în urma

examinării stării psihofiziologice a acestuia s-a constatat concentrația de alcool în

aerul expirat în cantitate de 0,88 mg/l și, conform raportului de expertiză judiciară

nr. 202006P0014/202002D0088 din 15.01.2020, în sângele lui Doschinescu V. s-a

depistat alcool etilic în cantitate de 1,56 ‰ (1,56 gr./l.) care, conform Hotărârii

Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 și art. 13412 Cod penal, se atribuie la stare de

ebrietate cu grad avansat.

Mai mult, fiind vizualizată secvența video, în care inculpatul a recunoscut

conducerea mijlocului de transport pe drumurile publice în stare de ebrietate

alcoolică avansată și indicând că ,, ...deja mai departe va conduce o altă persoană”

urmează a fi acceptată învinuirea formulată de acuzare, or, nu a trezit unui

observator obiectiv careva dubii privind veridicitate sa.

Astfel, s-a stabilit cert că inculpatul la 04.01.2020 a condus automobilul în

stare de ebrietate cu grad avansat.

De asemenea, instanța de fond corect a apreciat ca fiind contradictorii

declarațiile inculpatului prin care a negat că s-ar fi aflat la volanul automobilului și

achitarea amenzii de către el pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 240

alin. (1), 231 alin. (1) Cod contravențional.

La stabilirea pedepsei, instanța instanța de fond a ținut cont în deplină

măsură și s-a condus de principiile și criteriile generale de individualizare a

pedepsei consfințite în art. 2, 61 alin. (2), 7, 75 alin. (1) Cod penal, corect

stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, fiind luată în

considerație personalitatea acestuia, contravențiile comise anterior și modul lui de

viață.

Totodată, nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante excepționale, ce

ar permite aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 79 Cod penal, iar

circumstanțele invocate de apărare nu pot fi atribuite la această categorie.

Nu au fost stabilite nici temeiuri de achitare a inculpatului, iar faptul că

apărarea nu este de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, nu constituie

temei de achitare.

La fel, nu au fost constatate temeiuri de a declara nule careva probe sau de a

le exclude din lista de probe, or, martorii au fost audiați sub jurământ și cu

preîntâmpinarea pe art. 312, 313 Cod penal, iar temei de a se îndoi în declarațiile

lor nu este, actele de procedură fiind întocmite în corespundere cu normele legale.

Mai mult, aceste declarații au fost confirmate prin secvențele video, rezultatele

examinării medicale și expertizei, precum și prin celelalte probe.

Or, argumentele apărării sunt contrare probelor administrate, constituind o

poziție de apărare a inculpatului, de care acesta beneficiază potrivit art. 17, 21 și 66

Cod de procedură penală.

Prin urmare, a fost stabilită just vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată

este echitabilă faptei infracționale săvârșite, în corespundere cu împrejurările

cauzei penale și normele legale, iar munca neremunerată și anularea dreptului de a

6

conduce mijloacele de transport va preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și altor persoane.

judecătorești au devenit irevocabile.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care condamnatul să fie

achitat.

Recurentul invocă că martorii apărării au susținut că inculpatul a declarat că

nu a condus automobilul, aceste împrejurări fiind elucidate și din materialele

cauzei, având în vedere măsurile de investigație din cadrul urmăririi penale, pe

care instanța de apel nu le-a examinat practic deloc, fiind pur o transpunere a

textului sentinței, lăsând o poziție subiectivă din sentință, unde declarațiile

martorilor acuzării, chiar dacă nu sunt subiective, sunt ale agenților de patrulare,

care sunt interesați de a-l sancționa pe Doschinescu V.

Relevant este cazul Ruiz Torija contra Spaniei, în care CtEDO a amintit ca

art. 6§1 CEDO obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar că nu se poate cere

să dea un răspuns detaliat la fiecare argument. Numai întrebările cele mai

importante pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre.

Din această interpretare rezultă că, în partea dispozițiilor referitoare la

decizia nemotivată, hotărârea contravine art. 6§1 din CEDO.

Mai mult, pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai

legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar, în

același timp, trebuie să fie juste, adică să respecte criteriul proporționalității, care

presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și

vinovăția autorului. La fel, trebuie să fie respectate prevederile art. 61 Cod penal,

că pedeapsa care se aplică urmează să atingă scopul de restabilire a echității sociale

și prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane.

În privința condamnatului s-au adus ingerințe la principiile fundamentale de

care urma să se conducă instanța, că ultimul este nevinovat până la proba contrară,

iar proba contrară în cazul lui nu a fost dovedită prin nimic, cu excepția

declarațiilor martorilor, care, de fapt, sunt persoanele care au și documentat cazul,

care sunt cointeresate în condamnarea lui.

În drept, recursul este fondat pe art. 452 alin. (1), 453 alin. (1) Cod de

procedură penală și art. 6§1, 13, 14 din CEDO.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură

penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

7

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Dar, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare

este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în art. 453 Cod de

procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în

anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea

ilegalității hotărârii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că recurentul a făcut

referire la art. 6§1, 13, 14 din CEDO, în recursul vizat nu sunt invocate

circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

la jurisprudența națională și a CtEDO, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui

viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile

atacate, omițându-se totalmente indicarea unor concrete erori de drept la capitolul

dat (pct. 6. din decizie).

Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute

în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul în anulare a avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Pe lângă aceasta, recursul în anulare, conform argumentelor reproduse la

pct. 6. din decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele și probele cauzei.

Însă, descriptivul hotărârilor instanțelor de fond și de recurs, în sensul vizat,

inclusiv împrejurările reproduse la pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că acestea corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind vinovăția formulată condamnatului și încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, cât și pedeapsa aplicată, adoptând

hotărâri legale, întemeiate și motivate în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, în corespundere cu

prescripțiile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 7, 61, 75 Cod penal,

instanțele de fond și de recurs ordinar, pronunțându-se în mod detaliat și

argumentat asupra tuturor motivelor, versiunilor și probelor invocate de apărare,

inclusiv în recursul declarat.

În același timp, potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

8

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental

de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Circumstanțele nominalizate relevă că, în raport cu motivele invocate de

recurent, instanțele nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental, și

că recursul în anulare este unul vădit neîntemeiat (pct. 2., 4., 6., 7. din decizie).

Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, dat fiind că este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Grigore

Postovanu, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 02

noiembrie 2021, în privința condamnatului Doschinescu Victor XXXXX, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 11 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

9