1ra-1792/21 — art. 320 alin. 1

1ra-1792/21 — art. 320 alin. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1792/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului Furtuna Ivan, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, în

cauza penală în privința lui

Furtuna Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.01.2017 – 20.12.2017;

Instanța de apel: 05.09.2019 – 08.06.2021;

Instanța de recurs: 11.08.2021 – 08.12.2021.

A C O N S T A T A T:

Furtuna Ivan, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 320 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei aplicate

prin prezenta sentință și pedeapsa aplicată prin decizia Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 07 februarie 2017 (4 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis), lui Furtuna Ivan i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executare în penitenciar de

tip închis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a cumulat integral la pedeapsa principală

definitivă stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa complementară sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării, gestionării,

valorilor materiale și financiare pe un termen de 3 (trei) ani, stabilită prin decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău nr. 1a-1991/16 din 07 februarie 2017.

1

Furtuna Ivan, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr.4-702/2015

din 17.11.2015, a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de

art. 318 alin. (1) Cod contravențional, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 100 unități convenționale, ceea ce constituie 2000 lei,

pentru faptul că nu a executat intenționat documentul executoriu nr. 2-736/15

emis de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău din 20.01.2015 prin care s-a decis

încasarea de la Furtuna Ivan în beneficiul lui Badalov Alexei cheltuielile pentru

chirie și serviciile comunale în sumă de 23 720,05 lei, dobânda de întârziere în

cuantum de 485,19 lei și 126 lei pentru serviciile de citare publică a pârâtului, iar

în total suma de 37 509,05 lei. În scopul executării hotărârii nominalizate,

debitorului Furtuna Ivan i-au fost aplicate mai multe interdicții, iar conform cererii

din 05.06.2015, el s-a obligat în decurs de 10 zile să se prezinte împreună cu un

apărător la biroul executorului judecătoresc pentru a comunica modalitatea de

executare a documentului executoriu obligându-se totodată, de a se prezenta la

data limită indicată în cerere. În acest sens, la 16 iunie 2015, fiind contactat

telefonic de către executorul judecătoresc Iacob Miron, Furtuna Ivan i-a comunicat

că refuză să execute documentul executoriu din motiv că nu are datorii față de

Badalov Alexei.

Prin urmare, Furtuna Ivan se eschivează fără motive justificate de la

executarea documentului executoriu, nu îndeplinește cerințele executorului

judecătoresc, împiedicând prin acțiunile/inacțiunile sale executarea documentului

executoriu cu nr. 2- 736/15 emis de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

din 20.01.2015.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Furtuna Ivan a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, neexecutarea hotărârii instanței de

judecată.

sentința cu apel, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea sentinței cu

remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță.

În motivarea apelului a invocat, că sentința a fost pronunțată în lipsa

inculpatului și nu i-a fost adusă la cunoștință, în modul stabilit de lege. Or, în sensul

art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, este prevăzută posibilitatea declarării

apelului și peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

A susținut, că atât pe parcursul urmăririi penale cât și judecării cauzei

inculpatul nu a avut parte de apărare efectivă, deoarece după rezilierea

contractului cu avocatul Pocaznoi Rodica, instanța nu a acordat termen pentru

perfectarea unui contract cu alt avocat, fapt ce a încălcat dreptul la apărare al

inculpatului.

A menționat, că prima instanță i-a stabilit lui Furtuna Ivan cea mai grea

2

pedeapsă din cele alternative stipulate în art. 320 alin. (1) Cod penal, fără să

efectueze o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, ignorând

criteriile de individualizare a pedepsei precum și scopul pedepsei penale.

În opinia avocatului, prima instanță greșit a dispus că inculpatul

Furtuna Ivan urmează să execute pedeapsa stabilită în penitenciar de tip închis,

contrar prevederilor art. 72 alin. (3) Cod penal, care stipulează că pentru categoria

infracțiunilor ușoare se dispune executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

A invocat, că prima instanță a depășit limitele judecării cauzei și incorect a

aplicat prevederile art. 84 Cod penal, pledând pentru lipsa în acțiunile lui

Furtuna Ivan a elementelor constitutive ale infracțiunii, deoarece nu a fost

demonstrată intenția de neexecutare a hotărârii, iar potrivit CEDO nimeni nu poate

fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o

obligație.

fost respins ca fiind inadmisibil apelul și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, întrucât odată declanșat, produce un efect devolutiv

complet, în sensul că, provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în

privința persoanelor care l-au declarat.

Instanța de apel a stabilit că avocatul Doroftei Roman, a depus și semnat în

numele inculpatului Furtuna Ivan cererea de apel asupra sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 20.12.2017, însă, la materialele cauzei penale lipsește

confirmarea împuternicirilor acestuia de a reprezenta interesele inculpatului

Furtuna Ivan și nici contractul de asistenta juridică încheiat cu ultimul, or,

mandatul anexat la materialele cauzei este semnat, la rubrica numele și prenumele

clientului, de către Railean Ana, prin urmare acesta nu a fost împuternicit de către

inculpatul Furtuna Ivan.

Instanța de apel, reținând prevederile art. 67, 70 și 401 Cod de procedură

penală, a constatat că la 30 august 2019, data depunerii apelului, avocatul

Doroftei Roman nu dispunea de împuternicirile în modul stabilit, pentru

depunerea cererii de apel și reprezentarea inculpatului Furtuna Ivan în proces.

Prin urmare, instanța de apel a conchis, că nu se va expune asupra motivelor

invocate în cererea de apel, or, instanța de apel nici nu purcede la examinarea

fondului apelului, deoarece apelul este inadmisibil atunci când legea indică expres

persoanele care pot declara apel și modul de împuternicire a acestora, iar soluția

de respingere a apelului, ca inadmisibil, nu implică o verificare a hotărârii atacate,

întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a

acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal de către persoanele care

pot declara apel.

3

art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) și 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței

de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra posibilității repunerii în termen a apelului.

Subsidiar, avocatul accentuează, că Furtuna Ivan a fost reținut în Ucraina, la

moment fiind pendinte procedura de extrădare a acestuia în Republica Moldova.

În opinia avocatului, motivarea deciziei nu este clară, și nu s-au oferit

răspunsuri la toate capetele de cerere ale apărării.

Menționează, că la materialele cauzei lipsește dovada de primire a citației de

către inculpat, adică ultimul nu a fost citat legal în instanța de apel. Cu atât mai

mult acesta a fost reținut și urma să deruleze procedura de extrădare din Ucraina.

Mai mult, avocatul indică că a fost ales de inculpat pentru a-i reprezenta

interesele în instanțele de judecată în temeiul contractului de asistență juridică,

deoarece fiind reținut în Ucraina, soția acestuia a fost la Furtuna Ivan, unde a

semnat toate actele și contractul de asistență juridică, iar instanța de apel eronat a

concluzionat că avocatul Doroftei Roman nu dispune de împuterniciri în modul

stabilit, pentru depunerea cererii de apel și reprezentarea inculpatului în proces.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că avocatul

Doroftei Roman invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 4), 5) și 6) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile, când: 4) judecata a avut loc fără participarea inculpatului, când

participarea lui era obligatorie potrivit legii; 5) cauza a fost judecată în primă

4

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate; 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, reieșind din textul recursului, se atestă că avocatul invocă

argumente în susținerea dezacordului cu decizia instanței de apel cu privire la

respingerea solicitării sale de repunere în termenul de atac și cu privire la

constatarea lipsei împuternicirilor sale de a reprezenta interesele inculpatului,

motive care se subscriu temeiului de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și

hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar

motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Într-un prim aspect, Colegiul penal reamintește, că art. 413 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că la judecarea apelului se aplică regulile generale

pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea

specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Subsecvent, ce ține de partea pregătitoare a ședinței de judecată, Colegiul

penal, accentuează prevederile art. 359 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, președintele stabilește identitatea procurorului și a avocatului și

documentele care confirmă calitatea și împuternicirile lor.

Prin urmare, Colegiul penal precizează, că verificarea corectitudinii sesizării

instanței de apel, face parte componentă din partea pregătitoare a ședinței de

judecată.

Sub acest aspect, instanța de recurs conchide, că verificarea corectitudinii

sesizării instanței de apel presupune că instanța urmează să verifice dacă sentința

atacată este supusă apelului potrivit legii, dacă cererea de apel aparține unei

persoane care este titular legal al dreptului de apel, dacă cererea de apel a fost

declarată în termenul legal. În cazul în care apelul este inadmisibil sau tardiv,

judecata nu mai are loc, întrucât instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate

cu legislația.

Drept urmare, instanța de recurs punctează că, pentru justa soluționare a

prezentei cauze este relevant de a constata cu certitudine dacă avocatul

Doroftei Roman a avut sau nu împuterniciri de a declara cererea de apel, în numele

inculpatului Furtuna Ivan.

5

Pentru clarificarea acestei chestiuni, instanța de recurs ține să remarce că,

potrivit art. 401 alin.(2) Cod de procedură penală, pot declara apel în numele

persoanelor menționate la alin. (1) pct. 2) - 4) și apărătorul sau reprezentantul lor

legal.

Cu privire la dreptul de apărare se subliniază că, în jurisprudența constantă a

CtEDO, reglementarea acestui drept este de natură să pună în evidență importanța

unui proces echitabil, specific oricărei societăți democratice. Astfel, art. 6 parag. 3

lit. c) CEDO, recunoaște dreptul fiecărui acuzat de a se apăra singur sau prin

apărător, însă textul articolului vizat nu precizează condițiile de exercitare a

acestui drept, lăsând statelor contractante alegerea mijloacelor ce permit efectiva

lui realizare, astfel încât acestea să fie compatibile cu exigențele unui proces

echitabil.

La caz, se constată că la examinarea cauzei în prima instanță, în urma

rezilierii contractului cu avocatul ales, interesele inculpatului Furtuna Ivan au fost

reprezentate de avocații desemnați de Consiliul Național pentru Asistență Juridică

Garantată de Stat – Andriuța Roman și Taban Natalia, mandatele cărora sunt

anexate la materialele cauzei. (f.d. 159, 172; vol. I)

Astfel, se constată că la examinarea cauzei în ordine de apel, cererea de apel

este declarată de către un alt avocat, Doroftei Roman, ales pentru a reprezenta

interesele inculpatului.

În acest caz urmează a se reține că, modalitatea de confirmare a

împuternicirilor oferite de către inculpat apărătorului său, a fost reglementată de

către legiuitor în dispoziția art. 70 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, unde

este stipulat că avocatul ales poate fi admis în procesul penal în calitate de

apărător la invitația bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al

acestuia precum și la solicitarea altor persoane cu consimțământul persoanelor

interesele cărora urmează să le apere.

Din conținutul normei precizate, prin „invitația inculpatului” trebuie de

înțeles inițiativa acestuia de a-i fi reprezentate interesele în apel de către un avocat

concret, altul decât cel care a participat în primă instanță.

Prin urmare, avocatul declarând apelul în numele inculpatului împotriva

sentinței primei instanțe, urmează să anexeze la apel mandatul, care trebuie

completat în corespundere cu cerințele expuse în Hotărârea Guvernului nr.158 din

28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a

mandatului avocatului și al avocatului stagiar, cu modificările ulterioare.

În acest sens, Colegiul penal va reține și stipulările art. 68 alin. (5) Cod de

procedură penală, potrivit cărora apărătorul nu este în drept fără consimțământul

persoanei a cărei interese le apără să întreprindă acțiunile prevăzute în dispoziția

normei prescrise, dacă ele nu sunt expres indicate pe verso-ul mandatului sau,

după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în modul stabilit de lege.

Respectiv, efectuarea de către apărător a cel puțin a unei acțiuni prevăzute la

6

art. 68 alin. (5) Cod de procedură penală, cade sub sancțiunea nulității, dacă

aceasta nu îndeplinește/respectă cerințele menționate mai sus. În cazurile când se

va constata că lipsește semnătura inculpatului de pe verso-ul mandatului, din

motive de imposibilitate de a o aplica (aflarea peste hotarele țării, internarea într-o

instituție medicală, etc.) apelantul trebuie să anexeze la apel o cerere scrisă

personal de către inculpat și semnată de acesta sau, după caz, procura în original.

Verificând actele cauzei, Colegiul penal constată că, avocatul Doroftei Roman

care a declarat apel și recurs ordinar anexează mandatul, care urmează a fi

completat în corespundere cu cerințele expuse în Hotărârea Guvernului nr.158 din

28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a

mandatului avocatului.

Astfel, în mandatul prezentat, în mod obligatoriu, se indică că avocatul este

împuternicit pe cauza penală concretă să exercite în numele inculpatului căile de

atac, numărul contractului de asistență juridică și data semnării, iar pe verso se

inserează: împuternicirile avocatului, numele și prenumele clientului și semnătura

clientului sau, după caz, a avocatului (art.6, pct.1 lit. h) și pct.2 lit.a1) și b) din

Hotărârea Guvernului nr.158 din 28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului

și modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar).

La materialele cauzei a fost anexat mandatul avocatului Doroftei Roman

pentru instanța de apel, datat cu 29 august 2019, fiind semnat de soția inculpatului

Furtuna Ivan, fără a prezenta dovada împuternicirilor acesteia, or la materialele

cauzei lipsesc careva înscrisuri ce ar confirma că inculpatul Furtuna Ivan a

împuternicit-o pe soția sa Railean Ana să încheie contract din numele acestuia cu

avocatul pentru a-i reprezenta interesele.

Astfel, nu se constată că, inculpatul a dat acordul ca avocatul Doroftei Roman

să-i reprezinte interesele în calitate de apărător și în mod expres dreptul de a

întocmi, semna și depune cererea de apel/recurs în numele său. Mai mult, instanța

de recurs apreciază ca declarative argumentele invocate în recurs precum că

avocatul Doroftei Roman a participat și pe alte cauze penale în privința lui

Furtuna Ivan, ultimul manifestându-și consimțământul exteriorizat în acest sens.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, în cazurile când se constată că

lipsește semnătura inculpatului de pe verso-ul mandatului, apelantul/recurentul

trebuie să anexeze la apel/recurs o cerere scrisă personal de către inculpat și

semnată de acesta sau, după caz, procura în original. În acest context, Colegiul

penal reiterează că, potrivit art. 70 alin. (8) Cod de procedură penală, persoana

care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător, dar nu prezintă

documentele ce îi confirmă calitatea și împuternicirile de apărător nu este admisă

să participe la desfășurarea procesului penal în calitatea respectivă, fapte, ce

impun concluzia că cererea de apel, înaintată de avocatul Doroftei Roman în

numele inculpatului Furtuna Ivan, este inadmisibilă.

7

Astfel, instanța de recurs constată, că instanța de apel corect a concluzionat

că avocatul Doroftei Roman nu poate fi recunoscut ca titular al dreptului de a

contesta cu apel hotărârea menționată mai sus, din care motiv apelul a fost respins

ca inadmisibil, iar judecata nu a mai avut loc, întrucât instanța de apel nu a fost

sesizată corespunzător legislației.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile recursului

privind repunerea în termenul de apel, pronunțarea asupra tuturor motivelor

invocate în apel, citarea legală și pretinsa încălcare a dreptului la apărare.

La caz, Colegiul penal reține, că în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999).

Prin urmare, raportând situația reținută în cauză, la prevederile

art. 422, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide, că

recursul declarat de avocatul Doroftei Roman în numele inculpatei Furtuna Ivan

este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Doroftei

Roman în numele inculpatului Furtuna Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021, în cauza penală în privința

lui Furtuna Ivan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

8