1ra-883/2017 — Art. 190 al. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, Furtuna Ivan a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării, gestionării valorilor materiale și financiare pe un termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată pe un termen de probațiune de 4 ani, cu obligarea lui Furtuna Ivan să restituie prejudiciul material părții vătămate Bodaci Andrei în termen de 4 luni. A fost admisă parțial acțiunea civilă și încasată de la Furtuna Ivan în beneficiul lui Bodaci Andrei suma de 2 290 euro cu titlu de prejudiciu material, conform cursului oficial în valută națională la momentul executării hotărârii, suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile pentru serviciile juridice în sumă de 3 200 lei.

Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a constatat că, inculpatul Furtuna Ivan având o stare materială nefavorabilă și urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în vederea îmbunătățirii situației materiale, după un plan bine chibzuit al său, la data de 27.02.2015, la ora nestabilită de organul de urmărire penală, sub pretextul angajamentului asumat de a cumpăra și a aduce din Bulgaria un automobil de model „Volkswagen Transporter” până la data de 05.03.2015 prin înșelăciune și abuz de încredere, în timp ce se afla pe str. XXXX, mun. XXX, a primit ilegal de la Bodaci Andrei mijloace bănești în sumă de 2 290 euro, ce a constituit conform ratei de schimb oficial a BNM suma de 48 817 lei, cauzându-i cet. Bodaci Andrei o daună materială considerabilă. Astfel, premeditat cunoscând că nu va restitui mijloacele bănești primite de la Bodaci Andrei pentru procurarea autovehiculului, folosindu-i în scopuri personale, Furtuna Ivan de mai 1 multe ori a plecat peste hotarele Republicii Moldova, fară înștiințarea cet. Bodaci Andrei și fără a anunța locul aflării sale, invocând periodic că automobilul procurat a fost sechestrat la vamă, neprezentând careva acte, care ar confirma faptul procurării automobilului promis, ulterior, justificând neexecutarea obligațiilor asumate prin faptul inacțiunilor din partea terțelor persoane. In rezultatul acțiunilor ilegale comise de Furtună Ivan, lui Bodaci Andrei i-au fost cauzate daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 48 817 lei.

Nefiind de acord cu sentința menționată procurorul în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Armen Oganesean, în termenul legal a atacat-o cu apel, solicitând admiterea apelului și casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Furtuna Ivan recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Codul penal să-i fie stabilită cu aplicarea art. 34 și art. 82 Cod penal, pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării, gestionării valorilor materiale și financiare pe un termen de 3 ani. În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că, instanța de fond a pronunțat o sentință contrară prevederilor art. 34 Cod penal și art. 111 Cod de procedură penală, deoarece pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 9000 lei, aplicată prin sentința Judecătoriei Hîncești din 31.07.2013 a fost executată la 03.03.2015, iar infracțiunea în cauză a fost săvârșită la 27.02.2015, așadar, inculpatul Furtuna Ivan a comis cu intenție o infracțiune, având antecedente penale nestinse pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, ceea ce a condiționat apariția stării de recidivă simplă. Astfel, la stabilirea pedepsei penale instanța de fond urma în mod obligatoriu să țină cont de prevederile art. 34 și art. 82 Cod penal. Totodată consideră că prevederile art. 90 Cod penal sunt inaplicabile în privința inculpatului, or, prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal stipulează că, persoanele care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică. 3.1. Totodată, nefiind de acord cu sentința menționată avocatul Pocaznoi Rodica în interesele inculpatului Furtuna Ivan, în termenul legal a atacat-o cu apel, solicitând admiterea apelului și casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Furtuna Ivan să fie achitat, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, iar acțiunea civilă să fie respinsă ca neîntemeiată. În argumentarea apelului declarat, avocatul Pocaznoi Rodica a invocat următoarele: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești inculpatul a negat faptele imputate, explicând că nu a urmărit scopul de a nu-și onora obligațiunile contractuale, ba din contra a făcut tot posibilul pentru a le executa. Prin urmare, în acțiunile inculpatului Furtuna Ivan nu sunt întrunite elementele infracțiunii escrocheria, iar probele prezentate și susținute sunt insuficiente și irelevante; - calificarea faptei încriminate inculpatului, sub art. 190 alin. (2) Cod penal, este una precipitată, deoarece nu s-au luat în considerație faptul prezenței contractului civil între aceste două părți, și anume al contractului de mandat, încheiat în formă scrisă. Prin urmare, considerăm că ne aflăm în contextul unor relații de natură civilă 2 pentru care survin alte mijloace și modalități de apărare, de recuperare a prejudiciului material cauzat, conform legislației civile și procesual-civile naționale; - latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190 CP, se realizează printr- o acțiune de însușire ilicită sub două forme: prin înșelăciune sau abuzul de încredere, nici una din aceste două forme nu se constată în acțiunile condamnatului. Iar partea vătămată, Bodaci Andrei a consimțit încheierea ambelor contracte, confirmând prin semnătură relațiile civile între el si cet. Furtuna Ivan; - consideră că Furtuna Ivan nu a avut nici scopul de cupiditate și nici scopul de a sustrage acești bani, cu atît mai mult nu avea intenția să nu își onoreze angajamentul asumat față de Bodaci Andrei. Or, pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că Furtuna Ivan a întreprins toate măsurile de a căuta o altă mașină în loc, ulterior acesta a încercat să ramburseze eșalonat suma de bani, doar că partea vătămată a refuzat categoric primirea în rate, dorind doar suma integrală; - temeiul aplicării răspunderii penale pentru escrocherie apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile. Intervenția legii penale este justificată doar atunci cînd există indici care exced limitele încălcării normelor dreptului civil. Prin urmare, imixtiunea penalului în sfera privată care este bazată pe principiul egalității părților, trebuie privită ca o ultimă măsură. În baza circumstanțelor expuse, considerăm că în situația dată persistă raporturi litigioase de natură civilă cu privire la neexecutarea obligațiilor asumate prin contract de mandat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, a fost admis apelul procurorului și respins apelul avocatului Pocaznoi Rodica în numele inculpatului Furtuna Ivan, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, casată sentința atacată în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, pronunțând o nouă hotărâre în această parte potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care: Lui Furtuna Ivan recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal, a-i stabili pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării, gestionării valorilor materiale și financiare pe un termen de 3 (trei) ani. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Vinovăția inculpatului Furtuna Ivan în comiterea infracțiunilor imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: 3 - declarațiile părții vătămată Bodaci Andrei, declarațiile martorului Bodaci Olga, precum și: - copia recipiselor din 27.02.2015, prin care se confirmă că Bodaci Andrei a încredințat lui Furtună Ivan suma de 2290 euro pentru procurarea automobilului din Bulgaria, în caz dacă automobilul nu v-a fi procurat Furtună Ivan se obligă să restituie banii înapoi, pînă la data de 05.03.2015 (f.d. 7, 8); - proces-verbal de audiere a părții vătămate din 28.12.2015, (f.d. 30, 31); - proces-verbal de audiere a martorului Bodaci Olga din 28.12.2015 (f.d. 32); - proces-verbal de examinare a obiectului din 29.12.2015, conform căruia au fost examinate copia recipiselor din 27.02.2015 și discuțiile efectuate prin intermediul skype-ului între contactele înregistrate - Andrei Bodaci și Vania Furtuna pe perioada 02.03.2015-05.07.2015 și discuțiile propriu zise pe suport de hîrtie (f.d. 33-42); - proces verbal de audiere a învinuitului din 14.01.2016 (f.d. 60, 61). Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe, a constatat că acestea în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Furtuna Ivan în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform semnelor calificative: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea apărătorului cu privire la achitarea inculpatului Furtuna Ivan din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii de escrocherie, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Furtuna Ivan în săvârșirea infracțiunilor incriminate. În cadrul ședinței de apel inculpatul Furtuna Ivan a recunoscut parțial vinovăția, a recunoscut cele incriminate prin sentința atacată, și-a schimbat poziția față de cea expusă în apelul declarat, solicitând menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 octombrie 2016, fapt ce duce la inoportunitatea combaterii argumentelor din apelul apărătorului care solicită achitarea inculpatului. În susținerea sentinței de condamnare a inculpatului, instanța de apel a remarcat că, limita între un acord civil și o escrocherie este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei, prin abuz de încredere și înșelăciune. Totodată, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea făptuitorului de faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele. Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu presupune excluderea trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera penalului. Mai mult, în speța dată intenția inculpatului Furtuna Ivan în comiterea infracțiunii de escrocherie se prefigurează încă în momentul când inculpatul a luat de la partea vătămată Bodaci Andrei suma de 2 290 euro pentru procurarea automobilului de model „Volswagen Trasporter”, oferind încredere prin întocmirea recipisei din 27.02.2015 fiind conștient că nu are posibilitatea reală de a-și onora obligația și nu va putea de sine stătător să procure din Bulgaria automobilul menționat precum și să restituie suma integral până la data de 5 martie 2015. 4 Instanța de apel a menționat că, nu poate fi invocată imposibilitatea făptuitorului de a găsi mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiile asumate - ca temei de a nu-i fi aplicată răspunderea penală - dacă a manifestat rea-voință sau intenție frauduloasă față de obligațiile asumate în raport cu părțile vătămate. Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, incorect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Furtuna Ivan se atribuie la categoria infracțiunilor grave. Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. La stabilirea și individualizarea pedepsei penale în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de fond nu a constatat careva circumstanțe atenuante sau agravante. Ținând cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, se caracterizează satisfăcător, neangajat în câmpul muncii, are la întreținere un copil minor, dorește să restituie prejudiciul cauzat părții vătămate, instanța de fond a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, cu aplicarea pedepsei complementare. Instanța de apel a considerat că, instanța de fond nu a individualizat exhaustiv în temeiul art. 7, 75 Cod penal pedeapsa stabilită inculpatului Furtuna Ivan, iar pedeapsa sub formă de suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea este inechitabilă și neproporțională infracțiunii comise, luând în considerare personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat nefăcând concluzii respective, a săvârșit o nouă infracțiune din intenție, cu scop de cupiditate, în stare de recidivă simplă, nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei stabilite asupra comportamentului inculpatului. Instanța de apel reține ca fiind justificată solicitarea din apelul acuzatorului de stat privind stabilirea unei pedepse penale mai aspre sub formă de închisoare, deoarece în caz de recidivă de infracțiuni o altă pedeapsă decât închisoare cu executare în speța dată nu este aplicabilă. Instanța de apel a reținut ca întemeiat argumentul din apelul acuzatorului de stat precum că, instanța de fond a pronunțat o sentință contrară prevederilor art. 34 Cod penal și art. 111 Cod de procedură penală, deoarece pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 9 000 lei, aplicată prin sentința Judecătoriei Hîncești din 31.07.2013 a fost executată la 03.03.2015, iar infracțiunea în cauză a fost săvârșită la 27.02.2015, așadar, inculpatul Furtuna Ivan a comis cu intenție o infracțiune, având antecedente penale nestinse pentru o infracțiune săvârșită cu intenție, ceea ce a condiționat apariția stării de recidivă simplă. Astfel, la stabilirea pedepsei penale instanța de fond urma în mod obligatoriu să țină cont de prevederile art. 34 și art. 82 Cod penal. 5 Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, instanța de apel constată că prima instanță eronat a aplicat prevederile art. 34 alin. (5) lit. d) Cod penal și art. 111 alin. (1) lit. e) și alin. (3) Cod de procedură penală, concluzionând că antecedentul penal al inculpatului Furtuna Ivan era stins. Conform prevederilor art. 110 Cod penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinței de condamnare, generînd consecințe de drept nefavorabile pentru condamnat pînă la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării. În conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Conform prevederilor legale sus citate rezultă că, existența sau lipsa stării de recidivă se apreciază la momentul săvârșirii infracțiunii noi. Conform materialelor cauzei penale, inculpatul Furtuna Ivan a fost anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Hîncești din 31 iulie 2013 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 450 u.c. sau 9 000 lei, iar conform informației din revendicare din 29.12.2015 eliberată în privința lui Furtuna Ivan, ultimul a achitat amendă în cuantum de 9 000 lei în data de 13.03.2015 (f.d. 47). Respectiv, la data de 27 februarie 2015, data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, în prezenta cauză penală, inculpatul avea antecedente penale nestinse. Or, potrivit art. 111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavând antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea - după executarea pedepsei. În acest context, instanța de apel a constatat existența stării de recidivă, luând în considerare că, inculpatul Furtuna Ivan a comis o nouă infracțiune cu intenție la data de 27 februarie 2015 având antecedent penal nestins, fiind aplicabile în privința sa prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, care reglementează că, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate, pentru recidivă periculoasă este de cel puțin două treimi, iar pentru recidivă deosebit de periculoasă - de cel puțin trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. Reieșind din circumstanțele indicate, instanța de apel a conchis că, restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Furtuna Ivan, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane, poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse penale în limitele sancțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 82 alin. (2) Cod penal Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei penale în penitenciar de tip închis, potrivit art. 72 alin. (4) Cod penal, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării, gestionării valorilor materiale și financiare pe un termen de 3 ani. Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să- și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii. 6 Totodată instanța de apel consideră că prevederile art. 90 Cod penal sunt inaplicabile în privința inculpatului Furtuna Ivan, or, dispoziția art. 90 alin. (4) Cod penal stipulează că, persoanele care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Nefiind de acord cu hotărîrile menționate, inculpatul Furtuna Ivan, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărîri de încetare a procesului penal în privința sa. Recurentul invocă dezacordul cu horărîrile menționate motivînd că, în ședință a dorit să solicite aplicarea amnistiei însă nu a reușit din motiv că cauza în instanța de apel s-a examinat prea repede. Totodată, recurentul recunoaște vinovăția, a achitat prejudiciul material cauzat părții vătămate și consideră că sunt toate condițiile pentru aplicarea Legii cu privire la amnistie. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, partea vătămată Bodaci Andrei a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de inculpatul Furtuna Ivan, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece până în prezent nu a reparat prejudiciul material, astfel inducând instanța de recurs în eroare. 5.2. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de inculpatul Furtuna Ivan, prin care a menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detailat asupra apelului declarat. Din textul deciziei rezultă că aceasta a analizat obiectiv probele administrate și hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare și această hotărâre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul Furtuna Ivan, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 12) Cod de procedură penală, precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția 7 instanței; aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs. Or, din textul recursului se invocă doar posibilitatea aplicării față de inculpat a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, invocînd că, în ședința instanței de apel, Furtuna Ivan nu a reușit să solicite aplicarea amnistiei față de el, deoarece examinarea cauzei s-a efectuat în scurt timp. Totodată recurentul menționează că, parțial a recunoscut vina și a achitat prejudiciul material părții vătămate. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa inculpatului, argumentînd motivat decizia sa. Referitor la criticile recurentului precum că, parțial a recunoscut vina și a achitat prejudiciul material părții vătămate, motiv din care solicită aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, Colegiul penal menționează că, nici acest temei nu și-a găsit confirmare, ori, din materialele cauzei rezultă că, inculpatul Furtuna Ivan nu a reparat prejudiciul material cauzat părții vătămate Bodaci Andrei, fapt confirmat de însăși partea vătămată în ședința instanței de apel. Mai mult, partea vătămată Bodaci Andrei, a prezentat o referință în instanța de recurs unde menționează că pînă în prezent inculpatul Furtuna Ivan nu a recuperat prejudiciul cauzat. Iar circumstanța dată cade sub incidența art. 10 alin. (1) lit. k) al Legii sus-menționate, care stipulează că, „Prevederile art. 1-9 nu se aplică persoanei: k) învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost condamnată” din care considerente procesul penal în privința lui Furtuna Ivan pentru învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu poate fi încetat în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează că, s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75, Cod penal, ținîndu-se cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 8 417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Furtuna Ivan XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, în propria cauză, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 31 mai 2017. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 9