1ra-1906/2021 — art.171 alin. 2 lit. c CP

1ra-1906/2021 — art.171 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1906/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

14 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Luca Daniel Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Luca Daniel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Luca Daniel a fost suspendată pe

un termen de 5 (cinci) ani.

A fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Luca

Daniel a cheltuielilor de judecată în mărime de 265 lei.

cu o altă persoană, la data de 25.01.2013, în jurul orelor 23:00, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, au intrat în locuința lui Rotaru Vasile, situată în satul

Călimănești raionul Nisporeni, unde se afla concubina acestuia, Xxxxxx. Luca

Daniel împreună cu o altă persoană a aplicat lovituri lui Xxxxxx în scopul

constrângerii fizice pentru a întreține un raport sexual cu aceasta. În timp ce o altă

persoană întreținea un raport sexual cu Xxxxxx, iar Luca Daniel își scotea hainele,

acțiunile acestuia au fost întrerupte de zgomotul porții, din care motiv nu și-a realizat

acțiunile cu caracter sexual.

1

Astfel, acțiunile lui Luca Daniel au fost calificate de către instanța de fond ca,

violul, tentativa la raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei de două persoane, și încadrate în baza art. art.27, 171 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din

15.10.2020, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima

instanță și pronunțarea unei noi decizii, prin care Luca Daniel de recunoscut culpabil

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(2) lit. c) Cod penal și a-i stabili

pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel s-a invocat, că în cadrul urmăririi penale acțiunile

inculpatului, Luca Daniel, au fost calificate în baza art. 171 alin.(2) lit. c) Cod penal,

după semnele calificative - violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere

fizică acțiune săvârșită de două persoane. Pentru a pronunța sentința indicată supra,

instanța de fond a recalificat acțiunile inculpatului și a reținut în sarcina acestuia

faptul tentativei de viol, acțiune comisă de două persoane, motivând în esență decizia

prin declarațiile inculpatului, a părții vătămate și prin neadmiterea ca probă a

procesului-verbal de confruntare dintre inculpat și partea vătămată. Astfel, în opinia

apelantului, instanța eronat a apreciat declarațiile părții vătămate, or aceasta în

ședință de judecată a indicat cert că inculpatul este persoana care la 25.01.2013

împreună cu altă persoană a violat-o. Totodată, declarațiile părții vătămate date în

ședința de judecată sunt confirmate și coroborează cu raportul de expertiză judiciară

nr.08 din 05.03.2013, prin care s-a stabilit că la cet. Xxxxxx, se determină echimoze

în jurul ambilor ochi, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate ce nu aduc

prejudiciu sănătății și cu procesul -verbal de confruntare din 25 noiembrie 2016,

între Xxxxxx și învinuitul Luca Daniel, ilegalitatea căruia de fapt pe tot parcursul

urmăririi penale n-a fost contestată făcându-se referire la neparticiparea avocatului

la acțiunea de urmărire penală dată doar în pledoaria apărătorului. De asemenea,

instanța n-a dat o apreciere corectă declarațiilor martorului Cornescu Ion, care inițial

la etapa urmăririi penale a avut calitatea de bănuit și apoi scos de sub urmărire penală

care evident a depus mărturii false în favoarea apărării, or în declarațiile date la

urmărirea penală și date citirii în ședința de judecată, acesta indică că la viol au

participat 2 persoane și anume inculpatul și Șchiopu Victor, iar în instanță declară

că, deși trăiește în vecinătate cu Rotaru Vasile (proprietarul casei unde a fost comisă

infracțiunea) nu o cunoaște pe concubina acestuia Xxxxx. La fel, partea apelantă a

indicat, că instanța n-a dat o apreciere nici declarațiilor inculpatului, care în ședință

a declarat că starea de ebrietate în care se afla la data comiterei faptei a influențat

comportamentul acestuia și care de fapt recunoaște faptul aplicării violenței prin

aplicare a două lovituri cu palma părții vătămate, totodată indicând că nu poate

explica scopul aplicării violenței din motivul că a trecut mult timp. Acuzatorul de

2

stat a invocat în cererea de apel, că aplicarea pedepsei penale, alta decât închisoarea,

numai îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare. La fel,

precedentul dat va fi preluat, considerat și apreciat de alte persoane ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. În conformitate

cu prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. În circumstanțele

respective, procurorul a considerat că instanța de fond, în privința inculpatului Luca

Daniel ca autor a infracțiunii date, urma să-i aplice pedeapsa cu închisoare în limitele

sancțiunii prevăzute la art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, și în asemenea circumstanțe

fiind corect individualizată, proporțională pericolului social al infracțiunii săvârșite

și personalității infractorului. Or, atitudinea și comportamentul inculpatului în cadrul

procesului penal manifestată prin refuzul de a se prezenta în fața organului de

urmărire penală care a fost precedat de anunțarea în căutare a acestuia de către

organele competente, nerecunoașterea vinovăției dă un temei rezonabil de a

presupune că acesta n-a sesizat faptul că a comis o infracțiune și urmează a fi

pedepsit proporțional cu fapta comisă. În circumstanțele expuse supra, apelantul a

concluzionat că, pedeapsa cu închisoare cu suspendarea executării aplicată

inculpatului nu-și va atinge scopul.

fost admis apelul procurorului în Procuratura r-ului Nisporeni, Diaconu Teodor,

casată integral sentința primei instanțe, inclusiv din oficiu, și a fost pronunțată o

nouă hotărâre conform modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Luca Daniel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei Legi, cu aplicarea

prevederilor art. 70 alin.(31) și art.79 Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Luca Daniel a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

S-a încasat de la Luca Daniel în beneficiul statului suma de 265 (două sute

șaizeci și șase) lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a considerat că instanța de fond la

adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și

astfel, eronat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Luca Daniel urmează a fi

reîncadrate din art. 171 alin.(2) lit. c) Cod penal în art.art.27, 171 alin.(2) lit. c) Cod

penal, după semnele constitutive - tentativa la raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei de două persoane, or acțiunile

inculpatului Luca Daniel urmau a fi calificate în conformitate cu prevederile art.171

3

alin.(2) lit. c) Cod penal - conform semnelor: viol, adică raportul sexual săvârșit

prin constrângere fizică, acțiune săvârșită de două persoane.

Prin urmare, instanța de apel a relevat în speță necesitatea de a casa sentința

instanței de fond integral, inclusiv din oficiu, cu admiterea cererii de apel declarată

de către procuror, și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte din următoarele

considerente.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură

penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios,

le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor confirmă vinovăția inculpatului Luca Daniel,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal - conform

semnelor: viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică, acțiune

săvârșită de două persoane.

Instanța de apel a reținut următoarele circumstanțe de fapt (fapta comisă): Luca

Daniel, împreună cu o altă persoană, la data de 25.01.2013, în jurul orelor 23:00,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, au intrat în locuința lui Rotaru Vasile,

situată în satul Călimănești raionul Nisporeni, unde se afla concubina acestuia,

Xxxxxx. Luca Daniel împreună cu o altă persoană a aplicat lovituri lui Xxxxxx în

scopul constrângerii fizice pentru a întreține un raport sexual cu aceasta. În timp ce

o altă persoană întreținea un raport sexual cu Xxxxxx, iar Luca Daniel își scotea

hainele, acțiunile acestuia au fost întrerupte de zgomotul porții, din care motiv nu și-

a realizat acțiunile cu caracter sexual.

Deși cauza a fost examinată în lipsa inculpatului Luca Daniel, ultimul fiind

anunțat în căutare potrivit prevederilor art.321 Cod de procedură penală (dosar de

căutare 2021240044), instanța de apel a reținut că în instanța de fond ultimul a

declarat că la 25.01.2013, era împreună cu Șchiopu Victor. Pe la prânz au consumat

băuturi alcoolice acasă la Șchiopu Victor, fiind doar ei doi. Au plecat spre seara

împreună cu Șchiopu Victor la Ana Munteanu. Acolo era Rotaru Vasile și concubina

lui Xxxxxx. Atunci pentru prima dată a cunoscut-o pe Xxxxxx. El cu Șchiopu Victor

s-au luat la sfadă cu Rotaru Vasile din motivul că acesta i-a numit urât. Xxxxxx

împreună cu Rotaru Vasile au plecat acasă. Peste ceva timp Șchiopu Victor a propus

să se ducă la Rotaru Vasile acasă, pentru ca să se lămurească cu el. S-au dus acolo,

însă Rotaru Vasile nu era acasă. Era deja întuneric afară. Nu știe din care motiv

Șchiopu Victor a început să o lovească pe Xxxxxx pe când încă erau în curte. Și el

a lovit-o de două ori cu palma pe Xxxxxx, deja când erau în casă, din motivul că era

în stare de ebrietate. A susținut că mai apoi el a plecat, iar Șchiopu Victor a rămas

acolo. Nu își aduce aminte ca cineva să fi dezbrăcat-o pe Xxxxxx și nu știe în ce era

îmbrăcată. Nu a întreținut raport sexual cu Xxxxxx. A mai menționat că atâta timp

cât era prezent acolo nu a văzut ca Șchiopu Victor să întrețină raport sexual cu

Xxxxxx. A susținut că nu a participat la dezbrăcare. Când s-a auzit poarta și o gălăgie

4

el s-a speriat și a plecat de acolo. Nu își aduce aminte de tot ce s-a întâmplat acolo

pentru că a trecut mult timp. Starea de ebrietate a influențat la comportamentul său

în acea zi (f.d.182,Vol.II).

În situația constatată, instanța a reținut că vina inculpatului Luca Daniel de

comiterea raportului sexual săvârșit prin constrângere fizică, acțiune săvârșită de

două persoane, se dovedește integral prin cumulul de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Xxxxxx (f.d.179-180, vol. II);

- declarațiile martorului Cornescu Ion (f.d.181, vol. II);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 26.01.2013, este descris

locul unde s-au comis acțiunile descrise în învinuire și anume gospodăria lui Rotaru

Vasile din satul Călimănești, raionul Nisporeni (f.d. 8 Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 08, din 28.01.2013, este menționat în

concluzii că la Xxxxxx echimozele în jurul ambilor ochi au putut surveni în urma

loviturilor cu un obiect dur contondent, posibil la timpul și împrejurările indicate și

se califică ca vătămări corporale neînsemnate care nu aduc prejudiciu sănătății. La

examinarea biologică în frotiurile cu conținut vaginal de la Xxxxxx spermatozoizi

nu au fost depistați (f.d. 53 Vol. I).

Suplimentar, în ședința de judecată a instanței de apel, procurorul a invocat

verificarea următoarelor probe:

- declarațiile inculpatului depuse în calitate de învinuit și declarațiile

suplimentare în calitate de învinuit (f.d.68, 177, Vol.I);

- declarațiile părții vătămate Xxxxxx în cadrul urmăririi penale (f.d.12-13,

Vol.I);

- procesul-verbal de consemnare a plângerii depuse de către Xxxxx(f.d.2,

Vol.I);

- plângerea depusă la 26.01.2013;

- înștiințarea 902 (f.d.3, Vol.I);

- procesul-verbal de audiere a lui Cornescu Ion în calitate de învinuit (f.d.107-

107, Vol.I);

- procesul-verbal de confruntare între Cornescu Ion și Xxxxxx (f.d.192, Vol.I);

- procesul-verbal de confruntare între Luca Daniel și Xxxxxx (f.d.28, Vol.I);

- ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Cornescu Ion (f.d.11-12,

Vol.II).

În contextul dat, instanța de apel a notat că în speță nu s-a dovedit prin probe și

nu și-a găsit confirmare calificarea bazei faptice de către instanța de fond.

Astfel, analizând probele administrate, instanța de apel a stabilit dubii în

probarea vinovăției inculpatului Luca Daniel în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 27, 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece nu sânt prezentate probe

concludente, utile și veridice, care indică direct existența faptei incriminate, adică

5

săvârșirea de către Luca Daniel a tentativei la raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei de două persoane.

Prin urmare, instanța de apel a constatat, că inculpatul se face vinovat de

comiterea faptei infracționale - raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică,

acțiune săvârșită de două persoane reținând indicii calificativi ai faptei consumate.

Instanța de apel a constatat netemeinicia concluziei instanței de fond, care

contrar prevederile art.101 Cod de procedură penală, a analizat cumulul de probe și

eronat a adoptat o sentință de condamnare a inculpatului, în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 171 alin.(2) lit. c) Cod penal, ori raportând temeiul de fapt

la cel juridic a faptei infracționale imputate inculpatului Luca Daniel, instanța de

apel a atestat atât prezența semnelor obiective - obiectul juridic special cât și cel

material, precum și a faptei prejudiciabile și anume - ... la data de 25.01.2013, în

jurul orelor 23:00, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, au intrat în locuința

lui Rotaru Vasile, situată în satul Călimănești raionul Nisporeni, unde se afla

concubina acestuia Xxxxxx. Luca Daniel împreună cu o altă persoană a aplicat

lovituri lui Xxxxxx în scopul constrângerii fizice pentru a întreține un raport sexual

cu aceasta. În timp ce o altă persoană întreținea un raport sexual cu Xxxxxx, iar Luca

Daniel își scotea hainele, acțiunile acestuia au fost întrerupte de zgomotul porții, din

care motiv nu și-a realizat acțiunile cu caracter sexual”, cât și a semnelor subiective

realizarea prin vinovăție sub intenție directă, subiectul infracțiunii întrunind calitatea

de vârstă și responsabilitate.

În continuare, instanța de apel a reținut că violul săvârșit de 2 sau mai multe

persoane în redacția art.171 alin.(2) lit. c) Cod penal, atestă următoarele situații: 1)

săvârșirea violului în coautorat; 2) săvârșirea violului de către o persoană care

posedă semnele subiectului infracțiunii, în comun cu o persoană care nu posedă

aceste semne; 3) săvârșirea violului de către o persoană care posedă semnele

subiectului infracțiunii, prin intermediul unei persoane care nu posedă aceste semne.

Ca viol săvârșit de două sau mai multe persoane sunt calificate nu doar acțiunile

persoanelor care au săvârșit raportul sexual, dar și acțiunile persoanelor care, prin

aplicarea constrângerii fizice sau psihice față de victimă, au făcut posibilă săvârșirea

acestuia. În acest context, este posibil ca una din persoanele, care săvârșește

infracțiunea prevăzută la art.171 Cod penal, să aplice constrângerea fizică sau

psihică nu în paralel cu raportul sexual, realizat de o altă persoană, dar înainte de o

asemenea acțiune. Prin urmare sub aspect de calificare infracțională, fapta trebuie

calificată conform lit. c) alin.(2) art.171 Cod penal, fapta persoanei care aplică

constrângerea fizică sau psihică nemijlocit înainte ca cealaltă persoană să realizeze

raportul sexual.

În condițiile de drept descrise, la caz realizarea faptei infracționale a fost

consumată prin aplicarea loviturilor lui Xxxxxx în scopul constrângerii fizice pentru

a întreține un raport sexual cu aceasta, totodată în timp ce o altă persoană întreținea

6

un raport sexual cu Xxxxxx, iar Luca Daniel își scotea hainele, acțiunile acestuia au

fost întrerupte de zgomotul porții, din care motiv nu și-a realizat acțiunile cu caracter

sexual - ori violul săvârșit de două sau mai multe persoane prezumă calificarea nu

doar a acțiunilor persoanelor care au săvârșit raportul sexual, dar și acțiunile

persoanelor care, prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice față de victimă, au

făcut posibilă săvârșirea acestuia. Totodată prin acțiunile precedente ale unuia dintre

făptuitori se contribuie la realizarea ulterioară de către un alt făptuitor a activității

infracționale. Datorită acestui fapt, o parte a laturii obiective a infracțiunii prevăzute

la art.171 Cod penal - constrângerea fizică sau psihică - se realizează prin eforturile

comune ale celor două sau mai multe persoane care săvârșesc infracțiunea.

Suplimentar instanța de apel a reținut că, este posibil ca un făptuitor să

săvârșească doar violul, iar un alt făptuitor să săvârșească doar acțiunile violente cu

caracter sexual. Cu toate acestea, nu se exclude ca ambii făptuitori să fie trași la

răspundere atât conform lit.c) alin.(2) art.171 Cod penal, cât și conform lit.c) alin.(2)

art.172 Cod penal. Astfel cooperând, cei doi făptuitori evoluează drept coautori ai

ambelor infracțiuni. Pentru că, pentru a fi coautor, e suficient să execuți o parte a

laturii obiective a infracțiunii, în concluzie, este fundamentată calificarea celor

săvârșite de fiecare dintre cei doi făptuitori atât conform lit.c) alin.(2) art.171 Cod

penal, cât și conform lit.c) alin.(2) art.172 Cod penal.

Mai mult ca atât faptul săvârșirii faptei infracționale coroborează cu declarațiile

părții vătămate Xxxxxx, care a declarat instanței că Luca Daniel a lovit-o cu pumnii

în cap, Victor a întreținut un raport sexual cu ea contrar voinței sale, iar Luca Daniel

nu a reușit să întrețină cu ea raport sexual, procesul-verbal de cercetare la fața locului

din data de 26.01.2013, este descris locul unde s-au comis acțiunile descrise în

învinuire și anume gospodăria lui Rotaru Vasile din satul Călimănești, raionul

Nisporeni precum și raportul de expertiză medico-legală nr. 08, din 28.01.2013.

În contextul dat, instanța de apel a reținut în învinuirea inculpatului a

circumstanței agravante - ,,de două sau mai multe persoane” și în acest sens, a

calificat fapta constatată în baza art.171 alin.(2) lit.c) Cod penal, după semnele

calificative: raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică, acțiune săvârșită de

două persoane reținând indicii calificativi ai faptei consumate.

Instanța de apel a menționat că, la individualizarea și stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7,

61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Instanța de apel a reținut că potrivit art.70 alin.(31) la aplicarea pedepsei

persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care

au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se

7

reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând cont de personalitatea

infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale

se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării

pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanța de judecată.

Instanța de apel a menționat că, la stabilirea pedepsei, urmează de luat în

considerație faptul că infracțiunea comisă de inculpat la 25.01.2013 a fost comisă la

o vârstă de 20 ani, infracțiunea face parte din categoria celor grave, de personalitatea

inculpatului, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, este căsătorit, are

trei copii minori la întreținere, fiind reținut suplimentar și calitățile fizice și psihice

ale celui vinovat manifestate prin fapta comisă, în perioada premergătoare săvârșirii

faptei prejudiciabile și după săvârșirea acesteia precum: aspectele social-

psihologice, nivelul de instruire școlară, studiile, activitatea social utilă/muncă,

comportamentul, mediul familial, intelectul, caracterul, temperamentul, vârsta,

factorii care influențează sau pot influența conduita lui general, concluzii care atestă

la caz necesitatea aplicării în procesul individualizării judiciare a prevederilor art.70

alin.(31) precum și art.79 Cod penal, reținînd vârsta făptuitorului la data comiterii

infracțiunii drept o circumstanță excepțională în vederea stabilirii pedepsei sub

limita prevăzută de lege. Astfel, instanța de apel a considerat ca legală și echitabilă

stabilirea pedepsei cu închisoare inculpatului sub limita prevăzută de minimum și

anume pedeapsa închisorii pe un termen de 4 ani și 6 luni.

Astfel, raportând ansamblul de împrejurări expuse supra, instanța de apel a

constatat că aplicarea în privința lui Luca Daniel, ținând cont de personalitatea

făptuitorului, a celei mai drastice pedepse, este lipsită de temei și nu se regăsește în

circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, precum și a prevederilor art.70

alin.(31), art.79 Cod penal, impunând aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de apel a apreciat că modalitatea de executare stabilită inculpatului, este

în acord cu principiul proporționalității având în vedere faptele comise, urmările

produse și personalitatea inculpatului și situația familială a acestuia, în acest context,

instanța de apel a notat că, pedeapsa penală are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana inculpatului. Pe

de altă parte, pedeapsa trebuie să fie astfel individualizată încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte penale similare. Aprecierea instanței de judecată că scopul pedepsei poate fi

atins și fără aplicarea imediată a acesteia, trebuie să se fundamenteze pe un complex

de elemente obiective și subiective, care să conducă la concluzia că scopul pedepsei,

poate fi realizat și în acest mod.

În contextul circumstanțelor expuse supra, instanța de apel a constatat că situația

inculpatului permite instanței de apel de a concluziona că dânsul nu prezintă pericol

8

pentru societate și izolarea sa de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în

coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă, ținându-se cont și de faptul că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit,

or, pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment sever pentru

inculpat, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei - perioadă determinată

de timp în care va fi supravegheat comportamentul inculpatului constituie o măsură

adecvată care va duce la îndreptarea inculpatului, rolul de constrângere și scopul

pedepsei penale putând fi realizate în această modalitate.

Instanța de apel a considerat necesar de a sublinia faptul că, dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei este o măsură legală și temeinică,

aplicată în corespundere deplină cu condițiile stabilite la art. 90 Cod penal și care în

esență oferă un sistem de garanții sub aspectul eficienței și poartă o severitate

accentuată de natură să exprime un tratament adecvat lui Luca Daniel și să garanteze

resocializarea sa viitoare pozitivă, scopul pedepsei fiind atins și fără condamnarea

dânsului la o pedeapsă privativă de libertate.

Scutelnic Cătălin, prin care indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.10)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei în privința inculpatului Luca Daniel și dispunerea rejudecării

cauzei penale în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul indică următoarele motive:

- acuzarea consideră că instanța de apel în mod corect a calificat acțiunile lui

Luca Daniel în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, fapt în temeiul căruia în

această parte decizia nu este contestată;

- totodată, acuzarea consideră greșită soluția instanței de judecată cu privire la

pedeapsa numită lui Luca Daniel, prin urmare modalitatea de motivare a soluției pe

cauza dată fără a constata careva temeiuri legale privind aplicarea unei pedepse în

derogare de la principiile procesual penale, denotă faptul că instanța de apel a

pronunțat o soluție eronată, prin ce se constată că s-a aplicat pedeapsa greșit

individualizată contrar prevederilor legale, fapt care se regăsește în dispoziția pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală;

- acuzarea consideră că instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe

caz prevederile art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Luca

Daniel nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale și consecințele

survenite, în special și acel impact al faptei avut loc asupra părții vătămate;

- acuzarea consideră că instanța de apel a constatat în mod eronat oportunitatea

diminuării pedepsei aplicate spre minimul sancțiunii, care va asigura atingerea

scopurilor prevăzute de art. 61 Cod penal;

9

- se constată că instanța de apel a acționat în derogare de la prevederile art. 409

alin.(2) Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel are obligația de

a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și

de drept comise de prima instanță, doar atunci când aceste erori au influențat asupra

hotărârii în defavoarea inculpaților;

- acuzarea consideră că instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului Luca

Daniel nu a ținut cont de faptul că: infracțiunea săvârșită de către inculpat face parte

din categoria infracțiunilor grave; fapta săvârșită de inculpat se prezintă de o

rezonanță social deosebit de sporită; rolul și scopul pedepsei penale de a curma și

preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni, în special din categoria analizată, or în

situația constatării majorării amplorii infracțiunilor analogice, statul are scop

primordial de a contracara săvârșirea acestora; consecințele faptei săvârșite, or pe

caz părții vătămate pe lângă faptul că i-au fost cauzate leziuni corporale, i-au fost

cauzate și suferințe psihice, care sporesc gravitatea faptei imputate, modul în care a

fost săvârșită infracțiunea, or s-a dovedit că pe caz inculpații prin plasarea cuțitului

la gâtul părții vătămate și prin amenințarea că o vor omorî, au înfrânt capacitatea ei

de a se apăra și respinge violența exprimată de el;

- în asemenea circumstanțe se constată că inculpații au utilizat violența fizică în

privința părții vătămate pentru ai înfrânge rezistența opusă, or aceste circumstanțe

dovedesc că inculpații, inclusiv și Luca Daniel au acționat cu discernământ și cu

intenție directă la săvârșirea infracțiunii, ba mai mult că fapta a fost bine gândită și

din timp planificată, inclusiv prin alegerea locului unde urma să fie comisă, modului,

metodei și obiectelor folosite la realizarea faptei infracționale;

- acuzarea este de părerea că, în prezenta cauză, instanța de apel nu s-a condus

de dispoziția art. 75 alin. (1) Cod penal;

- recurentul consideră că concluzia instanței de apel este neîntemeiată și pripită,

care urmează a fi casată deoarece potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa

penala este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și respectiv la rândul sau are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane;

- procurorul a remarcat că instanța de apel în mod defectuos a aplicat și

prevederile art. 79 Cod penal, diminuând pedeapsa sub limita minimă a sancțiunii

normei penale de comiterea căreia a fost recunoscut vinovat Luca Daniel;

- astfel, în aplicarea acestei norme penale, instanța de apel a invocat ca

circumstanță excepțională doar „vârsta inculpatului la data comiterii infracțiunii”;

- acuzarea consideră că analiza motivelor expuse în decizia recurată denotă că

instanța de apel se contrazice pe sine, or în pct. 40 al acestei decizii indică că

„săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au

10

atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională”;

- prin urmare, prin introducerea în textul art. 79 alin. (1) Cod penal a noțiunii

conform căreia vârsta persoanelor cuprinsă între 18 și 21 de ani „poate” fi apreciată

ca circumstanță excepțională, de către legiuitor s-a impus obligația instanței de a

motiva aprecierea vârstei ca atare circumstanță și s-a exclus obligația instanței de a

considera acest aspect ca unul obligatoriu;

- această motivare impusă instanțelor de judecată la aplicarea pe caz a

prevederilor art. 79 Cod penal, impune necesitatea de a constata circumstanțe ale

personalității inculpatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii;

- or acel motiv adus de către instanță conform căruia a „reținut suplimentar și

calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta comisă...” este total

lipsit de o motivare logică, cel puțin din considerentele ca inculpatul Luca Daniel s-

a sustras a se prezenta în instanța de apel, iar cauza penală a fost examinată în lipsa

sa. Prin urmare, această afirmație a instanței cu privire la „calitățile fizice și psihice”

ale inculpatului denotă caracterul formal al soluției dispuse cel puțin din

considerente că instanța nici nu 1-a văzut pe Luca Daniel ca să aprecieze aceste

calități ale dânsului, mai mult ca atât ca să le rețină în motivarea acelor circumstanțe

excepționale invocate;

- procurorul constată că instanța de apel, diminuând pedeapsa stabilită lui Luca

Daniel nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante (care lipsesc pe caz)

și celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsa redusă până la minimul

prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă atunci când s-au constatat un cumul de

circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal;

- recurentul consideră că pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de

apel nu au intervenit careva circumstanțe ce ar combate motivele aduse de procuror

invocate la individualizarea pedepsei propuse a fi numite și prin urmare, instanța de

apel nu avea careva temei de a respinge aceste argumente;

- acuzarea atestă că pe caz instanțele de judecată au admis acea dubla valență

la interpretarea unora și acelorași circumstanțe atenuante, având în vedere că a

interpretat acele circumstanțe atenuante identificate atât la diminuarea pedepsei cât

și la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale în

conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale;

- acuzarea consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

11

dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de

procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care considerente decizia

urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

Din conținutul art.414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei

12

săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de

normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

În conformitate cu art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că din textul recursului ordinar declarat

rezultă că procurorul critică decizia sub aspectele că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, temei prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de procuror, în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate în privința pct.10

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată semnalându-se la caz și temeiul

prevăzut de pct. 6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, din ce reiese că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

La caz se constată, că modalitatea de motivare a soluției dă dovadă că, instanța

de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură

penală, instanța neexpunându-se asupra argumentelor părții acuzării, fiind lăsate fără

apreciere.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel, rejudecând cauza, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, instanța de apel n-a examinat cauza în raport cu

învinuirea adusă inculpatului conform rechizitoriului, n-a clarificat unele momente

esențiale din învinuire, or constatarea faptei nu corespunde cu rechizitoriu, or la pct.

16 din decizia instanței de apel aceasta constată aceeași faptă ca și prima instanță

indicând că „în timp ce o altă persoană întreținea un raport sexual cu Xxxxxx, iar

Luca Daniel își scotea hainele, acțiunile acestuia au fost întrerupte de zgomotul

porții, din care motiv nu și-a realizat acțiunile cu caracter sexual”, pe când în

rechizitoriu este indicat că „…primind răspunsul negativ, Luca Daniel aplicând

forța și constrângerea fizică manifestată prin ținerea de mâni și aplicarea loviturilor

cu pumnii și picioarele peste corp și cap în scopul satisfacerii poftei sexuale au

dezbrăcat-o pe aceasta și au întreținut câte un raport sexual forțat fiecare” (f. d. 86,

vol. II). Ca în final instanța de apel să îl condamne pe inculpatul Luca Daniel în baza

art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, fără a-și argumenta soluția.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că rechizitoriul, în sensul art.297

Cod de procedură penală, este actul de sesizare a instanței de judecată, care se

13

întocmește după prezentarea materialelor de urmărire penală și care trebuie să

cuprindă, printre altele, informații despre fapta incriminată persoanei în privința

căreia s-a efectuat urmărirea penală, adică, formularea învinuirii cu indicarea

datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei,

caracterul vinovăției, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică

a faptei. Rigurozitatea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței impune ca

învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă, deoarece instanța de judecată are

obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în sarcina inculpatului în limitele

determinate prin rechizitoriu.

La fel, instanța de apel a evitat să aprecieze probele existente la dosar conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel la pct. 18-20 din

decizie descrie probele, însă fără a fi evaluate și fără a fi ajustate la fapta imputată

în rechizitoriu.

Instanța de recurs ordinar reține că toată motivarea instanței de apel privind

vinovăția inculpatului Luca Daniel constă în trimiterea la toate actele din dosar și

enumerarea acestora fără a face o analiză a admisibilității acestora. Astfel, este vădit

neîntemeiată aprecierea unilaterală a declarațiilor părților fără a aprecia în ansamblu

toate probele.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță,

învinuirea adusă inculpatului și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte

evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Totodată, Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel

sub aspectele invocate de procuror, constată că instanța, la examinarea apelului

în partea stabilirii pedepsei, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin.(1),

417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a admis apelul, menționând că aplicarea în privința lui Luca

Daniel, ținând cont de personalitatea făptuitorului, a celei mai drastice pedepse, este

lipsită de temei și nu se regăsește în circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, precum și a prevederilor art. 70 alin. (31), 79 Cod penal, impunând

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, la examinarea apelului, instanța

de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, nemotivându-

și soluția în acest sens.

Prin urmare, instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele procurorului din

apel privind blândețea pedepsei, în raport cu personalitatea inculpatului,

circumstanțele cauzei, or, inculpatul Luca Daniel prin plasarea cuțitului la gâtul

părții vătămate și prin amenințarea că o va omorî, a înfrânt capacitatea ei de a se

apăra și respinge violența exprimată de el.

14

Totodată, argumentul adus de către instanța de apel conform căruia a „reținut

suplimentar și calitățile fizice și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta

comisă...” este total lipsit de o motivare logică, cel puțin din considerentele ca

inculpatul Luca Daniel s-a sustras a se prezenta în instanța de apel, iar cauza penală

a fost examinată în lipsa sa. Prin urmare, această afirmație a instanței de apel cu

privire la „calitățile fizice și psihice” ale inculpatului denotă caracterul formal al

soluției dispuse cel puțin din considerente că instanța nici nu 1-a văzut pe inculpatul

Luca Daniel ca să aprecieze aceste calități ale dânsului, mai mult ca atât ca să le

rețină în motivarea acelor circumstanțe excepționale invocate, astfel, argumentele

procurorului în această parte sunt întemeiate și urmează a fi admise, or acestea se

încadrează în prevederile art.427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate și în partea pedepsei, ceea ce este incident cazului de casare prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, iar erorile admise de către

instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța

de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența

sau lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatului, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

15

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Luca

Daniel Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

16