1ra-673/2021 — art.191 al.4 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.191 al.4 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-673/2021 — art.191 al.4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-673/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători -Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Boico Victor, Plămădeală Ghenadie,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2020, în cauza penală
în privința lui
Ilieș Oleg XXXXX născut la XXXXX, originar
și domiciliat în r-nul XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanța: 02.11.2016 – 01.04.2019;
Instanța de apel: 18.05.2019- 08.09.2020;
Instanța de recurs: 30.12.2020 - 30.11.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 01 aprilie 2018, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de
procedură penală a fost recunoscut vinovat și condamnat Ilieș Oleg în baza
art.art.42 alin.(2) și (3), 191 alin.(4) Cod penal, la 4 ani 8 luni închisoare.
În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat
pentru perioada de probațiune de 3 ani.
S-a încetat procesul penal de învinuire a inculpatului în baza art.361 alin.(2)
lit. b) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.
S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de partea civilă, cu încasarea în
beneficiul acesteia din contul inculpatului suma de 111 441,04 lei cu titlu de
prejudiciu material.
Prin încheierea judecătoriei Bălți, sediul Sângerei din 01.04.2019, s-a
înlăturat omisiunea vădită din dispozitivul sentinței de învinuirea lui Ilieș Oleg în
baza art.42 alin.(2) și (3), art.191 alin.(4) și art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, prin
înscrierea sintagme în pct.3) și 4):
- În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală și art.361 alin.(2) lit.
b) Cod penal s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an.
- În baza art.84 alin.(1) Cod penal s-a stabilit o pedeapsă definitivă pentru
1
concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate de 5 ani închisoare.
S-a corectat eroarea materială prin modificarea sintagmei pct.3) din 4 ani 8
luni în 5 ani.
S-a exclus sintagma: Procesul penal privind învinuirea inculpatului Ilieș
Oleg în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal s-a înceta în legătură cu intervenirea
termenului de prescripție.
Prin încheierea judecătoriei Bălți sediul Sîngerei din 05.04.2019, s-a
corectat eroarea materială prin modificarea în partea introductivă a sentinței a
sintagmei din 01.04.2018 în 01.04.2019.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Ilieș Oleg
acționând în complicitate și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința
cărora cauza penală este disjungată pentru a fi examinate în procedurii separate, în
perioada 10.08.2014 – 08.07.2015, activând în baza contractului individual de
muncă nr.XXXXX din XXXXX și a contractului de răspundere materială
nr.XXXXX din XXXXX în cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova
din or. Sîngerei în calitate de șef al bazei didactice-științifice, a însușit ilegal
bunurile în proporții deosebit de mari aflate în administrarea sa, acțiuni săvârșite de
mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu.
Astfel, Ilieș Oleg, urmărind scopul de profit și intenția directă de a însuși
ilegal bunurile altei persoane încredințate în administrarea sa, dând-u-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și admițând în mod conștient survenirea
acestora, în perioada de activitate 10.08.2014 – 08.07.2015, în mod sistematic a
însușit, nouă porci în valoare de 14 400 lei, 300 kg orz în valoare de 600 lei, 150
kg de mâncare pentru iepuri în valoare de 300 lei, o sută de pui decorativi în
valoare de 12 000 lei, șase cucoși în valoare de 900 lei.
Tot el, în perioada de timp 05.10.2014, 26 – 27 decembrie 2014 și aprilie
2015, a însușit douăzeci de găini în valoare de 1 400 lei, cinci porci mici cu
greutatea de 20 kg în valoare de 4 000 lei, douăzeci și unu de saci cu urluială în
valoare de 1 680 lei, 100 kg de soia în valoare de 1 385 lei, doi saci de premix în
valoare de 1 727,60 lei.
Ulterior, în luna mai 2015, a însușit 10 024, 22 kg cereale (grâu, orz și
porumb) în valoare de 20 048,44 lei.
În continuarea acțiunilor sale, în complicitate cu o altă persoană în privința
căreia cauza penală este disjungată pentru a fi examinate în procedurii separate, în
luna iunie 2015 a însușit 1 100 kg de grâu în valoare de 2 200 lei și 1 050 kg
porumb în valoare de 2 100 lei.
La fel, Ilieș Oleg în complicitate cu o altă persoană în privința căreia cauza
penală este disjunsă pentru a fi examinată în procedură separată, în luna iunie
2015, incluzând date denaturate în procesele-verbale de ieșire a animalelor și
păsărilor în perioada 01 – 31 iunie 2015 și actul de utilizare din 30.06.2015,
potrivit cărora se atestă decesul a o mie opt sute douăzeci și opt găini tinere în
valoare de 45 700 lei și un porc cu greutatea de 100 kg în valoare de 3 000 lei, de
facto păsările și animalele menționate fiind însușite de către Ilieș Oleg și persoana
în privința căreia cauza penală este disjunsă.
2
Prin acțiunile sale Ilieș Oleg în complicitate cu alte persoane în privința
cărora cauza penală este disjungată, a cauzat Universității Libere Internaționale din
Moldova un prejudiciu material în valoare totală de 111 441, 04 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(2) și (3), 191 alin.(4) Cod
penal, individualizată prin – „Autorul și organizatorul la comiterea delapidării
averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, de către cel
căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop, săvârșite de
mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu săvârșite în proporții mari ”
și infracțiunea prevăzută art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, individualizată prin –
„Confecționarea, deținerea și folosirea documentelor false, care acordă drepturi
sau eliberează de obligații, săvârșite de două persoane”.
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a
acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri în această
parte, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, prin care Ilieș
Oleg să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art.art.42 alin.(2) și (3), 191 alin.(4) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis.
În baza prevederile art.84 Cod penal, prin cumul parțial de pedepse, a-i
stabili o pedeapsă definitivă inculpatului Ilieș Oleg, sub formă de închisoare pe un
termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea celor solicitate, procurorul a indicat că, instanța de fond just a
stabilit circumstanțele cauzei, a dat o apreciere veridică probelor administrate pe
parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată care a avut loc pe baza probelor
administrate la faza de urmărire penală, corect a calificat faptele incriminate
inculpatului, însă neîntemeiat a aplicat art.90 Cod penal.
Totodată, instanța nu a ținut cont de personalitatea inculpatului Ilieș Oleg și
în circumstanțele în care acesta a comis infracțiunea. Astfel, nu sunt deloc
întemeiate concluziile instanței de judecată cu privire la faptul aplicării în privința
lui Ilieș Oleg prevederile art.90 Cod penal.
Aplicarea art.90 Cod penal în privința inculpatului Ilieș Oleg nu este
suficientă pentru corectarea și reeducarea lui, prevenirea comiterii de noi
infracțiuni și restabilirea echității sociale. Pedeapsa stabilită de instanța de fond
este exagerat de blândă.
La fel, procurorul a făcut referire că, în prezența acelorași circumstanțe
(recunoașterea vinovăției, căința sinceră), care au stat la baza examinării cauzei în
procedură simplificată, în baza art.3641 Cod de procedură penală, instanța de
judecată a aplicat și prevederile art.90 Cod penal, suspendând condiționat
executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de probă. La baza acestei concluzii
instanța repetat a pus prezența în cazul supus judecării a circumstanței -
recunoașterea vinovăției.
3
În contextul în care inculpatul a recunoscut fapta și cauza a fost judecată în
baza probelor administrate la faza de urmărire penală a beneficiat de reducerea cu
1/3 din limitele de pedeapsă, prin urmare, aceeași circumstanță nu mai poate fi
reținută și la aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei, deoarece reiese că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă
valență juridică.
De asemenea, instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a luat în
considerație nici faptul, că căința inculpatului de săvârșirea infracțiunilor
incriminate a fost una formală, exprimată de inculpat exclusiv în scopul atenuării
pedepsei ce urma a-i fi stabilită.
Mai mult, procurorul a menționat că, inculpatul nu a conștientizat pericolul
acțiunilor sale infracționale, iar căința inculpatului poartă un caracter formal.
Prin deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie
2020, s-a admis apelul ca fiind fondat, inclusiv din alte motive, cu casarea sentinței
și încheierii în latura penală și stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu
aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, după cum urmează:
S-a încetat procesul penal de învinuire a inculpatului în baza art.361 alin.(2)
lit. b) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a răspunderii
penale în baza art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal și art.332 alin.(1) Cod de procedură
penală.
A fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.42 alin.(2) și (3), 191
alin.(4) Cod penal, la 4 ani 8 luni închisoare.
În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat
pentru perioada de probațiune de 3 ani.
În rest, dispozițiile sentinței s-a mențin fără modificări.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond
incorect prin sentință a încetat cauza penală în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod
penal, or, la momentul adoptării sentinței n-a expirat termenul de prescripție de
tragere la răspunderea penală a lui Ilieș Oleg în baza acestei norme penale.
Mai mult, în descriptivul sentinței, instanța de fond a motivat necesitatea de
aplicare a pedepsei în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, dar nu încetarea
procesului penal pe motivul prescripției, cum a indicat în dispozitiv.
De asemenea, incorect a fost emisă încheierea din 01.04.2019, deoarece
corectările date nu se atârnă la erorile materiale și pedeapsa penală nu mai poate fi
modificată de instanța de fond după pronunțarea sentinței.
Nu poate fi înlocuită prin încheiere încetarea procesului penal cu aplicarea
pedepsei în baza art.361 alin.(2) lit. b) și art.84 Cod penal.
Referitor la învinuirea adusă în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal,
instanța de apel a menționat că, la moment a expirat termenul de tragere la
răspunderea penală, de aceia sentința și încheierea urmează a fi casată în această
parte și pronunțată o nouă hotărâre, prin care procesul penal în privința lui Ilieș
Oleg să fie încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a
răspunderii penale în baza art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal și art.332 alin.(1) Cod de
4
procedură penală.
În susținerea soluției pe învinuirile pe art.42 alin.(2) și (3), art.191 alin.(4)
Cod penal instanța de apel a conchis că, chestiunea de individualizare a pedepsei
este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și
autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de
sancțiunea articolului din Codul penal în baza căruia este condamnat inculpatul.
În această ordine de idei, cu trimitere la prevederile art.art.2, 7, 61 alin.(1),
(2) și 75 Cod penal, instanța de apel a considerat că, inculpatul Ilieș Oleg urmează
să fie considerat condamnat în baza art.42 alin.(2) și (3), art.191 alin.(4) Cod penal,
cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la 4 ani și 8 luni închisoare,
iar conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat
pentru perioada de probațiune de 3 ani.
Fiind raportate prevederile art.90 Cod penal la situația inculpatului Ilieș
Oleg, instanța de apel a considerat că, sunt temeiuri de a-i suspenda condiționat
pedeapsa închisorii. Chiar de infracțiunea prevăzută la art.191 alin.(4) Cod penal
este una gravă, acestea permit că executarea pedepsei să fie suspendată condiționat.
Procurorul, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6) și 10 Cod de procedură
penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia în partea aplicării
prevederilor art.90 Cod penal.
În motivarea recursului, procurorul a invocat că, soluția instanței de apel
privind încetarea procesului penal în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal în
legătură cu intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale în temeiul
art.60 alin. (1) lit. b) Cod penal o consideră corectă, însă nu este de acord cu
aplicarea art. 90 Cod penal.
În acest context, procurorul a considerat că, instanța de apel menținând
sentința, prin care au fost aplicate în privința inculpatului Ilieș Oleg prevederile
art.90 Cod penal, nu a luat în considerare personalitatea inculpatului și
circumstanțele în care acesta a comis fapta. Nu a fost luat în considerație la
stabilirea pedepsei, gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social sporit al faptelor,
scopul pedepsei penale care urmărește corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi fapte atât din partea inculpatului cât și de alte persoane.
Instanțele de judecată la stabilirea pedepsei nu au luat în considerație nici
faptul că, căința inculpatului de săvârșirea infracțiunilor incriminate a fost una
formală, exprimată de inculpat, exclusiv în scopul atenuării pedepsei ce urma a-i fi
stabilită.
Pe de altă parte prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu a fost atins
scopul pedepsei prevăzute de legiuitor. Prin urmare, instanța de apel neîntemeiat a
considerat ca neîntemeiate motivele invocate în apel privind pedeapsa stabilită și
nu s-a expus asupra tuturor temeiurilor indicate.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură
penală, avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului a depus referință privitor la
opinia sa asupra recursului declarat de procuror, menționând că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil.
Judecând recursul declarat în baza materialelor dosarului și în raport cu
5
motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi
admis cu casarea totală a deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.
Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Drept temei pentru declararea recursului, titularul acestuia, face trimitere la
prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel când nu s-au pronunțat asupra tuturor
motivelor indicate în apel și au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
În esență, criticile recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond greșit
au aplicat prevederile art.90 Cod penal, privind individualizare executării pedepsei
de către inculpat.
Însă, conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate de recurent, fără a agrava
situația inculpatului.
Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit, verificând actele cauzei, raportate la
criticele expuse de către procuror, statuează asupra admiterii acestui recurs, cu
casarea deciziei instanței de apel. Dar, la baza acestei soluții se regăsesc alte
considerente, decât cele punctate de acesta.
În primul rând, Colegiul penal menționează că, la data pronunțării hotărârii
instanței de apel (08 septembrie 2020), într-adevăr intervenise termenul de
prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului, prevăzut de art.60
alin.(1) lit. b) Cod penal și astfel urma a fi eliberat de pedeapsa penală în baza
art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal.
Însă, contrar acestor prevederi instanța de apel a indicat în dispozitivul
deciziei că: „Se încetează procesul penal de învinuire a lui Ilieș Oleg pe episodul
infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu liberarea de
răspundere penală pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale,
prevăzute de art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal”.
Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel după ce a constatat în
rezultatul cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei penale
pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condițiile în care, termenul de
prescripție de tragere la răspundere penală a expirat, urma să fie condamnat, cu
6
liberarea de pedeapsă penală și nici de cum să încetează procesul penal în legătură
cu expirarea termenului de prescriați.
Această soluția este întemeiată pe art.389 alin.(4) pct.3) din Codul de
procedură penală care prevede că sentința de condamnare se adoptă „3) fără
stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în
art.57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art.93
din Codul penal sau al expirării termenului de prescripție".
Mai mul, Colegiul penal lărgit ține să accentueze că, potrivit prevederilor
art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării
cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.art.275 pct. 5)–9), 285
alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța,
prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.
Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă, că în cazul prevăzut la art.275
pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest
caz, procedura continuă în mod obișnuit.
Aici urmează a sublinia că, pe tot parcursul desfășurării procesului penal,
inculpatul Ilieș Oleg nu a depus nici o cerere prin care să solicite încetarea
procesului penal, ceia ce contravine prevederilor art.332 alin.(5) Cod de procedură
penală și denotă imposibilitatea încetării procesului penal în ședința de judecată,
din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.
În al doilea rând, Colegiul penal lărgit notează că, potrivit ordonanței de
modificare a învinuirii din 01 aprilie 2019, Ilieș Oleg a fost învinuit de aceea că,
acționând în complicitate și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința
cărora cauza penală este disjungată pentru a fi examinate în procedurii separate,
în perioada 10.08.2014 – 08.07.2015, activând în baza contractului individual de
muncă nr.351 din 10.08.2014 și a contractului de răspundere materială nr.67 din
10.08.2014 în cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova din or.
Sîngerei în calitate de șef al bazei didactice-științifice, a însușit ilegal bunurile în
proporții deosebit de mari aflate în administrarea sa, acțiuni săvârșite de mai
multe persoane, cu folosirea situației de serviciu.
Astfel, Ilieș Oleg, urmărind scopul de profit și intenția directă de a însuși
ilegal bunurile altei persoane încredințate în administrarea sa, dând-u-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și admițând în mod conștient survenirea
acestora, în perioada de activitate 10.08.2014 – 08.07.2015, în mod sistematic a
însușit, nouă porci în valoare de 14 400 lei, 300 kg orz în valoare de 600 lei, 150
kg de mâncare pentru iepuri în valoare de 300 lei, o sută de pui decorativi în
valoare de 12 000 lei, șase cucoși în valoare de 900 lei.
Tot el, în perioada de timp 05.10.2014, 26 – 27 decembrie 2014 și aprilie
2015, a însușit douăzeci de găini în valoare de 1 400 lei, cinci porci mici cu
greutatea de 20 kg în valoare de 4 000 lei, douăzeci și unu de saci cu urluială în
valoare de 1 680 lei, 100 kg de soia în valoare de 1 385 lei, doi saci de premix în
7
valoare de 1 727,60 lei.
Ulterior, în luna mai 2015, a însușit 10 024,22 kg cereale (grâu, orz și
porumb) în valoare de 20 048,44 lei.
În continuarea acțiunilor sale, în complicitate cu o altă persoană în privința
căreia cauza penală este disjungată pentru a fi examinate în procedurii separate,
în luna iunie 2015 a însușit 1 100 kg de grâu în valoare de 2 200 lei și 1 050 kg
porumb în valoare de 2 100 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept inculpatului i s-a încriminat
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42 alin.(2) și (3), 191 alin. (4) Cod penal
,, Autorul și organizatorul la comiterea delapidării averii străinii, adică însușirea
ilegală a bunurilor altei persoane, de către cel căruia i-au fost încredințate în baza
unui titlu și cu un anumit scop, săvârșite de către mai multe persoane, cu folosirea
situației de serviciu, săvârșite în proporții mari”.
În acest context, ținând seama de modul cum a fost formulată învinuirea în
textul ordonanței de modificarea a învinuirii din 01 aprilie 2019, instanța de apel
era obligată să se pronunțe dacă faptele infracționale sunt identice și dacă a fost
comisă o infracțiune prelungită, având în vedere că au fost reținute diferite
perioade de timp.
Mai mult, acțiunile inculpatului au fost încadrate de către instanța de apel în
baza art.art.42 alin.(2) și (3), 191 alin. (4) Cod penal, care presupune calificativul
„proporții mari”, iar în textul învinuirii reținute este indicat că „ ... a fost însușit
ilegal bunuri în proporții deosebit de mari”.
Pe lângă acesta, nu a fost elucidat în nici un fel, de către instanța de apel,
faptul participării în perioadele 05 octombrie 2014; 26 – 27 decembrie 2014;
aprilie 2015 și mai 2015, a persoanelor în privința cărora cauza penală este
disjunsă, în aceste perioade fiind descrise numai acțiunile inculpatului Ilieș Oleg.
Astfel, în cauza diferită judecății reieșind din analiza textuală a învinuirii,
Colegiul penal lărgit constată că exigențele prevăzute de art.281 Cod de procedură
penală, nu au fost întocmai respectate de către organul de urmărire penală și
defectuos preluate de către instanțele ierarhic inferioare, ceea ce duce la concluzia
că învinuirea adusă în baza art.art.42 alin.(2) și (3), 191 alin. (4) Cod penal, este
una incertă, adică nu este formulată cu maximă precizie și claritate.
Prin urmare, procedând în asemenea mod, a avut loc încălcarea art.6
paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are
dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță
independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei
oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”.
Tot aici, Colegiul penal lărgit reamintește că, art.6 § 3 lit. a) din Convenția
Europeană îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea
juridică a faptelor, dar și cu privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea
detaliată a faptelor materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația
(cauza Pelissier și Sassi contra Franței nr.2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II).
Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța
discutată și-a găsit confirmare prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură
8
penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”,
ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei
în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile admise de către
instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, fiindcă instanța
de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra
legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea
prevederilor procesual penale.
La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile
menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a
soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,
să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate și să pronunțe o hotărâre
legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de
procedură penală, ținând cont de motivele expuse în pct.7 din prezenta decizie.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit
d e c i d e:
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2020, în cauza penală în privința
inculpatului Ilieș Oleg XXXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 27 ianuarie 2022.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
Boico Victor
Plămădeală Ghenadie
9