1ra-1960/2021 — art. 362 alin. 1 CP

1ra-1960/2021 — art. 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1960/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

VASCAN Nina

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2021 de către avocatul Țurcan

Natalia, în numele inculpatului

Zaricicovii Dmitrii XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.01.2018 – 15.06.2018;

Instanța de apel: : 17.07.2018 – 08.10.2018 și 11.05.2020 – 29.06.2021;

Instanța de recurs: 04.09.2019 – 10.12.2019 și 17.09.2021 – 06.12.2021.

Asupra recursului ordinar declarat Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Zaricicovii Dmitrii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 362 alin. (1)

Cod penal la închisoare pe un termen de 1 ani și 6 luni, în penitenciar tip semiînchis.

la 17 octombrie 2016 a părăsit teritoriul Republicii Moldova prin aeroportul Chișinău,

deplasându-se în Federația Rusă, or. Moscova.

Ulterior, la 18 octombrie 2016 a intrat în Republica Ucraina prin aeroportul

Odesa. Având intenția și scopul de a trece ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova,

știind că este căutat de organul de urmărire penală pe cauza penală nr. 2016060154,

într-o zi nestabilită în perioada de timp 18 octombrie 2016 – 15 septembrie 2017, prin

eludarea punctelor de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova, a intrat pe

teritoriul țării, trecând ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova și fiind reținut de

organul de poliție în mun. Chișinău la 15 septembrie 2017 în baza mandatului de arest

nr. 1 din 22 martie 2017, eliberat de Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost calificate în baza art. 362 alin. (1) Cod penal

– trecerea ilegală a frontierei de stat, manifestată prin eludarea sau sustragerea de la

controlul efectuat la trecerea acesteia.

Țurcan Veaceslav, în numele inculpatului, solicitând casarea totală a sentinței,

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Zaricicovii Dmitrii să fie

achitat, deoarece nu a fost constatată fapta infracțională.

În argumentarea apelului, titularul a invocat că acuzarea nu a demonstrat prin

probe pertinente, concludente, utile și veridice vinovăția inculpatului, or versiunea

susținută în apărare – traversarea frontierei prin regiunea controlată de

autoproclamatele autorități ale Republicii Moldovenești Nistrene – nu a fost

combătută.

Mai mult, învinuirea se bazează pe probe dobândite cu încălcarea esențială a

prevederilor Codului de procedură penală, declarațiile auto-incriminatoare făcute de

Zaricicovii Dmitrii fiind dobândite înainte de a fi adusă la cunoștința învinuirea și până

la explicarea drepturilor și obligaților, inclusiv dreptul la tăcere și dreptul de a fi apărat

de un avocat. Astfel, declarațiile martorilor Eugen Caraman, Potînga Andrei, Zatăca

Serghei, Zabalschii Stanislav, Ghenciu Vitalie, Gori Vasile (reprezentanți ai organului

de urmărire penală) sunt inadmisibile.

Totodată, prima instanță nu a motivat și nu a explicat în ce mod a fost costatată

intenția lui Zaricicovii Dmitrii de a săvârși infracțiunea incriminată și a făcut o greșită

individualizare a pedepsei aplicate, ea fiind disproporțională și lipsită de suport

probatoriu, de vreme ce nu au fost administrate probe ce ar dovedi că inculpatul nu ar

fi în stare să execute o sancțiune pecuniară. În continuare, ce ține de pedeapsa cu muncă

neremunerată, inculpatul nici nu a avut posibilitatea exprimării dezacordului față de

pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunității în cazul aplicării de către

instanță.

2018, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără modificări.

4.1. Instanța de apel a stabilit că, în mod corect, a fost reținută starea de fapt și

de drept și că vinovăția inculpatului a fost confirmată prin probe acumulate de către

organul de urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile legislației procesual-

penale și apreciate, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, în ansamblu, prin coroborare.

Argumentele apelantului că pedeapsa este greșit individualizată, la fel, nu și-au

găsit confirmare, prima instanță dând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75-77

Cod penal.

în numele inculpatului, prin care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 15) Cod de procedură penală, reiterând solicitările cererii de apel.

decembrie 2019 a fost admis recursul ordinar, casată total decizia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs ordinar a constatat că decizia instanței de apel în cauza

dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este

incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

În acest sens, s-a reținut că, adoptînd soluția enunțată, instanța de apel, contrar

prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură penală, a trecut în revistă probele

prezentate selectiv și nu a dat apreciere unor probe, care au fost puse la baza învinuirii

2

lui Zaricicovii Dmitrii, ignorînd să se expună asupra altora, deci nu a examinat cauza

obiectiv, sub toate aspectele și nu a adus motive pertinente pe care s-ar întemeia soluția.

Totodată, instanța de apel, rejudecând cauza, nu a respectat prescripțiile de drept

nominalizate, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, și

în special asupra argumentului precum că „în cadrul urmăririi penale, ca și în cadrul

cercetării judecătorești inculpatul a pledat că lui nu îi este clară învinuirea.”, instanța

de apel evitînd să indice locul trecerii frontierei ilegal.

Instanța de apel a motivat în decizia sa că „în speța dată, inculpatul Zaricicovii a

traversat ilegal frontiera de stat printr-un alt loc decât cel stabilit pentru trecerea

frontierei de stat. Ultimul a trecut frontiera de stat în locurile în care lipsesc punctele

de trecere a frontierei, ceia ce este inadmisibil”, însă a evitat să argumenteze din ce

motiv în acest loc lipsesc punctele de trecere.

Instanța de apel a respins toate argumentele apelului prin fraze generale, precum

că acestea sunt neîntemeiate și se combat prin probele cercetate în cadrul examinării

apelului și contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a constatat că

„Zaricicovii Dmitrii la 17 octombrie 2016, ora 23:41, a plecat peste hotarele

Republicii Belarus prin punctul de trecere Minsk-Aeroport cu nr.833 Minsk-Odessa

(Republica Ucraina), (f. d. 24). Astfel, fiind plecat peste hotarele Republicii Moldova,

Zaricicovii Dmitrii nu a figurat cu intrare și ieșire în evidențele poliției de frontieră a

statelor învecinate cu Republica Moldova, inclusiv România și Ucraina. Mai mult ca

atât, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, Zaricicovii Dmitrii, care se

afla în căutare din anul 2016 pe o cauză de omor, a fost reținut de organele de drept

pe teritoriul Republicii Moldova și anume în mun. Chișinău, la ieșire din ambasada

Federației Ruse”, cu toate că la pag.78-81 din decizie, instanța de apel a enumerat și

descris declarațiile martorilor, probele scrise, fără a le da apreciere, după regulile art.

101 Cod de procedură penală și fără a-și argumenta soluția admiterii unora și

respingerii altora, fără a le da un răspuns detaliat, neexpunîndu-se instanța de apel dacă

sunt veridice sau neveridice.

La fel s-a constatat, că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului precum

că declarațiile inculpatului Zaricicovii Dmitrii n-au fost combătute de către partea

acuzării și anume: „la examinarea cauzei penale apărătorul inculpatului a pledat

pentru excluderea probelor părții acuzării (declarațiile martorilor Eugen Caraman,

Potînga Andrei, Zatîca Serghei, Zabalschii Stanislav, Ghenciu Vitalie, Gori Vasile),

deoarece declarațiile date în ședința de judecată se refereau la presupusele declarații

auto incriminatoare ale lui Zaricicovii Dmitrii. Aceste declarații auto incriminatorii,

privind presupusa trecerea ilegală a frontierei de stat, a fost dobândită de către

colaboratorii de poliție în timpul reținerii și transportării până la IP Bender lui

Zaricicovii, înainte de a aduce la cunoștința ultimului învinuirea, explicarea

reținutului drepturilor și obligaților, inclusiv dreptul la tăcere și dreptul de a fi apărat

de un avocat. Însă instanța a respins argumentele apărării, motivând că inculpatul a

fost asistat de către avocat pe tot parcursul cercetării judecătorești. Mai mult ca atât

instanța a făcut concluzii despre intenția lui Zaricicovii de a comite infracțiunea

imputată exclusiv pe declarațiile colaboratorilor de poliție. Această aprecierea și

modul de acceptarea probelor acuzării de către instanța a încălcat inculpatului dreptul

la un proces echitabil, consacrat în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului”.

3

Fără apreciere a rămas și argumentul apărării precum că „învinuirea adusă

inculpatului este una a fi ilegală. Este cert că inculpatul Zaricicovii Dmitrii nu a comis

nici o crima incriminată lui, despre ce vorbesc circumstanțele cazului, probele

administrate de învinuire și apărare, martorii audiați în ședințele judiciare. Toate

probele obținute la urmărirea penală urmau a fi excluse conform art. 94, 251 Cod de

procedură penală”.

Prin urmare, toată motivarea instanței de apel privind vinovăția inculpatului

Zaricicovii Dmitrii constă în trimiterea la toate actele din dosar și enumerarea acestora

fără a face o analiză a admisibilității acestora.

a fost admis apelul, casată parțial sentința, inclusiv din alte motive, și pronunțată o nouă

hotărâre prin care Zaricicovii Dmitrii, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 162 alin. (1) Cod penal, a fost liberat de pedeapsa stabilită în legătură

cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, cu încetarea

procesului penal.

Au fost menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

7.1. Instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei, a indicat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

încriminate, vinovăția a fost dovedită pe deplin prin: declarațiile martorilor Caraman

Eugen, Potînga Andrei, Zatîca Serghei, Zabalschi Stanislav, Ghenciu Vitalie și Gori

Vasile precum și prin ordonanța de ridicare și procesul-verbal de ridicare a actelor din

dosarul de căutare nr. 2016050044 (f.d. 6-27), informația Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Belarus (f.d. 24), informația Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională al IGP (f.d. 26, 32 și 71) și informația Poliției de frontieră al Republicii

Moldova (f.d. 34). Aceste, probe au fost acumulate de către organul de urmărire penală

în strictă conformitate cu prevederile legislației procesual-penale, de aceia pot a fi puse

la baza hotărârii de condamnare.

Argumentele apelantului au fost apreciate ca declarative și nefondate, apărarea

neprezentând probe că inculpatul a revenit în țară în mod legal, printr-un punct de

trecere, fiind înregistrat oficial de organul poliției de frontieră a statelor vecine Ucraina

sau România. Mai mult, este cert că Zaricicovii Dmitrii cunoștea că este căutat de

autoritățile din R. Moldova, pentru comiterea unei fapte de omor, prin urmare era

interesat de a crea o aparență aflării sale peste hotarele țării, deși revenise în țară, cu

scopul de a se ascunde de organul de urmărire penală ceia ce vorbește despre aceia că

fapta de care este acuzat a fost comisă din intenție directă.

Totodată, potrivit art. 332 Cod de procedură penală, în cazul când pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285

alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

4

În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. (b) Codul penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua comiterii infracțiunii au expirat 2 ani de

la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Astfel, Colegiul penal a conchis că infracțiunea prevăzută la art. 362 alin. (1) Cod

penal este o infracțiune mai ușoară și deoarece a fost comisă la 17.10.2016, a expirat

termenul de 2 ani prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. (b) Codul penal.

invocând prezența erorilor de drept prevăzute de pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și reiterând solicitările cererii de apel (a se vedea pct. 3 ) și că decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, nefiind îndeplinite regulile procedurii de rejudecare.

dispunerea rejudecării cauzei pe motiv că instanța de apel a constatat în acțiunile

inculpatului o faptă neîncriminată, fapt ce contravine prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea unei

hotărâri netemeinice, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Totodată, conform efectului devolutiv al recursului și limitele lui, instanța de

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților (art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală).

Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurentul, invocă temeiurile de casare

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală și pledează pentru

casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la motivele invocate de

recurent, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a judecat cauza cu abateri de

la normele procesual-penale, speței fiindu-i aplicabile prevederile art. 435 alin. (1) pct.

2) lit. c) Cod de procedură penală potrivit cărora, judecând recursul, instanța este în

drept să îl admită, să caseze total sau parțial hotărârea atacată și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

La caz, Colegiul penal reține că instanța de apel nu și-a exercitat în deplină măsură

atribuțiile prevăzute de lege.

În susținerea celor expuse supra, Colegiul menționează că apelul este o cale de

atac sub aspect de fapt și de drept și declanșează o continuare a judecării cauzei în fond,

producând un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

5

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate

de prima instanță, putând da o nouă apreciere probelor și fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel, fiindcă dreptul la un proces echitabil nu poate

fi considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt examinate de către instanță, aceasta

având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și

elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus

Romania).

O hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a

jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză. Totodată,

urmează a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul

de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 CoEDO, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (hotărârea

CtEDO Suominen versus Finlanda).

Potrivit art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă administrată de părți

trebuie să fie verificată și apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și că nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de

urmărire penală sau instanța de judecată.

Colegiul specifică că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este

important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, iar justa

apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii desfășurate

pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește cu desăvârșire

analiza și aprecierea probelor.

Omisiunea instanței de apel de a face o analiză a probatoriului administrat și de a

se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, este cu certitudine o lacună care

nu poate fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând

a fi înlăturată de instanța de apel, prin rejudecarea cauzei.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10 decembrie

2019 a fost admis recursul ordinar, casată total decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată pe motiv că decizia

instanței de apel este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate,

indicându-se concret la care argumente ale apelantului nu s-a răspuns argumentat sau

s-a omis să se argumenteze.

Rejudecând apelul, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală potrivit cărora indicațiile instanței de recurs sânt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului și

nu s-a expus motivat asupra chestiunilor rămase fără soluționare și indicate ca necesare

a fi elucidate de instanța de apel (a se vedea pct. 6.1. a prezentei hotărâri).

Astfel, nu există o coroborare între probele aduse în susținerea învinuirilor și cele

6

prezentate în favoarea achitării inculpatului, iar statuările instanței de apel nu pot fi

considerate ca corespunzând exigențelor CoEDO, ele conținând doar fraze de ordin

general, argumente neconcrete și nefiind întemeiate legal și instanța de apel nu a

soluționat fondului apelului.

De asemenea, este prezentă și eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, instanța de apel motivând soluția contradictoriu cât și

partea descriptivă nu corespunde dispozitivului hotărârii.

Din interpretarea normelor procesual-penale rezultă că încetarea procesului penal,

în temeiurile prevăzute de art. 332 Cod de procedură penală, intervine până la etapa

cercetării judecătorești, iar dacă aceasta a fost desfășurată, sentința se adoptă în

temeiurile art. 389-391 Cod de procedură penală.

Totodată, normele penale indică la prezenta a două instituții distincte: liberarea

de răspundere penală (art. 53-60 Cod penal) și liberarea de pedeapsa penală (art. 89-

95 Cod penal). Prin liberarea de la răspunderea penală se prezumă renunțarea din partea

statului la condamnarea și aplicarea unei pedepsei. În aceste cazuri, instanța de judecată

va adopta o sentința de încetare a procesului penal în baza art. 332 alin. (1) Cod de

procedură penală. La adoptarea sentinței, instanța de judecată trebuie să verifice dacă

persoana care a comis fapta ce conține semnele componenței de infracțiune urmează a

fi liberată de răspundere penală în cazurile prevăzute de articolul 53 Cod penal. În cazul

în care instanța de judecată nu stabilește temeiuri de a aplica art. 53 Cod penal, acest

fapt înseamnă că persoana trebuie să fie condamnată, instanța urmând să verifice dacă

aplicarea pedepsei este rațională. Astfel, dacă se va constata că există circumstanțele

prevăzute de art. 89 Cod penal, instanța poate dispune adoptarea unei sentințe de

condamnare cu liberarea totală sau parțială de pedeapsa penală.

La caz, instanța de apel a adoptat și pronunțat atât o hotărâre de încetare a

procesului penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la

răspunderea penală cât și de condamnare – liberarea de pedeapsă.

În continuare, instanța de recurs concluzionează că partea descriptivă nu

corespunde dispozitivului hotărârii, or în partea descriptivă a deciziei se face trimitere

la prevederile art. 332 Cod de procedură penal și art. 60 Cod penal, concluzionându-se

încetarea procesului penal (pct. 40-41 a hotărârii recurate), iar în dispozitiv se și decide

liberarea de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție cu încetarea

procesului penal, fapt ce corespunde prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de

procedură penală.

De asemenea, potrivit art. 325 Cod de procedură penală judecarea cauzei se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, iar modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite

dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la

apărare, fiind necesar respectarea prevederilor art. 326 Cod de procedură penală la

modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului.

Potrivit materialelor cauzei Zaricicovii Dmitrii a fost pus sub învinuire, dedus

judecății și condamnat în baza art. 362 alin. (1) Cod penal. O modificare a învinuiri în

sensul atenuării sau agravării situației inculpatului nu a fost înaintată de către acuzare.

Deși în partea descriptivă a deciziei, instanța de apel face referire și se expune

asupra învinuirii aduse în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, în dispozitivul deciziei

7

indică că se decide „…Zaricicovii Dmitrii, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 162 alin. (1) Cod penal…”.

În aceste împrejurări, se concluzionează că instanța de apel a constatat în acțiunile

inculpatului o faptă neîncriminată, fapt ce contravine prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală.

Așadar, instanța de apel la judecarea apelului nu a respectat pe deplin normele

procesuale expuse supra precum și jurisprudența CtEDO și a admis erorile de drept

prescrise de pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În condițiile enunțate, Colegiul penal lărgit atestă că la judecarea fondului

învinuirii aduse lui Zaricicovii Dmitrii, atât în prima instanță cât și în cea de apel, au

fost admise erori de drept, fiind afectată soluția adoptată și, astfel, recursul declarat

urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod

de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta

decizie și de motivele casării, să înlăture erorile de drept admise și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală, dând o apreciere cuvenită actului de învinuire și să-l examineze în coraport cu

încadrarea juridică oferită de către organul de urmărire penală, ținând cont și de

argumentele părții apărării.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Țurcan Natalia, în numele

inculpatului Zaricicovii Dmitrii, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 iunie 2021 în cauza penală privindu-l pe Zaricicovii Dmitrii XXXXX,

cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 27 ianuarie 2022.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

PLĂMĂDEALĂ Ghenadie

VASCAN Nina

8