1re-218/21 — art.264/1 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264/1 al.1 CP
- Temei legal
- art. 452-453 CPP
1re-218/21 — art.264/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr.1re-218/2021
1-19173626-01-1r/e-25112021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 ianuarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat
de către condamnata Batireanu Alina cu avocatul acesteia Barbarov Eduard,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul
din 28 septembrie 2021, privind-o pe
Batireanu Alina xxxxx, născută la xxxxx,
originară din xxxxx, domiciliată în xxxxx.
Termenii de examinare a cauzei:
Prima instanță: 31.10.2019 – 02.06.2021;
Instanța de apel: 30.06.2021 – 28.09.2021;
Instanța de recurs ordinar: 25.11.2021 – 20.01.2022.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 02 iunie 2021,
cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire
penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală,
Batireanu Alina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 134 ore, cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Batireanu
Alina la 09 septembrie 2019, aproximativ la ora 01:20, deținând permisul de
conducere categoria „B” cu nr. xxxxx, a condus automobilul de model ,,
xxxxx” cu n/î xxxxx pe traseul din s. xxxxx, r-nul xxxxx, în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat, prin ce a încălcat cerințele art.14 lit. a) RCR,
potrivit căruia: „conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul
în stare de ebrietate …”, ca ulterior după ce a fost stopată de către
colaboratorii poliției pe traseul nominalizat, existând temeiuri suficiente de a
presupune că dânsa se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de
alcool, prin metoda alcoolscopică nr.2754 din 09 septembrie 2019, s-a
1
constatat că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat este de 0,99
mg/l, ceea ce conform art.13412 Cod penal corespunde stării de ebrietate cu
grad avansat.
Acțiunile inculpatei Batireanu Alina au fost încadrate juridic în baza
art. 2641 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi – ”conducerea mijlocului
de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu
grad avansat”.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată împotriva acesteia avocatul
Barbarov Eduard a depus cerere de recurs în numele inculpatei Batireanu
Alina, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, prin care conform art.79 Cod penal să-i fie aplicată o pedeapsa mai
blândă, sub formă de munca neremunerată în folosul comunității - 100 ore,
invocând în calitate de argumente faptul că, condamnata a recunoscut
integral vina și se căiește sincer. Mai mult, instanța de judecată s-a pronunțat
asupra permisului de conducere eliberat pe numele lui Batireanu Ana, însă
permisul era pe numele Stoleru Ana.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28
septembrie 2021, a fost respins recursul declarat, cu menținerea sentinței
contestate fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că,
judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de
procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra
vinovăției inculpatei Batireanu Alina de săvârșirea infracțiunii imputate.
În această ordine de idei, instanța de recurs a menționat că, analizând
materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a
constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641
alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea
cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale
n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală.
Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o
altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.
Instanța de recurs a considerat nefondate motivele invocate de partea
apărării la individualizării pedepsei penale, reținând că prima instanță la
stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art. art.7, 61, 75 Cod penal, de
caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana
inculpatei, anterior nu a fost judecată, nu prezintă pericol pentru societate,
nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, nu are contraindicații
referitor la starea de sănătate, este aptă de muncă, nefiind stabilit nici un
impediment pentru executarea pedepsei stabilite, a manifestat căință sinceră,
nu a cauzat prejudicii reale prin această infracțiune, de circumstanța
atenuantă – căința sinceră și săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni
ușoare, de faptul că nu au fost stabilite circumstanțe agravante prevăzute la
art.77 Cod penal, considerând că, corectarea și reeducarea acesteia este
2
posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub formă de munca
neremunerată în folosul comunității de 134 ore, la limita minimă prevăzută
de Lege.
Referitor la solicitarea apărătorului inculpatei privind aplicarea
pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime
de 100 ore, instanța de recurs a menționat că în speță, nu s-a constatat vreun
temei pentru aplicarea în privința inculpatei Batireanu Alina a unei pedepse
mai blânde, sub limita minimă prevăzută de Lege, prin prisma prevederilor
art.79 Cod penal, or doar recunoașterea vinovăției și săvârșirea pentru prima
dată a unei infracțiuni ușoare nu constituie circumstanțe atenuante
excepționale.
Astfel, instanța de recurs a indicat că sunt neargumentate invocările
recurentului, precum că factorii menționați, ar fi determinat comportamentul
inculpatei după săvârșirea infracțiunii. Nu poate fi acceptată concepțional
săvârșirea infracțiunii pentru prima dată, ca fiind o circumstanță
excepțională, or ea nu este legată de scopul și motivele faptei, de rolul
vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportamentul inculpatei în timpul
și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează
esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, după cum stipulează art.79 Cod
penal.
Totodată, a remarcat că infracțiunea dată prezintă un pericol social
sporit, așa cum generează pericolul de diminuare a securității traficului rutier
în care sunt implicate multiple unități de transport, conducătorii cărora sunt
justificați să creadă în nivelul înalt al securității traficului și in eficacitatea
măsurilor de protecție a securității la trafic din partea statului.
Referitor la argumentul recurentului, precum că prima instanță s-a
pronunțat asupra permisului de conducere eliberat pe numele Batireanu
Ana, însă permisul era pe numele Stoleru Ana, instanța de recurs a menționat
că eroarea admisă nu constituie temei de casare a sentinței adoptate din cele
stipulate la art.444 Cod de procedură penală, or conform art.249 alin.(1) Cod
de procedură penală – ”erorile materiale evidente din cuprinsul unui act
procedural se corectează de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul
de instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui
interesat ori din oficiu”.
Mai mult ca atât, a menționat că la materialele cauzei este anexat copia
permisului de conducere nr.175414925, eliberat la 28.09.2017, pe numele
Anei Stoleru (în prezent Batireanu) și inculpata poate fi identificată după
codul numeric personal (IDNP), care figurează în permisul de conducere.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, condamnata
Batireanu Alina cu avocatul acesteia Barbarov Eduard, au declarat recurs în
anulare, prin care au solicitat casarea integrală a deciziei instanței de recurs,
cu dispunerea cauzei la rejudecare.
5.1. În motivarea recursului declarat recurenții au invocat că:
- recursul în anulare declarat este întemeiat pe prevederile art.453
alin.(l) Cod de procedură penală, în cazul când un viciu fundamental în cadrul
3
procedurii precedente a afectat hotărârea atacată și este declarat în scopul
reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei;
- decizia pronunțată de către instanța de recurs este ilegală și
nemotivată sub aspectul verificării legalității sentinței instanței de fond, pe
baza materialului din dosarul cauzei penale, nepronunțându-se asupra
tuturor motivelor invocate în recurs în coraport cu probele apărării, acționând
contrar dispozițiilor prevederilor art.457 alin.(3) Cod de procedură penală,
precum și a recomandărilor CEDO, astfel încât s-a comis o eroare judiciară
gravă de drept;
- instanța de recurs a încălcat unul din principiile fundamentale ale
preeminenței dreptului, principiul securității juridice, dreptul inculpatului la
un proces echitabil, drept prevăzut și garantat de art.6 CEDO, art. art.20, 21,
26 din Constituția Republicii Moldova și art. art.8-10, 19, 24 Cod de
procedură penală;
- instanța de recurs a comis erori de drept, ceea ce constituie un viciu
fundamental, care a afectat hotărârea atacată, precum și care au dus la
încălcarea flagrantă a dreptului la un proces echitabil, a principiilor de drept,
dar și a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică prin
faptul că, inculpata nu a fost citată legal pentru ședința de judecată din
28.09.2021, cauza fiind examinată în lipsa acesteia;
- nu a fost încetat procesul penal după termenul de prescripție, pentru
o infracțiune ușoară, în speță termenul de prescripție a expirat la 09.09.2021.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în
anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel
că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale
preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
în conformitate cu prevederile art. art.431 și 432 Cod de procedură penală, care
se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu art. 432 alin.(2), pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la
prevederile art.6 pct. 44) ale aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al
Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate
cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente
a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor
Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prevederile pct. 44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea
pronunțată, o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de
4
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi
naționale.
Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal reiterează că
una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea
acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea
cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.
La caz, Colegiul penal atestă din textul recursului în anulare declarat,
că recurenții invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în prezenta
cauză, de un viciu fundamental, exprimat prin încălcarea art. 6§3 al
Convenției – dreptul la un proces echitabil, susținând în acest sens că instanța
de recurs a încălcat procedura penală privind citarea inculpatei la ședințele
de judecată în instanța de recurs și examinarea cauzei în lipsa ultimei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor critici, Colegiul
penal menționează, că aceste argumente sunt declarative și se combat prin
materialele dosarului. Mai mult ca atât, conform materialelor dosarului, se
constată contrariul și anume că, la ședința de judecată din 15 iulie 2021,
inculpata Batireanu Alina a fost prezentă, însă din motiv că nu a încheiat
contract cu avocatul ales - Barbarov Eduard, examinarea cauzei a fost
amânată pentru 27 septembrie 2021, ora 09:00 (f.d.143).
Colegiu penal reține prevederile art.331 alin. (2) Cod de procedură
penală – părțile și persoanele prezente la ședința de judecată sânt obligate să
se prezinte la data numită fără a fi citate suplimentar și respectiv dispoziția
art.447 alin.(1) Cod de procedură penală - judecarea recursului se face cu
citarea procurorului, avocatului și celorlalte părți. Participarea procurorului
și a avocatului în ședința instanței de recurs este obligatorie.
Neprezentarea inculpatului, părții vătămate, părții civile și părții civilmente
responsabile legal citate, precum și a reprezentanților lor nu împiedică
examinarea recursului, însă dacă este necesar, instanța de recurs poate
recunoaște prezența lor obligatorie, informându-i despre aceasta. Prezența
inculpatului aflat în stare de arest este obligatorie, cu excepția cazului în care
acesta refuză să fie escortat la ședință.
Astfel, la ședința de judecată din 27 septembrie 2021, inculpata
Batireanu Alina nu s-a prezentat și nu a comunicat instanței motivul
neprezentării, însă a fost prezent avocatul acesteia, ales prin contract,
Barbarov Eduard, care a solicitat amânarea examinării cauzei, fără a putea
preciza motivul neprezentării inculpatei, ca urmare ședința de judecată a fost
amânată pentru 28 septembrie 2021 (f.d.150).
Ulterior, la ședința de judecată din 28 septembrie 2021, inculpata la fel
nu s-a prezentat și nu a comunicat motivul neprezentării, prin urmare
instanța de recurs a decis examinarea cauzei în lipsa acesteia.
În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că criticile formulate de
către apărător, referitor la încălcarea procedurii de citare a inculpatei nu pot
fi acceptate și contravin dispozițiilor Legii mai sus nominalizate, or deși
avocatul a anunțat personal instanța de recurs despre amânarea ședinței de
5
judecată pe motiv că, inculpata se află la spital cu copilul, în ședința de
judecată nu a prezentat nici o probă plauzibilă privind imposibilitatea
prezentării inculpatei, instanța de recurs sesizând clar intenția părții apărării
de tergiversare a examinării cauzei.
Colegiul penal consideră că, decizia instanței de recurs privind
examinarea cauzei în lipsa inculpatei, nu afectează dreptul acesteia la un
proces echitabil, în contextul în care pe parcursul examinării cauzei
Batireanu Alina a fost reprezentată de avocatul Barbarov Eduard, care a
susținut pe deplin recursul declarat în numele acesteia.
De asemenea, Colegiul penal accentuează, că soluția respectivă a
instanței de recurs vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, cauza
Avramenco vs Moldova din 16 ianuarie 2007, care în § 35 din hotărâre a
statuat că nu poate fi admisă cerința reclamantului cu privire la constatarea
încălcării art.6§1 CtEDO, în contextul în care nu a prezentat motive
întemeiate în privința lipsei sale de la judecarea cauzei.
În continuare, Colegiul penal menționează că nu poate accepta nici
alegațiile recurenților precum că, instanța de recurs a admis o eroare gravă
de drept prin faptul că „nu a fost încetat procesul penal după termenul de
prescripție, pentru o infracțiune ușoară, în speță termenul de prescripție a
expirat la 09.09.2021”.
În cest context, Colegiul penal reține că potrivit art.60 alin.(1) lit. a) Cod
penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii
infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. (2)
Prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii
definitive a hotărârii instanței de judecată.
Infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal, în baza căreia a
fost condamnată Batireanu Alina, prevede sancțiunea sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport, iar potrivit art.16 alin. (2) Cod
penal se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare.
Din materialele cauzei se constată că, fapta în baza căreia a fost
recunoscută vinovată Batireanu Alina a avut loc la 09.09.2019, astfel
prescripția a început a curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data
rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată – 28.09.2021.
De asemenea se constată că, în cadrul examinării cauzei în prima
instanță, potrivit pct.1 al Hotărârii Parlamentului nr.55 din 17 martie 2020,
a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe
perioada 17 martie – 15 mai 2020, respectiv procesul penal a fost suspendat
la 18 martie 2020, fiind reluată judecarea cauzei la 19 mai 2020 (f. d. 80-81).
Totodată, Colegiul penal reține că potrivit pct. 1 al Anexei la Dispoziția
nr. 1 din 18 martie 2020, a Comisiei pentru Situații excepționale a Republicii
Moldova: pe durata stării de urgența termenele de prescripție și termenele de
decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă, se
suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit Hotărârii
Parlamentului nr. 55 din 17 martie 1020, iar conform pct. 10 alin. (2) - procesele
6
penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de etapa de
examinare, se suspendă de drept pe durata stării de urgență.
Prin urmare, Colegiul penal constată că din momentul săvârșirii faptei
încriminate infracțiunii de către Batireanu Alina (09.09.2019) și până la data
rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, în speță, la data
adoptării deciziei de către instanța de recurs pe 28.09.2021, prescripția nu
era intervenită, or curgerea termenului de prescripție a fost suspendat pe
toată perioada stării de urgență (18 martie -19 mai 2020), respectiv încetarea
procesului penal în privința condamnatei Batireanu Alina în temeiul
intervenirii termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, nu este
aplicabil la caz.
În concluzie, Colegiul penal atestă că în cauza deferită judecății,
instanța de recurs nu a admis careva erori sau vicii de procedură pentru a fi
necesară intervenția instanței de recurs în anulare în vederea remedierii
acestora.
Totodată, Colegiul penal evidențiază că, dreptul la un proces echitabil,
consfințit în art.6 din Convenție, coroborat cu accesul liber la justiție și
prezumția nevinovăției - drepturi fundamentale prevăzute în art. art.20, 21
din Constituție, enunță și preeminența principiului supremației dreptului.
Unul din elementele fundamentale ale preeminenței principiului supremației
dreptului este garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, că
o soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie
rediscutată.
Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte în proces nu este
în drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei noi
soluționări a cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă,
excepție făcând doar temeiurile stricte prevăzute de Lege.
În speță, hotărârea atacată nu este afectată de viciu fundamental și a
căpătat putere de lucru judecat (res judicata pro veritate habetur), ce produce
o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori
redeschiderii acesteia.
De asemenea, se menționează că principiul securității raporturilor
juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când
instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor
să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Brumărescu vs România din 28
octombrie 1999).
Mai mult ca atât, potrivit dispoziției art.4§2 din Protocolul 7 CEDO,
redeschiderea procesului, conform Legii și procedurii penale a statului
respectiv, poate fi efectuată, doar în cazul în care au apărut fapte noi, ori
recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente
și sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.
La caz, instanța de recurs în anulare stabilește că hotărârea contestată
nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor
legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă
capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,
continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia.
7
În acest context, Colegiul penal a stabilit că la examinarea prezentului
recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța
de recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar
afecta hotărârea irevocabilă, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului în
anulare declarat de către condamnata Batireanu Alina cu avocatul acesteia
Barbarov Eduard, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.4)
Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnata
Batireanu Alina cu avocatul acesteia Barbarov Eduard, împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 septembrie 2021, în cauza
penală în privința lui Batireanu Alina xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 20 ianuarie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Cobzac Elena
8