1ra-1441/2021 — art.187 alin. 2 lit. b, e CP

1ra-1441/2021 — art.187 alin. 2 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1441/2021

1-19189640-01-1ra-26052021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Bodareu Octavian împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 19 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui

Dașchevici Vasile XXXXXX,

Pleșca Viorel XXXXX,

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.11.2019 – 29.09.2020;

Instanța de apel: 30.10.2020 – 19.01.2021;

Instanța de recurs: 26.05.2021 – 29.11.2021.

A C O N S T A T A T :

2020 Dașchevici Vasile a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal și i-a fost stabilită în

baza acestei Legi pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9

(nouă) ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pleșca Viorel a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal și i-a fost stabilită în

baza acestei Legi pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)

ani 6 (șase) luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Dașchevici Vasile în beneficiul lui Ivan Turcu suma

de 6 000 (șase mii) lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 10 000 (zece

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Pleșca Viorel în beneficiul lui Ivan Turcu suma de 10

000 (zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel, în mod solidar, în

beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 4228 (patru mii două

1

sute douăzeci și opt) lei.

Dașchevici Vasile la 22.09.2019 în jurul orelor 00:30 minute în comun cu

Viorel Pleșca ambii fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul sustragerii

strugurilor de poamă de soiul ,,Regina”, utilizând o motocicletă de model ,,MT” cu

ataș fără număr de înmatriculare, au pătruns pe teritoriul din gestiunea SRL

,,Accesal Grup”, situat în extravilanul satului Pepeni, r-nul Sîngerei de unde

intenționau să culeagă strugurii și fiind depistați de paznicul întreprinderii Turcu

Ivan, l-au atacat pe acesta.

Astfel Dașchevici Vasile i-a aplicat două lovituri cu pumnul în față,

doborându-l la pământ și apoi în poziția culcată în care se afla, i-a mai aplicat încă

o lovitură cu piciorul încălțat în partea stângă a toracelui, după care în comun cu

Pleșca Viorel l-au amenințat cu moartea spunându-i că îl spânzură pe pomul de

nuc din preajmă.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Pleșca Viorel folosind o armă de

vânătoare, a efectuat o tragere în direcția câinelui care îi asigura paza lui Ivan

Turcu și lătra la ei, astfel rănindu-l, iar apoi a îndreptat arma în fața paznicului

Turcu Ivan și repetat amenințându-l cu moartea, spunând că îl împușcă și pe el, l-

au obligat să culeagă circa 10 căldări de poamă, după care ultimul strângând doar

5 kg, le-au luat și amenințându-l cu răfuială în caz de denunțare a acțiunilor lor,

au părăsit locul infracțiunii, obligându-l să culeagă multă poamă, pe care o vor lua

ulterior.

În rezultatul acțiunilor criminale ale lui Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel,

părții vătămate Turcu Ivan i-au fost cauzate dureri, suferințe fizice și psihice

puternice, precum și leziuni corporale ușoare sub formă de edem, echimoză, plagă

contuză buza inferioară pe stânga, periodontită traumatică cu extinderea dinților

23-24, iar SRL ,,Accesal Grup” o daună materială în valoare de 100 (una sută) lei.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Dașchevici

Vasile a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod

penal, tâlhăria, adică atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de amenințare cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate, comisă de două persoane, prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu aplicarea armei.

De asemenea, a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Pleșca Viorel

a comis infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal,

tâlhăria, adică atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de amenințare cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate, comisă de două persoane, prin pătrundere în

alt loc pentru depozitare, cu aplicarea armei.

2

- avocatul Lichii Iana în numele inculpatului Dașchevici Vasile, prin

care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care

procesul penal intentat în privința lui Dașchevici Vasile, în baza art. 188

alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, să fie încetat în temeiul art. 390 alin. (1) pct.

3) Cod de procedură penală (fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii) și să fie recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional;

- avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Pleșca Viorel prin care a

solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care Pleșca

Ion să fie achitat.

3.1 În motivarea apelului avocatul Lichii Iana a indicat că:

- instanța de judecată greșit a considerat că vina inculpatului

Dașchevici Vasile în comiterea acestor infracțiuni este deplin dovedită și a

încadrat acțiunile în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, or

acuzarea nu și-a găsit confirmare în ceea ce privește latura obiectivă și

subiectivă a infracțiunii, formularea acuzării a avut aspecte generale și

neclare după esența sa;

- din materialele cauzei rezultă că nu există nici o probă administrată,

verificată și apreciată în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală

din punct de vedere al pertinenței, concludenței utilității ei, care

demonstrează vinovăția inculpatului;

- declarațiile părții vătămate Turcu Ion nu coroborează cu nici una

din probele administrate și cercetate. Probele prezentate în sprijinul

învinuirii, sunt adiacente și indirecte, astfel din conținutul lor nu rezultă

date informative clare și precise cu privire la vinovăția inculpatului;

- analiza conținutului învinuirii formulate, denotă caracterul formal

al acesteia și că învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul

de urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și

chiar principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces

echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului Libertăților Fundamentale;

- în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 188 Cod penal. Părții vătămate i-au fost cauzate

vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată,

suplimentar și în lipsa probelor care ar demonstra sustragerea bunurilor

pretinse de la inculpat, fapta comisă de inculpatul Dașchevici Vasile

urmează să aibă un alt calificativ, încadrarea juridică a acțiunilor căruia

cade sub incidența legislației contravenționale și mai concret în

corespundere cu art. 78 alin. (2) Cod contravențional;

- potrivit declarațiilor părții vătămate motivul conflictului apărut

3

între partea vătămată și inculpat a fost acela că partea vătămată i-a luminat

cu lanterna în ochi inculpatului, în urma faptului dat inculpatul i-a aplicat

o lovitură părții vătămate și nicidecum cu scopul de a sustrage struguri de

poamă;

- nu se constată nici prezența scopului în acțiunile imputate-

sustragerea bunurilor (strugurilor de poamă) altei persoane. Astfel, lipsește

latura subiectivă-intenția directă a cet. Dașchevici Vasile de a-l ataca pe

Turcu Ion pentru sustragerea bunurilor (strugurilor de poamă);

- nimic din datele dosarului nu indică la faptul că infracțiunea în

cauză denotă intenția inculpatului la comiterea infracțiunii, iar probele

prezentate de organul de urmărire penală și cercetate în ședința de

judecată sunt vădit insuficiente pentru a constata vinovăția inculpatului

Dașchevici Vasile în comiterea infracțiunii imputate;

- concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

3.2 În motivarea cererii de apel, avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului Pleșca Viorel a invocat că:

- în acțiunile lui Pleșca Viorel nu sunt întrunite elementele

constitutive ale componenței infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit.

b) și e) Cod penal;

- Pleșca Viorel nu a comis nici un atac asupra victimei Turcu Ivan cu

scopul de a sustrage careva bunuri. Pleșca Viorel nu a aplicat niciun fel de

violență periculoasă pentru sănătatea părții vătămate Turcu Ivan și nici nu

l-a amenințat cu aplicarea unei asemenea violențe. Unica lovitură care i-a

fost aplicată lui Turcu Ivan a făcut-o Dașchevici Vasile cu scopul ca Turcu

Ion să înceteze a mai lumina cu lanterna în fata acestuia. Lovitura aplicată

de Dașchevici Vasile părții vătămate Turcu Ivan nu poate fi calificată ca

violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, deoarece

gradul leziunilor depistate la acesta din urmă au fost calificate de către

expertul judiciar ca ușoare;

- pentru a fi întrunită latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie atacul

trebuie să fie îndreptat împotriva unei persoane cu scopul de a sustrage

bunuri și obligatoriu ca acest atac să fie însoțit de violență sau amenințare

cu aplicarea violentei, iar această violentă nu trebuie să fie una oarecare,

dar trebuie să fie o violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei

agresate;

- partea vătămată Turcu Ivan în cadrul confruntării cu Dașchevici

Vasile a declarat că, m-a apucat de gât și de haină, iar cealaltă persoană m-a

4

apucat de braț si m-a ridicat în picioare. Cealaltă persoană a dus arma în

motocicletă (f.d. 83 verso);

- între Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel nu a existat nici o înțelegere

prealabilă cu privire la sustragerea poamei prin atacarea lui Turcu Ivan;

- acuzarea, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în cadrul instanței

de judecată, nu a administrat careva probe care să demonstreze existenta

unei înțelegeri prealabile între Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel cu privire

la comiterea infracțiunii incriminate acestora precum și cum au fost

repartizate din timp rolurile acestora în vederea realizării intențiilor

criminale.

2021, apelul avocatului Lichii Iana în numele inculpatului Dașchevici

Vasile și apelul avocatului Ciuru Igor în numele inculpatului Pleșca Viorel,

au fost admise, casată parțial sentința în latura penală, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

Dașchevici Vasile a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal și în baza acestei Legi i-a

fost stabilită pedeapsa sub formă de 5 (cinci) ani închisoare.

Pleșca Viorel a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal și în baza acestei Legi i-a

fost stabilită pedeapsa sub formă de 5 (cinci) ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

cu închisoare stabilită lui Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 (patru) ani, cu

eliberarea imediată a inculpaților de sub arest din sala de judecată.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1 Instanța de apel examinând probele prezentate în prima instanță

și verificate în instanța de apel, a constatat că acțiunile inculpaților

Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel urmează a fi calificate în baza art. 187

alin. (2) lit. b), e) Cod penal, deoarece acțiunile comise conțin elementele

infracțiunii de, jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvârșită de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătatea persoanei, deoarece anume: Dașchevici Vasile la 22.09.2019 în jurul

orelor 00:30 minute în comun cu Pleșca Viorel, ambii fiind în stare de ebrietate

alcoolică, urmărind scopul sustragerii strugurilor de poamă de soiul ,,Regina”,

utilizând o motocicletă de model ,,MT” cu ataș fără număr de înmatriculare, au

pătruns pe teritoriul din gestiunea SRL ,,Accesal Grup”, situat în extravilanul

satului Pepeni, r-nul Sîngerei de unde intenționau să culeagă strugurii și fiind

depistați de paznicul întreprinderii Turcu Ivan, au aplicat violență nepericuloasă

5

în privința acestuia. Astfel Dașchevici Vasile i-a aplicat două lovituri cu pumnul

în față, doborându-l la pământ și apoi în poziția culcată în care se afla, i-a mai

aplicat încă o lovitură cu piciorul încălțat în partea stângă a toracelui, după care în

comun cu Pleșca Viorel l-au amenințat cu moartea spunându-i că îl spânzură pe

pomul de nuc din preajmă, după care au luat 5 kg de poamă culeasă de către Turcu

Ivan și au plecat. În rezultatul acțiunilor criminale ale lui Dașchevici Vasile și

Pleșca Viorel, părții vătămate Turcu Ivan i-au fost cauzate dureri, suferințe fizice

și psihice, precum și leziuni corporale ușoare sub formă de edem, echimoză, plagă

contuză buza inferioară pe stânga, periodontită traumatică cu extinderea dinților

23-24, iar SRL ,,Accesal Grup” o daună materială în valoare de 100 (una sută) lei.

Deși inculpații Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel vina în comiterea

infracțiunii nu au recunoscut, instanța de apel a considerat vinovăția

acestora în comiterea infracțiunii de jaf dovedită deplin prin: declarațiile

inculpaților Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel, declarațiile părții vătămate

Turcu Ivan, declarațiile reprezentantului SRL ,,Accesal Grup”–Agachi

Vladimir, declarațiile martorului Bounegru Nicolai.

În continuare, a reținut că învinuirea adusă de către acuzare

inculpaților, în ședința instanței de apel nu și-a găsit confirmare, or probe

din care ar rezulta că acțiunile inculpaților întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) din

Codul penal, la dosar lipsesc.

La caz, instanța de apel a mai reținut că acțiunile inculpaților

Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) din Codul penal, or

lipsește latura obiectivă și anume violența periculoasă, fiind prezentă

latura obiectivă a componenței de infracțiune a art. 187 Cod penal, acțiunile

inculpaților Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel urmând a fi calificate

conform art. 187 al. (2) lit. b), e) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că lipsește latura subiectivă – intenția

directă a inculpaților Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel de a-l ataca pe

partea vătămată Turcu Ion pentru sustragerea bunurilor, or din declarațiile

victimei, acesta menționează că ,,inculpații au venit cu motocicleta, pe dânsul

nu l-au văzut...”. Chiar din declarațiile părții vătămate Turcu Ion se

stabilește latura subiectivă a componenței infracțiunii de jaf și nu latura

subiectivă a infracțiunii de tâlhărie. În special, instanța de apel a reținut

declarațiile lui Turcu Ion care cert indică despre scopul de cupidare a

inculpaților și nu de atac a lui Turcu Ion „...N-am văzut pe nimeni. Câinele s-a

dus... eu m-am dus după câine la vie. Am văzut că nu-i nimeni m-am dus în casă...

Într-o perioadă iar am auzit câinele și o motocicletă. Am luat becul și m-am dus

acolo unde era cântarul. Am văzut motocicleta...”.

6

S-a stipulat în decizie că, din materialele cauzei se stabilesc acțiuni

violente comise de Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel, însă aceste acțiuni au

fost comise în rezultatul apariției lui Turcu Ion la locul infracțiunii de

sustragere, care a fost soldată cu acțiuni de violență nepericuloasă, care la

fel nu este un element al infracțiunii de tâlhărie dar a unei infracțiuni de jaf.

Instanța de apel a menționat că arma nu a fost predestinată pentru a

săvârși atacul tâlhăresc, ci cu aceasta a efectuat o tragere în direcția câinelui

care îi asigura paza lui Turcu Ivan și lătra la ei, deoarece tot din declarațiile

părții vătămate Turcu Ion s-a stabilit cert că arma nu a fost folosită pentru a

curma acțiunile comise de Turcu Ion și nici nu a fost scoasă la sosirea

acestuia ,,...câinii lătrau la ei și Pleșca Viorel s-a dus la motocicletă a luat

arma...”.

Potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. nr.201928P0385 din

23.09.2019 al Secției Sîngerei Centrului de medicină legală, la examinarea

medico-legală a părții vătămate Turcu Ion au fost depistate leziuni

corporale care au dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și au fost

calificate ca vătămări ușoare, astfel, instanța de apel a constatat că raportul

dat nu poate servi drept probă directă sau indirectă care ar confirma atacul

asupra persoanei în scop de sustragere a bunurilor, însoțit de aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Instanța de apel a respins argumentele apărării privind emiterea unei

soluții de achitare a inculpatului Pleșca Viorel, ulterior recalificarea faptelor

săvârșite de către inculpați în baza art. 287 Cod penal, or baza probatorie

cercetată în cadrul procesului judiciar demonstrează că fapta comisă de

către inculpații Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel constituie elementele

infracțiunii de jaf, ori aplicarea violenței de către inculpați a avut loc cu

scopul sustragerii bunurilor și nu încălcând ordinea publică, ori aceștia din

momentul deplasării în extravilanul satului Pepeni ce aparține SRL

,,Accesal Grup” au avut scopul sustragerii bunurilor sub formă de poamă

și nu de încălcare a ordinii publice.

Instanța de apel criticând argumentele cererii de apel depuse, a

menționat că inculpații au folosit arma în momentul acțiunilor de

îmbogățire, însă oricum aceste acțiuni nu pot fi calificate drept acțiuni de

huliganism, ori acțiunile lor conțin elementele de jaf, deoarece violența

aplicată a fost cu scop de a duce până la final acțiunile de furt a strugurilor,

care din momentul depistării lor de către paznic și aplicare a violenței față

de el înglobează deja elementele infracțiunii de jaf dar nu de huliganism

după cum indică apărare.

Instanța de apel a considerat necesar de a respinge o parte a

învinuirii, cum este: ”În continuarea acțiunilor sale criminale, Pleșca Viorel

7

folosind o armă de vânătoare, a efectuat o tragere în direcția cânelui care asigura

paza lui Turcu Ion și lătra la ei, astfel rănindu-l, iar apoi a îndreptat arma în fața

paznicului Turcu Ion și repetat amenințându-l cu moartea, spunând că îl împușcă

și pe el”, deoarece această parte a învinuirii este neîntemeiată și lipsită de

temei legal, ori atât din declarațiile inculpaților, precum și din declarațiile

părții vătămate Turcu Ion, este cert stabilit, că arma a fost folosită de către

Pleșca Viorel separat de acțiunile comise de Dașchevici Vasile, care la acel

moment deja inițiase conflictul cu Turcu Ion. La fel, această parte a

învinuirii nu poate fi admisă de instanță, deoarece partea vătămată cert și

clar a menționat, că la moment când el s-a apropiat de inculpați nu a fost

amenințat cu arma și nici nu era armă în mâna inculpaților: ,,...cânii lătrau la

ei și Pleșca Viorel s-a dus la motocicletă a luat arma din calească... a împușcat

câinii... când Pleșca s-a dus după armă, eu eram jos...”.

Instanța de apel nu a admis învinuirea dată în latura aplicării armei

cu scop de a continua acțiunile de atac, ori această armă a fost folosită în

alte scopuri și nu a fost aplicată față de inculpat. Și nu a susținut nici

poziția organului de urmărire penală, reținută de prima instanță, care a

menționat agravanta de pătrundere în alt loc pentru depozitare, ori, din

materialele cauzei, o astfel de agravantă nu a fost stabilită, iar aprecierea

teritoriului din extravilanul s. Pepeni nu poate fi apreciat drept loc de

depozitare deoarece în doctrina penală pătrundere se concretizează drept o

depășire a obstacolelor și anume ușilor, porților sau alte încuieturi, pe când

din materialele cauzei este indicat doar despre pătrundere pe teritoriu și

anume pe terenul agricol ce aparține SRL ,,Accesal Grup” fără a fi

menționat despre deteriorare a unor uși, încuieturi sau porți, circumstanțe

care exclud agravanta de pătrundere în alt loc de depozitare.

În final, instanța de apel din probele analizate și apreciate în ședința

instanței de apel, a stabilit indubitabil că Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel

au comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal -

faptă penală, pasibilă de răspundere penală.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpaților, instanța de

apel a reținut prevederile art. art. 6, 7, 61, 70, 75 – 78, 79 din Codul penal.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian prin

care invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel.

5.1 În susținerea recursuluim, procurorul invocă următoarele:

- alegațiile instanței de apel, precum că "arma [de foc] a fost folosită în

alte scopuri și nu a fost aplicată față de inculpat” se combat de către acuzare,

8

deoarece, conform declarațiilor părții vătămate Turcu Ivan, Pleșca Viorel s-

a dus la motocicletă, a luat o armă din ataș și i-a pus-o la piept, după care a

tras un foc în câine;

- arma de foc a fost folosită pe timp de noapte, fapt ce creează un

sentiment adăugător de spaimă; a fost folosită în vie, unde nu erau alte

persoane, pentru care fapt a creat un sentiment sporit de frică;

- inculpații erau în stare de ebrietate și nu-și dirijau corect

acțiunile;

- conform declarațiilor părții vătămate, arma de foc a fost pusă la

piept părții vătămate, fapt ce reprezenta o amenințare directă la viața părții

vătămate, indice calificativ ce se întrunește în prevederile art. 188 Cod

penal, pentru infracțiunea de tâlhărie;

- chiar dacă a fost împușcat un câine, prin acest fapt acuzarea

consideră că a fost realizată o bravură gravă și s-a dorit a se demonstra că

arma de foc poate fi folosită atât împotriva câinilor cît și împotriva părții

vătămate, fiind realizată o amenințare directă asupra vieții și sănătății

părții vătămate, anume reieșind din ora târzie, îndreptarea armei în

direcția părții vătămate, aplicarea loviturilor față de partea vătămată,

ridicarea părții vătămate si târârea ultimului la un copac cu amenințarea

părții vătămate că vor să-l spânzure;

- raportul de expertiză judiciară nr. 201928P0385 din

23.09.2019, urmează a fi analizat în cumul cu alte probe acumulate la caz;

- loviturile corporale cauzate părții vătămate, confirmă

încă o dată comiterea infracțiunii de tâlhărie, or cauzarea loviturilor

corporale urmează a fi privite în cumul cu punerea armei la pieptul părții

vătămate, cu tragerea unui foc de armă în câine, cu ridicarea părții

vătămate și târârea ultimului la un copac cu amenințarea părții vătămate că

vor să-l spânzure.

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis,

din considerentele ce succed.

În speță se constată că recurentul s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

9

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor articolelor 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în

fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea superficială sau motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă

motiv de casare.

La caz se reține, că potrivit recursului ordinar, procurorul invocă

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, sub aspectele că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal lărgit reține că, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală.

Analizând soluția instanței de apel, în raport cu argumentele

recursului, prin care se invocă dezacordul cu soluția instanței de

recunoaștere a vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, Colegiul penal lărgit atestă că

decizia instanței de apel conține deficiențe majore în ce privește constatarea

lipsei laturii subiective și a laturii obiective a componenței de infracțiune

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal.

Colegiul penal lărgit reține că, atât organul de urmărire penală, cât și

prima instanță au calificat faptele comise de inculpați conform art. 188 alin.

(2) lit. b), d), e) Cod penal, și anume tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințare cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, comisă de două

10

persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu aplicarea armei.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul penal lărgit atrage aici atenția că latura obiectivă a

infracțiunii de tâlhărie constă în fapta prejudiciabilă manifestată prin

acțiunea de sustragere a bunurilor sub forma infracțiunii de furt și acțiunea

adiacentă care constă în atacul săvârșit asupra persoanei, însoțit de violența

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate sau amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe.

Prin violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei (art.

188 alin. (1) Cod penal) se are în vedere violența care s-a soldat cu

vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori care,

deși nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale,

datorită metodei de operare, un pericol real pentru viață și sănătate.

Așadar, atât vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau

a sănătății, cât și vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale intră

sub incidența art. 188 Cod penal, iar violența de o intensitate mai redusă

cade sub incidența art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, întrucât este

nepericuloasă pentru viață și sănătate.

Colegiul penal lărgit observă că în decizia pronunțată, instanța de

apel nejustificat a reținut că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod

penal, or potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară nr.

201928P0385 din 23.09.2019 (f. d. 96-97, Vol. I) leziunile corporale depistate

la cet. Turcu Ion provoacă o dereglare a sănătății de scurtă durată și după

caracterul său se califică ca vătămări corporale ușoare, ceea ce, potrivit doctrinei

reprezintă violență periculoasă.

De asemenea, instanța de apel nu a atras atenția că potrivit

rechizitoriului și constatărilor primei instanțe, în fapta comisă de inculpați

a fost reținută latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2)

lit. b), d), e) Cod penal - amenințare cu aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

11

Chestiunea ce ține de prezența în acțiunile persoanei a componenței

de jaf sau tîlhărie în cazurile în care sustragerea este însoțită de

amenințarea aplicării violenței urmează a fi soluționată, ținând cont de

toate circumstanțele cauzei: caracterul amenințării, obiectele sau arma cu

care amenința infractorul, locul și timpul săvârșirii infracțiunii, numărul

infractorilor etc. Pentru a se stabili gradul de violență - nepericuloasă sau

periculoasă pentru viață sau sănătate - cu care se amenință, trebuie

analizate minuțios toate circumstanțele celor săvîrșite: caracteristicile

obiectelor vulnerante cu care amenința făptuitorul; locul și timpul

săvârșirii infracțiunii; numărul făptuitorilor raportat la numărul victimelor;

forța fizică a făptuitorilor raportată la forța fizică a victimelor etc.

Colegiul penal lărgit constată că în cazul dedus judecății, instanța de

apel nu a analizat minuțios circumstanțele caracteristice amenințării, și

anume, locul și timpul săvârșirii infracțiunii de către inculpați, numărul

făptuitorilor la numărul victimelor, forța fizică a făptuitorilor raportată la

forța fizică a victimei și caracteristicile obiectelor cu care se amenința.

Desigur, Colegiul penal lărgit recunoaște că, cu toate acestea, în unele

cazuri, amenințarea cu care este însoțită sustragerea poate avea un caracter

nedeterminat (neconcretizat). Cu alte cuvinte, din vorbele, gesturile,

mimica sau acțiunile de alt gen ale făptuitorului, din analiza tuturor

circumstanțelor faptei săvârșite nu poate fi formulată o concluzie certă

privind gradul de violență - nepericuloasă sau periculoasă pentru viață sau

sănătate - cu care se amenință. În asemenea cazuri, întrucât orice

incertitudini legate de calificare trebuie tratate în folosul făptuitorului

(conform principiului in dubio pro reo), cele comise nu pot fi calificate ca

tâlhărie, în consecință, fapta urmează a fi calificată în baza art. 187 alin. (2)

lit. e) Cod penal. Dacă din circumstanțele concrete ale cauzei rezultă că

făptuitorul, care urmărește scopul sustragerii, nu intenționează să-și

realizeze amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viață sau

sănătate, totodată lipsind condițiile obiective, favorabile înfăptuirii acestei

amenințări, deși amenințarea a luat cea mai intimidantă formă posibilă,

făptuitorul trebuie să răspundă nu pentru tâlhărie, ci pentru jaf. O astfel de

amenințare, având doar un caracter imaginar, nu creează un pericol real

pentru viața sau sănătatea victimei, deci nu poate fi recunoscută ca semn al

tâlhăriei.

Însă, în speța analizată, instanța de apel nu a dat o argumentare

incontestabilă de ce, prin utilizarea armei de foc și aplicarea acesteia la

pieptul victimei, amenințarea cu cauzarea violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea părții vătămate Turcu Ion nu poartă un caracter real.

Din aceste motive, Colegiul penal lărgit consideră întemeiate

12

argumentele recurentului, precum că „arma de foc a fost folosită pe timp de

noapte, fapt ce creează un sentiment adăugător de spaimă; a fost folosită în vie,

unde nu erau alte persoane, pentru care fapt a creat un sentiment sporit de frică…

conform declarațiilor părții vătămate, arma de foc a fost pusă la piept părții

vătămate, fapt ce reprezenta o amenințare directă la viața părții vătămate, indice

calificativ ce se întrunește în prevederile art. 188 Cod penal, pentru infracțiunea de

tâlhărie”.

De asemenea, constatarea instanței de apel precum că, „din materialele

cauzei se stabilesc acțiuni violente comise de Dașchevici Vasile și Pleșca Viorel,

însă aceste acțiuni au fost comise în rezultatul apariției lui Turcu Ion la locul

infracțiunii de sustragere, care a fost soldată cu acțiuni de violență nepericuloasă,

care la fel nu este un element al infracțiunii de tâlhărie dar a unei infracțiuni de

jaf”, sunt la fel eronate, întrucât, potrivit concluziilor raportului de

expertiză judiciară, părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare, ce reprezintă violență periculoasă.

Este lipsită de orice raționament și distorsionată concluzia instanței

de apel, conform căreia „raportul dat nu poate servi drept probă directă sau

indirectă care ar confirma atacul asupra persoanei în scop de sustragere a

bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate.”

Deși, în decizia pronunțată, instanța de apel menționează și

analizează declarațiile părții vătămate Turcu Ion, la cererea părții apărării

ultimul fiind audiat în ședința instanței de apel, eronat menționează că

„arma nu a fost predestinată pentru a săvârși atacul tâlhăresc, ci cu aceasta a

efectuat o tragere în direcția câinelui care îi asigura paza lui Turcu Ivan și lătra la

ei, deoarece tot din declarațiile părții vătămate Turcu Ion s-a stabilit cert că arma

nu a fost folosită pentru a curma acțiunile comise de Turcu Ion.

În această privință, Colegiul penal lărgit constată că din declarațiile

părții vătămate Turcu Ion (f.d. 74-75, 83, Vol. I, 118-120 Vol. II) ultimul

menționează că „Vasile m-a trântit jos, apoi m-au apucat, amândoi m-au ridicat

și m-au târât la copac, au spus că vreau să mă spânzure. Câinii lătrau la ei și

Pleșca Viorel s-a dus la motocicletă, a luat arma din călească și a pus-o la piept la

mine, câinii lătrau și a împușcat câinele”.

Astfel, decizia instanței de apel nu conține argumente plauzibile care

ar permite de a fi respinse invocările procurorului precum că „loviturile

corporale cauzate părții vătămate, confirmă încă o dată comiterea infracțiunii de

tâlhărie, or cauzarea loviturilor corporale urmează a fi privite în cumul cu punerea

armei la pieptul părții vătămate, cu tragerea unui foc de armă în câine, cu ridicarea

părții vătămate și târârea ultimului la un copac cu amenințarea părții vătămate că

vor să-l spânzure”. Or, aceste afirmații nu au fost combătute argumentat în

13

motivarea deciziei contestate.

Totodată, Colegiul penal lărgit observă că instanța de apel în mod

defectuos, a concluzionat că teritoriului din extravilanul s. Pepeni nu poate

fi apreciat drept loc de depozitare, deoarece în doctrina penală pătrundere

se concretizează drept o depășire a obstacolelor și anume ușilor, porților

sau alte încuieturi.

Potrivit pct. 29 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

23 din 28.06.2004 cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor, “Pătrundere” este intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis,

într-o încăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuință cu scopul sustragerii. Ea

poate fi comisă atât cu învingerea piedicilor și a rezistenței, cât și fără aceasta, iar

prin “Alt loc pentru depozitare” - se are în vedere sectorul de teritoriu sau

dispozitivul care este destinat, adaptat sau special utilat pentru păstrarea

permanentă sau provizorie a bunurilor și care este înzestrat în acest scop cu

anumite accesorii ce împiedică pătrunderea în el (mecanisme de zăvorâre, sigilii,

îngrădituri etc.) sau este asigurat cu pază (paznici, mecanisme de semnalizare,

camere video de supraveghere non-stop etc.), pentru a împiedica accesul la

bunurile depozitate.

Așadar, în contextul celor expuse, terenul agricol situat în

extravilanul s. Pepeni, r-ul Sîngerei, ce aparține SRL ,,Accesal Grup”

reprezintă un sector de teritoriu asigurat cu pază pentru a împiedica

accesul la bunurile depozitate, în care în final au pătruns inculpații.

Astfel, simpla concluzionare a faptului precum că nu a fost stabilită

agravanta prevăzută la art. 188 alin. (2) lit. d) Cod penal - pătrunderea în alt

loc pentru depozitare, nu justifică soluția adoptată.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit constată existența erorii de

drept, invocată de către procuror și prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, astfel impunându-se soluția de casare a deciziei.

Întrucât erorile depistate sunt susceptibile de a fi corectate doar de

către instanța de apel, Colegiul conchide asupra necesității admiterii

recursului, casării totale a hotărârii atacate și dispunerii rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor

motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și a tuturor în

ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului

14

și să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021, în cauza penală în

privința lui Dașchevici Vasile XXXXXX și Pleșca Viorel XXXXX și

dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 20 ianuarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

15