1ra-2026/21 — Art. 145 al. 1 CP

Prima instanță: 19.01.2021-25.02.2021;

Instanța de apel: 17.03.2021-09.06.2021;

Instanța de recurs: 05.10.2021-19.01.2022. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 februarie 2021, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Micriucov Evghenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod Penal la 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a admis cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului Micriucov Evghenii a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare nr. 202003C2458 din 09.12.2020, nr. 202002D1989 din 13.11.2020, nr. 2020002P3039 din 03.10.2020, nr. 20200500378 din 01.12.2010, nr. 34/12/1-R-3865 din 19.10.2020, nr. 34/12/1-R-4013 din 30.10.2020, nr. 202035A0535 din 18.11.2020 și nr. 202035A05366 din 16.11.2020, în mărime de 55 400 (cincizeci și cinci mii patru sute) lei. S-a dispus încasarea din contul lui Micriucov Evghenii, în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime totală de 55 400 (cincizeci și cinci mii patru sute) lei, în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare în cauza penală. 1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Micriucov Evghenii, la data de 02.10.2020 în intervalul de timp de la orele 22:00 până la 05:00, aflându-se în apartamentul nr. 206 situat pe xxxxx, în ospeție la cet. Botezat Alexandru, 1 fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict cu ultimul adresându-se cu cuvinte necenzurate, după care dându-și seama de caracterul infracțional al acțiunilor sale și consecințele care vor surveni, intenționat urmărind scopul de a-l omorî, i-a aplicat mai multe lovituri cu un scaun de bucătărie și costil în regiunile vitale ale corpului - cap, torace, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 202003C2458 din 09.12.2020: „plăgi și echimoze pe cap, fractura oaselor nazale, fractura mandibulei, hemoragii difuze în țesuturile moi a capului, hemoragii în trunchiul cerebral, echimoze pe torace, hemoragii în țesuturile moi a toracelui, fractura coastelor 2, 3, 4, 5, 6 din dreapta și 2, 5, 6 din stânga - leziuni care au apărut la lovire cu un corp contondent dur cu 30-40 minute până la instalarea decesului și în asociere se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață”, în rezultatul vătămărilor cauzate a survenit moartea cet. Botezat Alexandru. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Micriucov Evghenii a comis omorul intenționat a unei persoane, adică infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal. 2. Sentința menționată a fost atacată, cu apel de către avocatul Caminscaia Aliona în interesele inculpatului Micriucov Evghenii prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Micriucov Evghenii a-i stabili o pedeapsă mai blândă și respingerea cererii procurorului privind încasarea din contul inculpatului Micriucov Evghenii a cheltuielilor de judecată. 2.1 În motivarea cererii de apel apărarea a invocat că: - inculpatul a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată; - analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” se deduce că legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului. Instanța de judecată notează că, sancțiunea prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal, se pedepsește cu închisoare de la 10 la 15 ani, astfel că raportând sancțiunea indicată la art. 145 alin. (1) Cod penal la dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța stabilește noi limite ale pedepsei, după cum urmează: limita minimă a sancțiunii aplicabile - 6 (șase) ani și 8 (opt) luni, iar limita maximă va fi 10 (zece) ani. Respectiv, poate fi concluzionat că a fost numită practic o pedeapsă maximă posibilă în acest caz; - nu a fost luat în considerație faptul că inculpatul Micriucov Evghenii vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o pe deplin și regretă de cele săvârșite, succesorul părții vătămate nu are pretenții materiale și nici morale, nu a înaintat acțiune civilă; - întru investigarea eficientă a cauzei penale au fost efectuate rapoarte de expertiză judiciară care sunt obligatorii și care urmează a fi puse în sarcina statului. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021 a fost respins, ca nefondat apelul declarat de către avocatul Caminscaia Aliona în interesele inculpatului Micriucov Evghenii, și menținută sentința. 3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma 2 admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Micriucov Evghenii încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 145 alin. (1) Cod Penal - omorul intenționat al unei persoane. Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței este contestată în partea individualizării pedepsei penale și a cheltuielilor de judecată, în acest sens, s-a solicitat aplicarea inculpatului Micriucov Evghenii recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal a unei pedepse mai blânde, cu respingerea solicitării acuzatorului de stat de a fi încasate din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată. Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Micriucov Evghenii, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel a respins solicitarea părții apărării de a stabili inculpatului Micriucov Evghenii o pedeapsă mai blândă, deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise, care se califică ca infracțiune „deosebit de gravă”, de urmările prejudiciabile survenite „decesul persoanei” și din personalitatea inculpatului, care anterior a fost atras la răspundere penală. Cu referire la argumentele invocate de către avocatul Caminscaia Aliona în interesele inculpatului și care se referă la faptul că, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, inculpatul Micriucov Evghenii vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o pe deplin și regretă de cele săvârșite, succesorul părții vătămate nu are pretenții materiale și nici morale, nu a înaintat acțiune civilă, instanța de apel a constatat că, în procesul de individualizare a pedepsei penale, instanța de fond a valorificat în mod corespunzător aceste circumstanțe, iar la judecarea apelului, instanța de apel nu a stabilit nici un temei de a reevalua aceste circumstanțe. La fel, cu referire la argumentele avocatului ce se referă la faptul că, instanța de fond a numit practic o pedeapsă maximă posibilă la caz, instanța de apel a reținut că, prin sentință, instanța de fond a stabilit inculpatului Micriucov Evghenii recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal pedeapsa sub formă de 9 (nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar în acest sens, instanța de apel a conchis că, limita stabilită de către instanța de fond a fost individualizată reieșind din prevederile art. 75 Cod penal și alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, iar careva temeiuri de a interveni în soluția pronunțată de instanța de judecată, nu și-au găsit confirmare. În ceea ce privește soluția instanței de fond în partea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că, întru investigarea eficientă a cauzei penale au 3 fost efectuate următoarele expertize judiciare: raportul de expertiză judiciară nr. 202003C2458 din 09.12.2020 pentru care a fost achitată suma de 3658,00 lei (f.d. 51- 54, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 202002D1989 din 13.11.2020 pentru care a fost achitată suma de 320,00 lei (f.d. 110-113, vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 20200500378 din 01.12.2020 pentru care a fost achitată suma de 45682,00 lei (f.d. 125-150, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3865 din 19.10.2020, pentru care a fost achitată suma de 1680,00 lei (f.d. 165-171, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4013 din 30.10.2020, pentru care a fost achitată suma de 1680,00 lei (f.d. 187, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 2020002P3039 din 03.10.2020, pentru care a fost achitată suma de 224,00 lei (f.d. 190-197, vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 202035A0535 din 18.11.2020, pentru care a fost achitată suma de 1078,00 lei (f.d. 216-218, vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 202035A05366 din 16.11.2020, pentru care a fost achitată suma de 1078,00 lei (f.d. 230, vol.I), în total suma de 55400,00 lei. Instanța de apel a constatat că, solicitarea avocatului Caminscaia Aliona în interesele inculpatului Micriucov Evghenii privind respingerea solicitării acuzatorului de stat de a dispune încasarea de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 55 400 lei, în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare este neîntemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului, iar la data efectuării expertizelor judiciare a fost abrogată dispoziția legală, care reglementa faptul că „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat” - Legea RM nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative”.

Decizia instanței de apel este atacată, cu recurs ordinar de către avocatul Caminscaia Aliona în numele inculpatului Micriucov Evghenii care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin care să fie numită pedeapsa mai blândă și respinsă cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului Micriucov Evghenii a cheltuielilor de judecată. 4.1 În motivarea recursului apărarea invocă că: - la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului și de condițiile de viața ale acestuia a recunoscut-o pe deplin. Nu a fost luat în considerație faptul că Micriucov Evghenii vina în comiterea infracțiunii a recunoscut- o pe deplin și regretă de cele săvârșite, succesorul părții vătămate nu are pretenții materiale și nici morale, nu a înaintat acțiunea civilă; - referitor la cheltuielile de judecată în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală sunt obligatorii și urmează a fi puse în sarcina statului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea 4 acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. 5.1 Potrivit textului recursului, Colegiul penal atestă că, autorul critică decizia, prin prisma art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Din textul recursului, Colegiul reține că, autorul nu contestă starea de fapt stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, considerând de fapt că nu a fost individualizată corect și aceasta este prea aspră. Așa cum rezultă din lucrările dosarului, cauza a fost examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, astfel în acest caz, la stabilirea pedepsei au fost luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea acestuia socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte. În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Astfel, verificând hotărârile atacate sub aspectul individualizării corecte a pedepselor, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia. Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut cont inclusiv de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege. Argumentul recurentului precum că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de 5 influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului și de condițiile de viața ale acestuia. Nu a fost luat în considerație faptul că, Micriucov Evghenii vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o pe deplin și regretă de cele săvârșite, succesorul părții vătămate nu are pretenții materiale și nici morale, nu a înaintat acțiunea civilă, urmează a fi respins deoarece instanța de apel just a menționat că, prima instanță corect a reținut aceste circumstanțe la individualizarea pedepsei. Or judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Totodată, se reține că, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 145 alin.(1) Cod penal omorul intenționat care face parte din categoria celor deosebit de grave și care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 10 la 15 de ani, iar o pedeapsă mai blândă, după cum solicită apărarea, la caz nu este justificată ținând cont de personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei. Astfel că, atât prima instanță, cât și cea de apel, și-au motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii inculpatului a unei pedepsei mai blânde după cum solicită apărarea, respingând argumentele avocatului. În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, considerând că acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale. 5.2 Solicitarea apărării precum că, cheltuielile de judecată în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală sunt obligatorii și urmează a fi puse în sarcina statului urmează a fi respinsă. Or, instanța de apel corect a statuat că, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Alin (2) instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea soluției adoptate, Colegiul penal reține că, instanța de apel a dispus menținerea sentinței prin care a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Micriucov Evghenii în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare, în mărime de 55400 lei, pentru efectuate expertizelor judiciare nr. 202003C2458 din 09.12.2020 pentru care a fost achitată suma de 3658,00 lei (f.d. 51-54, vol. I); nr. 202002D1989 din 13.11.2020 pentru care a fost achitată suma de 320,00 lei (f.d. 110-113, vol. I), nr. 20200500378 din 01.12.2020 pentru care a fost achitată suma de 45682,00 lei (f.d. 125-150, vol. I); 6 nr. 34/12/1-R-3865 din 19.10.2020, pentru care a fost achitată suma de 1680,00 lei (f.d. 165-171, vol. I); nr. 34/12/1-R-4013 din 30.10.2020, pentru care a fost achitată suma de 1680,00 lei (f.d. 187, vol. I); nr. 2020002P3039 din 03.10.2020, pentru care a fost achitată suma de 224,00 lei (f.d. 190-197, vol. I), nr. 202035A0535 din 18.11.2020, pentru care a fost achitată suma de 1078,00 lei (f.d. 216-218, vol. I), nr. 202035A05366 din 16.11.2020, pentru care a fost achitată suma de 1078,00 lei (f.d. 230, vol.I), motivându-și eficient soluția. Astfel, instanța de recurs reține că, apărarea nu a prezentat careva argumente ce ar condiționa casarea soluției adoptate or, la caz lipsesc careva temeiuri pentru eliberarea inculpatului de plata cheltuielilor judiciare suportate la efectuarea expertizelor potrivit art. 229 alin.(3) Cod de procedură penală care stipulează că, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și- au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată potrivit legii. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursul declarat de către avocatul Caminscaia Aliona în numele inculpatului Micriucov Evghenii, ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Caminscaia Aliona în numele inculpatului Micriucov Evghenii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Micriucov Evghenii xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 19 ianuarie 2022. Președinte Timofti Vladimir 7 Judecătorii Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 8