1re-228/2021 — art. 473-2 Cpp

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău din 19 februarie 2021, s-a dispus: „Se admite parțial plângerea condamnatului Nițu Vasile împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se constată faptul că, condamnatul Nițu Vasile XXXXX, a.n. XXXXX, a fost deținut pe o perioadă totală de 865 zile în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru perioada aflării în Penitenciarul nr.13 Chișinău, se acordă cu titlu de despăgubire lui Nițu Vasile, suma de bani în mărime de 43.250 lei, și anume a câte una unitate convenționale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit încălcarea condițiilor de detenție, care urmează a fi încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al R.M. În rest plângerea se respinge”. Instanța a reținut că, plângerea condamnatului se încadrează în prevederile art. 4732 - 4734 Cod de procedură penală, fiind dovedite afirmațiile lui privind condițiile inumane de detenție.

Reprezentantul Penitenciarului nr. 9, Pruncul al ANP MJ RM, Vengher Sveatoslav a declarat recurs ordinar, solicitând casarea încheierii și pronunțarea unei 1 noi hotărâri, prin care să fie dispusă respingerea plângerii condamnatului Nițu V., ca neîntemeiată. Recurentul a invocat că, judecătorul de instrucție a examinat cauza, în lipsa unei aprecieri obiective a aspectelor de fapt și de drept, în lipsa unei analizei complete, în ansamblu și sub toate aspectele a împrejurărilor cazului, fapt ce denotă netemeinicia încheierii, care este bazată exclusiv pe alegațiile condamnatului și concluziile formulate în Raportul CPT pentru anul 2017, potrivit căruia se prezintă concluzii cu pripire la condițiile de detenție într-un mod general, fără ca în Raportul respectiv să fie indici direcți din care să rezulte că aspecte descrise se referă anume la situația condamnatului. 2.1. A declarat recurs ordinar și avocata Gamurari Victoria, solicitând casarea încheierii în partea respingerii pretențiilor privind acordarea compensației în mărime de 2 unități convenționale, pentru o zi de detenție și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea în beneficiul lui Nițu V. a sumei de 86.500 lei, cu titlu de despăgubire. Recurentul a invocat că, aprecierea instanței privind despăgubirile de 1 unitate convențională pentru o zi de detenție sunt disproporționate cu situația de facto. Chiar dacă condamnatul este deseori agresiv și există situații când se automutilează, este tratat de administrația penitenciarului ca un deținut simplu, iar în situații de agresivitate acesta nu este izolat de alți deținuți, fapt care pune în pericol sănătatea și integritatea fizică a condamnatului dar și altor deținuți.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2021, recursurile au fost respinse, ca nefondate. Instanța de recurs a reținut că încheierea contestată este legală și întemeiată, termenul de pedeapsă a fost redus corect, cuantumul fiind justificat prin faptul că condamnatul s-a aflat în condiții de detenție contrare art. 3 CoEDO o perioadă foarte scurtă de timp. Aspectele invocate de administrația penitenciarului nu sunt fundamentate pe careva probe, iar pentru a aprecia credibilitatea uneia dintre părți, în lipsa altor dovezi, instanța just s-a bazat pe rapoartele organizațiilor naționale și internaționale ce țin de acest aspect. De asemenea, instanța de fond oportun și rezonabil a acorda condamnatului suma în mărime de 43.250 lei, și anume a câte una unitate convențională pentru fiecare zi în care a suferit încălcarea condițiilor de detenție pe perioada detenției în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău. Or, remediul aplicat în speță este unul adecvat și suficient, bazat pe o justă și echitabilă evaluare a circumstanțelor de fapt, cu o legătură rezonabilă de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat și recompensa instituită, și care va avea efectul compensatoriu proporțional circumstanțelor constatate.

În temeiul art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

La 26 noiembrie 2021, condamnatul a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie acordată compensația în mărime de 2 unități convenționale, pentru o zi de detenție. Recurentul a invocat că, a fost deținut în condiții inumane și degradante, astfel, aprecierea instanței privind despăgubirile de doar o unitate convențională pentru o zi de detenție, este disproporțională cu situația de fapt. 2 În drept, recursul este întemeiat pe art. 430, 431, 434, 435 CPP.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, apărătorul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) - 5), 3 alin. (1), 456 alin. (1), 429 alin. (1) și 430 pct. 3) - 5) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că respectivul recurs în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 1. - 3. din decizie). Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Nițu Vasile XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2021, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Nadejda Toma Judecători Iurie Diaconu Ghenadie Plămădeală 3