1ra-2098/2021 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-2098/2021 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2098/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 12 august 2021, declarat de avocatul Igor Șcheau, în numele inculpatului

Salagor Petru xxxx.

Termenul de examinare

instanța de fond: 04.08.2020 - 22.02.2021,

instanța de apel: 30.03.2021 - 12.08.2021,

instanța de recurs: 27.10.2021 - 24.11.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

10.05.2020, orele 18:30, aflându-se în s. Xxxx, r-nul Xxxx, având scopul pătrunderii

ilegale în domiciliul Marcelei Goroian, situat în s. Xxxx, r-nul Xxxx, fără

consimțământul acesteia, încălcând dreptul la inviolabilitatea domiciliului, fără de a

avea permisiunea Marcelei Goroian sau a membrilor familiei, a pătruns ilegal în

gospodărie, unde s-a aflat mai mult timp și a refuzat să o părăsească la cererea

proprietarului.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală.

1

Totodată, urmare a divergențelor constatate în cadrul audierii inculpatului,

instanța a dispus examinarea cauzei în ordine generală.

Dat fiind că probele administrate au dovedit incontestabil vinovăția

inculpatului, acțiunile lui au fost încadrate în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, ca

pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără

consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61-75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu amendă în

mărime de 650 sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 100 la 200 de

ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, condițiile de viață ale acestuia, că nu este

angajat în câmpul muncii și nu are o ocupație sau un venit stabil, nu are persoane la

întreținere, de către autorități se caracterizează negativ, anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Xxxx din 04.01.2009 pentru săvârșirea unei unei infracțiuni

deosebit de gravă, fiind eliberat condiționat înainte de termen prin încheierea

Judecătoriei Xxxx din 04 iulie 2017, deci a comis infracțiunea din 10.05.2020 în stare

de recidivă reglementată de art. 34 alin. (1) Cod penal, cuantumul condamnărilor

anterioare a lui Salagor P. urmând a fi luate în considerație la aplicarea pedepsei

penale, că circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă cu aplicarea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal la 1 an și 5 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de fond a dat o apreciere justă circumstanțelor

de fapt a cauzei și a calificat corect acțiunile inculpatului în baza art. 179 alin. (1) Cod

penal, totuși, i-a stabilit o pedeapsă prea blândă și neproporțională cu pericolul social

al acțiunilor criminale comise.

În mod eronat, instanța a apreciat lipsa circumstanțelor agravante prevăzute de

art. 77 Cod penal, care de facto au fost evidențiate și anume săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză, care, deși a fost condamnat anterior, din nou săvârșește noi infracțiuni.

Analizând probele administrate și ținând cont de gravitatea infracțiunii, de

persoana inculpatului și faptul că anterior a fost condamnat, fiind caracterizat negativ

la locul de trai, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui,

instanța urma să-i stabilească o pedeapsă sub formă de închisoare, cu executare.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Salagor Petru, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevâzute de

art. 179 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, începând cu 12.08.2021.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond nu a ținut cont și nu a individualizat

personalitatea inculpatului, că potrivit informației criminalistice și criminologice

2

privind verificarea persoanei, Salagor P. este o persoană care s-a aflat de mai multe

ori în conflict cu legea, conform extrasului din cazierul contravențional, acesta a fost

sancționat contravențional de mai multe ori în ultimii 3-4 ani, iar potrivit referinței

eliberate de Primarul s. Xxxx, primarul Moraru Vasile, inculpatul are un

comportament neadecvat în societate.

Or, ținând cont de materialele cauzei, personalitatea inculpatului face

imposibilă aplicarea unei pedepse non-privative de libertate. Deși infracțiunea

prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal este una ușoară, care se pedepsește cu

amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani și că

Salagor P. s-a aflat în detenție mai mult timp, nu a conștientizat faptul că locuiește

într-o societate și urmează a se supune la anumite norme de conduită și fără a încălca

drepturile celorlalți membri a societății, or, incapacitatea acestuia de a se integra în

mediul social, de a participa în mod util și eficient la viața socială, la buna conviețuire

și armonia cadrului social, denotă insuficiența aplicării unei sancțiuni penale sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Astfel, pedeapsa sub formă de închisoare este în putere de a reeduca inculpatul

și să fie atins scopul scontat cu privire la echitatea socială, or acesta, deși invocă că s-

a aflat în stare de ebrietate și nu ține minte bine totul ce a făcut, totuși el a atentat la

relațiile sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, cât și a dreptului de

proprietate asupra imobilului aferent acelui domiciliu, având antecedente penale ne

stinse și fiind sancționat prin sentința judecătoriei Xxxx din 04 februarie 2009,

investită cu formulă definitivă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 iulie

2011.

Instanța de fond urma a sancționa mai dur persoana care deși anterior a fost

condamnat a atentat din nou împotriva normelor legale, or, nesancționarea mai aspră

a inculpatului contravine scopului pedepsei privind corectarea și reeducarea

vinovatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, acest fapt creând un spirit de nesiguranță a

cetățenilor în caracterul instabil a pedepsei.

Astfel, având în vedere circumstanțele comiterii infracțiunilor, apreciate în

coraport cu personalitatea inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii,

caracterizat nesatisfăcător, precum și lipsa circumstanțelor atenuante prevăzute de art.

76 Cod penal, atingerea scopului pedepsei penale, și anume restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni este

posibilă doar cu aplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu închisoare pe un

termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul invocă că în privința inculpatului există circumstanțe atenuante,

deoarece a dat dovadă de căință sinceră în comiterea infracțiunii incriminate,

menționând clar că va evita pe viitor încălcarea legislației penale, a depus eforturi

pentru a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune, a comis o infracțiune ușoară.

3

Pedeapsa penală sub forma de închisoare prezintă cea mai gravă formă de

pedeapsă penală prevăzută de Codul penal, urmând a fi aplicată în cazuri excepționale

și doar dacă alte măsuri de pedeapsă alternative detenției efective nu vor putea duce

la caz la realizarea scopurilor legii penale.

Este cert faptul că la caz nu este echitabilă în sensul art. 61 Codul penal

aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare de către inculpat.

Or, fiind în detenție de mai multe luni în Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău și

nu numai, inculpatul a conștientizat despre inadmisibilitatea comportamentului său,

dar și despre necesitatea corectării conduitei sale pe marginea pedepsei aplicate, fapt

care atestă că acesta deja a pornit pe calea corijării comportamentului său.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al avocatului (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând corect ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale inculpatului. În cazul alternativelor

de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un

caracter excepțional și se aplică atunci cînd gravitatea infracțiunii și personalitatea

infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este

insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

4

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează

a fi argumentat de către instanța de judecată.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul a comis o infracțiune ușoară și s-a căit, dar a săvârșit infracțiunea în

stare de ebrietate și a atentat la relațiile sociale referitoare la inviolabilitatea

domiciliului, cât și a dreptului de proprietate asupra imobilului aferent acelui

domiciliu, având antecedente penale ne stinse, este o persoană care s-a aflat de mai

multe ori în conflict cu legea, a fost sancționat contravențional de mai multe ori în

ultimii 3-4 ani, potrivit referinței eliberate de Primărie are un comportament

neadecvat în societate, deci manifestă o incapacitatea de a se integra în mediul social,

de a participa în mod util și eficient la viața socială, la buna conviețuire și armonia

cadrului social, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de recurent (pct. 5. din

decizie), aplicarea-i unei pedepse mai blânde decât cea stabilită de către instanța de

apel, care a argumentat clar caracterul excepțional al pedepsei cu închisoare, ar

reprezenta o soluție inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, în latura pedepsei aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2), a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor

și circumstanțelor cauzei, în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

4., 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la

5

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că inculpatului i s-au aplicat

pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Șcheau împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 12 august 2021, în privința

inculpatului Salagor Petru xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6