1ra-2298/2021 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

1ra-2298/2021 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2298/2021

1-20015171-01-1ra-29122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Bălți din 22 septembrie 2021, declarat de avocata Natalia Uncu, în numele inculpatei

Morari Aliona XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.02.2020 - 28.01.2021,

instanța de apel: 18.02.2021 – 22.09.2021,

instanța de recurs: 29.12.2021 - 19.01.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Morari Aliona a fost

condamnată în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 150 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

De la inculpată s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 620 lei.

1

aceeași locuință cu mama sa soacră, Dabija V., a.n. XXXXX, pe parcursul traiului

în comun, în ultima perioadă de timp, a comis fapta de violență în familie, exprimată

prin acțiune intenționată, manifestată verbal și fizic, care a provocat suferință psihică

și fizică, soldată cu cauzarea leziunilor corporale medii lui Dabija V., pe care

permanent o intimidează, o numește cu cuvinte obscene și aplică violență fizică

asupra ultimei, înjosindu-i cinstea și demnitatea, iar la 08 septembrie 2019,

aproximativ la orele 18.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la

domiciliul lor din XXXXXX, XXXXXX XX, XXX, a inițiat un conflict nemotivat,

pe parcursul căruia a numit-o pe Dabija V. cu diferite cuvinte jignitoare, după care

i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului

cauzându-i ultimei, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201910D0695 din

21.11.2019, leziuni corporale sub formă de fractură închisă în 1/3 medie os ulnar

stâng cu deplasare, echimoză braț stâng și antebraț drept, excoriație, care se califică

ca vătămări medii.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut fapta imputată și a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Dat fiind că aceste probe au confirmat vinovăția inculpatei, acțiunile ei au fost

încadrate în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca violența în familie, acțiune

comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată

prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare medie a integrității

corporale și sănătății, intimidare în scop de impunere a voinței și a controlului

personal asupra victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 16, 61, 75

Cod penal, că inculpata a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoare de 1 la 6

ani, că a recunoscut vina, s-a căit sincer și a dat asigurări că nu va mai comite fapte

similare pe viitor, că nu are antecedente penale, deoarece sunt stinse, că circumstanțe

atenuante nu au fost stabilite, cele agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o

persoană în stare de ebrietate alcoolică, concluzionând că corectarea și reeducarea

ei este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, în condițiile beneficierii de reducerea pedepsei conform art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a statuat că, potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare.

Astfel, fiind stabilit că în cadrul urmăririi penale au fost suportate cheltuieli

judiciare în sumă de 640 lei pentru efectuarea expertizei judiciare, acestea urmează

a fi încasate din contul inculpatei.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu executare.

2

Apelanta a invocat că sancțiunea art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal prevede

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau

cu închisoare de la 1 la 6 ani.

Totodată, prin sentința Judecătoriei Bălți din 07.04.2014, inculpata a mai fost

condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare,

prin încheierea din 26.12.2016, pedeapsa cu închisoare fiind înlocuită cu 240 ore

muncă neremunerată în folosul comunității.

Conform art. 111 alin. (1) lit. h), (2) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei. Dacă

condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea

pedepsei sau partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai

blândă, termenul stingerii antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la

termenul real al pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei

principale și complementare.

Astfel, inculpata a comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă,

deoarece infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cât și cea

prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, sunt infracțiuni grave.

Potrivit art. 82 Cod penal, la aplicarea pedepsei pentru recidivă periculoasă și

recidivă deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul,

gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea

cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum

și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. Mărimea pedepsei pentru

recidiva periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din

maximul pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod. În cazul în care sunt stabilite numai circumstanțe atenuante, instanța

poate stabili pedeapsa în limitele prevăzute pentru infracțiune în Partea specială a

prezentului cod.

Deci, instanța urma să aplice în privința inculpatei numai pedeapsa cu

închisoare, care urma să nu fie mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute

de lege.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Morari Aliona a fost condamnată în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal la

2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei, de la

reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență principiilor generale de aplicare a pedepsei prevăzute la art. 61 alin.

(2) Cod penal și nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

precum și de persoana inculpatei, care a fost anterior condamnată la închisoare, însă

pedeapsa nu a fost suficientă pentru corectarea ei, deoarece a comis o altă infracțiune

similară în stare de recidivă periculoasă, aplicându-i greșit pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată, deși a stabilit că a fost condamnată prin sentința Judecătoriei

Bălți din 07.04.2014 în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani și 4 luni

închisoare, astfel că pedeapsa numită urma să fie mai aspră.

3

Or, pedeapsa este echitabilă când impune persoanei vinovate lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă.

Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către persoana vinovată, precum și de

alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o

pedeapsă prea blândă stabilită generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din materialele cauzei rezultă că inculpata anterior a mai fost condamnată prin

sentința Judecătoriei Bălți din 07.04.2014 în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la 3 ani și 4 luni închisoare.

Potrivit informației nr. 5/1741 din 13.08.2020 eliberată de directorul

Penitenciarului nr. 7-Rusca, inculpata a executat pedeapsa penală și a fost eliberată

din penitenciar la 27.12.2016, conform încheierii Judecătoriei Hâncești din

26.12.2016 prin care în temeiul Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia,

pedeapsa cu închisoare i-a fost înlocuită cu 240 ore munca neremunerată în folosul

comunității.

Totodată, conform art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea

cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Potrivit art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, recidiva se consideră periculoasă

dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau

deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă, deosebit de gravă

sau excepțional de gravă.

Iar art. 82 alin. (1), (2) Cod penal prescrie că la aplicarea pedepsei pentru

recidivă periculoasă și recidivă deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de

numărul, caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de

circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru

corectarea vinovatului, precum și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii

noi. Mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă și deosebit de periculoasă nu

poate fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod. În cazul în care sunt stabilite

numai circumstanțe atenuante, instanța poate stabili pedeapsa în limitele prevăzute

pentru infracțiune în Partea specială a prezentului cod.

Astfel, inculpata a fost condamnată anterior pentru comiterea unei infracțiuni

grave la închisoare, fiindu-i înlocuită pedeapsa închisorii cu muncă neremunerată în

folosul comunității, care nu a fost executată, iar la 08.09.2019, aceasta a comis altă

infracțiune gravă, din domeniul violenței în familie, instanța de fond urmând să-i

aplice pedeapsa ținând cont de comiterea infracțiunii în stare de recidivă periculoasă,

cu numirea unei pedepse mai grave.

Deci, scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin numirea inculpatei unei

pedepse mai severe, și anume, închisoare, cu respectarea prevederilor art. 82 alin.

4

(2) Cod penal și ale art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, privind reducerea cu

o treime a limitelor pedepsei cu închisoare.

Totodată, inculpata are la întreținere un copil minor - fiica Morari I., născută

la 24.11.2010 și, deoarece urmează să execute pedeapsa cu închisoare, este necesară

informarea autorității tutelare despre necesitatea luării urgente a măsurilor de

ocrotire față de copilul minor.

deciziei menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta invocă că instanța de apel a omis că prin încheierea Judecătoriei

Hâncești din 26.12.2016, pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din

07.04.2014 în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, de 3 ani și 4 luni închisoare,

a fost înlocuită cu 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Din anul 2016, biroul de probațiune nu a înaintat careva cereri de înlocuire cu

închisoare pentru eschivarea cu rea-voință a inculpatei de la executarea pedepsei cu

muncă neremunerată în folosul comunității, stabilită prin încheierea din 26.12.2016.

Prin urmare, antecedentele penale ale inculpatei sunt stinse, conform art. 111

alin. (1) lit. c) Cod penal.

Potrivit art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție

a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție.

Conform Comentariului Codului penal la prevederile ar. 34 Cod penal,

săvârșirea unei infracțiuni intenționate după stingerea antecedentelor penale sau

după reabilitare nu creează stare de recidivă.

Instanța de apel în decizia din 22.09.2021, constată eronat că inculpata a

săvârșit infracțiunea în stare de recidivă periculoasă, conform art. 34 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 444 alin. (1) pct. 9) CPP – s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sau greșit individualizate în

raport cu prevederile capitolului VII din Partea generală a Codului penal.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

5

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității hotărârii contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Mai mult, recursul ordinar este fondat, neclar și confuz, pe prevederile art.

444 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură penală, ce constituie, însă, temei pentru un

recurs împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac

apelul, deci impropriu speței (pct. 2.-5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Prin urmare, odată ce nu îndeplinește cerințele legale de conținut, recursul de

pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Natalia Uncu,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 22 septembrie 2021,

în privința inculpatei Morari Aliona XXXX, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de

formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 11 februarie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

6