1ra-946/2022 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

1ra-946/2022 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-946/2022

1-20100439-01-1ra-30062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 29

martie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie

2022, în privința inculpatului

Morari Leonid XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.08.2020 - 29.03.2021,

instanța de apel: 21.04.2021 - 12.04.2022,

instanța de recurs: 30.06.2022 - 10.08.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 448 lei.

aplicării violenței fizice față de soția sa Morari Ana și, astfel, fiind conform art. 1331

lit. a) Cod penal, membri de familie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea

acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, la 01 iulie

2020, în intervalul de timp cuprins între orele 13.00-14.00, aflându-se la domiciliul

fiicei sale, situat în XXXXXX, XXXXX, a inițiat un conflict cu soția sa, Morari Ana

1

și, intenționat a apucat-o de păr și, de pe pat, a trântit-o jos la podele, aplicându-i

lovituri cu pumnii peste corp, preponderent în regiunea capului (ceafă), cutiei

toracice, bruscând-o la pământ, a căzut pe treptele ce desparte o odaie de alta.

În rezultatul acțiunilor lui Morari Leonid, părții vătămate Morari Ana i-au fost

cauzate, conform raportului de expertiză judiciară nr. 202031D095 din 17.07.2020,

vătămări corporale sub formă de fractură a coastei 8 pe dreapta, echimoze a cutiei

toracice pe dreapta și genunchiului drept, care s-au format sub acțiunea traumatică a

unui corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, duce la dereglarea

sănătății mai mult de 21 de zile și se califică ca vătămări corporale medii, cauzându-

i părții vătămate dureri fizice.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca

violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, prin maltratare, acțiuni violente care au provocat

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, că nu a

recunoscut vina, nu este angajat în câmpul muncii, se caracterizează satisfăcător, nu

se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, concluzionând ca fiind oportună aplicarea în privința acestuia

a pedepsei cu închisoare, care va asigura pe deplin corectarea și reeducarea lui, luând

în considerație realizarea scopului pedepsei penale ce ține de prevenirea comiterii

altor infracțiuni atât de către inculpat, cât și de către alte persoane.

Totodată, fiind stabilit că inculpatul este la prima abatere de la lege, se

caracterizează satisfăcător, este la o vârstă înaintată, nu este rațională executarea

efectivă a pedepsei cu închisoarea stabilită acestuia, urmând a fi dispusă suspendarea

executării ei pe o perioada de probațiune de 2 ani, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal,

cu acordarea posibilității ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i-a fost acordată, care pe termen lung,

va oferi o mai bună protecție intereselor societății și va evita consecințele negative

ale izolării de societate a vinovatului și a plasării acestuia în mediul penitenciar.

Totodată, pe durata perioadei de probațiune, inculpatul va fi obligat permanent să-și

adapteze comportamentul la obligațiile impuse de către instanță, reeducarea acestuia

în astfel de condiții fiind mai efectivă, iar scopul prevenției speciale și, inclusiv al

celei generale, va fi atins și în condițiile stabilite.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executare.

Apelanta a invocat că instanța de fond a omis circumstanța agravantă

prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. e) Cod penal - săvârșirea infracțiunii cu bună știință

împotriva unei femei, profitând de starea de neputință cunoscută și evidentă a

victimei, care se datorează bolii, iar conform art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în

care există circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

2

Astfel, în împrejurările constatate, corectarea inculpatului și atingerea

scopului legii penale este posibilă doar cu privarea acestuia de libertate.

2022, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 65, 70, 67, 75 Cod penal și a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea, de condițiile de viață ale

acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării celui

vinovat.

Astfel, la aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii

care stau la baza individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului fiind

legală, echitabilă și individualizată.

Deci, a fost stabilit că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se

pedepsește cu închisoare de la 1 la 6 ani, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante

și agravante, este la prima abatere de la lege, se caracterizează satisfăcător, este la o

vârstă înaintată, împrejurări în care executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea

stabilită nu este rațională, în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, fiind dispusă

suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

cu acordarea posibilității, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară

și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i-a fost acordată, pe termen lung,

pedeapsă ce va oferi o mai bună protecție intereselor societății și va evita

consecințele negative ale izolării de societate a vinovatului și plasării acestuia în

mediul penitenciar. Totodată, pe durata perioadei de probațiune, inculpatul va fi

obligat permanent să-și adapteze comportamentul la obligațiile impuse de către

instanță, iar reeducarea acestuia în astfel de condiții va fi mai efectivă, scopul

prevenției speciale și, inclusiv al celei generale, urmând a fi atins și în condițiile

stabilite.

Astfel, în circumstanțele date este posibilă suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea stabilită inculpatului, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, cu acordarea

posibilității acestuia ca, în perioada de probațiune, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i-a fost acordată, care pe termen lung,

va oferi o mai bună protecție intereselor societății și va evita consecințele negative

ale izolării de societate a vinovatului și plasării acestuia în mediul penitenciar.

Or, durata perioadei de probațiune și situația în care condamnatul va fi obligat

permanent să-și adapteze comportamentul la obligațiile impuse de instanță, poate fi

asimilată unei pedepse, iar reeducarea condamnatului va fi mai efectivă, scopul

prevenției speciale și, inclusiv, al celei generale va fi atins și în condițiile stabilite,

reieșind din scopul legii penale.

Prin urmare, este nefondată solicitarea acuzării referitor la aplicarea pedepsei

cu închisoare inculpatului, or, scopul educativ și preventiv al pedepsei va fi pe deplin

atins prin menținerea sancțiunii în limitele și în condițiile stabilite de prima instanță.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

3

Recurentul invocă faptul că instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, comportamentul inculpatului în timpul

comiterii faptei și după consumarea ei, de personalitatea acestuia, pronunțând

hotărâri nemotivate în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, instanțele incorect au aplicat prevederile art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, deoarece acesta intenționat a comis infracțiunea de violență în familie,

asupra soției sale, care fugise de acasă din frică să nu fie agresată de soțul său, la

fiica ei. Este de menționat și cruzimea cu care a acționat inculpatul, maltratând-o

fizic pe soția sa, grav bolnavă, fiind în faza terminală de cancer.

Totodată, infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave, care

prevede pedeapsă cu închisoare de până la 6 ani, infracțiunea fiind săvârșită cu

aplicarea violenței, îndreptată spre vătămarea integrității corporale și a sănătății a

unui membru al familiei - soția neputincioasă, bolnavă de cancer în ultima fază.

Instanțele nu au ținut cont de circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin.

(1) lit. e) Cod penal - săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unei femei

profitând de starea de neputință cunoscută și evidentă a victimei, care se datorează

bolii, iar conform art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în care există circumstanțe

agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din

Partea specială a prezentului cod.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75, 90 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

4

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii

și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o

altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. Dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Totodată, instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării de pe rol (pct. 3. - 4. din decizie).

În consecutivitatea enunțată, în cazul în care inculpatul a săvârșit o infracțiune

gravă, însă este la prima abatere de la legea penală, se caracterizează satisfăcător și

are o vârstă înaintată, instanțele întemeiat au concluzionat că corectarea și

reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, pentru o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod

penal.

Mai mult, în situația în care în rechizitoriu lipsește mențiunea referitor la

prezența sau lipsa circumstanțelor agravante, este neîntemeiată afirmația acuzării că

„Instanțele de fond și de apel nu au ținut cont de circumstanța agravantă prevăzută de art. 77

alin. (1) lit. e) Cod penal - săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unei femei profitând

de starea de neputință cunoscută și evidentă a victimei, care se datorează bolii...”, ori, pot fi

recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict

prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire penală și incluse în conținutul

rechizitoriului (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 11.11.2013, nr.8 - Cu privire la unele chestiuni

ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie).

5

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, 27, 101 alin. (2) și

(3), 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței e

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în

latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Pe lângă aceasta, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele de drept și de fapt specificate în

recursul ordinar că: „instanțele de fond și de apel incorect au aplicat prevederile art. 90 Cod

penal în privința inculpatului, deoarece acesta intenționat a comis infracțiunea de violență în

familie, asupra soției sale, care fugise de acasă din frică să nu fie agresată de soțul său la fiica

ei. Este de menționat și cruzimea cu care a acționat inculpatul, maltratând-o fizic pe soția sa, grav

bolnavă, fiind în faza terminală de cancer..., infracțiunea fiind săvârșită cu aplicarea violenței,

îndreptată spre vătămarea integrității corporale și a sănătății a unui membru al familiei - soția

neputincioasă, bolnavă de cancer în ultima fază.”, nu au fost invocate de acuzare și în apel

(pct. 3.-5. din decizie), deci nu au niciun suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârile atacate

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției nu contrazice

dispozitivul hotărârii, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

6

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 aprilie 2022, în privința inculpatului Morari Leonid XXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 26 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7