1ra-1807/2021 — art. 151 alin. 1 ; art. 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1 ; art. 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5, 6 CPP
1ra-1807/2021 — art. 151 alin. 1 ; art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1807/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
avocatul Musteață Sergiu în numele inculpatului Darii Andrei, de către inculpatul Darii
Andrei, de către avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului Percic Marin, prin
care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
octombrie 2020, în cauza penală privindu-i pe
Darii Andrei Xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în r-nul Xxxxx,
s. Xxxxx.
Percic Marin Xxxxx, născut la xxxxx,
originar din or. xxxxx și domiciliat în
r-nul xxxxx, s. xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.04.2018 - 16.10.2018;
Instanța de apel: 20.11.2018 - 26.02.2019;
02.12.2019 – 21.10.2020.
Instanța de recurs: 31.05.2019 – 22.10.2019;
13.08.2021 – 18.11.2021.
Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 16 octombrie 2018, cauza
fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală:
1
Darii Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 151 alin. (1), 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa în baza:
- art. 151 alin. (1) Cod penal, 3 ani și 8 luni închisoare;
- art. 287 alin. (3) Cod penal, 2 ani închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Darii
Andrei i-a fost stabilită pedeapsa definitvă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 2 ani.
Percic Marin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de probațiune de 1 an.
De asemenea, prin sentință s-a dispus încasarea din contul lui Darii Andrei și
Percic Marin a sumei de 969,04 lei în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Darii Andrei la
30 iunie 2017, în jurul orei 23:00, în stradă, în apropierea gospodăriei lui Negru Valeriu
din s. Xxxxx, raionul Xxxxx, fiind chemat de către Darii Iurii pentru aplanarea
conflictului apărut spontan între Burlacu Valeriu, Salajan Serghei și Todorov Nicolae,
imediat, venind la fața locului fără a clarifica situația, din intenții huliganice, încălcând
grosolan ordinea publică, manifestând neglijarea premeditată a conduitei în societate,
urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, în prezența mai multor persoane,
a aplicat violența fizică în privința lui Salajan Serghei, exprimată prin aplicarea unei
lovituri cu o bâtă din lemn în regiunea organului vital-partea stângă a capului, ca
rezultat al loviturii primite acesta a căzut jos, fiindu-i cauzate vătămări corporale ușoare
sub formă de plăgi contuze în regiunea occipitală și pavilionul urechii stângi, după ce
continuându-și acțiunile huliganice cu bâta din lemn i-a aplicat lui Todorov Nicolae o
lovitură în regiunea organului vital - partea stângă a capului, ca rezultat al loviturii
primite acesta a căzut jos pierzându-și cunoștința și fiindu-i cauzate vătămări corporale
grave sub formă de traumatism cranio-cerebral închis cu fractura liniară a osului
temporal stâng-ambele lamele, contuzie cerebrală minoră, cu edem și tumefiere a
țesuturilor moi a capului, plagă și excoreație pe cap, după ce Percic Marin, continuând
acțiunile huliganice începute de el i-a aplicat la rândul său lui Todorov Nicolae, în timp
ce acesta era căzut jos câteva lovituri cu palmele peste față.
Tot el, la 30 iunie 2017, în jurul orei 23:00, aflându-se în stradă, în apropierea
gospodăriei lui Negru Valeriu din s. Xxxxx, raionul Xxxxx, din intenții huliganice,
urmărind scopul cauzării de vătămări corporale lui Todorov Nicolae, i-a aplicat
acestuia o lovitură cu o bâtă din lemn în regiunea organului vital-partea stângă a
capului, ca rezultat al loviturii primite acesta a căzut jos pierzându-și cunoștința. Drept
2
rezultat al acțiunilor infracționale, lui Todorov Nicolae i-au fost cauzate vătămări
corporale grave sub formă de traumatism cranio-cerebral închis cu fractura liniară a
osului temporal stâng-ambele lamele, contuzie cerebrală minoră, cu edem și tumefiere
a țesuturilor moi a capului, plagă și excoreație pe cap.
Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Darii Andrei în baza:
- art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale
sau sănătății, care este periculoasă pentru viață;
- art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă
grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin
conținutul lor se deosebesc prin obrăznicie deosebită și care au fost săvârșite de două persoane,
cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.
Inculpatul Percic Marin, la 30 iunie 2017, în jurul orei 23:00, în stradă, în apropierea
gospodăriei lui Negru Valeriu din s. Xxxxx, raionul Xxxxx, din intenții huliganice,
încălcând grosolan ordinea publică, manifestând neglijarea premeditată a conduitei în
societate, în prezența mai multor persoane, după ce Darii Andrei, imediat ce a venit la
fața locului, unde fusese chemat de către Darii Iurii pentru aplanarea conflictului
apărut spontan între Burlacu Valeriu, Salajan Serghei și Todorov Nicolae, a aplicat
violența fizică în privința lui Salajan Serghei și Todorov Nicolae, exprimată prin
aplicarea în privința ambilor a câte o lovitură cu o bâtă din lemn în regiunea capului,
lovitură de la care lui Salajan Serghei i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare sub
formă de plăgi contuze în regiunea occipitală și pavilionul urechii stângi, iar lui
Todorov Nicolae, vătămări corporale grave sub formă de traumatism cranio-cerebral
închis cu fractura liniară a osului temporal stâng-ambele lamele, contuzie cerebrală
minoră, cu edem și tumefiere a țesuturilor moi a capului, plagă și excoreație pe cap, în
timp ce Todorov Nicolae de la lovitura primită căzuse jos, intenționat i-a aplicat
acestuia câteva lovituri cu palmele peste față.
Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Percic Marin în baza art. 287 alin.
(3) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea
publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor se
deosebesc prin obrăznicie deosebită și care au fost săvârșite de două persoane, cu aplicarea altor
obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către:
3.1. Procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței în privința lui Darii
Andrei, în latura pedepsei și în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Darii Andrei să fie
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1), 287 alin.
(3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în baza art. 151 alin. (1) Cod penal de 3 ani 8 luni
închisoare, iar în baza art. 287 alin. (3) Cod penal de 4 ani 6 luni închisoare, iar conform
3
art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare cu executare
în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înainată de Todorov Nicolae și Salajan Serghei să fie admisă și
dispusă de a fi încasat de la inculpați, în beneficiul lui Todorov Nicolae a sumei de
13387,82 lei, iar în beneficiul lui Salajan Serghei a sumei de 2381,42 lei.
În rest, sentința să fie menținută.
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
- reieșind din gradul prejudiciabil al faptei, prima instanță incorect a aplicat în
privința lui Darii Andrei prevederile art. 90 Cod penal, suspendând condiționat
executarea pedepsei pe un termen de 2 ani, or în speță, stabilirea pedepsei cu
suspendarea executării ei, este neechitabilă, nejustificată și prea blândă,
neproporțională faptelor comise;
- în speță, inculpatul Darii Andrei a săvârșit două infracțiuni din categoria
infracțiunilor grave, soldate cu vătămare corporală gravă a unei persoane și vătămare
corporală ușoară a alteia, astfel, soluția instanței de judecată cu referire la pedeapsă nu-
și va atinge efectul scontat și nu va fi echitabilă în cazul dat;
- faptul că inculpatul Darii Andrei vina a recunoscut-o și sincer se căiește, are la
întreținere 3 copii minori, a recuperat parțial prejudiciul cauzat, nu pot servi ca
circumstanțe pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, or aceasta nu are legătură
cu faptele comise, și nu caracterizează inculpatul ca pe o persoană responsabilă pentru
acțiunile sale, iar recunoașterea vinovăției în cadrul procedurii simplificate, nu poate fi
valorificată ca o circumstanță atenuantă coform art. 76 Cod penal, deoarece unei situații
i se acordă o dublă valență juridică;
- aplicarea unei pedepse privative de libertate ar realiza scopul legii de reeducare
și corectare a inculpatului, prevăzut de art. 61 Cod penal;
- prima instanță neîntemeiat a dispus lăsarea acțiunii civile spre examinare în
instanța de drept comun;
- conform recipiselor prezentate în judecată rezultă că de către Darii Andrei a fost
restituită părții vătămate Todorov Nicolae suma de 22 mii lei cu titlu de prejudiciu
moral, lui Salajan Serghei suma de 2 mii lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și suma
de 1200 lei - cheltuieli judiciare suportate de reprezentantul legal. De către Percic Marin
lui Todorov Nicolae i-a fost restituită suma de 1300 lei cu titlu de prejudiciu moral, și
suma de 2500 lei cheltuieli pentru asistență juridică și transport;
- de către inculpați nu au fost recuperate cheltuielile suportate de către părțile
vătămate pentru tratament și parțial pentru transport, cheltuieli care au fost probate de
către părțile vătămate prin bonurile anexate la acțiunea civilă depusă de către avocatul
4
acestora inițial în cadrul urmăririi penale, cât și ulterior fiind concretizate în instanța de
judecată prin acțiune civilă de concretizare a pretențiilor;
- în atare circumstanțe, nu erau necesare probe suplimentare în dovedirea sumei
despăgubirilor materiale suportate de părțile civile și nu era necesară amânarea
judecării cauzei pentru administrarea unor astfel de probe. Prin urmare, în
conformitate cu prevederile art. 387 Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței de
condamnare instanța era obligată să examineze acțiunea civilă, urmând să se expună
asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite.
3.2. Reprezentantul părților vătămate Todorov Nicolae și Salajan Serghei, avocatul
David Larisa, care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura pedepsei și în latura
civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă cu închisoare, cu
executarea reală a acesteia și admisă integral acțiunea civilă.
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
- prima instanță greșit și neîntemeiat a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei stabilite inculpaților în temeiul art. 90 Cod penal, fără a lua în
considerare că Darii Andrei a săvârșit două infracțiuni, inculpații au atentat inclusiv
asupra vieții, sănătății părților vătămate;
- aplicarea unei asemenea pedepse tolerante, non privative de libertate,
neechitabile, nu va pedepsi inculpații după merit și aceștia nu vor realiza gravitatea
faptelor comise, or aceștia prezintă pericol social, iar recunoașterea vinovăției și
recuperarea parțială a prejudiciului nu sunt temeiuri de aplicare a prevederilor art. 90
Cod penal;
- prima instanță nu a ținut cont de caracterul infracțiunilor comise, acțiunile
acestora, circumstanțele cauzei și consecințele, care atestă personalitatea inculpaților;
- inculpații au recunoscut doar în instanța de judecată vinovăția cu scopul de a
beneficia de reducerea pedepsei, astfel căința sinceră este formală și declarativă;
- aceștia doar în instanța de judecată au restituit parțial prejudiciul cauzat, însă
până la trimiterea cauzei în judecată aceștia nu au încercat să repare prejudiciul și nici
să-și ceară scuze, nerecunoscând vinovăția în cadrul urmăririi penale;
- recunoașterea vinovăției nu putea fi luată în considerare ca circumstanță
atenuantă, deoarece aceasta a atras incidența procedurii simplificate, astfel aceleiași
situații juridice i-a fost acordată o dublă valență juridică;
- cât privește acțiunea civilă, prima instanță neîntemeiat a lăsat-o spre examinare
în instanța civilă, fără a se expune dacă o admite sau o respinge, ce contravine
prevederilor de la art. 225, 387 Cod de procedură penală;
- cuantumul despăgubirilor este expus în acțiunea civilă inițială și în cea de
concretizare, fiind anexate probele, iar sumele care au fost achitate de inculpați sunt
5
confirmate prin recipise, respectiv este stabilit suma prejudiciului nerestituit, iar
instanța de judecată urma să soluționeze acțiunea civilă;
- ce ține de cheltuielile de judecată, au fost prezentate bonurile de plată pentru
serviciile de asistență juridică, precum și bonurile fiscale privind cheltuielile de
deplasare;
- prima instanță urma a se expune asupra pretențiilor ce țin de prejudiciul moral,
ce urma a fi stabilit conform cerințelor acestora în corespundere cu principiile echității
și proporționalității.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019,
au fost admise apelurile declarate și casată sentința în partea stabilirii pedepsei
definitive, și în partea acțiunii civile, fiind pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care lui Darii Andrei, conform art. 84 alin. (1) Cod
penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a
stabilit pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea în mod solidar de
la inculpații Darii Andrei și Percic Marin în beneficiul lui Todorov Nicolae suma de
13397,82 lei, iar în folosul lui Salajan Serghei suma de 2381,42 lei.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Darii
Andrei a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal și art. 287 alin.(3)
Cod penal, iar Percic Marin, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, însă
nu a ținut cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului Darii Andrei, la
stabilirea pedepsei neaplicând corespunzător prevederile legale ce țin de soluționarea
acțiunii civile.
La fel, instanța de apel a reținut că în ședința instanței de apel, apărătorul Ciumac
Nicolae în interesele inculpatului Darii Andrei a înaintat o cerere prin care a solicitat
încetarea procesului penal și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului Darii
Andrei în temeiul principiului fundamental „non bis in idem”.
Instanța de apel a apreciat această cerere ca fiind inadmisibilă, notificând că aceste
cerințe urmează a fi soluționate într-o procedură separată și nu în ședința instanței de
apel. Or, instituția scoaterii persoanei de sub urmărirea penală este reglementată de art.
287 Cod de procedură penală al Republicii Moldova și se soluționează la altă etapă a
procesului penal, într-o procedură separată.
Totodată, cu referire la pedeapsa aplicată lui Darii Andrei, instanța de apel a
atestat că prima instanță a reiterat prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal, însă nu le-
a aplicat corespunzător.
6
Instanța de apel a menționat că în speță infracțiunea comisă de către Percic
Marin, conform art. 16 Cod penal al Republicii Moldova, face parte din categoria
infracțiunilor grave. Circumstanțe atenuante, conform art. 76 Cod penal al Republicii
Moldova, la stabilirea pedepsei lui Percic Marin s-au stabilit săvârșirea infracțiunii de
către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vîrsta
de 21 de ani. Circumstanțe agravante, conform art. 77 Cod penal al Republicii Moldova,
la stabilirea pedepsei nu au fost reținute.
De asemenea, instanța de apel a reținut că la locul de trai, de către organul
administrației publice locale, Percic Marin se caracterizează pozitiv. La evidența
medicului psihiatru și medicului narcolog nu se află. Conform Formei 246, anterior nu
a fost judecat.
Astfel, instanța de apel a indicat că ținând cont de circumstanțele reale și
personale ale inculpatului Percic Marin, prima instanță întemeiat i-a aplicat o pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată și stabilirea
unei perioade de probațiune de 1 an.
Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță eronat i-a aplicat lui
Darii Andrei prevederile art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea
pedepsei cu închisoarea stabilite acestuia.
În acest sens, instanța de apel a notat că în privința lui Darii Andrei circumstanțe
atenuante nu au fost stabilite, iar prima instanță greșit a considerat recunoașterea
vinovăției ca circumstanță atenuantă, or inculpatul a beneficiat de o reducere a
pedepsei prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, dând aceleași
situații o dublă valență juridică.
Mai mult, instanța de apel a atestat că la stabilirea pedepsei lui Darii Andrei s-au
stabilit circumstanța agravată - săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de
ebrietate.
La fel, s-a notat că la locul de trai, de către organul administrației publice locale
Darii Andrei se caracterizează pozitiv. La evidența medicului psihiatru și medicului
narcolog nu se află, anterior, Darii Andrei a fost judecat prin sentința Judecătoriei
Orhei, sediul Telenești, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal.
În continuare, instanța de apel a menționat că prima instanță întemeiat a stabilit
pedeapsă definitivă inculpatului Darii Andrei cu aplicarea art. 84 Cod penal, de 4 ani
și 6 luni de închisoare, însă eronat, conform prevederilor art. 90 Cod penal, a suspendat
executarea pedepsei, or prevederile art. 90 Cod penal în speță nu sunt aplicabile atât
timp cât inculpatul a comis două infracțiuni, la materialele cauzei lipsind careva
circumstanțe atenuante sau excepționale, inculpatul nu a reparat dauna materială,
anterior a fost judecat și a comis infracțiunea în stare de ebrietate.
7
Prin urmare, instanța de apel a conchis că circumstanțele reale și personale
reținute în sarcina inculpatului indică la faptul că scopul pedepsei prevăzut de legiuitor
la art. 61 Cod penal poate fi executat prin stabilirea în privința inculpatului a pedepsei
închisorii cu executare reală.
Totodată, intanța de apel a stabilit că prima instanță judecând cauza, neîntemeiat
a lăsat fără soluționare acțiunea civilă înaintată.
În acest sens, instanța de apel a specificat că în acțiunile civile înaintate de către
Todorov Nicolae și Salajan Serghei se solicită recuperarea prejudiciului material,
suportat de către Salajan Serghei, dintre care 1500 lei - cheltuieli de asistență juridică,
2390 lei – cheltuieli de tratament și 991,42 lei - cheltuieli pentru transport, iar de către
Todorov Nicolai, suma de 13387,82 lei, dintre care 10896,40 lei – cheltuieli de tratament,
1500 lei - cheltuieli de asistență juridică și 991,42 lei - cheltuieli de transport.
De asemenea, instanța de apel a reținut că conform recipiselor prezentate, de
către Darii Andrei a fost restituită părții vătămate Todorov Nicolae suma de 22 mii lei
cu titlu de prejudiciu moral, lui Salajan Serghei suma de 2 mii lei cu titlu de prejudiciu
moral, precum și suma de 1200 lei - cheltuieli judiciare suportate de reprezentantul
legal. De către Percic Marin lui Todorov Nicolae i-a fost restituită suma de 1300 lei cu
titlu de prejudiciu moral, și suma de 2500 lei cheltuieli pentru asistență juridică și
transport.
Totodată, instanța de apel a atestat că de către inculpați nu au fost recuperate
cheltuielile suportate de către părțile vătămate pentru tratament și parțial pentru
transport, cheltuieli care au fost probate de către părțile vătămate prin bonurile anexate
la acțiunea civilă depusă de către avocatul acestora inițial în cadrul urmăririi penale,
cât și ulterior fiind concretizate în instanța de judecată prin acțiune civilă de
concretizare a pretențiilor.
Astfel, instanața de apel, ținând cont de prevederile art. 219 alin. (2) pct. 4, alin.
(4), 220 alin. (1), (3), 225 Cod de procedură penală, 1398 Cod civil, a notat că dispune
încasarea în mod solidar de la inculpați a prejudiciul material cauzat lui Todorov
Nicolae în sumă de 10896,40 lei - cheltuielile pentru tratament, 1500 lei -cheltuielile de
asistență juridică și 991,42 lei - cheltuieli de transport, iar lui Salajan Serghei urmează
a-i reparat prejudiciul material în sumă de 2381,42 lei.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri ordinare de către:
5.1. Reprezentantul părților vătămate Todorov Nicolae și Salajan Serghei,
avocatul David Larisa, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin.
(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței
de apel, în partea ce ține de prejudiciul moral solicitat în acțiunea civilă și cheltuielilor
de judecată suportate după pronunțarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri în această parte, prin care să fie dispusă încasarea în mod solidar de
8
la ambii inculpați în beneficiul părții vătămate Todorov Nicolae prejudiciul moral
rămas neachitat în sumă de 76700 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de
5000 lei, iar în beneficiul lui Salajan Serghei a prejudiciului moral rămas neachitat în
sumă de 98000 lei, în rest, decizia să fie menținută.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:
- instanța de apel a omis să se expune pe motivele ce țin de prejudiciul moral
solicitat și a cheltuielilor de judecată suportate după pronunțarea sentinței;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- instanța de apel a pronunțat o decizie de admitere a acțiunii civile, dar nu s-a
expus asupra cerinței de încasare a restului prejudiciului moral neachitat, ce atestă că
hotărârea atacată nu cuprinde motivare pe acest aspect;
- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, care este expus neclar, or
deși aceasta menționează că admite acțiunea civilă, careva motive de respingere
parțială sau de admitere parțială a cerințelor acțiunii ce țin de cuantumul prejudiciului
moral nu sunt nici în partea descriptivă, nici în dispozitiv;
- una din cerințe a fost și încasarea cheltuielilor de judecată, suplimentar la
cheltuielile de asistență juridică prezentate în prima instanță, prezentat în instanța de
apel, bonul de plată nr. 256898 din 31.12.2018 în sumă de 5000 lei pentru servicii de
asistență juridică acordată lui Todorov Nicolae, însă instanța de apel nu s-a expus pe
aceste cheltuieli.
5.2. Avocații Berliba Viorel, Ungurean Ivan și Ciumac Nicolae în numele
inculpatului Darii Andrei, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, precum și încălcarea art. 6, 7, 13 CEDO
și art. 4 al Protocolului nr. 7 din CEDO, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de
apel, cu dispunerea încetării procesului penal conform art. 275 pct. 8)-9) Cod de
procedură penală.
În argumentarea recursului, recurenții au invocat că:
- persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitv pentru aceeași
faptă;
- Darii Andrei a fost tras la răspundere contravențională și sancționat
contavențional, și la răspundere penală și sancționat penal, iar această dublă
răspundere și sancționare au avut la bază fapte absolut identice, au descris același
comportament din partea acelorași persoane, cu același obiect și valoare de atentare,
generând incertitudine juridică incompatibilă cu principiul fundamental „non bis in
idem”, consacrat la art 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO;
9
- prin procesul-verbal cu privire la contravenție Seria nr. xxxx din 12 iulie 2017,
întocmit de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Telenești, Ion Gațcan,
Darii Andrei este învinuit că la 30 iunie 2017, în jurul orei 23:30, în s. Xxxxx, raionul
Xxxxx, i-a agresat fizic pe Salajan Sergiu și Todorov Nicolae, provocându-le vătămare
intenționată ușoară a integrității corporale, pentru care a comis contravenția prevăzută
la art. 78 alin. (2) Cod contravențional, la 12 iulie 2017 fiind emisă decizia agentului
constatator de sancționare contravențională cu 30 u.c. a lui Darii Andrei pentru
comiterea acestei contravenții, amendă achitată de Darii Andrei la 14 iulie 2017;
- prin Ordonanța ofițerului Vrabii Igor, OUP al SUP a Inspectoratului de Poliție
Telenești din 18 septembrie 2017 se dispune începerea urmăririi penale cu nr. xxxx, în
baza art. 151 alin. (2) lit. d) din Codul penal, pe faptul cauzării leziunilor corporale
grave lui Todorov Nicolae. Prin Ordonanța procurorului în procuratura raionului
Telenești, Calugher Liliana, din 20 septembrie 2017, se dispune începerea urmăririi
penale cu nr. xxxxx, pe faptul acțiunilor huliganice comise față de Salajan Sergiu și
Todorov Nicolae soldate cu vătămarea integrității corporale, potrivit indicilor
componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (3) din Codul penal;
- la 27 septembrie 2017, prin cererea de revizuire nr. xxxx, procurorul Burduja
Nicolae, s-a adresat, ilegal și arbitrar, către agentul constatator și Inspectoratul de
Poliție Telenești, prin care a solicitat, abuziv și contrar normelor procesual-
contravenționale, admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei irevocabile a
agentului constatator al Inspectoratului de Poliție Telenești, Gațcan Ion, din 12 iulie
2017, precum și încetarea procedurii contravenționale;
- la 02 octombrie 2017, Vrăjitoru Alexei, șef al Inspectoratului de Poliție Telenești,
admite, ilegal și contrar normelor procesual-contravenționale, cererea de revizuire și
anulează ilegal decizia irevocabilă a agentului constatator al Inspectoratului de Poliție
Telenești, Gațcan Ion, din 12 iulie 2017 privind aplicarea sancțiunii contravenționale
față de Darii Andrei, cu încetarea procesului-verbal cu privire la contravenție Seria nr.
xxxxx din 12 iulie 2017;
- prin ordonanța procurorului din 09 ianuarie 2018, bănuitul Darii Andrei a fost
pus sub învinuire, incriminându-i comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 151 alin. (1)
și art. 287 alin. (3) din Codul penal, iar prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Telenești)
din 16 octombrie 2018, inculpatul Darii Andrei se recunoaște vinovat și condamnat de
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și de art. 287 alin. (3)
Cod penal;
- repetarea procedurilor definitiv închise, care au la bază fapte absolut identice
referitor la Darii Andrei, descriu același comportament din partea acelorași persoane,
cu același obiect și valoare de atentare, generează incertitudine juridică incompatibilă
10
cu principiul fundamental „non bis in idem”, consacrat la art. 4 din Protocolul nr. 7 la
CEDO;
- Curtea Constituțională, în hotărârea nr. 13 din 11 iunie 2013 (pct. 61), constată
că „principiul non bis in idem” derivă din normele constituționale ale articolelor 4, 21 și
25 din Constituție. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași
faptă a devenit un principiu fundamental și incontestabil al oricărui sistem de drept și
este garantat de normele actelor internaționale, la care a aderat și Republica Moldova.
De asemenea, hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010 (pct. 5 și
pct. 6) subliniază că (...) dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe
ori pentru aceeași faptă derivă din art. 21 din Constituție;
- Curtea Constituțională a reținut că, în corespundere cu jurisprudența CtEDO,
majoritatea contravențiilor intră în câmpul de aplicare al „materiei penale” din CEDO.
Astfel, CtEDO a decis că, în pofida depenalizării anumitor infracțiuni, caracterul atât
preventiv, cât și coercitiv al sancțiunilor administrative de substituție este suficient, în
corespundere cu art. 6 din CEDO, pentru a stabili natura penală a infracțiunii (Cauza
Peresen c. Danemarka (Hotărârea din 14 septembrie 1998));
- Cauza Gradinger c. Austria (Hotărârea din 23 octombrie 1995), CtEDO
reamintește că art. 4 al Protocolului nr. 7 din CEDO are drept scop interzicerea repetării
procedurilor penale închise definitiv, evitând ca o persoană să fie urmărită sau
pedepsită penal de două sau mai multe ori pentru aceeași faptă. Deși denumirea, natura
și scopul celor două infracțiuni au fost diferite, a existat o încălcare a art. 4 al
Protocolului nr. 7 din CEDO, în măsura în care ambele decizii s-au bazat pe același
comportament al reclamantului;
- în Cauza Franz Fischer c. Austria (Hotărârea din 29 mai 2001, pct. 22), CtEDO a
opinat că art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO are ca obiect să interzică repetarea
procedurilor penale definitiv închise, ceea ce rezultă, așadar, o interdicție privind
procedurile penale consecutive;
- pe același fapt (după mai bine de 2 luni de la achitarea amenzii), pentru care
Darii Andrei a fost sancționat contravențional și a achitat amenda în termen de 72 de
ore, s-a dispus începerea urmăririi penale;
- instanța de apel, prin cererea apărătorului Ciumac Nicolae din 26 februarie
2019, a fost sesizată referitor la încălcarea principiului fundamental „non bis in idem”
în privința lui Darii Andrei, inclusiv au fost depuse probe noi, în acest sens. Instanța de
apel urma să examineze, administreze și să dea o apreciere juridică acestor probe
prezentate și, eventual, să înceteze procesul penal. Or, formula juridică menționată de
către instanța de apel precum că „astfel de cerințe urmează a fi soluționate într-o
procedură separată și nicidecum în ședința instanței de apel, contravine direct
standardelor naționale, și internaționale, inclusiv art. 4 din rotocolul nr. 7 la CEDO;
11
- Darii Andrei a fost tras la răspundere contravențională și sancționat
contavențional, și la răspundere penală,și sancționat penal, iar această dublă
răspundere și sancționare au avut la bază fapte absolut identice, au descris același
comportament din partea acelorași persoane, cu același obiect și valoare de atentare,
generând incertitudine juridică incompatibilă cu principiul fundamental „non bis in
idem”, consacrat la art. 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO;
- eroarea gravă de fapt, vizează aplicarea unei proceduri de revizuire arbitrară,
care încalcă normativul adoptat în această materie, și constă în admiterea arbitrară a
cererii de revizuire depusă de către procuror pe numele șefului Inspectoratului de
Poliție Telenești, iar prin admiterea arbitrară a acesteia, este afectată soluția instanței
care a urmat după revizuirea acestui proces contravențional, fiind admisă revizuirea
de către o autoritate incompetentă și în defavoarea contravenientului;
- indiferent de natura și puterea actelor sau probelor, orice act, care are ca temei
acte sau probe obținute ilegal sau cu încălcarea procedurilor, are ca efect nulitatea
actelor întocmite ulterior, zis și principiul fructul pomului otrăvit;
- CtEDO menționează că, pentru a stabili dacă procedura în ansamblu a fost
echitabilă, trebuie să se ia în considerare calitatea probelor, în special să se verifice dacă
circumstanțele în care au fost obținute generează îndoiala cu privire la credibilitatea
sau exactitatea lor (Cauza Gafghen c. Germania (Hotărârea din 30 iunie 2008, pct. 164);
Cauza Khan c. Marea Britanie (Hotărârea din 12 mai 2000, pct. 35 și 37); Cauza Allan c.
Marea Britanie (Hotărârea din 5 noiembrie 2002, pct. 43); Cauza Jalloh c. Germania
(Hotărârea din 11 iulie 2006, pct. 96));
- problema de drept de importanță generală abordată se referă la mecanismul de
respectare a principiului fundamental al echitabilității și legalității în dreptul procesual-
penal, care a pus în acțiune un mecanism de nerespectare a principiului legalității
incriminării și sancționării (pe baza principiului fructului pomului otrăvit), iar eroarea
gravă de drept indică la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului
pe baza unei proceduri inechitabile, arbitrare și contrare nomativului procesual-penal
în vigoare;
- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale;
- instanța de apel în decizie a statuat că instanța de fond întemeiat a stabilit
pedeapsa definitivă inculpatului Darii Andrei cu aplicarea art. 84 Cod penal de 4,6 ani
și 6 luni de închisoare (pct. 91). În fapt, însă, instanța de apel a decis: „lui Darii Andrei,
conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate a-i stabili definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen
de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Or, nu se cunoaște și este cert că este o diferență între 4,6 ani închisoare, pe de o parte,
12
iar, pe de altă parte, 4 ani închisoare. Ce denotă că dispozitivul deciziei contrazice
motivării;
- concluziile și abordările instanței de apel ce țin de neaplicarea art. 90 Cod penal
sunt nejustificate și contrare legislației în vigoare, or art. 90 Cod penal nu oferă temei
de a nu fi aplicat în cazul comiterii a două infracțiuni, iar circumstanțele atenuante și
agravante se iau în considerare la individualizarea pedepsei dar nu la individualizarea
executării acesteia;
- problema de drept de importanță generală abordată se referă la mecanismul de
respectare a principiului legalității sancționării penale, iar erorile grave de drept indică
la aplicarea închisorii pe un termen neclar și în afara normativului penal, contrar art. 7
din CEDO.
La recursul ordinar declarat de avocatul David Larisa - reprezentantul părților
vătămate/civile Todorov Nicolae, Salajan Serghei, în conformitate cu prevederile art.
431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, au depus referință avocații Berliba Viorel
și Ungurean Ivan în numele inculpatului Darii Andrei, prin care au invocat că instanța
de apel trebuia să argumenteze faptul neaudierii nemijlocite a inculpaților și a tuturor
martorilor, inclusiv și privind cererea de încălcare a principiului fundamental ”non bis
in idem” în privința lui Darii Andrei.
Totodată, au indicat că instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca
cauza în procedură generală, contrar art. 419 Cod de procedură penală, și respectiv, de
a pune la baza hotărârii adoptate acele probe care trebuiau a fi cercetate în condițiile
nemijlocirii și contradictorialității, oferindu-i lui Darii Andrei posibilitatea de a se apăra
efectiv.
La fel, instanța de apel în partea descriptivă menționează că casează total sentința
contestată, însă în dispozitiv indică că doar în partea stabilirii pedepsei definitive
inculpatului Darii Andrei și în partea soluționării acțiunii civile.
Mai mult, a indicat că instanța de recurs este menită să verifice dacă procedurile
în întregime au fost conforme cerințelor art. 6 CEDO.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22
octombrie 2019, a fost respins, ca inadmisbil, recursul declarat de către avocații Berliba
Viorel, Ungurean Ivan și Ciumac Nicolae în numele inculpatului Darii Andrei.
Admis recursul declarat de către reprezentantul părților vătămate Todorov
Nicolae și Salajan Serghei, avocatul David Larisa, decizia instanței de apel casată
parțial, în partea soluției privind prejudiciul moral și cheltuielile de asistență juridică
în instanța de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
7.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a menționat că verificând legalitatea
deciziei atacate a constatat că, în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs prevăzut
13
de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-
a pronunțat asupra motivelor invocate în apel.
La acest capitol, analizând partea descriptivă a deciziei instanței de apel (f.d. 208-
225, vol. II) s-a atestat că instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de
procedură penală nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat
de reprezentantul părții vătămate (f.d. 159, vol. II), cu referire la prejudiciul moral
solicitat în acțiunea civilă și nu a examinat astfel chestiunile esențiale supuse atenției
sale, cum ar fi:
„- prima instanță urma a se expune asupra pretențiilor ce țin de prejudiciul moral, ce urma
a fi stabilit conform cerințelor acestora în corespundere cu principiile echității și
proporționalității”.
Astfel, anume asupra acestui motiv invocat în apelul reprezentatului părților
vătămate, relatat supra, instanța de apel nu s-a pronunțat, lăsându-l fără
argumentarea cuvenită.
În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a reținut că, din conținutul părții
descriptive a deciziei atacate (f.d. 208-225, vol. II), a rezultat că instanța de apel contrar
prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză și nu s-a
expus asupra unor motive invocate în apel și nu a întreprins toate măsurile de a elucida
toate circumstanțele cauzei, prin ce a fost afectată soluția adoptată și astfel recursul
declarat urmează a fi admis.
Totodată, instanța de recurs a atestat că deși în instanța de apel avocatul David
Larisa – reprezentantul părții vătămate a înaintat solicitarea privind compensarea
cheltuielilor de asistență juridică suportate în instanța de apel, și a prezentat un bon de
plată în susținerea acestei solicitări (f.d. 182, 200 vol. II), se observă că instanța de apel
în decizia sa a omis să se expună și asupra acestei chestiuni, ce contravine prevederilor
art. 414 Cod de procedură penală, art. 6 CEDO și nu poate fi acceptat de instanța de
recurs ordinar.
Instanța de recurs a mai constatat, că prin omisiunea instanței de apel de a se
expune asupra acestor chestiuni supuse atenției sale a fost încălcat dreptul părților
vătămate la recuperarea de daune în procesul penal și astfel recursul declarat de
avocatul David Larisa – prezentantul părților vătămate, urmează a fi admis, iar decizia
instanței de apel casată parțial în partea soluției privind prejudiciul moral și cheltuielile
de asistență juridică în instanța de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în această
parte de instanța de apel.
Judecând recursul ordinar declarat de către avocații Berliba Viorel, Ungurean
Ivan, Ciumac Nicolae cu inculpatul Darii Andrei, în baza actelor din dosar, instanța de
recurs a constatat că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele
considerente.
14
La caz s-a reținut, că potrivit textului recursului, recurenții au invocat temeiurile
pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală,
sub aspectele că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale, persoana condamnată a fost
judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă, precum și încălcarea art. 6, 7, 13
CEDO și art. 4 al Protocolului nr. 7 din CEDO, prin prisma principiului „non bis in idem”.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, instanța de recurs a
reținut că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de recurs nu s-
au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.
Prezenta cauză penală în privința lui Darii Andrei a fost examinată de prima
instanță în temeiul cererii scrise a inculpatului Darii Andrei (f.d. 111, vol. I), în
procedura simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.
Ulterior, sentința de condamnare a primei instanțe a fost contestată cu apel doar
de către procuror și de către reprezentantul părților vătămate în partea modului de
executare a pedepsei și în latura civilă, sentința nefiind atacată cu apel de către
inculpatul Darii Andrei sau vreun apărător-avocat în numele său.
Prin decizia instanței de apel au fost admise apelurile declarate, casată sentința
primei instanțe în partea modului executării pedepsei, fiind exclusă aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Darii Andrei și modificată
sentința în latura civilă.
Totodată, instanța de recurs a atestat că, prin recursul declarat de către avocații
Berliba Viorel, Ungurean Ivan, Ciumac Nicolae cu inculpatul Darii Andrei, aceștia
contestă decizia instanței de apel sub aspectele precum că în speță ar fi fost încălcate
prevederile art. 6, 7, 13 CEDO și art. 4 al Protocolului nr. 7 din CEDO, prin prisma
principiului „non bis in idem” și că instanța de apel greșit prin soluția sa a exclus
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Darii Andrei.
Astfel, având în vedere circumstanțele relatate supra și prevederile art. 420 alin.
(4) Cod de procedură penală, instanța de recurs a invocat că decizia instanței de apel,
neatacată cu apel de inculpatul Darii Andrei, putea fi contestată cu recurs ordinar de
către partea apărării, doar în partea soluției instanței de apel de modificare a modului
de executare a pedepsei stabilite sau în latura civilă, decăzând astfel din dreptul de a
contesta decizia instanței de apel sub aspectul vinovăției, calificării acțiunilor
inculpatului sau precum că în speță ar fi fost încălcate art. 6, 7, 13 CEDO și art. 4 al
Protocolului nr. 7 din CEDO, prin prisma principiului „non bis in idem”, ce denotă
inadmisibilitatea acestor alegații.
Subsidiar, instanța de recurs a considerat necesar de a elucida suplimentar în
urma verificării materialelor cauzei, în privința alegațiilor recurenților, precum că în
speță ar fi fost încălcate art. 6, 7, 13 CEDO și art. 4 al Protocolului nr. 7 din CEDO, prin
15
prisma principiului „non bis in idem”, că acestea sunt inadmisibile și inclusiv din
considerentul că constituie o intepretare subiectivă a recurenților, ce nu corespunde pe
deplin circumstanțelor cauzei.
În acest sens, instanța de recurs a reținut următoarele aspecte ce rezultă din
materialele cauzei penale:
- procesul-verbal cu privire la contravenție din 12 iulie 2017 (f.d. 32, vol. I) a fost
întocmit în privința lui Darii Andrei pentru fapta contravențională de vătămarea
intenționată ușoară a integrității corporale a lui Todorov Nicolae, prevăzută de art. 78
alin. (2) Cod contravențional;
- în cererea privind revizuirea deciziei agentului constatator și în hotărârea de
reviziuire (f.d. 42-43, vol. I) s-a notat ca temei de revizuire și încetare a procesului
contravențional din 12.07.2017 este concluzia raportului de expertiză nr. xxx din 16
august 2017, care a determinat că lui Todorov Nicolae în rezultatul acțiunilor
infracționale i-au fost provocate vătămări corporale grave și că pe faptul dat a fost
pornită urmărirea penală pe bănuială rezonabilă de comitere a infracțiunii prevăzute
de art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal;
- hotărârea de revizuire a fost adoptată cu respectarea procedurii prevăzute de
art. 476, 477 Cod contravențional, prin înaintarea cererii de către procuror (f.d. 40, 41,
vol. I), examinată de instanța a cărei decizie a rămas definitivă prin neatacare, în
prezenta speță agentul constatator a Inspectoratului de Poliție Telenești, care a întocmit
procesul-verbal cu privire la contravenție din 12 iulie 2017;
- hotărârea de revizuire a cauzei contravenționale, prin care a fost anulată decizia
agentului constatator din 12.07.2017, privind aplicarea sancțiunii rezonabilă față de
Darii Andrei, pentru comiterea art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu încetarea
procesului contravențional, nu a fost contestată cu recurs de partea apărării și a devenit
definitivă și irevocabilă;
- urmărirea penală în prezenta speță a fost pornită pe bănuiala rezonabilă de
comitere a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, adică vătămarea
intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății (f.d. 1, vol. I), pe faptă cu
urmări diferite, mai grave decât cele reținute în procesul-verbal cu privire la
contravenție din 12.07.2017, circumstanțe noi despre care nu se cunoștea la momentul
întocmirii acelui proces-verbal cu privire la contravenție anulat.
Prin urmare, având în vedere circumstanțele expuse supra, instanța de recurs a
respins ca inadmisibile criticile recurenților cu privire la încălcarea art. 6, 7, 13 CEDO și
art. 4 al Protocolului nr. 7 din CEDO, prin prisma principiului „non bis in idem” și
consideră că constatările Hotărârilor CtEDO specificate de recurenți, nu sunt aplicabile
în prezenta speță, or inculpatul nu a fost urmărit sau pedepsit penal sau
contravențional pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau
16
condamnat printr-o hotărâre definitivă (procesul contravențional în speță a fost încetat
în urma admiterii cererii de revizuire), dar procesul penal a fost pornit în virtutea
faptului că prin raportul de expertiză nr. xxx din 16 august 2017, s-a constatat că în
rezultatul acțiunilor sale infracționale, părții vătămate i-au fost provocate vătămări
corporale grave, acțiunile acestuia depășind gravitatea unei fapte contravenționale.
Mai mult, fiind recunoscut vinovat și de comiterea infracțiunii de huliganism,
circumstanțe și fapte, pe care inculpatul Darii Andrei, atât în prima instanță, cât și în
instanța de apel a recunoscut că le-a comis, și nu a înaintat careva obiecții în privința
sentinței primei instanțe pe aceste aspecte.
Cu referire la criticile recurenților, precum că: „concluziile și abordările instanței de
apel ce țin de neaplicarea art. 90 Cod penal sunt nejustificate și contrare legislației în vigoare,
or art. 90 Cod penal nu oferă temei de a nu fi aplicat în cazul comiterii a două infracțiuni, iar
circumstanțele atenuante și agravante se iau în considerare la individualizarea pedepsei dar nu
la individualizarea executării acesteia”, instanța de recurs a atestat că sunt neîntemeiate, or
instanța de apel în decizie (f.d. 221 – 225, vol. II), și-a motivat corect soluția de casare a
sentinței primei instanțe în partea individualizării modului de executare a pedepsei
stabilite inculpatului Darii Andrei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte,
prin care a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Darii
Andrei, ținând cont de circumstanțele cauzei, că inculpatul a comis două infracțiuni, a
recuperat parțial prejudiciul cauzat.
Ce ține de argumentele recurenților că „instanța de apel în decizie a statuat că
instanța de fond întemeiat a stabilit pedeapsa definitivă inculpatului Darii Andrei cu aplicarea
art. 84 Cod penal de 4,6 ani și 6 luni de închisoare (pct. 91). În fapt, însă, instanța de apel a
decis: „lui Darii Andrei, conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate a-i stabili definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un
termen de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Or, nu se cunoaște și este cert că este o diferență între 4,6 ani închisoare, pe de o parte, iar, pe
de altă parte, 4 ani închisoare. Ce denotă că dispozitivul deciziei contrazice motivării”, instanța
de recurs a considerat că sunt irelevante, și nu afectează corectitudinea deciziei instanței
de apel în această parte, or aceasta în decizia sa (f.d. 224, vol. II), a notat cu litere patru
ani și șase luni închisoare pedeapsa stabilită de prima instanță, ce denotă lipsa a careva
incertitudini cu referire la termenul de pedeapsă ce urmează a fi executat de inculpatul
Darii Andrei, și nu poate fi acceptat că dispozitivul deciziei contravine motivării.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020,
a fost admis apelul avocatului David Larisa în numele părților vătămate Todorov
Nicolae și Salajan Serghei, sentința casată parțial și pronunțată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
17
S-a încasat de la inculpatul Darii Andrei în beneficiul părții vătămate Todorov
Nicolae, suplimentar prejudiciul moral în mărime de 76700 lei și cheltuielile de
asistență juridică în mărime de 5 000 lei, în total suma de 81700 lei.
S-a încasat de la inculpatul Darii Andrei în beneficiul părții vătămate Salajan
Serghei, prejudiciul moral în mărime de 30000 lei.
S-a încasat de la inculpatul Percic Marin în beneficiul părții vătămate Salajan
Serghei, prejudiciul moral în mărime de 30000 lei.
În rest, sentința a fost menținută.
8.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, nu se va expune
asupra vinovăția lui Darii Andrei și Percic Marin de comiterea infracțiunilor
incriminate și asupra probelor administrate, în situația în care asupra circumstanțelor
de fapt și de drept cu privire la calificarea acțiunilor, deja s-a expus instanța de judecată
și de apel, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22.10.2019, cauza penală
privindu-l pe Darii Andrei și Percic Marin, a fost dispusă rejudecarea cauzei de către
Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, doar în partea soluției ce ține de
prejudiciul moral cauzat părților vătămate și cheltuielilor de asistență juridică în
instanța de apel.
Prin urmare, instanța de apel nu se va expune nici asupra pedepselor aplicare în
privința lui Darii Andrei și Percic Marin, în cauza penală, urmînd a fi soluționată doar
acțiunea civilă ce ține de prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, precum și
cheltuielile de asistență juridică în instanța de apel, or, prin decizia Curții de Apel
Chisinău din 26.02.2019 a fost soluționată solicitarea părților civile cu privire la
încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune și cheltuielile de asistență
juridică în instanța de fond.
La caz s-a reținut că la data de 07.11.2017, în cadrul urmăririi penale, avocatul
David Larisa în numele părților vătămate Todorov Nicolae și Salajan Serghei a înaintat
cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat încasare din contul inculpaților a câte
100 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 6607 lei cu titlu de prejudiciu material
în beneficul lui Todorov Nicolae și cheltuielile de judecată ce vor fi suportate de ambele
victime.
În instanța de fond, avocatul părților vătămate a înaintat cerere de concretizare a
cerințelor, prin care a solicitat încasarea în contul lui Todorov Nicolae, prejudiciul
material în sumă de 10896, 44 lei, iar în contul lui Salajan Serghei a sumei de 2390 lei,
precum și cheltuielile de judecată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26.02.2019, a fost admisă acțiunea civilă
și dispusă încasarea în mod solidar de la inculpații Darii Andrei și Percic Marin în
beneficiul lui Todorov Nicolae suma de 13397,82 lei, iar în folosul lui Salajan Serghei
suma de 2381,42 lei. În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
18
Instanța de apel a considerat că acțiunea civilă este întemeiată și justificată în
partea încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor legate de asistență juridică, or, în
cazul dat, urmează a ține cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice ale
părților vătămate, de impactul asupra sănătății acestora, or, prin infracțiunile comise
de inculpați, lui Todorov Nicolae i-au fost cauzate vătămări corporale grave, iar lui
Salajan Serghei i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare.
În contextul dat, instanța de apel a considerat că suma de 100 000 lei, din contul
inculpatului Darii Andrei în beneficiul părții vătămate Todorov Nicolae, cu titlu de
prejudiciul moral și suma de câte 30 000 lei, fiecare, din contul lui Darii Andrei și Percic
Marin în beneficiul părții vătămate Salajan Serghei, este o sumă rezonabilă în raport cu
faptele comise de inculpați, în urma cărora părțile vătămate au avut de suferit atât fizic,
cât și psihic, prin urmare, la caz s-a atestat un raport direct de cauzalitate între
activitatea infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat de părțile
vătămate, iar legea penală prevede expres dreptul persoanei căreia i-a fost cauzat
prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală de a înainta o acțiune civilă
privitor la încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, iar prin prisma
prevederilor Codului civil, în cazul vătămării integrității corporale sau al altei vătămări
a sănătății, precum și în cazul privațiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere și
pentru prejudiciul nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri
conforme principiilor echității.
Instanța de apel ține a remarcat că, condamnarea inculpaților deja constituie o
satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate prin infracțiune,
luând în considerație totodată și faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,
urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor pricinuite, dar și de starea
materială a inculpatului.
Totodată, din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, prin
recipisele din 22.06.2018 și 03.10.2018, partea vătămată Todorov Nicolae a primit de la
inculpatul Percic Marin, în calitate de prejudiciu moral, suma de 1300 lei, de la
inculpatul Darii Andrei - 22 000 lei.
Prin recipisă din 22.06.2018, s-a confirmat că partea vătămată Salajan Serghei a
primit în calitate de prejudiciu moral de la Darii Andrei, suma de 2 000 lei.
Cu privire la cheltuielile pentru asistență juridică în instanța de apel, instanța de
apel a constatat că la materialele cauzei penale, este anexat bonul de plată seria YL nr.
256898, eliberat de biroul de avocat ”Larisa Dovid”, ce confirmă cheltuielile de asistență
juridică oferită de avocatul David Larisa, în mărime de 5000 lei, suportate de părțile
vătămate, fapt ce denotă că aceasta sumă urmează a fi încasată din contul inculpatului
Darii Andrei, în situația în care partea vătămată a suportat cheltuieli de asistență
juridică anume din cauza acțiunilor infracționale a inculpatului.
19
În acest context, ținînd cont de acțiunile fiecăruia dintre inculpați în raport cu
faptele incriminate acestora, instanța de apel a considerat necesar de a dispune
încasarea de la inculpatul Darii Andrei în beneficiul părții vătămate Todorov Nicolae,
suplimentar prejudiciul moral în mărime de 76700 lei (având în vedere achitarea
benevolă a unei părți din suma prejudiciului moral cauzat) și cheltuielile de asistență
juridică în mărime de 5 000 lei, în total suma de 81700 lei.
Totodată, instanța de apel a dispus și încasarea de la inculpații Darii Andrei și
Percic Marin în beneficiul părții vătămate Salajan Serghei, prejudiciul moral în mărime
de cîte 30 000 lei de la fiecare inculpat.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri ordinare de către:
9.1. Avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului Percic Marin, care
indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.
În argumentarea recursului, recurentul invocă faptul că, instanța de apel prin
decizia sa a apreciat prejudiciul moral cauzat într-un cuantum prea mare în raport cu
suferințele fizice și psihice suportate de părțile vătămate, nu a ținut cont de situația
materială a lui Percic Marin care nu lucrează deoarece la moment este încorporat și
efectuiază serviciul militar în termen, astfel că suma de 30 000 lei pentru Percic Marin
este una exagerat de mare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky
v. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, că despăgubirile trebuie să
prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere,
totodată, gradul de lezare a valorilor social ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii
adusă acestora iar prejudiciul moral de 30 000 lei este unul inechitabil și neproporțional
gravității faptei săvârșite, stării materiale și familiale a inculpatului care în prezent este
înrolat în serviciul militar, are la înreținere părinții care necesită ajutor.
9.2. Avocatul Mustață Sergiu în numele inculpatului Darii Andrei, care indicând
temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură
penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura acțiunii civile,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, cu reducerea
despăgubirilor solicitate de părțile văătmate la o mărime echitabilă.
În argumentarea recursului invocă faptul că:
- conform materialelor cauzei, părții vătămate Salajan Serghei i-au fost cauzate
vătămări corporale ușoare care au cauzat o dereglare de scurtă durată a sănătății. Alte
date privind anumite consecințe mai grave ale vătămărilor corporale la partea vătămată
Salajan Serghei lipsesc. Din aceste considerente, suma de 30 000 lei încasată de la Darii
Andrei este o sumă exagerată. Totodată, inculpatul Darii Andrei a remis anterior părții
20
vătămate Salajan Serghei suma de 2 000 lei ca despăgubiri pentru repararea
prejudiciului moral conform recipisei din 22.06.2018;
- cât privește partea vătămată Todorov Nicolae, conform raportului de expertiză
medico-legală xxx din 23.09.2017, acestuia i-au fost provocate vătămări corporale grave,
după criteriul pericolului pentru viață la momentul cauzării acestora. Suma
despăgubirilor stabilite de instanța de apel de 100 000 lei este mare și nu corespunde cu
anumite consecințe grave asupra sănătății părții vătămate.
Totodată, la materialele cauzei există confirmarea transmiterii de către Darii
Andrei părții vătămate Todorov Nicolae suma de 22 000 lei ca despăgubiri pentru
repararea prejudiciului moral, conform recipiselor din 22.06.18 și 03.10.18, sumă ce
considerăm că acoperă acele suferințe psihice cauzate de provocarea vătămărilor
corporale părții vătămate, durerile, îngrijorarea de starea sănătății, necesitatea de
tratament. Însă, suma de 100 000 lei stabilită de instanța de apel nu este echitabilă și că
instanța de recurs urmează să intervină prin reducerea despăgubirilor acordate.
9.3. Inculpatul Darii Andrei, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței
de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din motiv că i-au fost
încălcate drepturile și libertățile fundamentale prin prisma art. 6 CEDO.
În argumentarea recursului invocă faptul că:
- instanța de apel a examinat cauza penală cu încălcarea dreptului la un proces
echitabil, încălcarea egalității armelor, fiind examinat procesul în lipsa inculpatului,
fără ca acesta să cunoască despre cauza penală care a fost judecată în privința acestuia.
Chiar dacă se enunță în conținutul deciziei din 21 octombrie 2020 precum că procedura
de citare a fost respectată, el nu a cunoscut despre procesul care urma să se judece cu
participarea acestuia. Or, în perioada examinării cauzei nu se afla în Republica
Moldova și nu a avut posibilitate să cunoască despre ședințele de judecată.
Este grav faptul că în decizia instanței de apel se indică la faptul că în ședința
instanței de apel Darii Andrei nu a fost prezent, fiind anunțat în căutare prin încheierea
Curții de Apel din 01 iulie 2020, Colegiul penal considerând posibil examinarea cauzei
în absența inculpatului, dar cu prezența unui alt avocat – Mustață Sergiu, altul decât
cel ales de către inculpat.
În fapt, în mod arbitrar și ilegal, instanța de apel nu a luat în considerație faptul
că la data de 22 ianuarie 2019 a fost eliberat, în această cauză penală (în ordinea
examinării cauzei în apel), mandatul xxxxx de către avocatul ales Ciumac Nicolae.
Mai mult decât atât, în baza mandatelor xxxxx și respectiv xxxxx din 24 octombrie
2019, decizia Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019 a fost contestată cu recurs
de către avocații Berliba Viorel, Ungurean Ivan, precum și de către avocatul Ciumac
Nicolae.
21
În aces sens, avocații aleși ai inculpatului Darii Andrei, și ale căror mandate sunt
anexate la materialele cauzei penale, nu au fost citați în niciun mod în instanța de apel,
încălcându-se într-un mod ireversibil dreptul la apărare al lui Darii Andrei.
- instanța de apel nu a motivat în niciun mod și nu a indicat la niciun argument
care a determinat:
achitarea prejudiciului moral de 100 000 lei anume de către inculpatul Darii
Andrei, deși în apelul declarat de către reprezentantul părților vătămate Todorov
Nicolae și Salajan Serghei se invocă clar la încasarea în mod solidar de la ambii inculpați
în beneficiul părții vătămate Todorov Nicolae prejudiciul moral rămas neachitat în
mărime de 76 700 lei și chetuielile de asistență juridică în mărime de 5000 lei, iar în
beneficiul lui Salajan Serghei a prejudiciului moral rămas neachitat în sumă de 98 000
lei;
dacă a considerat că acest prejudiciu moral care urmează a fi încasat de la Darii
Andrei este proporțional situației faptice și depășește atât de mult valoarea
prejudiciului moral solicitat de la Darii Andrei de către părțile vătămate (s-a solicitat
prejudiciul moral de 76700 lei de la ambii inculpați, nu doar de la Darii Andrei; așa cum
s-a reținut ilegal și neîntemeiat prin Decizia din 21 octombrie 2020), atunci instanța de
apel nu a motivat în niciun mod această soluție, care depășește vădit cerințele enunțate
în apel;
nu este clar și nu se regăsește niciun argument al instanței de apel care să
motiveze de ce a considerat că suma de 100 000 lei, din contul inculpatului Darii Andrei
în beneficiul părții vătămate Todorov Nicolae, cu titlu de prejudiciu moral și suma de
câte 30 000 lei fiecare, din contul lui Darii Andrei și Percic Marin în beneficiul părții
vătămate Salajan Serghei, este o sumă rezonabilă în raport cu faptele comise de
inculpați, și toate acestea luând în calcul că decizia irevocabilă în latura penală descrie
clar că violența aplicată de către Percic Marin a vizat cauzarea unor daune fizice atât
părții vătămate Todorov Nicolae, cât și părții vătămate Salajan Serghei, și cum s-a
manifestat elementul de rezonabilitate și proporționalitate a prejudiciului moral stabilit
în raport cu faptele inculpaților, reținut doar iluzoriu în decizia din 21 octombrie 2020;
instanța de apel, indicând la faptul că condamnarea inculpaților deja constituie
o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate prin
infracțiune, luând în considerație totodată și faptul că la stabilirea cuantumului
prejndiciului moral, urmează a se ține cont, atât de gravitatea suferințelor pricinuite,
dar și de starea materială a inculptului nu aduce absolut niciun argument în favoarea
acestor constatări generale și abstracte;
- pe lângă nemotivarea în genere a deciziei, se identifică faptul că motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Astfel, deși pe de o parte, în conținutul
deciziei recurate se reține faptul că 100 000 lei din contul lui Darii Andrei în beneficiul
22
părții vătămate Todorov Nicolae este o sumă rezonabilă în calitate de prejudicu moral,
iar, pe de altă parte, că prin recipise se atestă că Todorov Nicolae a primit de la
inculpatul Darii Andrei suma de 22 000 lei, se atestă că soluția instanței contrazice
motivelor reținute în decizia propriu-zisă, fără a se cunoaște modalitatea de obținere a
sumei de 76 700 lei - ca prejudiciu moral suplimentar.
Deși, instanța de apel a decis încasarea, în total, de la fiecare inculpat câte 30 000
lei, în calitate de prejudiciu moral în beneficiul părții vătămate Salajan Serghei, această
soluție din dispozitiv contrazice motivele indicate în conținutul propriu-zis al deciziei,
pe măsură ce instanța constată că prin recipisa din 22 iunie 2018, partea vătămată
Salajan Serghei a primit în calitate de prejudiciu moral de la Darii Andrei suma de 2
000 lei.
Odată ce instanța de apel stabilește în aceeași decizie precum că Darii Andrei a
achitat în interesele părților vătămate Todorov Nicolae și Salajan Serghei, în calitate de
prejudiciu moral, suma totală de 24 000 lei, iar alegațiile instanței de apel au fost
raportate la stabilirea cuantumului prejudiciului moral care urmează a fi achitat de
Darii Andrei în raport cu părțile vătămate Todorov Nicolae și Salajan Serghei, în
valoare totală de 130 000 lei, nicidecum nu putea să se ajungă la soluția de achitare
suplimentară a sumei de 106 700 lei. Or, diferența dintre 130 000 lei și 24 000 lei nu este
nicidecum 106 700 lei, iar prin sumarea/diferența dintre sumele achitate de către Darii
Andrei și Percic Marin decizia a devenit neclară.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor declarate,
menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarat, în
raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,
Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, or, în
vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de
apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
23
La caz, se reține că potrivit textului recursurilor declarate, recurenții invocă drept
temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care stabilesc, că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: pct. 5) cauza a fost judecată în
primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, precum
și pct. 6) hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a
motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la
pronunțarea deciziei din 21 octombrie 2020.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate
pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței
instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată parțial
în partea încasării prejudiciului moral, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit de prima instanță.
Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea celor expuse de către
instanța de apel în decizie nu au fost găsite de către instanța de recurs.
Astfel, cu referire la alegațiile recurenților se constată că, în esență, aceștia nu sunt
de acord cu faptul că instanța de apel a admis solicitarea părților vătămate și a dispus
încasarea cu titlu de prejudiciu moral suma de 76 700 lei din contul inculpatului Darii
Andrei în beneficiul părții vătămate Todorov Nicolae, și suma de 30 000 lei fiecare, din
contul inculpaților Darii Andrei și Percic Marin iar în beneficiul părții vătămate Salajan
Serghei.
În același timp, instanța de recurs constată că, partea apărării este de acord cu
starea de fapt stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor reținute în sarcina inculpaților Darii Andrei și Percic Marin, respectiv în
această parte instanța de recurs nu se va expune.
Având în vedere esența încălcării invocate de către recurenți, Colegiul penal
menționează că, potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte,
care constituie componență de infracțiune, este în drept să ceară, în condițiile legii
procesual-penale, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate
de parte vătămată și să-i fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune. Exercitarea
24
acțiunii civile depinde de voința părții vătămate, care consideră că a suferit un
prejudiciu în urma infracțiunii comise de inculpat.
Art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul
penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost
cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației
profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală
sau în legătură cu săvârșirea acesteia.
În cazul în care partea vătămată a fost recunoscută ca parte civilă și a înaintat
acțiunea civilă, aceasta este soluționată de instanță în ordinea prevăzută de art. 225 Cod
de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal se raliază constatărilor din decizia instanței de apel
și susține că corect instanța, având la bază prevederile din art. 219 alin. (2) pct. 1), 4)
Cod de procedură penală, a menționat că persoanele fizice și juridice cărora le-a fost
cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune
civilă privitor la despăgubire prin restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii
bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de legea penală,
precum și repararea prejudiciului moral.
Totodată, este important de a specifica că soluția adoptată în partea prejudiciului
produs prin infracțiune este motivată, și în acest sens Colegiul penal mai menționează
că potrivit art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul ilicit cu vinovăție
este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și
prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.
În acțiunea civilă, părțile vătămate au menționat expres că în urma acțiunilor
infracționale săvârșite de către inculpați a avut de suportat și un prejudiciu de natură
morală, iar instanța de apel la estimarea cuantumului prejudiciului moral a ținut cont
de prejudiciile cauzate personalității afective, categoria în care intră suferințele psihice,
care s-au manifestat prin stare de stres și frustrare.
Astfel, Colegiul penal susține că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că,
prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei, solicitat de către partea vătămată Todorov
Nicolae este echitabilă și în corespundere cu legislația națională și europeană, însă
având în vedere că inculpatul Darii Andrei a achitat benevol o parte din suma
prejudiciului moral cauzat, a dispus încasarea din contul acestuia, suplimentar, suma
de 76 700 lei, iar din contul inculpatului Percic Marin a sumei de 30 000 lei, având în
vedere aceleași circumstanțe.
Totodată, Colegiul penal reține ca întemaiată și concluzia instanței de apel
referitor la dispunerea încasării din contul inculpatului Darii Andrei în beneficiul părții
vătămate Salajan Serghei suplimentar suma de 30 000 lei.
25
De asemenea, instanța de recurs ordinar remarcă că, aprecierea prejudiciului
moral se face de către instanța de judecată care ia în calcul criteriile specificate în
prevederile art. 1423 Cod civil și se ia obligatoriu în considerație principiul general al
echității.
Colegiul penal reamintește că, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi
pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în
considerație argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive și
vădit exagerate.
Reieșind din cele consemnate mai sus, se conchide că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurenți, hotărârea contestată
fiind bazată pe motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în latura civilă.
Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime
argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 8.1. al prezentei decizii și consideră
că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu
jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza
Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă art. 6 § 1 din CEDO
obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument.
Cu referire la eroarea de drept invocată în temeiul pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru
a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă cauza a fost judecată în
primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, se
menționează că nu poate fi reținută încălcarea dreptului la un proces echitabil al
inculpatului Darii Andrei prin faptul dispunerii judecării apelului avocatului părților
vătămate în lipsa sa deoarece procedura de citare legală în privința inculpatului a fost
efectuată de instanța de apel, însă citația a fost remisă cu mențiunea „plecat” (f.d. 119,
vol. III).
Ulterior, prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
01.07.2020 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului Darii Andrei (f.d. 145-146, vol.
III). Potrivit informației Inspectoratului de Poliție Telenești nr. xxxx din 30.09.2020,
inculpatul Darii Andrei nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, ultimul fiind
localizat pe teritoriul Italiei (f.d. 157, vol. III).
Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, potrivit art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod
de procedură penală, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când
inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță.
În acest context, instanța de recurs respinge argumentul inculpatului Darii
Andrei că instanța de apel a examinat cauza în lipsa ultimului fără a fi citat legal. Or,
26
instanța de apel a întreprins toate măsurile posibile în vederea asigurării prezenței
inculpatului, la materialele cauzei fiind prezente probe incontestabile în acest sens.
Mai mult, inculpatul Darii Andrei cunoscând despre existența dosarului penal,
avea obligația de a prezenta diligență și de a se interesa de soarta acestuia, de altfel,
circumstanțe care indică că inculpatul se ascunde intenționat de la prezentarea în
instanță.
Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru
admiterea recursurilor ordinare declarate și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea
acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Musteață
Sergiu în numele inculpatului Darii Andrei, de către inculpatul Darii Andrei, de către
avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului Percic Marin, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020, în cauza penală
privindu-i pe Darii Andrei Xxxxx și Percic Marin Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 22 decembrie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecătorii Guzun Ion
Catan Liliana
27