1ra-2010/21 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-2010/21 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2010/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cauș

Miroslav în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 06 iulie 2021, în cauza penală în privința lui

Adam Constantin XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 30.03.2021 până la 07.05.2021;

Instanța de apel de la 10.06.2021 până la 06.07.2021;

Instanța de recurs de la 30.09.2021 până la 24.11.2021.

a c o n s t a t a t :

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, și prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a

stabilit pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

deschis.

Termenul executării pedepsei aplicată inculpatului Adam Constantin s-a calculat

începând cu data pronunțării sentințe, cu includerea în acest termen a perioadei

reținerii și aflării în stare de arest de la 11.03.2021 până la 07.05.2021. Măsura

preventivă sub formă de arest preventiv aplicată inculpatului Adam Constantin s-a

menținut până la intrarea sentinței în vigoare.

S-a încasat din contul inculpatului Adam Constantin în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei.

Adam Constantin, la data de 21 septembrie 2019, aproximativ ora 12:30, conducând

automobilul de model ,,Opel Zafira” cu nr. de înmatriculare XXXXX, pe traseul R3,

deplasându-se din mun. Chișinău în direcția or. Cimișlia, fără a deține permis de

conducere, prin ce a încălcat prevederile pct. 10, subct. 2) lit. a) din Regulamentul

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care

1

obligă persoana care conduce un autovehicul să posede permis de conducere perfectat

pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte

autovehiculul condus, având pe bancheta din spate a automobilului în calitate de

pasageri, pe Lungu Victor, Lungu Mihail și Moraru Vlada, locuitori ai XXXXXX, la km

54+400 m, în apropierea intersecției spre s. Hîrtop, r. Cimișlia, a ieșit la depășirea unui

alt mijloc de transport ce se deplasa regulamentar, în aceeași direcție, preselectând

linia îngustă continuă 1.1.1 pe banda de circulație cu sens opus, prin ce a încălcat

prevederile pct. 54 sbct 1) din R.C.R. conform cărora, depășirea este interzisă în

intersecție cu circulația nedirijată și în imediata apropiere înainte de acestea, cu

excepția cazurilor în care depășirea se efectuează pe drumul cu prioritate în raport cu

drumul intersectat și ignorând prevederile pct. 45 subpct. 1 lit. a), b), c), d) din R.C.R.

care obligă conducătorul de vehicul să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră, nu a manifestat prudență sporită și nu

a redus viteza până la limita care i-ar fi asigurat securitatea circulației în situația

concretă, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului și a derapat de pe carosabil pe

acostamentul din partea stângă direcție de deplasare, tamponând pe Curcă Olga,

după care, automobilul a derapat în continuare, tamponându-se în parapetul de

protecție amplasat pe partea dreaptă a acostamentului, în direcția de deplasare. În

urma accidentului rutier cet. Curcă Olga, conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201914D0177 din 08 ianuarie 2020 i-au fost cauzate leziuni care sunt periculoase

pentru viață în momentul cauzării și conform acestui articol se califică ca vătămare

corporală gravă, iar cet. Lungu Victor, în conformitate cu raportul de expertiză

judiciară nr. 202014D0136 din 06.10.2020 i-au fost cauzate leziuni care se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

Acțiunile lui Adam Constantin au fost încadrate în prevederile art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal, după semnele calificative: încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

în numele inculpatului Adam Constantin prin care a solicitat casarea sentinței

nominalizate, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatului Adam Constantin, să-i fie

stabilită în baza prevederilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, o pedeapsă cu

închisoare cu suspendarea executării ei în baza prevederilor art. 90 Cod penal.

2

În motivarea apelului a menționat că instanța de judecată corect a încadrat

acțiunile lui Adam Constantin în baza prevederilor art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

corect a reținut că în acțiunile inculpatului sunt prevăzute circumstanțe atenuante și

anume: căința sinceră, de asemenea instanța de judecată corect a ajuns la concluzia

lipsei circumstanțelor agravante în acțiunile inculpatului, însă nu a atras o atenție

sporită prevederilor pct. 35. al hotărâtei Plenului Curții Supreme de Justiție privind

sentința judecătorească nr.5 din 19.06.2006 conform căruia la adoptarea sentințelor de

condamnare, instanța trebuie să respecte strict principiul individualizării la stabilirea

pedepsei, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, persoana vinovatului și circumstanțele atenuante și/sau agravante.

În opinia apelantului instanța de fond nu a ținut cont de faptul că ultimul a

recunoscut vinovăția în cele imputate, cauza fiind examinată în procedură

simplificată, mai mult partea vătămată Curcă Olga fiind audiată în instanța de

judecată a declarat că careva pretenții de ordin material și moral față de inculpat nu

are.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Cușnir Iurie în numele

inculpatului și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de fond

corect a stabilit starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura

penală, just a încadrat acțiunile inculpatului Adam Constantin ca constituind fapta

penală prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal - încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare

ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Analizând în cumul probele acumulate, precum și declarațiile inculpatului

Adam Constantin, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a constatat că

în acțiunile inculpatului Adam Constantin sunt prezente toate elementele

infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, argumente pe care

instanța de apel le-a acceptat și pentru a evita repetări inutile le-a însușit, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

3

Subsecvent, instanța de apel a indicat că apelantul în apelul depus a contestat

sentința doar în partea numirii pedepsei, considerând că instanța de fond nu a apreciat

la justa valoare circumstanțele atenuante ale cauzei și anume că la locul de trai

inculpatul se caracterizează pozitiv, au fost stabilite doar circumstanțe care atenuează

răspunderea inculpatului, nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

În opinia instanței de apel, argumentele apărării invocate în susținerea aplicării

unei pedepse mai blânde inculpatului pe marginea învinuirii aduse, poartă un

caracter declarativ și lipsit de suport factologic.

Instanța de apel a constatat că alegațiile avocatului Cușnir Iurie în numele

inculpatului Adam Constantin cu privire la faptul că acesta a dat dovadă de căință

sinceră, urmează a fi respinse, or, inculpatul din start sub diferite pretexte care nu-și

găsesc o justificare, a încercat să inducă în eroare organul de urmărire penală

identificându-se cu date de identitate ale altei persoane, iar ulterior s-a ascuns de

organul de urmărire penală deși cunoștea cu certitudine despre existența cauzei

penale inițiate pe numele său, fiind întreprinse acțiuni de căutare a acestuia, respectiv

și aceste circumstanțe arată atitudinea inculpatului față de fapta comisă și urmările

acesteia, motiv din care instanța de apel a conchis că în privința inculpatului nu este

rațional de aplicat prevederile art. 90 sau 901 Cod penal, solicitat de către avocat.

În același sens, instanța de apel a menționat ca fiind corectă concluzia instanței

de fond în sensul dat, unde se indică că „corectarea condamnatului, precum și prevenirea

de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, ținând cont și de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se califică ca fiind gravă și care reprezintă un grad sporit

de pericol pentru societate deoarece a cauzat vătămări părții vătămate, de metoda săvârșirii

infracțiunii, anterior inculpatul a fost judecat, în privința inculpatului au fost întocmite

procese contravenționale din domeniul circulației rutiere și anume pentru conducerea

mijlocului de transport fără permis și comiterea accidentului rutier, ținând cont și de persoana

inculpatului care nu este încadrat în câmpul muncii, nu are persoane la întreține, nu are grad

de dizabilitate, instanța de judecată consideră, că inculpatul nu a tras concluzii de a se corecta

și din nou a urcat la volanul mașinii deși nu deține permis și deja a comis o faptă soldată cu

urmări grave fapt care reiese din raportul de expertiză al părții vătămate Curcă O. la fel a

cauzat vătămări și părții vătămate minore Lungu V. astfel instanța consideră că în privința

inculpatului urmează a fi aplicată o pedeapsa sub formă de închisoare în limitele prevederilor

legale reiterate supra”.

Argumentele părții apărării precum că prima instanță nu a atras o atenție sporită

prevederilor pct. 35. al hotărâtei plenului Curții Supreme de Justiție privind sentința

judecătorească nr.5 din 19.06.2006 conform căruia la adoptarea sentințelor de

condamnare, instanța trebuie să respecte strict principiul individualizării la stabilirea

4

pedepsei, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabi1 al infracțiunii

săvârșite, persoana vinovatului și circumstanțele atenuante și/sau agravante, se

resping de către instanța de apel din motiv că potrivit sentinței pronunțate la data de

07 mai 2021 de către judecătoria Cimișlia sediul central, se constată că la emiterea

acesteia, instanța de fond pentru a aplica pedeapsă inculpatului care a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, a ținut

cont de prevederile art. art. art. 61, 75, 76, 77 Cod penal.

Subsecvent, circumstanțele expuse mai sus, indică asupra temeiniciei învinuirii

aduse inculpatului și instanța de fond a pronunțat o sentință de condamnare stabilind

o pedeapsă echitabilă. Or, conform revendicării eliberate pe numele inculpatului

Adam Constantin se reține că acesta nu este pentru prima dată în conflict cu legea

(f.d.98), de asemenea, potrivit cazierului contravențional eliberat de către IP Cimișlia

la data de 24.09.2019, pentru perioada 01.01.2018-24.09.2019, ultimul anterior a fost

tras la răspundere contravențională inclusiv pentru comiterea unui accident rutier și

pentru conducerea mijlocului de transport fără permis (f. 97).

Prin urmare, solicitarea părții apărării referitor la aplicarea inculpatului unei

pedepse cu închisoare pe un termen de probă, instanța de apel a respins-o ca

nefondată, deoarece se bazează doar pe declarațiile inculpatului care a invocat că

recunoaște vina pe deplin, se căiește de cele comise și că nu va mai încălca legea, faptul

dat nefiind susținut de careva probe pertinente și concludente, iar la caz, scopul legii

penal de restabilire a echității sociale nu poate fi atins prin aplicarea lui Adam

Constantin unei pedepse non-privative de libertate.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că la stabilirea și individualizarea

pedepsei aplicate lui Adam Constantin, instanța de fond a ținut cont de faptul că

infracțiunea comisă de acesta face parte din categoria celor grave (art. 16 alin. (4) Cod

penal), de personalitatea vinovatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, condițiile de viață ale acestui, etc, iar alegațiile părții apărării

precum că corectarea și resocializarea inculpatului este posibilă fără izolarea de

societate, astfel în privința inculpatului este rațional de a stabili o perioadă de

probațiune, aplicând astfel prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel le va

respinge ca fiind vădit incorecte.

În asemenea circumstanței, instanța de apel a conchis că aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip deschis, este echitabilă,

asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și

va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce

asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale,

5

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Cauș Miroslav în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală solicită casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei

penale, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei penale în temeiul art. 90

Cod penal.

În susținerea celor solicitate, avocatul indică argumente simulare celor invocate

în cererea de apel, și anume, faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele imputate,

se căiește sincer, fapta fiind examinată în procedură simplificată, partea vătămată nu

are pretenții față de acesta nici de ordin moral nici de cel material, iar la locul de trai

este caracterizat pozitiv.

În concluzie, apărătorul susține că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră,

nefiind în corespundere cu prevederile art. 61 Cod penal, iar faptul că anterior

inculpatul a fost condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, nu justifică necesitatea

aplicării unei pedepse privative de liberate.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpatul Adam Constantin și din aceste considerente, instanța de

recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul

cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond,

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

6

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanțele ierarhic inferioare au dat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor

grave, de motivul inculpatului, de persoana acestuia care nu a comis pentru prima

dată o infracțiune, iar potrivit cazierului contravențional eliberat de către IP Cimișlia

la data de 24.09.2019, pentru perioada 01.01.2018-24.09.2019, ultimul anterior a fost

tras la răspundere contravențională inclusiv pentru comiterea unui accident rutier și

pentru conducerea mijlocului de transport fără permis (a se vedea f.d. 97, vol. I), a

recunoscut vina și se căiește sincer, corect au conchis că corijarea acestuia poate avea

loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea

de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

7

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea avocatului privind aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate, care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar că

partea vătămate nu are pretenții nici de ordin material nici moral, inculpatul a

recunoscut vina cauza fiind examinată în procedură simplificată și caracteristica de la

domiciliul acestuia care este una pozitive, este neîntemeiată, or, doar faptul că

apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Adam Constantin

a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia,

or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este

proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face

referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea

8

și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cauș Miroslav în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 06 iulie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Adam Constantin XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte: Nadejda Toma

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9