1ra-1686/21 — art. 13, 287 alin. 10 C. Contrav

1ra-1686/21 — art. 13, 287 alin. 10 C. Contrav (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1686/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Modval Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2021 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 30 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Aktemur Muhammet, născut la xxxxx, posesor al

permisului de ședere provizorie pentru cetățeni

străini nr. xxxxx, domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.08.2018 – 30.06.2020;

Instanța de apel: 12.11.2020 – 25.05.2021;

Instanța de recurs: 23.07.2021 – 17.11.2021.

A C O N S T A T A T:

dispus încetarea procesului penal pornit în privința lui Aktemur Muhammet în baza

art. art. 27, 248 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută de art. art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional.

A fost încetat procesul contravențional în privința lui Aktemur Muhammet de

comiterea contravenției prevăzute de art. art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional,

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

Corpurile delicte:

- un disc DVD-R pe care sunt înscrise 5 fișiere cu denumirile 2018.06.27-l.avi;

2018.06.27-2.avi; 2018.06.27-3.avi; 2018.06.27-4.avi; 2018.06.27-5.avi, ce conține

imaginile video din zona de control vamal a postului vamal „PVFI Aeroport

1

Internațional Chișinău” din 27.06.2018- s-a dispus a fi păstrate la dosarul penal pe

toată perioada de păstrare a dosarului.

- mijloacele bănești în sumă de 18000 (optsprezece mi) Euro, ridicate în baza

actului de control fizic vamal nr. 62/19 din 27.06.2018, recunoscute ca corp delict

prin ordonanța din 24.07.2018 și transmise spre păstrare Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală, mun. Chișinău prin ordonanța din

24.07.2018, în conformitate cu art. 106 Cod penal - la intrarea sentinței în vigoare

s-a dispus a fi trecute forțat și gratuit în folosul statului.

A fost respinsă ca neîntemeiată cerința procurorului privind încasarea din

contul lui Aktemur Muhammet în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru

instrumentarea cauzei penale.

Aktemur Muhammet, la 27.06.2018, aproximativ la 20:15, pasager al rutei „Chișinău

- Istanbul (IST), deplasându-se din Republica Moldova spre Republica Turcia, fiind

înregistrat în calitate de pasager, aflându-se în zona de control vamal ,,Aeroportul

Internațional Chișinău” (PVFI, aerian), sector ,,ieșire din țară”, situat în Aeroportul

Internațional Chișinău de pe xxxxx, a ales coridorul verde și fără a declara controlului

vamal a încercat să scoată de pe teritoriul Republicii Moldova suma de 18 000

(optsprezece) mii euro echivalentul a 355 141, 8, lei, care au fost tăinuiți în bagajul de

mână și asupra sa, împreună cu suma de 10 000 euro, fără a fi declarați controlului

vamal, dar din cauze independente de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze până

la capăt intențiile din motiv că mijloacele bănești menționate au fost depistate și

ridicate de către colaboratorii serviciului vamal.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Aktemur Muhammet a comis

contravenția prevăzută de art. art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, după

semnele calificative – tentativă de încălcare a regulilor vamale, adică trecerea

mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova, prin

nedeclarare dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o altă

infracțiune.

inculpatului Aktemur Muhammet, care a solicitat casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă

restituirea în proprietatea lui Aktemur Auhammet a mijloacelor bănești în sumă de

18 000 mii euro, ridicate în baza actului de control fizic vamal nr. 62/19 din

27.06.2018, recunoscute ca corp delict prin ordonanța din 24.07.2018 și transmise

spre păstrare Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Administrare Fiscala, mun. Chișinau,

prin ordonanța din 24.07.2018.

În motivarea apelului s-a invocat că, aprecierile și constatările primei instanțe

sunt nefondate, fiind dată o apreciere eronată circumstanțelor faptice și interpretând

eronat prevederile legale.

2

Potrivit Legii nr. 1569 din 20.12.2002, cu privire la modul de introducere și

scoatere a bunurilor de pe teritoriul R. Moldova, prevede obligativitatea declarării

sumei mai mari de 10 000 euro de persoana, iar art. 6 al Legii în cauză, stabilește ca:

„persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul R. Moldova a bunurilor

indeferent de valoarea lor, fără achitarea dreptului de import, cu condiția declarării lor.

Mai invocă apelantul, că nu a existat nici o premisă că inculpatul

Muhammet Aktemur să nu declarat mijloacele financiare pe care le deținea asupra sa,

în condițiile în care nu avea obligațiunea de achitare a dreptului de import, iar

proveniența banilor fiind confirmate prin acte justificative (extrase bancare) pe care

le-a deținut asupra sa și care au fost prezentate colaboratorilor vamali în momentul

efectuării controlului vamal, actele date fiind anexate și la materialele cauzei penale

(f/d.44-50).

Nedeclararea mijloacelor bănești de către inculpat au fost o simplă omisiune,

întrucât acesta fiind de origine turcă și nu a cunoscut legislația R. Moldova.

Un alt motiv în susținerea apelului este că dispoziția primei instanțe privind

confiscarea mijloacelor bănești, în sumă de 18 000 euro, în contul statului, este una

care contravine principiilor democratice și normelor de drept.

Astfel, potrivit art. 439/7 Cod contravențional, (1) Confiscarea specială constă

în trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2).

În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate,

se confiscă contravaloarea acestora. (2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile: a)

utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei contravenții; b) rezultate din săvîrșirea

contravenției, precum și orice venituri generate de aceste bunuri; c) date pentru a

determina săvârșirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe contravenient; d)

deținute contrar regimului stabilit de legislație și depistate pe parcursul desfășurării

procesului contravențional; e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din

bunurile rezultate din contravenții sau din veniturile generate de aceste bunuri. (3)

Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului

constatator.

Potrivit art. 46 alin. (3) din Constituție, averea dobândită ilicit nu poate fi

confiscată. Caracterul ilicit al dobândirii se prezumă.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (4) din Constituție, bunurile destinate, folosite

sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

Instanța, la aplicarea concomitentă a pedepsei penale și a confiscării obiectelor

contrabandei, transmiterii bunurilor, forțat și gratuit, a obiectelor, uneltelor

menționate ale contrabandei în proprietatea statului, va ține cont de necesitatea unor

penalități proporționale. La trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea

statului, instanța de judecată urmează să verifice această situație, prin prisma

principiilor elaborate de jurisprudența Curții Europene: 1) dacă o așa imixtiune în

dreptul la proprietate este prevăzută de lege; 2) dacă urmărește un scop legitim; 3)

3

este necesară într-o societate democratică și 4) dacă este proporțională cu

circumstanțele cauzei, cerințele generale ale societății, coroborate cu cerințele de a

proteja drepturile de proprietate.

Altfel spus, de fiecare dată la aplicarea confiscării obiectelor contrabandei în

proprietatea statului, se va ține cont de necesitatea unor penalități proporționale,

această situație fiind verificată prin prisma „triplului test”, constant emanat din

jurisprudența CtEDO, care presupune trei condiții asumate corelativ pentru a justifica

și argumenta o restricție adusă: a) limitarea este prevăzută de lege; b) protejează un

interes legitim; c) să fie necesară într-o societate democratică.

Este relevant ca, în acest caz, de către partea acuzării nu a fost contestată

proveniența legală a sumei de bani, iar instanța nu a stabilit ca banii nedeclarați ar

proveni din mijloace ilegale sau au fost destinați pentru scopuri ilegale. Ori, la

materialele cauzei au fost anexate extrasele bancare care confirmă proveniența

banilor, banii fiind destinați pentru dezvoltarea unei afaceri (deschiderea unei

cafenele) pe teritoriul R. Moldova.

respins ca nefondat apelul și menținută fără modificări sentința.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat, că prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui

Aktemur Muhammet în baza art. art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional, după

indicii calificativi – tentativa de încălcare a regulilor vamale, adică trecerea mărfurilor,

obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova, prin nedeclarare

dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o altă infracțiune.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat dovedită în

afara dubiilor rezonabile vina lui Aktemur Muhammet și pe deplin prin următoarele

probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile martorilor Cangea Ludmila, Cocier Sergiu, Nistor Eugeniu,

Ganziuc Tatiana.

De asemenea, vinovăția lui Aktemur Muhammet în comiterea contravenției se

mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul penal:

- procesul-verbal de examinare a mijloacelor bănești din 24.07.2018, prin care

au fost examinate mijloacele bănești depistate la învinuit, și s-a stabilit că pe lângă

suma permisă de lege, 10 000 euro, ultimul mai avea asupra sa și suma de 18 000

(optsprezece) mii euro echivalentul a 355 141, 8, lei.. (f.d.65);

- procesul-verbal de examinare a actelor prezentate de Aktemur Muhammet

din 18.07.2018, prin care au fost examinate actele prezentate de către învinuit și s-a

4

stabilit că proveniența anumitor mijloace financiare cât și faptul că ultimul are la

întreținere un copil minor. (f.d.53);

- procesul-verbal de examinare din 02.07.2018 a imaginilor video din „PVFI

Aeroport Internațional Chișinău” din 27.06.2018, prin care s-a stabilit că învinuitul

alege coridorul verde și trece fără a declara organului vamal mijloacele financiare pe

care le deține.(f.d.36);

- procesul-verbal din 17.07.2018 de examinare a actului de control fizic vamal

nr. 62/19 din 27.06.2018 și procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor

aflate sub control vamal nr. 62/18 din 27.08.2018, prin care au fost examinate

documentele întocmite de către colaboratorii serviciului Vamal, la depistarea

mijloacelor financiare la învinuitul Aktemur Muhammet (f.d.62);

- traversarea frontierei de stat a cet. Aktemur Muhammet, pentru perioada

01.05.2013-29.06.2018, prin care s-a stabilit ziua exactă, când învinuitul a sosit pe

teritoriul Republicii Moldova (f.d.59);

- actul de control fizic vamal nr. 62/19 din 27.06.2018, întocmit de către

persoanele responsabile din cadrul Serviciului Vamal prin care s-a constatat că la

27.06.2018 orele 20:15, în cadrul efectuării asupra cet. Aktemur Muhammet a

controlului vamal, a fost depistată valută în numerar în sumă de 28 000 Euro, tăinuite

de controlul vamal (f.d.6);

- procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal

nr. 62/18 din 27.08.2018, prin care au fost ridicate mijloacele financiare depistate la

învinuit (f.d.10);

- raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-3037 din 17.07.2018, prin care s-a

verificat autenticitatea mijloacelor financiare ridicate de la învinuit și s-a stabilit că,

„cinci sute două bancnote cu nominalul 50 (cincizeci) EURO anul de emisie 2002,

2017 și douăzeci și nouă bancnote cu nominalul 100 (una sută) Euro anul de emisie

2002 cu seria și numărul jos enumerate sunt confecționate din hârtie specială cu fibre

din poliester încorporate în masa suportului, confecționate cu folosirea formelor de

tipar de tip metalografic (cifra cupurii, elementele de design major (fereastra) de pe

fața bancnotelor), plan- ofset (recuzitele) și înalt (seriile și numerele bancnotelor), la

întreprinderea specializată în confecționarea banilor și a hârtiilor de valoare”.

(f.d.74);

- corpul delict: un DVD-R pe care sunt înscrise 5 fișiere cu denumirile

2018.06.27- 1.avi; 2018.06.27-2.avi; 2018.06.27-3.avi; 2018.06.27-4.avi; 2018.06.27-

5.avi, ce conține imaginile video din zona de control vamal a postului vamal „PVFI

Aeroport Internațional Chișinău” din 27.06.2018. (f.d.33, 35);

- corpul delict: mijloace financiare în sumă de 18 000 (optsprezece mii) euro,

ridicate de la cet. Aktemur Muhamet la data de 27.06.2018 cu numărul de serie

indicate în ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict din 24.07.2018. (93).

5

Examinând probatoriul administrat la dosar instanța de apel a considerat

dovedită indubitabil vina lui Aktemur Muhammet în comiterea contravenției

prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod Contravențional. Or, s-a constatat cu

certitudine că fiind înregistrat în calitate de pasager Aktemur Muhammet , aflându-se

în zona de control vamal a Aeroportului Internațional Chișinău fără a declara

controlului vamal a încercat să scoată de pe teritoriul Republicii Moldova suma de

18.000 (optsprezece) mii euro, care au fost tăinuiți în bagajul de mâna și asupra sa.

Cu referire la prevederile art. 162 Cod de procedură penală și art. 106 Cod

penal, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul apărătorului în

partea ce ține de confiscarea de la inculpat a sumei de 18 000 euro. Or, din prevederile

legale enunțate rezultă două condiții obligatorii pentru ca averea să poată fi

confiscabilă: a) ca ea să fie în proprietatea condamnatului; b) ca ea să intre sub

incidența uneia sau mai multor situații prevăzute în alineatul precedent.

Asfel, instanța de apel a reținut ca fiind legale și întemeiate constatările primei

instanțe în partea necesității confiscării în folosul statului a banilor utilizați pentru

săvârșirea infracțiunii de scoatere de pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor

bănești.

Întru confirmarea corectitudinii concluziilor primei instanțe, instanța de apel a

reiterat că potrivit prevederilor art. 46 alin. (4) din Constituția Republicii Moldova,

coroborate cu prevederile art. 106 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, bunurile destinate,

folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în

condițiile legii. Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, mărfurile și obiectele care

constituie obiectul traficului de influență, recunoscute drept instrumente ale

infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi confiscate în beneficiul statului conform

art. 46 alin. (4) din Constituția RM, art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de procedură

penală. Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis traficul de influență.

Totodată, confiscarea specială a obiectelor traficului de influență nu poate fi

considerat că va duce la încălcarea dreptului de proprietate al inculpatului garantat

de art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 al Convenției Europene, deoarece această imixtiune în dreptul la

proprietate este prevăzută de lege (art. 46 alin. (4) din Constituția RM, art. 106 Cod

penal și art.162 Cod de procedură penală), acestă ingerință urmărește un scop legitim

și este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale societății,

urmărește un scop legitim, cel de a asigura un just echilibru între protecția dreptului

de proprietate și interesul public.

Instanța de apel a notat, că prima instanță în mod întemeiat a dispus confiscarea

sumei de 18 000 (optsprezece) mii euro utilizate pentru comiterea contravenției prin

nedeclararea trecerii mărfurilor, obiectelor sau a altor valori peste frontiera vamală

a Republicii Moldova prevăzută de art. art. 13, 278 alin. (10) Cod Contravențional.

6

Prin prisma art. 46 din Constituție, art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de

procedură penală, această imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzută de lege,

astfel încât se impune soluția de confiscare a obiectelor utilizate pentru comiterea

infracțiunii recunoscute în calitate de corpuri delicte, la caz confiscarea specială

urmărind un scop legitim și fiind proporțională cu circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a respins argumentele apărătorului expuse în cererea de apel,

precum că nedeclararea mijloacelor bănești de către Aktemur Muhammet ar fi fost o

simplă omisiune, ultimul fiind de origine turcă și nu cunoștea despre legislația

Republicii Moldova, or faptul că orice cetățean străin care traversează frontiera unui

stat străin este obligat să cunoască despre regulile de trecere a frontierei, ori

necunoașterea legii nu exonerează de răspunderea penală sau contravențională.

Astfel, speței îi este aplicabilă regula prevăzută de art. 106 alin. (1) Cod penal

potrivit căreia dacă bunurile care urmează a fi confiscate, nu pot fi găsite, se confiscă

contravaloarea lor.

Având în susținere prevederile art. 391, art. 332 alin. (2) Cod de procedură

penală și art. 431 alin. (4) Cod contravențional, instanța de apel a considerat că prima

instanță corect și întemeiat a dispus confiscarea în folosul statului obiectul material

al contravenției, anume – mijloacele bănești în sumă de 18 000 (optsprezece) mii

euro transmise spre păstrare Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală mun.Chișinău. Or, în contextul dat, este oportună aplicarea

prevederilor art. 4397 alin. (1), (2) lit. a), b) Cod contravențional.

Așadar, în cadrul cercetării judecătorești, s-a confirmat cu certitudine că

Aktemur Muhamed eludându-se de controlul vamal a încercat să tăinuiască suma de

18 mii de euro, fiind împărțită prin buzunare, fără a fi declarați, dar din cauze

independente de voința acestuia nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile din

motiv că mijloacele bănești au fost depistate și ridicate de către colaboratorii

serviciului vamal.

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a

sentinței și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care a dispune restituirea în proprietatea lui

Aktemur Muhammet a mijloacelor bănești în suma de 18 000 (optsprezece mii) euro,

ridicate în baza actului de control fizic vamal nr.62/19 din 27.06.2018, recunoscute

ca corp delict prin ordonanța din 24.07.2018 și transmise spre păstrare Serviciului

Fiscal de Stat, Direcția Administrare Fiscală, mun. Chișinău, prin ordonanța din

24.07.2018.

În argumentarea recursului menționează, că aprecierile și constatările

instanțelor inferioare referitor la aplicarea confiscării speciale sunt nefondate,

contravin prevederilor legislației naționale și mai cu seama practicii CtEDO.

Conform prevederilor art. 17 al Declarației Universale a Drepturilor Omului,

7

art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al CEDO, art. 46 al Constituției Republicii Moldova,

orice persoană are dreptul la proprietate, nimeni nu va fi lipsit, în mod arbitrar, de

proprietatea sa. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor

sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate

publică și în condițiile legii. Averea dobândită licit nu poate fi confiscată, iar bunurile

destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate, numai

prin prisma prevederilor legii.

Consideră că instanțele inferioare s-au prezumat numai la citarea textelor de

lege care prevăd confiscarea specială, fără a combate motivele invocate de partea

apărării, fără a motiva necesitatea aplicării confiscării, a justului echilibru dintre fapta

comisă și valoarea sumei confiscate, fără a face o analiză profundă asupra rolului

acestor bunuri la săvârșirea faptelor incriminate etc.

Menționează, că instanțele inferioare nu au încercat să stabilească existența

motivului de a comite infracțiunea/contravenția incriminată lui Aktemur Muhammet.

Potrivit Legii nr. 1569 din 20.12.2002, cu privire la modul de introducere și

scoatere a bunurilor de pe teritoriul R. Moldova, prevede obligativitatea declarării

sumei mai mari de 10 000 euro de persoana, iar art. 6 al Legii în cauză, stabilește că:

„persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul R. Moldova a bunurilor

indiferent de valoarea lor, fără achitarea dreptului de import cu condiția declarării

lor”. Consideră că în speță nu a existat nici o premisă ca inculpatul

Muhammet Aktemur să nu declare mijloacele financiare pe care le deținea asupra sa,

în condițiile în care nu avea obligațiunea de achitare a dreptului de import, iar

proveniența banilor era confirmată prin acte justificative (extrase bancare) pe care le

deținea asupra sa, și care au fost prezentate colaboratorilor vamali în momentul

efectuării controlului vamal, actele date fiind anexate și la materialele cauzei penale

(f/d 44-50). Nedeclararea mijloacelor bănești de către inculpat a fost o simplă

omisiune, întrucât acesta este de origine turcă și nu cunoaște legislația R. Moldova, cu

toate ca acest fapt nu-l exonerează de răspundere pentru fapta comisă.

Este de opinia, că dispoziția instanțelor inferioare privind confiscarea

mijloacelor bănești în sumă de 18 000 euro, în contul statului, este una care

contravine principiilor democratice a normelor de drept și mai cu seamă a

prevederilor și practicii CtEDO.

Cu referire la jurisprudența CtEDO, reiterează că simpla faptă de încălcare a

legislației nu este destulă pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este necesar de

stabilit, dacă măsura de confiscare corespunde gravității situației create (cauza

Ismaylov vs Federația Rusă din 06.11.2008). Confiscarea nu este o metodă de

recompensare a prejudiciului statului, dar ca o măsură de siguranță și de pedepsire a

inculpatului, pentru comiterea infracțiunii incriminate, la care instanțele trebuie să

țină seama ca aceasta să nu fie vădit disproporțională față de natura și gravitatea

faptei, raportat cu bunul supus confiscării.

8

În cauza Ismayilov vs Federația Rusă, Curtea a notat că, pentru a fi considerată

proporțională, ingerința trebuie să corespundă gravității încălcării, ceea ce nu au luat

în considerare autoritățile, atunci când au dispus confiscarea mijloacelor bănești ale

reclamantului (bani obținuți, în rezultatul vânzării legale a locuinței mamei sale),

pentru simpla nerespectare a regulilor de declarare vamală. Tot în speță, CtEDO

notează că, înainte de acest incident, reclamantul nu avea cazier judiciar, nu a fost

bănuit și nici acuzat de nici o infracțiune. Nimic nu a sugerat că, prin impunerea unei

confiscări a banilor reclamantului, autoritățile au încercat să prevină alte fapte ilegale,

cum ar fi spălarea banilor, traficul de droguri, finanțarea terorismului sau evaziunea

fiscală, or, banii pe care îi deținea și i-a introdus pe teritoriul Federației Ruse, au fost

primiți în mod legal și puteau fi importați legal, cu simpla condiție ca aceștia să fie

declarați la vamă.

Recurentul consideră că în speță are relevanță și hotărârea CtEDO în cazul

Gabric vs Croația, potrivit căreia, reclamantul a fost depistat la vama croată, având

asupra sa ascunse 61 de cartușe de țigări și 9,5 kilograme de cafea, în urma controlului

corporal, asupra sa, fiind găsită și suma de 30500 de mărci. Reclamantul a fost

condamnat pentru contrabandă și, ulterior, în cadrul unei proceduri administrative,

deschise ca urmare a condamnării anterioare, s-a dispus confiscarea sumei de 20000

de mărci. Confiscarea a fost dispusă, drept consecință a refuzului reclamantului de a

declara suma de bani în vamă, în condițiile în care acesta fusese deja sancționat

pentru refuz, prin aplicarea unei amenzi administrative. Reclamantul a explicat suma

avută asupra sa, prin intermediul unor 9 înscrisuri, care probau faptul că acestuia i se

acordase un împrumut, pentru a cumpăra un apartament în Germania. Nu a fost

contestată proveniența legală a sumei de bani. În modul acesta, s-a reținut încălcarea

art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, hotărând, cu titlu de principiu că, pentru a fi

proporționale, ingerințele trebuie să corespundă cu gravitatea încălcării și cu

sancțiunea destinată să pedepsească gravitatea infracțiunii - în cazul reclamantului,

nerespectarea obligației de declarare. Prin urmare, de vreme ce statul nu a suferit

nicio pierdere, ca urmare a nedeclarării banilor de către reclamant, măsura

confiscării nu a fost concepută, ca o despăgubire pecuniară pentru prejudiciul adus,

ci a avut un scop inhibitor și punitiv. Astfel, măsura confiscării i-a impus

reclamantului o sarcină individuală și excesivă și a fost disproporționată în raport cu

infracțiunea comisă, (hotărârea CEDO din 05.02.2009).

Din considerentele arătate, se opinează pentru interpretarea și aplicarea

confiscării speciale, exclusiv prin prisma aprecierii de la caz la caz a „Justului

echilibru” între gravitatea faptei săvârșite, personalitatea făptuitorului, sancțiunea ce

urmează a fi aplicată și ingerința asupra proprietății persoanei culpabile, având în

vedere faptul că, indiferent dacă este o pedeapsă sau o reglementare a folosinței

bunurilor, în toate cazurile, instanța, la aplicarea concomitentă a pedepsei penale și a

confiscării obiectelor contrabandei, transmiterii bunurilor, forțat și gratuit, a

9

obiectelor, uneltelor menționate ale contrabandei în proprietatea statului, va ține

cont de necesitatea unor penalități proporționale.

La trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea statului, instanța de

judecată urmează să verifice această situație, prin prisma principiilor elaborate de

jurisprudența Curții Europene: 1) dacă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este

prevăzută de lege; 2) dacă urmărește un scop legitim; 3) este necesară într-o societate

democratică și 4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale

ale societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

Altfel spus, de fiecare dată la aplicarea confiscării obiectelor contrabandei în

proprietatea statului, se va ține cont de necesitatea unor penalități proporționale,

această situație fiind verificată prin prisma „triplului test”, constant emanat din

jurisprudența CtEDO, care presupune trei condiții asumate corelativ pentru a justifica

și argumenta o restricție adusă: a) limitarea este prevăzută de lege; b) protejează un

interes legitim; c) să fie necesară într-o societate democratică.

Cu referire la speța dedusă judecății apărarea consideră că instanța de judecată

greșit a dispus confiscarea sumei nedeclarate de 18 000 euro. Ori, acest fapt este unul

inadmisibil, contravine prevederilor Constituției R. Moldova, a Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în condițiile în

care sancțiunea prevăzută pentru comiterea contravenției imputate este de la 60 la

90 de unități convenționale, ceea ce constituie o amenda între 3000 și 4500 lei, iar

suma confiscată este de 18000 euro, fiind una disproporționat de mare.

Notează, că partea acuzării nu a contestat proveniența legală a sumei de bani,

iar instanța nu a stabilit că banii nedeclarați ar proveni din mijloace ilegale sau sunt

destinați pentru scopuri ilegale. Ori, la materialele cauzei sunt anexate extrasele

bancare care confirmă proveniența banilor, banii fiind destinați pentru dezvoltarea

unei afaceri (deschiderea unei cafenele) pe teritoriul R. Moldova.

Relevă că gravitatea încălcării imputate - nerespectarea obligației de declarare

cu sancțiunea destinată să pedepsească gravitatea infracțiunii, de vreme ce statul nu

a suferit nicio pierdere, ca urmare a nedeclarării banilor de către reclamant. Măsura

confiscării nu este concepută ca o despăgubire pecuniară pentru prejudiciul adus, ci

are un scop inhibitor și punitiv. În cazul dat, măsura confiscării impune

contravenientului o sarcină individuală și excesivă și este disproporționată în raport

cu infracțiunea comisă, ceea ce în consecință duce la încălcarea art. 1 din Protocolul 1

al Convenției CEDO.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

10

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea invocă în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile, când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Deși apărarea invocă în recurs mai multe temeiuri de casare din cele conținute

la alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că

argumentele avocatului sunt identice celor care au format obiect de discuție la etapa

judecării cauzei în ordine de apel și se referă doar la dezacordul cu soluția instanțelor

de fond emisă pe marginea confiscării speciale a mijloacelor bănești în sumă de

18 000 euro, sumă care nu a fost declarată de inculpatul Aktemur Muhammet la

trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova.

Totodată, verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele

invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că apărarea a primit răspuns la

argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția

pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și formulate de apărare în cererea

de recurs, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmare

la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

11

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal reține că atât instanța de apel, cât și prima instanță în mod

întemeiat au dispus confiscarea sumei de 18 000 (optsprezece) mii euro utilizate

pentru comiterea contravenției prin nedeclararea trecerii mărfurilor, obiectelor sau

a altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova prevăzută de art. art. 13,

278 alin. (10) Cod Contravențional. Or, în conformitate cu prevederile art. 46 din

Constituție, art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de procedură penală, această imixtiune

în dreptul la proprietate este prevăzută de lege, astfel încât se impune soluția de

confiscare a obiectelor utilizate pentru comiterea infracțiunii recunoscute în calitate

de corpuri delicte, la caz confiscarea specială urmărind un scop legitim și fiind

proporțională cu circumstanțele cauzei.

De asemenea, instanța de apel întemeiat a respins argumentele apărătorului

expuse în cererea de apel, precum că nedeclararea mijloacelor bănești de către

Aktemur Muhammet ar fi fost o simplă omisiune, ultimul fiind de origine turcă și nu

cunoștea despre legislația Republicii Moldova, deoarece orice cetățean străin care

traversează frontiera unui stat străin este obligat să cunoască despre regulile de

trecere a frontierei, ori necunoașterea legii nu exonerează de răspunderea penală sau

contravențională.

În concluzie instanța de recurs reține că soluția instanței de apel este pe deplin

conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare

constante.

De asemenea, Colegiul penal consideră că în speță nu sunt aplicabile hotărârile

Curții Europene pentru Drepturile Omului în cauzele Ismayilov vs Federația Rusă și

Gabric vs Croația, la care face referire partea apărării, or spețele exemplificate nu sunt

identice circumstanțelor cauzei penale în privința lui Aktemur Muhammet, pentru a

fi considerat că măsura confiscării speciale a mijloacele bănești în sumă de 18000

(optsprezece mii) Euro, ridicate în baza actului de control fizic vamal nr. 62/19 din

27.06.2018, recunoscute ca corp delict prin ordonanța din 24.07.2018 și transmise

spre păstrare Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală,

mun. Chișinău prin ordonanța din 24.07.2018, ar fi una disproporționată și excesivă

în raport cu faptele inculpatului.

12

Aici urmează a se accentua că deși apărarea susține că la materialele cauzei sunt

anexate extrasele bancare care confirmă proveniența banilor, banii fiind destinați

pentru dezvoltarea unei afaceri (deschiderea unei cafenele) pe teritoriul R. Moldova,

totuși sumele respective au fost depistate de către organele de control pe sectorul

,,ieșire din țară”, inculpatul încercând de fapt să scoată aceste mijloace bănești de pe

teritoriul RM.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Modval Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 mai 2021, în cauza penală în privința lui Aktemur Muhammet, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Cobzac Elena

13