1ra-1117/21 — art. 287 alin. 10 Cod contraventional

1ra-1117/21 — art. 287 alin. 10 Cod contraventional (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1117/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Bot Alexandru în numele inculpaților Prepelița Marcel și Chele Alexei, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

09 decembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Drochia (sediul Rîșcani) din 08 februarie

2019, în cauza penală în privința lui

Prepelița Marcel xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

și

Chele Alexei xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.11.2017-08.02.2019;

Instanța de apel: 05.03.2019-09.12.2020;

Instanța de recurs: 15.03.2021-20.10.2021.

A C O N S T A T A T:

încetat procesul penal în privința lui Chele Alexei, învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de

procedură penală, din motiv că fapta acestuia constituie o contravenție prevăzute de

art. 287 alin. (10) Cod contravențional. S-a încetat procesul contravențional în

privința lui Chele Alexei de comiterea contravenției prevăzute de art. 287 alin. (10)

Cod contravențional, din motivul intervenirii termenului general de prescripție a

răspunderii contravenționale.

Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal în privința lui

Prepelița Marcel învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 248

alin. (5) lit. b), d) Cod penal, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, din

motiv că fapta acestuia constituie o contravenție prevăzută de art. 287 alin. (10) Cod

contravențional. S-a încetat procesul contravențional în privința lui Prepelița Marcel

de comiterea contravenției prevăzute de art. 287 alin. (10) Cod contravențional, din

1

motivul intervenirii termenului general de prescripție a răspunderii

contravenționale.

În conformitate cu art. 106 Cod penal, s-a dispus încasarea în mod solidar de la

Chele Alexei și Prepelița Marcel în beneficiul statului suma de 201716.00 (două sute

una mii șapte sute șaisprezece) lei, contravaloarea a 14348 pachete de țigarete de

diferite mărci, cu timbre de accize a Republicii Moldova.

S-a respins ca fiind neîntemeiată cerința procurorului privind încasarea în mod

solidar de la Chele Alexei și Prepelița Marcel în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1371,91 lei.

Chele Alexei, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Prepelița Marcel, având

scopul de a trece peste frontiera vamală a Republicii Moldova a bunurilor în proporții

deosebit de mari, la 04.08.2015 aflându-se în Republica Moldova, fiind șofer pe

mijlocul de transport de model „Scania K380 EB6x2 RZ” cu numărul de înmatriculare

xxxxx, ruta Chișinău-Praga-Plzen (Republica Cehă), a amplasat în plafonul

autocarului menționat supra, 14348 pachete de țigarete de diferite mărci, cu timbru

de accize a Republicii Moldova și a Ucrainei.

Ulterior, i-a solicitat cet. Prepelița Marcel, care se afla în Republica Cehă, să-l

favorizeze la săvârșirea infracțiunii și anume să-l ajute să scoată pachetele de țigarete

din plafonul unității de transport de model „Scania K380 EB6x2 RZ” cu numărul de

înmatriculare xxxxx, precum și să ascundă urmele săvârșirii infracțiunii prin

montarea la loc a plafonului autocarului.

În continuare, prelungindu-și acțiunile sale infracționale, la 05.08.2015 ora

13:39, fiind la volanul mijlocului de transport de model „Scania K380 EB6x2 RZ” cu

numărul de înmatriculare xxxxx, în plafonul căruia erau amplasate 14348 pachete de

țigarete de diferite mărci, cu timbru de accize a Republicii Moldova și a Ucrainei, a

traversat frontiera de stat pe sens de „ieșire” prin punctul de trecere „Costești-Stînca”

trecând peste frontiera vamală a Republicii Moldova pachetele de țigarete menționate

mai sus, tăinuindu-le de la controlul vamal prin ascundere în locuri special pregătite

în acest scop.

Ulterior numitul, la data de 06.08.2015, aproximativ la ora 15:00, împreună cu

Prepelița Marcel, aflându-se la parcarea Companiei „Osona”, orașul Plzen (Republica

Cehă), au demontat plafonul mijlocului de transport „Scania K380 EB6x2 RZ” cu

numărul de înmatriculare xxxxx, folosit ca loc special pregătit pentru amplasarea

pachetelor de țigarete și transportarea prin contrabandă peste frontiera vamală a

Republicii Moldova, de unde au scos 14348 pachete de țigarete de diferite mărci, cu

timbru de accize a Republicii Moldova și a Ucrainei, valoarea cărora este de

201716,00 lei, care le-au transmis cet. Ucrainei, Olexandr Vovchuk, după care au

încercat să monteze plafonul autocarului, în vederea ascunderii urmelor săvârșirii

infracțiunii.

2

Prima instanță a reținut că acțiunile inculpatului Chele Alexei au fost încadrate

de către organul de urmărire penală în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal –

contrabanda, exprimată prin trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

obiectelor, tăinuite de controlul vamal, prin ascundere în locuri special pregătite în

acest scop, comisă de două sau mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.

Având în vedere modificările operate la art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal prin

Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018, cu următorul conținut:

„în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei”, prima instanță a reîncadrat faptele inculpatului în baza art. 287

alin. (10) Cod contravențional, trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste

frontiera vamală a Republicii Moldova eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de

el în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a

documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau

declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a

frontierei, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o

infracțiune.

Prepelița Marcel, fiind în înțelegere prealabilă și cunoscând despre faptul că

cet. Chele Alexei este șofer pe ruta Chișinău-Praga-Plzen (Republica Cehă) și conduce

mijlocul de transport de model „Scania K380 EB6x2 RZ” cu numărul de înmatriculare

XXXXX, cu ajutorul căruia transportă, prin contrabandă, peste frontiera Republicii

Moldova țigarete, pe care urmează să le aducă în orașul Plzen (Republica Cehă), i-a

promis dinainte ultimului că îl va favoriza la săvârșirea infracțiunii și anume îl va ajuta

să scoată pachetele de țigarete din plafonul unității de transport menționată supra

precum și va ascunde urmele săvârșirii infracțiunii prin montarea la loc a plafonului

autocarului.

Ulterior numitul, la data de 06.08.2015 aproximativ la ora 15:00. împreună cu

cet. Chele Alexei, aflându-se în parcarea Companiei „Osona” orașul Plzen (Republica

Cehă), au demontat plafonul mijlocului de transport de model „Scania K3 80 EB6x2

RZ” cu numărul de înmatriculare XXXXX, folosit ca loc special pregătit pentru

amplasarea pachetelor de țigarete și transportarea prin contrabandă peste frontierei

vamală a Republicii Moldova, de unde au scos 14348 pachete de țigarete de diferite

mărci, cu timbru de accize a Republicii Moldova și a Ucrainei, valoarea cărora este de

201716.00 lei, care le-au transmis cet. Ucrainei, Olexandr Vovchuk, după care au

încercat să monteze plafonul autocarului, în vederea ascunderii urmelor săvârșirii

infracțiunii.

Prima instanță a reținut că acțiunile inculpatului Prepelița Marcel au fost

încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. art. 42 alin. (5), 248 alin. (5)

lit. b), d) Cod penal – promisiunea făcută dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui

mijloacele sau instrumentele de săvârșire a infracțiunii și urmele săvârșirii infracțiunii

de trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a obiectelor, tăinuite de

3

controlul vamal, prin ascundere în locuri special pregătite în acest scop, comisă de două

sau mai multe persoane, în proporții deosebit de mari.

Având în vedere modificările operate la art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal prin

Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17 august 2018, cu următorul conținut:

„în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei”, prima instanță a reîncadrat faptele inculpatului în baza art. 287

alin. (10) Cod contravențional, trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste

frontiera vamală a Republicii Moldova eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de

el în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a

documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau

declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a

frontierei, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o

infracțiune.

inculpaților Prepelița Marcel și Chele Alexei, solicitând casarea integrală a sentinței

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să se decidă anularea tuturor actelor emise ulterior datei de 31.01.2017 ca fiind

efectuate în afara termenului fixat de urmărire penală, dispunerea prin sentință

asupra încetării procesului penal de învinuire a lui Prepelița Marcel și Chele Alexei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod

penal.

În motivarea apelului a invocat, că:

- în conformitate cu art. 345 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, în ședința

preliminară se soluționează chestiunile privind încetarea totală sau parțială a

procesului penal;

- art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că dacă în ședința

preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Din interpretarea coroborată a normelor art. 275 pct. 9) și 332 Cod de

procedură penală, rezultă că legislația procesual-penală nu reglementează cu titlu

exhaustiv temeiurile privind încetarea urmăririi penale. Or, art. 275 pct. 9) Cod de

procedură penală, prevede că urmărirea penală nu poate fi pornită dacă a fost pornită,

nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care există circumstanțe, altele

decât cele prevăzute în art. 275 pct. 1)-8) Cod de procedură penală și care

condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală. Noțiunea altor

circumstanțe decât cele prevăzute în art. 275 pct. 1)-8) Cod de procedură penală, în

mod incontestabil includ și situațiile încălcării termenelor de urmărire penală;

- art. 259 alin. (2) - (4) Cod de procedură penală, prevede că termenul de

urmărire penală într-o cauză concretă se stabilește de către procuror prin ordonanță,

ținându-se cont de criteriile de apreciere a termenului rezonabil. Termenul de

4

urmărire penală fixat de procuror este obligatoriu pentru ofițerul de urmărire penală

și poate fi prelungit la solicitarea acestuia. În cazul în care este necesar a prelungi

termenul de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală întocmește un demers

motivat în acest sens și îl prezintă procurorului înainte de expirarea termenului fixat

de acesta;

- reieșind din prevederile sus-menționate rezultă cu certitudine, că acțiunile

procesuale de urmărire penală pot fi efectuate și consideră legale doar dacă au fost

realizate în interiorul termenului fixat de urmărire penală, depășirea acestui termen

duce la ilegalitatea acestor acțiuni, deoarece au fost întreprinse în afara respectivului

interval de timp;

- raportând cele expuse la circumstanțele cauzei de învinuire a inculpaților

Prepelița Marcel și Chele Alexei, în corespundere cu fila dosarului 32 volum I, indică,

că la data 31.01.2017, procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Alina Nicolaev, a omis să prelungească termenul de

urmărire penală. Or, ordonanța de prelungire a termenului de urmărire penală din

31.01.2017 nu este semnată de procurorul vizat. Astfel, art. 255 alin. (2) Cod de

procedură penală, prevede că ordonanța nesemnată de persoana care a întocmit-o nu

are putere juridică și se consideră nulă. Cu alte cuvinte, toate acțiunile și actele

efectuate în limitele cauzei penale după de 31.01.2017 sunt nule, dat fiind că au fost

efectuate în afara urmăririi penale;

- art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, prevede clar că în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. Respectiv reiterează teza nulității tuturor actelor și acțiunilor

efectuate ulterior datei de 31.01.2017, ca fiind realizate cu omiterea termenului fixat

de urmărire penală (f.d.32, vol.I);

- în mod particular argumentele sus-invocate vizează încetarea de drept a

calității de învinuit, prin epuizarea termenului de urmărire penală. În acest sens,

art. 65 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală - învinuitul este persoana fizică față de

care s-a emis, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, o

ordonanță de punere sub învinuire. Învinuitul în privința căruia cauza a fost trimisă

în judecată se numește inculpat;

- în cazul inculpaților Prepelița Marcel și Chele Alexei se atestă însă, ilegalitatea

atribuirii însăși a statutului de inculpați. Or, odată cu epuizarea termenului de

urmărire penală la data de 31.01.2017, urma a fi decisă una din soluțiile prevăzute de

art. 290 și 291 Cod de procedură penală, pentru care, la fel, a fost omis termenul legal,

acesta fiind epuizat în data de 15.02.2017;

- prin omiterea prelungirii termenului de urmărire penală rezultă că atribuirea

statutului de inculpați față de Prepelița Marcel și Chele Alexei trebuia realizată cel

târziu în data de 15.02.2017. Prezentarea materialelor dosarului cu înștiințarea

părților despre terminarea urmăririi penale s-a realizat abia în octombrie 2017, deci

5

cu depășire cu 8 luni a termenului de trimitere a dosarului în instanța de judecată,

moment care marchează investirea în statut de inculpat;

- pe cale de consecință invocă, că pentru Prepelița Marcel și Chele Alexei

calitatea de învinuiți a încetat de drept la data de 15.02.2017 prin epuizarea

termenului de urmărire penală și terminarea de drept a acesteia, fără adoptarea în

termen a unei decizii de trimitere a dosarului în instanță. Abia după scurgerea a 8 luni

de la terminarea de drept a urmăririi penale învinuiții Prepelița Marcel și Chele Alexei

au fost investiți în statut de inculpați, deși calitatea de inculpat putea fi atribuită cel

târziu în decurs de 15 zile de la data terminării urmăririi penale - art. 290 Cod de

procedură penală;

- respectiv, în intervalul 05.02.2017 - 08.11.2017 (data punerii pe rol a cauzei

penale), Prepelița Marcel și Chele Alexei nu au avut o calitate procesuală de învinuiți

sau inculpați, motiv pentru care desfășurarea în privința acestora a urmăririi penale

era ilegală;

- perioada dintre 15.02.2017 - 08.11.2017 nu poate fi eludată, în condițiile în

care procurorul culpabil de omiterea prelungirii termenului de urmărire penală nu a

solicitat restabilirea acestui termen. Or, în speță, accentuează că instituția restabilirii

termenului este reglementată de prevederile art. 234 alin. (1) Cod de procedură

penală, care prescrie că dacă persoana respectivă a omis termenul procedural din

motive întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cerere, or, prin hotărâre a organului de

urmărire penală sau a instanței de judecată, în condițiile legii. Or, în cazul izolat al

termenului de urmărire penală legiuitorul a prevăzut atât o procedură specifică de

stabilire și/sau prelungire a acestuia, cât subiecți speciali, investiți cu atribuții

separate de solicitare a stabilirii lui și de prelungire a acestuia.

În acest sens, reiterează, că prevederile art. 259 alin. (2) Cod de procedură

penală stabilesc clar, că termenul de urmărire penală într-o cauză concretă se

stabilește de către procuror prin ordonanță, iar respectivul termen poate fi prelungit

la solicitarea ofițerului de urmărire penală.

Pe cale de consecință, ulterior stabilirii termenului inițial de urmărire penală,

unica persoană în drept să solicite prelungirea lui este ofițerul de urmărire penală.

Respectiv, dat fiind faptul că în limita materialelor de urmărire penală lipsește

o cerere din partea ofițerului de urmărire penală privind prelungirea termenului de

urmărire penală, consideră că anume el urma să intervină în adresa procurorului ce

conduce urmărirea penală cu o cerere de restabilire a termenului de urmărire penală

omis, în ordinea prevăzută de art. 234 alin. (1) Cod de procedură penală;

- la caz se atestă însă, că la data de 31.01.2017 ofițerul de urmărire penală

Octavian Pârțac a solicitat prin demers prelungirea termenului de urmărire penală

(f.d.31, vol. I), însă respectivul demers nu a fost satisfăcut, în condițiile în care

ordonanța din 31.01.2017 (f.d.32, vol.I) nu este semnată de procurorul Alina Nicolaev,

omisiune care echivalează cu nulitatea respectivei ordonanțe;

6

- în baza celor expuse, repetă că toate actele și acțiunile efectuate posterior

datei de 31.01.2017 sunt nule, dat fiind că au fost efectuate în afara termenului de

urmărire penală. Or, în strictă corespundere cu rațiunile expuse supra, ulterior datei

de 31.01.2017 urma să intervină terminarea urmăririi penale cu prezentarea

materialelor cauzei, însă și acest termen a fost omis având ca limită data de

15.02.2017, moment până la care procurorul responsabil de cauză urma să dispună

una din soluțiile prevăzute de art. 291 Cod de procedură penală. Reieșind din

omiterea acestor termene, precum și din încălcarea procedurii imperative de

restabilire a termenului de urmărire penală, în ordinea art. 234 Cod de procedură

penală consideră, că pentru inculpații Prepelița Marcel și Chele Alexei a încetat cauza

penală în data de 15.02.2017 pe temei de expirare a termenului de urmărire penală,

rămas neprelungit, care a dus la încetarea de drept a calității de învinuiți;

- încetarea procesului rezultă inclusiv din nulitatea actelor prin care

inculpaților Prepelița Marcel și Chele Alexei li s-a atribuit calitatea de inculpați.

Astfel, art. 6 pct. 1) Cod de procedură penală, prevede că act procedural este

documentul prin care se consemnează orice acțiune procesuală prevăzută de Codul

de procedură penală, și anume: ordonanță, proces-verbal, rechizitoriu, încheiere,

sentință, decizie, hotărâre etc.

Pe cale de consecință, în condițiile art. 294 alin. (1) și 296 alin. (1) Cod de

procedură penală, e de constatat că ulterior datei de 31.01.2017 au fost realizate

multiple acțiuni procesuale, de schimbare a acuzării, de prezentare a materialelor de

urmărire penale și de întocmire a rechizitoriului, acțiuni consemnate în actele

procedurale respective: ordonanțele de punere sub învinuire din 13.10.2017 și

19.10.2017, procesul-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală

procesul-verbal de informare a învinuitului despre terminarea urmăririi penale și

rechizitoriul. Or, anume aceste acte, similar actelor judecătorești subsecvente

(încheierea de punere pe rol a cauzei penale), sunt pasibile de a fi declarate nule pe

motiv de încălcare a procedurii emiterii lor și anume omiterea termenului legal de

prezentare a materialelor de urmărire penală și de întocmire a rechizitoriului, care

marchează pentru Prepelița Marcel și Chele Alexei încetarea calității de învinuiți, cu

asumarea celei de inculpați.

fost respins apelul și menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut, că prima instanță a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind încetarea procesului penal în

privința lui Prepelița Marcel, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (5), 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal și Chele Alexei, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, în temeiul art. 332

7

alin. (2) Cod de procedură penală, din motiv că fapta acestora constituie contravenția

prevăzută de art. 287 alin. (10) Cod contravențional și cu încetarea procesului

contravențional în privința lui Prepelița Marcel și Chele Alexei de comiterea

contravenției prevăzute de art. 287 alin. (10) Cod contravențional, din motivul

intervenirii termenului general de prescripție a răspunderii contravenționale.

Prin Legea nr.179 din 26.07.2018, întrată în vigoare la data de 17.08.2018 au

fost operate modificări la art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal, astfel dispoziția alin. (5)

lit. d) are următorul cuprins „acțiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4), săvârșite

în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei”.

Instanța de fond a ținut cont de Hotărârea Guvernului RM nr. 974 din

04.12.2014, prin care a fost aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie,

prognozat pentru anul 2015 (perioada de timp când au avut loc acțiunile ilegale ale

inculpaților), care constituia 4500 lei.

Astfel instanța a conchis, că în speță, peste frontiera vamală a Republicii

Moldova au fost trecute bunuri, valoarea în vamă a cărora constituie suma de

201176,00 lei, care nu depășește 100 salarii medii lunare pe economie prognozate.

Prin urmare, având în vedere că valoarea bunurilor trecute peste frontiera

vamală prin contrabandă este de 201176,00 lei și conducându-se de prevederile

art. 10 Cod penal, potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al

faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt careva mod, amelioreză situația persoanei

ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care

au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, la caz, instanța

de fond a dispus referitor la încetarea procesului penal, constatând că acțiunile

inculpaților constituie contravenția prevăzută de art. 287 alin. (10) Cod

Contravențional, totodată la caz, corect concluzionând referitor la încetarea

proceselor contravenționale în privința lui Prepelița Marcel și Chele Alexei din

motivul intervenirii termenului general de prescripție a răspunderii

contravenționale.

La fel, prima instanță just a concluzionat referitor la respingerea solicitării

apărării privind anularea tuturor actelor emise ulterior datei de 31.01.2017, ca fiind

efectuate în afara termenului fixat de urmărire penală, cu dispunerea încetării

procesului penal. În motivarea acestei concluzii, instanța de fond a reținut că, pentru

încetarea procesului penal din rândul celor stipulate la art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, legiuitorul național expres a reglementat cazurile când poate fi

adoptată o atare soluție, făcându-se referire la alte circumstanțe, prevăzute de lege,

care exclud total ori condiționează acțiunea organelor competente de a porni

urmărirea penală cu tragerea persoanei la răspundere penală sau, după caz, refuzul

în adoptarea acestei soluții. Aceste temeiuri sunt nominalizate în conținutul art. 275

pct. 9) Cod de procedură penală, de altfel la care instanța face referire, ele fiind

8

repetate și în conținutul pct. 6) art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, însă cu o

importantă concretizare și anume, că acestea alte circumstanțe care exclud sau

condiționează efectuarea urmăririi penale, trebuie să fie prevăzute de lege, care

exclud total ori condiționează acțiunea organelor competente de a porni urmărirea

penală cu tragerea persoanei la răspundere penală sau, după caz, refuzul în adoptarea

acestei soluții.

În acest aspect prima instanță a ținut cont de constatările formulate în Decizia

din 07.05.2013 a Plenului Colegiului penal al CSJ adoptată pe marginea recursului în

interesul legii formulat de Procurorul General referitor la aplicarea prevederilor

art. 391 pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora prin existența altor

circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală se vor avea în vedere cazurile prevăzute de art. 57-58, art. 217

alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd expres liberarea persoanei de

răspundere penală în cazul prezenței anumitor circumstanțe.

În susținerea acestei idei prima instanță a reținut, că excepția de nulitate în

sensul art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, determină nulitatea absolută a

actelor procesuale, care potrivit alin. (3) aceleiași norme nu poate fi înlăturată nici

într-un mod decât prin anularea actului procesual. Respectiv, chiar și în cazul nulității

absolute a unor acte procesuale întocmite de către OUP ca rezultat al nerespectării

normelor procesuale stipulate supra, totuși actele procurorului privind sesizarea

instanței și a probelor administrate în instanță se consideră a fi valabile. Or, în sensul

art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală „încălcarea prevederilor legale referitoare

la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la

compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în

cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii

potrivit legii, atrage nulitatea actului procedural”, nulitate ce în corespundere cu

alineatul (3) al acestui articol nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată

în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv

din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului

și justa soluționare a cauzei”. Potrivit alin.(4) al normei citate supra „încălcarea

oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau

în instanța de judecată - când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță”.

Respectiv, prima instanță a reținut, că ordonanța de prelungire a termenului de

urmărire penală din 31.01.2017 care nu este semnată de către procurorul în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze speciale,

Alina Nicolaev, nu constituie temei de nulitate absolută în sensul art. 251 Cod de

procedură penală a actelor procesuale întocmite în cauză de către OUP și procuror,

după cum reține avocatul inculpaților și nici temei de încetare a procesului penal în

9

sensul art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală. Or, și într-un caz și în altul,

legiuitorul expres a delimitat temeiurile de fapt și de drept ce condiționează derularea

procesului penal. Pe când celelalte încălcări procesuale, altele decât cele stipulate la

art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit alin. (4) pot atrage nulitatea actului

procesual doar când au fost invocate în cursul efectuării acțiunii - când partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - când partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată - când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

După cum rezultă din materialele cauzei penale, partea apărării pe parcursul

urmăririi penale, cât și la finele ei, nu a invocat excepția de nulitate a actului procesual

(ordonanța de prelungire a termenului de urmărire penală din 31.01.2017 care nu

este semnată de către procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze speciale, Alina Nicolaev), deși a luat cunoștință cu materialele

acumulate la dosar (f.d.145-146 vol.IV) ceea ce în corespundere cu art. 230 alin. (2)

Cod procedură penală, duce la imposibilitatea invocării acesteia pe parcursul

judecării cauzei în fond.

Prin urmare, întemeiat prima instanță a decis de a respinge cererea avocatului

Alexandru Bot privind anularea actelor de urmărire penală și încetarea procesului

penal conform prevederilor art. 275 pct. 9 și 332 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins afirmațiile invocate de către avocatul Bot Alexandru

în apelul declarat și în instanța de apel referitor la declararea nulității absolute a

actelor emise ulterior datei de 31.01.2017, ca fiind efectuate în afara termenului fixat

de urmărirea penală și dispunerea încetării procesului penal de învinuire a lui

Prepelița Marcel în baza art. 42 alin. (5), art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal și

Chele Alexei în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal potrivit art. 65, 234, 251 259,

275, 332, 345 și 350 Cod de procedură penală, în legătură cu încălcările depistate.

În consecință nu s-au stabilit abateri de la procedura penală atât la efectuarea

urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în instanța de fond, astfel că careva temei

de intervenire a instanței de apel în sensul propus de avocatul Bot Alexandru nu s-a

constatat.

A mai notat instanța de apel, că potrivit art. 230 alin. (2), art. 251 alin. (1) și (4)

Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează

desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural dacă a fost invocată

în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță. În cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual.

10

În opinia instanței de apel, aceste prescripții legale nu au fost respectate, nefiind

invocate de către învinuiți sau avocat în modul stabilit de procedura penală.

Astfel, potrivit procesului-verbal de informare a învinuiților Chele Alexei și

Prepelița Marcel și apărătorului Bot Alexandru despre terminarea urmăririi penale și

prezentarea materialelor pe cauza penală din 23.10.2017, după luarea de cunoștință

de materialele urmăririi penale, nici învinuiții Chele Alexei și Prepelița Marcel, și nici

avocatul Bot Alexandru nu au avut careva cereri, obiecții și nici încălcarea

prevederilor procedurale.

La fel instanța de apel a notat, că prin încheierea Colegiului penal al Curții de

Apel din 04.12.2019 s-a admis demersul avocatului Bot Alexandru privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate pentru verificarea constituționalității prevederilor

art. 259 alin. (3) Cod de procedură penală, sub aspectul corespunderii prevederilor

art. 1 alin. (3), art. 21 și art. 23 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.

Respectiv, prin decizia Curții Constituționale din 02.03.2020 s-a declarat

inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a art. 259 alin. (3)

Cod de procedură penală, ridicată de avocatul Bot Alexandru în dosarul

nr. 1a-261/2019, pendinte la Curtea de Apel Bălți, din motiv că aspectele ridicate în

sesizare țin de interpretarea și aplicarea legii și exced competenței Curții

Constituționale, competență care le revine instanțelor de judecată.

Astfel, instanța de apel a conchis, că din moment ce atât inculpații Chele Alexei

și Prepelița Marcel, cât și avocatul Bot Alexandru, considerându-se afectați într-un

drept prevăzut de lege, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu

materialele cauzei nu au avut nici o obiecție asupra actelor menționate,

prezumându-se că au acceptat situația dată, această chestiune nici nu poate fi ridicată

la judecarea cauzei, deoarece chestiunea dată nu a fost invocată la etapa

corespunzătoare.

Prepelița Marcel, declară recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei

instanțe, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să se decidă: anularea tuturor actelor emise

ulterior datei de 31.01.2017, ca fiind efectuate în afara termenului fixat de urmărire

penală; dispunerea prin sentință asupra încetării procesului penal de învinuire a lui

Prepelița Marcel și Chele Alexei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5),

art. 248 alin. (5) lit. b), d) Cod penal.

În argumentarea recursului ordinar apărarea reiterează aceleași argumente

formulate și în cererea de apel, suplimentar menționând că instanța de apel a neglijat

și argumentele referitoare la faptul că în privința inculpaților Chele Alexei și

Prepeliță Marcel a fost încălcat termenul imperativ prevăzut de art. 63 alin. (11) Cod

de procedură penală, care reglementează că ordonanța de recunoaștere a persoanei

în calitate de bănuit și informația despre drepturile prevăzute la art. 64 se aduc la

11

cunoștință în decurs de 5 zile din momentul de emitere a ordonanței, dar nu mai

târziu de ziua în care bănuitul s-a prezentat sau a fost adus silit, ori din momentul de

începere a primei acțiuni procedurale efectuate în raport cu acesta. Or, primele

acțiuni în care sunt vizați Chele Alexei și Prepeliță Marcel, datează cu 14 august 2015

(f.d. 58, vol. I), atribuirea calității de bănuit are loc la 09.09.2015. Însă, atribuirea

calității de învinuit are loc abia la 03.12.2015, în condițiile în care din interpretarea

coroborată art. 63 alin. (11) și (2) Cod de procedură penală, impun ca acest termen să

nu depășească data de 14.11.2015, fiind calculat de la data întocmirii primului raport

despre implicarea inculpaților în săvârșirea infracțiunii cercetate.

La fel, consideră apărarea că au fost neglijate și celelalte argumente vizavi de

atragerea repetată a inculpaților la răspundere penală, aceștia fiind deja condamnați

pe teritoriul Cehiei.

declararea inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea invocă în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile, când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată că argumentele aduse în recurs sunt identice celor care

au format obiect de discuție la etapa judecării cauzei în ordine de apel.

12

Totodată, verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele

invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că apărarea a primit răspuns la

argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția

pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și formulate de apărare în cererea

de recurs, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal atestă, că apărarea susține în continuare că la etapa urmăririi

penale au fost admise încălcări procesuale, care ar servi temei de încetare a

procesului penal în privința inculpaților Chele Alexei și Prepelița Marcel, în temeiul

art. 332, art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală.

Însă cu referire la aceste aspecte, instanța de apel întemeiat a menționat că

potrivit procesului-verbal de informare a învinuiților Chele Alexei și Prepelița Marcel

și apărătorului Bot Alexandru despre terminarea urmăririi penale și prezentarea

materialelor pe cauza penală din 23.10.2017, după luarea de cunoștință de

materialele urmăririi penale, nici învinuiții Chele Alexei și Prepelița Marcel, și nici

avocatul Bot Alexandru nu au avut careva cereri, obiecții și nici încălcarea

prevederilor procedurale, ca după caz să fie reparate, fapt ce prin prisma art. 251 Cod

de procedură penală, nu poate fi invocat ulterior la judecarea cauzei penale.

Astfel, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Totodată, prin decizia Curții Constituționale din 02.03.2020 s-a declarat

inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a art. 259 alin. (3)

Cod de procedură penală, ridicată de avocatul Bot Alexandru în dosarul

nr. 1a-261/2019, pendinte la Curtea de Apel Bălți, din motiv că aspectele ridicate în

13

sesizare țin de interpretarea și aplicarea legii și exced competenței Curții

Constituționale, competență care le revine instanțelor de judecată.

Colegiul penal nu se va expune asupra argumentelor formulate în recurs prin

care se invocă faptul că instanța de apel a neglijat circumstanța că inculpații deja au

fost condamnați pe teritoriul Cehiei, or, asemenea argumente nu au fost invocate în

cererea de apel, iar potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală,

temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În concluzie instanța de recurs reține că soluția instanței de apel este pe deplin

conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare

constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda,

nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din

09 martie 1999).

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bot Alexandru

în numele inculpaților Prepelița Marcel și Chele Alexei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Prepelița Marcel xxxxx și Chele Alexei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Cobzac Elena

14