1ra-1298/2021 — art.190 alin.1 CP

1ra-1298/2021 — art.190 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1298/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Hotineanu Anatolie în numele inculpatului Sula Vladimir, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală în privința

lui

Sula Vladimir xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.12.2016 – 17.04.2019;

Instanța de apel: 27.05.2019 – 09.02.2021;

Instanța de recurs: 21.04.2021 – 17.11.2021.

A C O N S T A T A T:

fost remisă instanței cauza penală nr.2016018142, privind învinuirea inculpatului Sula

Vladimir, de comiterea infracțiunii prevăzute la art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, acuzatorul de stat Țurcanu

Mihail, în baza Ordonanței din 19.09.2018 a modificat învinuirea adusă inculpatului Sula

Vladimir în sensul atenuării ei, incriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(1) Cod penal.

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, în

redacția anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 179/26.07.2018 pentru modificarea unor acte

legislative, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale,

ce constituie suma de 6 000 lei.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Sula Vladimir în beneficiul lui SRL

„Pascofiș”, suma de 41 295 lei, cu titlul de prejudiciul material.

2015, din partea lui Sula Vladimir, care era administratorul SRL „SevCom-Agro” și SRL

„Aviprod.Plus”, la depozitul SRL „Pascofiș”, amplasat pe str. Valea Bîcului 5/1, mun.

Chișinău, a venit cet. Toderașcu Petru cu automobilul de model „Volkswagen LT” cu nr.

înmatriculare XXXX, care a solicitat să-i transmită pentru Sula Vladimir, produse din pește în

valoare totală de 41 295 lei, urmând ca ulterior să fie eliberată factura fiscală și achitată plata

pentru marfa, sub pretextul că la acel moment nu dispunea de ștampila întreprinderii, nici de

mijloace bănești. Având încredere în aceștia, angajații SRL „Pascofiș” Bacal Iulia și Cotorobai

Ion i-au transmis lui Sula Vladimir, prin intermediul lui Toderașcu Petru, următoarele produse

din pește: 25 kg de Capelin afumat (la prețul de 45 lei pentru 1 kg) în valoare de 1 125 lei; 25

1

kg de Coloană afumată (la prețul de 38 lei pentru 1 kg) în valoare de 950 lei; 50,8 kg de Putasu

congelat (la prețul de 21 lei pentru 1 kg), în valoare de 1 067 lei; 351 kg de Merhiciu congelat

(la prețul de 50 lei pentru 1 kg) în valoare de 17 750 lei; 104 kg de Putasu congelat fără cap (la

prețul de 38 lei pentru 1 kg) în valoare de 3 952 lei; 54 kg de Mintai congelat (la prețul de 39

lei pentru 1 kg), în valoare de 2 106 lei; 227,4 kg de Nototenia congelat (la prețul de 37 lei

pentru 1 kg) în valoare de 8 414 lei; 80 kg de Macrou congelat (la prețul de 39 lei pentru 1 kg)

în valoare de 3 120 lei; 22,48 kg de Somon congelat (la prețul de 125 lei pentru 1 kg) în valoare

de 2 811 lei. Ulterior livrării mărfii, Sula Vladimir nu s-a prezentat la SRL „Pascofiș” pentru

întocmirea facturii fiscale și achitarea pentru marfa procurată, cauzându-i SRL „Pascofiș”

daune considerabile în mărime de 41 295 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art.190 alin.(1) Cod penal, adică

escrocheria, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, care a produs daune considerabile.

casarea totală a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

În motivarea apelului a indicat, că sentința primei instanțe a fost adoptată în lipsa unor

probe care să demonstreze vinovăția inculpatului, nefiind cercetate toate probele complet și

obiectiv, în baza unor presupuneri și cu încălcarea prevederilor art.384 alin.(3) Cod de

procedură penală.

A menționat, că instanța de fond la soluționarea cauzei, fără nici un temei legal a preluat

argumentele acuzării și abuziv a respins circumstanțele obiective invocate de apărare, or în

cadrul judecării cauzei, instanței de judecată sa bazat exclusiv pe declarațiile martorilor fără a

da apreciere si fără a lua in considerație probele materiale anexate la materialele dosarului.

A susținut, că pretinsele probe pe care se bazează prima instanță la adoptarea sentinței,

nu sunt pertinente și concludente pentru soluționarea obiectivă a cauzei, deoarece acțiunile au

avut loc în modul cum a declarat inculpatul, în cadrul ședinței de judecată, și nu după cum a

declarat martorul acuzării Toderașcu Petru, care a dat declarații confuze în diferite etape de

urmărire penală, iar în cadrul ședinței de judecată a negat implicarea lui Sula Vladimir în

acțiunile ce îi sunt încriminate.

Consideră, că în speță a intervenit termenului de prescripție de atragere la răspunderea

penală, or, fapta prejudiciabilă la care s-a făcut referință în rechizitoriu și sentință, a fost comisă

și consumată la 30 noiembrie 2015, iar încadrarea juridică a faptei imputate fiind art.190 alin.

(1) Cod penal, care prevedea sancțiunea: ”amendă în mărime de la 550 la 850 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau

cu închisoare de până la 3 ani”. Conform prevederilor pct. 3) art.16 al Codului penal -

”Infracțiuni mai puțin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa

maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv”.

A indicat, că în conformitate cu prevederile normei penale pre-citate, infracțiunea care

este imputată lui Sula Vladimir, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Articolul 60 Cod penal stipulează că: ”(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din

ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: b) 5 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni mai puțin grave…”, iar alin.(2) indică expres că: ”Prescripția curge din ziua

săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată”.

Astfel, a susținut că la 01 decembrie 2020, a intervenit termenul de prescripție de

atragere la răspundere penală a lui Sula Vladimir pentru infracțiunea imputată.

Conform prevederile art.53 Cod penal care statuează că: „Persoana care a săvârșit o

faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de

către procuror în cadrul urmăriri penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei în

2

cazurile: g) prescripției de tragere la răspundere penală…”

Referitor la acțiunea civilă a invocat că, instanța de judecată a dat o apreciere

superficială și evazivă a probelor ce ar justifica existența unui prejudiciu și legătura cauzală

între acest prejudiciu și acțiunile culpabile a lui Sula Vladimir.

A menționat, că la materialele cauzei lipsesc careva probe pertinente și concludente ce

ar demonstra vinovăția lui Sula Vladimir prin acțiunea sau inacțiune, ce ar fi cauzat SC

’’Pascofis” SRL careva prejudicii materiale, or, unica probă obiectivă, cu excepția declarațiilor

subiective și tendențioase a soților Bacal, sunt declarațiile lui Toderașcu Petru care fiind în fața

instanței și sub jurământ, a dat declarații prin care a negat implicarea lui Sula Vladimir în

acțiuni ce îi sunt încriminate.

admis apelul declarat, casată parțial sentința, în latura penală, și pronunțată, în această parte, o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Sula Vladimir a fost liberat de răspunderea penală în baza art.190 alin.(1) Cod penal, în

baza art.53 lit. g) și art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, și a fost încetat procesul penal, în legătură

cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că la pronunțarea sentinței

instanța de judecată corect a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art.190 alin. (2) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare și înșelăciune, prin cauzarea de daune considerabile (în redacția în

vigoare la momentul comiterii faptei, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 179/28.07.2018),

conform învinuirii inițiale, în același timp, fiind modificată învinuirea de acuzatorul de stat

Țurcanu Mihail, în urma intervenirii legii mai favorabile, în baza Ordonanței din 19.09.2018,

în sensul atenuării ei, incriminându-i comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod

penal, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 179/28.07.2018, fiind întrunite semnele

constitutive concretizate de legiuitor, și anume inculpatul a comis fapta încadrată la art. 190

alin.(1) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, care a produs daune considerabile.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care

au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor.

În pofida faptului că inculpatul Sula Vladimir vina nu a recunoscut-o, instanța de apel

a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția lui în

comiterea infracțiunilor imputate, prin următoarele probe: declarațiile reprezentantului părții

vătămate, martorilor Toderașcu Petru, Bacal Iuliana, Cotorobai Ion, Sargarovschi Igor,

procesul - verbal de examinare a înregistrărilor video din 15.08.2016 si VDD cu înregistrarea

video, în cadrul căreia a avut loc o discuție dintre reprezentantul părții vătămate Bacal Mihail

și martorul (șoferul) Toderașcu Petru, ultimul confirmând faptul că la data de 30 noiembrie

2015, a luat marfa de la SRL „Pascofiș” și mai confirmă că a avut mai multe discuții cu Sula

Vladimir în privința restituirii datoriei ce o avea (f.d. 32-35), copia procesului-verbal de

audiere a contribuabilului Bacal Mihail, dată la data de 07.10.2016, inspectorului fiscal

Ciobanu Tatiana al OF Ștefan Vodă, unde reprezentantul părții vătămate SRL Pascofiș, Bacal

Mihail, a dat explicații similare cu cele date în cadrul examinării prezentei cauze penale,

inclusiv faptul că el a introdus suma prejudiciului de 41 295 lei în casa întreprinderii Pascofiș,

în mai multe rate din banii săi personali.

Astfel, analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le, din punct

3

de vedere al coroborării lor, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina

inculpatului Sula Vladimir în comiterea infracțiunii imputate și care combat argumentele

declarate de către inculpat.

În raport cu materialul probator administrat, instanța de apel a constatat că, situația de

fapt stabilită este în concordanță cu învinuire, încadrarea juridică a faptelor este legală, iar

vinovăția inculpatului pentru infracțiunea reținută, rezultă în mod neîndoielnic din actele

dosarului. De altfel, declarațiile părții vătămate care sub jurământ a oferit informații ample

despre modul de derulare a evenimentelor infracționale, instanța consideră că acestea sunt

veridice, consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului penal, care coroborează cu

probele scrise, nominalizate mai sus și dovedesc cu certitudine că inculpatul a comis fapta

incriminată, în baza mijloacelor de probă administrate în cadrul cercetării judecătorești și a

urmăririi penale, stabilindu-se în mod concret că inculpatul a dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, care a produs daune

considerabile. Din analiza coroborată a tuturor probelor administrate în cauză, în ambele faze

ale procesului penal desfășurate, în cauză fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a

inculpatului pentru infracțiunea pentru care este cercetat.

Totodată, instanța de apel a considera necesar de a menționa că referitor la

neconcordanța declarațiilor martorului Toderașcu Petru, or, pretinsa influenta și amenințare a

acestui martor la faza urmăririi penale nu are nici un substrat probator și sunt declarative,

întrucât, nu a fost depusă nici o plângere pe marginea pretinselor fapte de amenințare, martorul

Toderașcu Petru semnând personal pentru faptul că declarațiile indicate în procesul-verbal de

audiere a sa, sunt veridice și expuse din cuvintele sale. De asemenea, acesta a semnat la rubrica

respectivă că a fost preîntâmpinat de răspunderea ce o poartă pentru refuzul de a face declarații,

precum și pentru darea declarațiilor false (f.d.31). Mai mult, declarațiile sale din ședința de

judecată, precum că pe data de 30 noiembrie 2015 nu a luat marfa de la SRL „Pascofiș” sunt

combătute prin conținutul probei materiale a înregistrării video a unei discuții ale martorului

Toderașcu Petru cu reprezentantul părții vătămate Bacal Mihail, prin care se confirmă

declarațiile lui Toderașcu Petru date la faza de urmărire penală, respectiv, instanța a reținut ca

fiind veridice declarațiile respective, pe care le-a considerat ca corespunzând adevărului, fiind

confirmate și prin înregistrarea video. Totodată, pretinsele fapte de amenințare au fost

infirmate sub jurământ și de martorul audiat în ședință, ofițerul Șargarovschi Igor, lipsind orice

aparență sau justificare faptică a unei pretinse amenințări.

Astfel, la faza urmăririi penale, martorul Toderașcu Petru a confirmat modul de

transmitere-primire a mărfii obișnuit între pârți, inclusiv confirmând că anume la 30.11.2015

a mers ca de obicei, la solicitarea lui Sula Vladimir, la SRL „Pascofiș” pentru a lua marfa,

ajungând acolo marfa era pregătită și doar a fost încărcată de hamalul Ion (martorul Cotorobai

Ion audiat în ședință), au fost luate produse din pește de aproximativ 40 mii lei, a transportat

marfa în mun. Bălți, la magazinul lui Sula Vladimir înțelegând că ultimul trebuia să achite

marfa peste câteva zile, a confirmat și discuțiile cu ambele părți cu privire la datorie pe produse,

cunoaște că Sula Vladimir nu a achitat marfa (f.d.31).

La caz, instanța de apel a reținut că, declarațiile date de reprezentantul părții vătămate

Bacal Mihail, se coroborează cu cele date la faza urmăririi penale de martorul Toderașcu Petru,

ale martorilor Bacal Iuliana și Cotorobai Ion, și sunt în interconexiune cu contextul discuțiilor

și imagini înregistrată de partea vătămată, avute cu martorul Toderașcu, discuții confirmate și

de ultimul în ședință. De asemenea, schimbarea declarațiilor martorului Toderașcu Petru

instanța le califică drept un procedeu al apărării de a demonstra lipsa de vinovăție a

inculpatului, mai ales că martorul respectiv este în relații bune cu inculpatul Sula Vladimir de

o perioadă îndelungată, aceștia fiind vecini și conlucrează împreună, chiar și neoficial, de mai

4

mult timp.

Totodată, instanța de apel a indicat că, atât inculpatul Sula Vladimir, cât și martorul

Toderașcu Petru nu au putut explica motivul ruperii relațiilor comerciale între SRL „Pascofiș”

și societățile comerciale administrate de Sula Vladimir, or, chiar ultimul a recunoscut că după

data de 30 noiembrie 2015 nu a mai efectuat comenzi de la SRL „Pascofiș”, necătând la faptul

că anterior s-au creat niște relații de încredere și loialitate.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect nu a

reținut ca fiind veridice declarațiile martorului Toderașcu Petru și a inculpatului Sula Vladimir,

că suma datorată către SRL „Pascofiș” s-a format din datorii anterioare și nu pentru marfa

livrată la 30 noiembrie 2015, întrucât acestea sunt infirmate din coroborarea declarațiilor

reprezentantului părții vătămate SRL „Pascofiș” Bacal Mihail și ale martorilor Bacal Iulia și

Cotorobai Ion, precum și declarațiile martorului Toderașcu Petru de la faza urmăririi penale.

Totodată, instanța de apel a considera necesar de a menționa că argumentele apărării

precum că, nu a existat nici o comandă la data de 30.11.2015, că nu s-a verificat dacă a existat

la SRL „Pascofiș” marfa, se infirmă prin ansamblul probator administrat, iar criticile ce țin de

pretinsa insuficiență a probelor este combătută de probatoriul coroborat administrat.

Argumentele că, conform actului de verificare din 30.11.2015, copia la f.d.21, ar confirma

lipsa datoriei SRL „Sev-Com-Agro” față de SRL „Pascofiș”, din contra, existând o datorie

inversă de 110 lei - nu pot fi reținute ca pertinente, deoarece este relevat din declarațiile

reprezentantului pârții vătămate coroborate cu ale martorilor, dar și cu cele date de

reprezentantul în față organului fiscal, că nu a fost emisă factura și fiind explicată cauză

neemiterii facturii la momentul respectiv, aceiași cauză referindu-se și la celelalte copii ale

actelor de verificare invocate (f.d.15-17).

De asemenea, argumentele inculpatului că ar fi fost amenințat cu reținerea pe termen de

72 ore, ar fi fost impus să dea declarații împotriva voinței sale, pe lângă faptul că nu sunt

susținute de nici un substrat factologic, sunt irelevante în contextul în care, inculpatul și-a

exercitat dreptul de a nu da declarații la data de 06.06.2016 (f.d.20), pe de altă parte acesta nu

a fost reținut, astfel fiind inexplicabile și neprobate aceste aspecte, iar la data de 01.08.2016,

fiind audiat în calitate de bănuit, a acceptat să dea declarații, a semnat fiecare răspuns în parte,

a consemnat semnarea procesului-verbal de audiere (f.d.40), i s-a asigurat prezenta avocatului,

iar pe de altă parte nici nu a invocat careva declarații din acest proces-verbal, care nu ar

corespunde adevărului și pe care nu ar fi dorit să îl declare la acel moment.

Cu privire la argumentele că, nu ar fi fost întocmită factură fiscală deoarece nu a existat

livrarea, instanța de apel a reținut că sunt contrare probelor administrate, ce confirmă existența

livrării, or, pe lângă argumentele expuse mai sus referitor la practica întocmirii ulterioare a

facturilor după primirea mărfii, acest argumente sunt reconfirmate și prin copia facturii din

27.11.2015 referitor la marfa în sumă de 47 000 lei, semnată și ștampilată de ambele părți,

contrar celor invocate de inculpat, ce atestă impertinența argumentului inculpatului că, putea

fi remisă factura fiscală și prin poștă.

De asemenea, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute argumentele referitor la

divergențele dintre declarației date de cet. Bacal Mihail la organul fiscal și cele din instanță,

ce țin de persoana căruia i-a eliberat marfa, or, atât în fața OF cât și în fața instanței,

reprezentantul părții vătămate a confirmat că marfa s-a eliberat șoferului Toderașcu Petru.

Totodată, instanța de apel a remarcat, că infracțiunea imputată inculpatului potrivit

art.16 alin.(3) Cod penal, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, iar din momentul comiterii faptei, până la adoptarea prezentei

decizii, a expirat termenul de prescripție, prin urmare, în privința inculpatului Sula Vladimir,

sunt aplicabile prevederile art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal.

Cu referire la dezacordul apelantului în partea prejudiciului material instanța de apel a

5

reținut că prima instanță corect a dispus spre încasare din contul inculpatului Sula Vladimir în

beneficiul părții civile SRL „Pascofiș”, a sumei de 41 295 lei cu titlu de prejudiciu material,

or, acesta este prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Anatolie în numele inculpatului Sula Vladimir, prin care, invocă prevederile art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea civilă să fie respinsă.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că instanța de apel a dat o

apreciere superficială și evazivă a probelor ce ar justifica existența unui prejudiciu și legătura

cauzală între acest prejudiciu și acțiunile culpabile a lui Sula Vladimir.

A menționat, că la materialele cauzei lipsesc careva probe pertinente și concludente ce

ar demonstra vinovăția lui Sula Vladimir prin acțiunea sau inacțiune, ce ar fi cauzat SC

’’Pascofis” SRL careva prejudicii materiale, or, unica probă obiectivă, cu excepția declarațiilor

subiective și tendențioase a soților Bacal, sunt declarațiile lui Toderascu Petru care fiind în fața

instanței și sub jurământ, a dat declarații prin care a negat implicarea lui Sula Vladimir în

acțiuni ce îi sunt încriminate.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, motivele invocate în recurs au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de

condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

6.1. SC ’’Pascofis” SRL a prezentat referință pe marginea recursului depus de partea

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, astfel că nefiind comise careva erori de drept

în raport cu motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată conține motive clare pe

care se întemeiază soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că recurentul nu este de acord cu

soluțiile instanțelor de fond în partea soluționării acțiunii civile, solicitând respingerea

solicitărilor privind încasarea din contul inculpatului Sula Vladimir în beneficiul lui SRL

„Pascofiș”, suma de 41 295 lei, cu titlul de prejudiciul material, invocând în acest sens în

calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs, Colegiul penal

constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și întemeiată, care corespunde tuturor

exigențelor legislației procesual penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

6

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată, că astfel de erori

de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417

alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal apreciază ca declarative argumentele apărării prin care se invocă faptul,

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta deoarece

în conținutul recursului nu au fost descrise care anume din motivele apelului nu au fost luate

în considerație la judecarea cauzei.

Tot aici Colegiul penal ține să menționeze că, motivarea unei hotărâri reprezintă un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele

relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal concluzionează că instanța

de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.art.27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere corectă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Sula Vladimir în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, or, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată,

iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele

pe care și-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de recurs menționează că recursul apărării nici nu este motivat sub

aspectul erorilor de drept invocate, iar majoritatea argumentelor recurentului constituie un

dezacord cu aprecierea de către instanțele de fond a probelor, fără a ține cont de faptul că

reaprecierea probelor nu poate constitui temei de recurs în sensul art.427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la dezacordul recurentului privind încasarea din contul inculpatului Sula

Vladimir în beneficiul lui SRL „Pascofiș”, suma de 41 295 lei, cu titlul de prejudiciul material,

Colegiul penal ține să sublinieze, că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca

obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru

prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat

de partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,

7

trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul pretinderii

recuperării prejudiciului material, cât și a celui moral.

În conformitate cu art.387 alin.(1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei

cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Potrivit art.220 alin.(1)-(3) Cod de procedură penală, coroborat cu art.1998 alin.(1) Cod

civil, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile

prezentului cod. Normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin principiilor

procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea reglementări. Hotărârea

privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil și ale altor domenii

de drept. Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin

acțiune sau omisiune.

Astfel, instanța de recurs menționează că, a fost probată existența faptului ilicit,

cauzarea prejudiciului, legătura cauzală dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția inculpatului

de comiterea faptei ilicite. În aceste condiții, instanța de recurs reține că sunt prezente toate

condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale a inculpatului.

Totodată, conform prevederilor art.219 Cod de procedură penală, acțiunea civilă în

procesul penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de

judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale

sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în

legătură cu săvârșirea acesteia.

În același context, potrivit art.221 Cod de procedură penală (1) acțiunea civilă în

procesul penal se intentează în baza cererii scrise a părții civile sau a reprezentantului ei în

orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. (2)

Acțiunea civilă se intentează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută

care urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de

acțiunile învinuitului, inculpatului.

În susținerea celor enunțate supra, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Tonchev vs. Bulgaria (19.11.2009), unde Curtea a statuat, în principiu, că „ în

situația în care sistemul intern permite reclamanților să introducă o acțiune civilă alăturată

procesului penal, statul are obligația să se asigure că aceștia se bucură de garanțiile

fundamentale prevăzute de art.6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1954”.

În speță, prima instanță a conchis asupra admiterii acțiunii civile înaintată de către SRL

„Pascofiș”, dispunând încasarea sumei de 41 295 lei, cu titlul de prejudiciul material, din contul

inculpatului Sula Vladimir, soluție menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal consideră că instanța de apel la menținerea soluției primei instanțe,

corect a interpretat și aplicat prevederile art.219 alin.(1), 221 alin.(1), (2) Cod de procedură

penală, astfel dispunând încasarea din contul lui Sula Vladimir în beneficiul lui SRL

„Pascofiș”, suma de 41 295 lei, cu titlul de prejudiciul material, dat fiind că părții vătămate

SRL „Pascofiș”, i-a fost cauzat prejudiciu material prin infracțiune, respectiv, din cumulul

probelor existente s-a atestat confirmarea integrală a prejudiciului material în suma de 41 295

lei, invocat de partea civilă, și anume prin: procesul - verbal de examinare a înregistrărilor

video din 15.08.2016 si VDD cu înregistrarea video, în cadrul căreia a avut loc o discuție dintre

reprezentantul părții vătămate Bacal Mihail și martorul (șoferul) Toderașcu Petru, ultimul

confirmând faptul că la data de 30 noiembrie 2015, a luat marfa de la SRL „Pascofiș” și mai

confirmă că a avut mai multe discuții cu Sula Vladimir în privința restituirii datoriei ce o avea

(f.d.32-35), copia procesului-verbal de audiere a contribuabilului Bacal Mihail, dată la data de

8

07.10.2016, inspectorului fiscal Ciobanu Tatiana al OF Ștefan Vodă, unde reprezentantul părții

vătămate SRL Pascofiș, Bacal Mihail, a dat explicații similare cu cele date în cadrul examinării

prezentei cauze penale, inclusiv faptul că el a introdus suma prejudiciului de 41 295 lei în casa

întreprinderii Pascofiș, în mai multe rate din banii săi personali.

Instanța de recurs mai notează și faptul, că argumentele apărării cu privire la respingerea

acțiunii civile înaintată de SRL „Pascofiș”, a constituit deja obiect de examinare la judecarea

cauzei în ordine de apel, în privința cărora instanța s-a expus motivat și amplu argumentat,

soluție care este descrisă la pct. 4.1. a acestei decizii și pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este necesară, or, în cazul în care instanțele de

fond și au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (Helle împotriva Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997, §

60).

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la examinarea

recursului declarat de către partea apărării, nu au fost stabilite careva erori de drept care ar

condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Hotineanu Anatolie în

numele inculpatului Sula Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală în privința lui Sula Vladimir xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

9