1ra-1598/2021 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-1598/2021 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1598/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 20 aprilie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Vicol Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în raionul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Vicol Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal

la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, cu dispunerea încasării din contul

inculpatului Vicol Ion în beneficiul succesorului părții vătămate Para Maria a sumei

de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, și a sumei de 2 000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare legate de asistența juridică. În rest, cerințele succesorului părții vătămate

Para Maria privind încasarea prejudiciului material au fost respinse, ca fiind

neîntemeiate.

Solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului Vicol Ion a

cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Vicol Ion la data

de 29 decembrie 2016, aproximativ la ora 23.30 deplasându-se la domiciliul lui

Jîlteanu Constantin, situat în s XXXXX, în urma unui conflict, în mod intenționat i-

a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului cet.

1

Jîlteanu Constantin, prin ce i-a cauzat, conform raportului de expertiză judiciară nr.

19,,D” din 03.02.2017, leziuni corporale sub formă de: traumă craniu-cerebrală

închisă manifestată prin echimoză a regiunii fronto-temporale stângi cu hemoragie

în țesuturile moi epicraniene și mușchiul temporal stâng, hematomsubdural cronic

pe stânga (50-60 ml) sânge, cheag, hemoragie suarahnoidală a emisferei stângi cu

compresia țesutului creierului lobilor fronto-temporali stângi, care se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și excoriație a regiuni zigomatice

stângi, care se califică ca leziuni corporale neînsemnate, astfel, la data de 10 ianuarie

2017 a survenit decesul cet. Jîlteanu Constantin în vârstă de 57 ani în urma

hemoragiei subarahnoidale difuze complicată cu hematom subdural cronic pe stânga

pe fondal a traumei cranio-cerebrale închise.

Acțiunile inculpatului Vicol Ion au fost încadrate de către prima instanță în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a sănătății

care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.

solicitat casarea parțială a acesteia în partea ce ține de stabilirea pedepsei, precum și

în partea ce ține de respingerea solicitării acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpatul Vicol Ion, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Vicol Ion să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 14 ani 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, precum și încasarea

de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3216 lei.

În motivarea apelului procurorul a indicat că prima instanță corect a apreciat și

încadrat acțiunile inculpatului Vicol Ion în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, însă la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul Vicol Ion anterior a fost

condamnat, și anume, prin sentința Judecătoriei Cahul din 05 februarie 2004 în baza

art. 119 alin. (2) Cod penal (redacția 1961), la 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în CCM pentru minori, iar în conformitate cu art. 1 pct. d) a Legii cu privire

la amnistie din 10.08.2001 a fost eliberat de pedeapsa stabilită; prin sentința

Judecătoriei Cantemir din 12 martie 2013, Vicol Ion a fost condamnat în baza art.

312 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an. Astfel, procurorul a susținut

că pedepsele penale respective nu și-au atins scopul legii penale, deoarece inculpatul

nu s-a reeducat, întrucît în anul 2016 a săvârșit o nouă infracțiune.

Ținînd cont de cele expuse supra, procurorul a concluzionat că pedeapsa

stabilită inculpatului pentru infracțiunea comisă, este prea blîndă, nefiind astfel

respectate dispozițiile art. 61, 75 Cod penal.

În partea ce ține de respingerea solicitării acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor judiciare, apelantul a invocat că sentința primei instanțe este nefondată

și contravine prevederilor art. 227 alin. (1), art. 227 alin. (2) pct.5), art. 229 alin.(1),

(2) Cod de procedură penală.

În continuare, procurorul a menționat că din materialele cauzei rezultă, că

raportul de expertiză judiciară nr.33 din 23.01.2017, raportul de expertiză judiciară

nr.96a din 10.03.2017, raportul de expertiză judiciară nr. 19„D” din 03.02.2017 și

2

raportul de constatare nr.8 „C” din 02.02.2017 au fost ordonate și efectuate în cadrul

procesului penal, fiind achitate din sumele alocate de stat, până la recunoașterea

inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii, cheltuielile au fost avansate de stat,

care după condamnarea acestuia pot fi recuperate de la condamnat.

Totodată, a subliniat că potrivit notei de cheltuieli judiciare anexate la cauza

penală, acestea au fost suportate în legătură cu plata onorariilor apărătorilor din

oficiu, precum și cheltuieli judiciare suportate în legătură cu utilizarea hârtiei și

imprimatelor ce compun dosarele penale, care la fel urmează a fi recuperate de la

condamnat.

a fost respins apelul procurorului, cu menținerea sentinței atacate.

3.1. În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța de

fond, judecând cauza, a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de

drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la

concluzia că acțiunile inculpatului Vicol Ion corect au fost încadrate în baza

prevederilor art. 151 alin.(4) Cod penal.

Referitor la dezacordul procurorului cu sentința în partea aplicării pedepsei,

instanța de apel a notat că instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Vicol Ion, a respectat principiile de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 7, art. 75 Cod penal, a ținut cont de faptul că infracțiunea comisă

de către inculpat, potrivit art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor

deosebit de grave, că nu se află la evidența medicului narcolog (f.d. 58, Vol. I), la

locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.45, Vol. I), anterior a fost în conflict cu

legea penală, însă antecedentele penale sunt stinse, circumstanțe atenuante sau

agravante, nu au fost stabilite, așadar, pedeapsa stabilită fiind echitabilă și în

limitele stabilite de sancțiunea normei de incriminare.

Cît privește critica procurorului, precum că prima instanță, prin sentința

adoptată, neîntemeiat a respins încasarea din contul inculpatului Vicol Ion a

cheltuielilor judiciare în mărime de 3216 lei, suportate pentru efectuarea raportului

de expertiză judiciară nr.33 din 23.01.2017, raportului de expertiză judiciară nr.96a

din 10.03.2017, raportului de expertiză judiciară nr. 19„D” din 03.02.2017 și

raportului de constatare nr.8 „C” din 02.02.2017, cât și a cheltuitelor judiciare în

legătură cu plata onorariilor apărătorilor din oficiu, precum și cheltuieli judiciare

suportate în legătură cu utilizarea hârtiei și imprimatelor, instanța de apel a susținut

că instanța de fond, la examinarea acestui aspect, a respectat prevederile art. 227

alin.(1), (2) pct.5), alin.(3) Cod de procedură penală.

Concomitent, instanța de apel a reținut că, raportul de expertiză judiciară nr.33

din 23.01.2017, raportul de expertiză judiciară nr.96a din 10.03.2017, raportul de

expertiză judiciară nr. 19„D” din 03.02.2017 și raportul de constatare nr.8 „C” din

02.02.2017 (f.d. 79-81, 103-104, 113-115, 168-170, vol. 1), au fost ordonate de către

organul de urmărire penală pentru stabilirea motivului decesului persoanei, și

depistarea leziunilor corporale ale persoanei decedate, apartenența urmelor ridicate

de la fața locului, cât și stabilirea stării psihologice a inculpatului, acestea fiind

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care

3

sunt puse în sarcina părții acuzării. Or, procurorul în lipsa unor astfel de probe nu ar

fi putut demonstra comiterea faptei penale de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății soldată cu decesul persoanei, de către inculpatul

Vicol Ion, precum și să susțină învinuirea în instanța de judecată în vederea

condamnării persoanei, or în astfel de cazuri sunt necesare cunoștințe speciale, iar

raportul de constatare este unul obligatoriu, reieșind din prevederile art. 143 alin.(1)

Cod de procedură penală.

La acest segment, instanța de apel a remarcat că, acțiunile infracționale a

inculpatului au avut loc la 29 decembrie 2016. Prin Legea nr. 316 din data de 22

decembrie 2017, în vigoare din data de 09 februarie 2018, a fost exclus/abrogat

aliniatul (2) din art. 143 din Cod de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

bugetului de stat. Prin urmare, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului Vicol Ion în comiterea infracțiunii

imputate, prin numirea rapoartelor de expertiză judiciară, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din sumele alocate de la bugetul statutului.

În consecință, instanța de apel a constatat temeinicia concluziei primei instanțe

de a respinge cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul Vicol Ion

cheltuielile judiciare în sumă totală de 3216 lei.

ordinar de către procuror, prin care, invocînd temeiurile de recurs prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia

în partea stabilirii pedepsei și în latura respingerii solicitării procurorului de a se

încasa de la inculpatul Vicol Ion în contul statului a cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte în instanța de apel, din următoarele

considerente:

- pedeapsa penală stabilită inculpatului Vicol Ion pentru infracțiunea comisă,

este prea blândă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale. Or,

instanța de apel, la stabilirea pedepsei urma a ține cont de faptul că inculpatul Vicol

Ion, în urma unui conflict, în mod intenționat, i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului cet. Jîlteanu Constantin, prin ce i-a

cauzat, conform raportului de expertiză judiciară nr.19 “D” din 03.02.2017 leziuni

corporale, care se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață

și excoreație a regiuni zigomatice stângi, care se califică ca leziuni corporale

neînsemnate, în urma cărora la data de 10 ianuarie 2017 a survenit decesul cet.

Jîlteanu Constantin;

- infracțiunea comisă de către inculpatul Vicol Ion, potrivit art.16 Cod penal,

se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave;

- inculpatul Vicol Ion anterior a fost condamnat, și anume, prin sentința

Judecătoriei Cahul din 05.02.2004 în baza art. 119 alin. (2) Cod penal (redacția

1961), la 2 ani privațiune de libertate, cu ispășirea pedepsei în CCM pentru minori,

iar în conformitate cu art. 1 pct. d) a Legii cu privire la amnistie din 10.08.2001 a

fost eliberat de pedeapsa stabilită; - prin sentința Judecătoriei Cantemir din

12.03.2013 în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare cu

4

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an;

- inculpatul Vicol Ion nu a recunsocut vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate și nu a colaborat cu organele de urmărire penală, circumstanțe ce

demonstrează că inculpatul nu a conștientizat gravitatea acțiunilor săvârșite și nu s-

a pornit pe calea corijării;

- doar aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani și 6

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, va putea îngrădi societatea

de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea inculpatului Vicol Ion, or,

pedeapsa aplicată inculpatului, atât de către instanța de fond, cât și de instanța de

apel, va fi apreciată ca atitudinea tolerantă a statului față de aceste categorii de

infracțiuni, ce va submina încrederea societății în eficiența și echitatea justiției;

- consideră neîntemeiată soluția instanței de apel de a respinge cerința privind

încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Vicol Ion în beneficiul

statului în sumă de 1719 lei, făcînd, în acest sens, trimitere atît la practica Curții

Supreme de Justiție, cît și la practica CEDO.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului ordinar declarat de către procuror se constată că

acesta invocă ca temeiuri de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, în particular, referindu-se la faptul că instanța de apel i-a stabilit

inculpatului Vicol Ion pentru infracțiunea comisă o pedeapsă prea blîndă, inclusiv,

că neîntemeiat a respins solicitarea procurorului de a se încasa de la inculpat în

contul statului cheltuielile judiciare, în sumă de 1719 lei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că argumentele invocate în cererea de recurs nu sunt acceptate în urma cercetării

5

materialelor cauzei și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat

la baza respingerii acestora.

Întru elucidarea criticilor recurentului precum că „consideră neîntemeiată

soluția instanței de apel de a respinge cerința privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului Vicol Ion în beneficiul statului în sumă de 1719 lei,

făcînd, în acest sens, trimitere atît la practica Curții Supreme de Justiție, cît și la

practica CEDO”, Colegiul penal menționează că sunt neîntemeiate, or, potrivit

materialelor cauzei, se constată că inculpatul Vicol Ion a comis infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal la data de 29 octombrie 2016, ulterior, întru

constatarea, clarificarea și evaluarea circumstanțelor cauzei, au fost efectuate

raportul de expertiză judiciară nr.33 din 23.01.2017, raportul de expertiză judiciară

nr.96a din 10.03.2017, raportul de expertiză judiciară nr. 19„D” din 03.02.2017 și

raportul de constatare nr.8 „C” din 02.02.2017 (f.d. 79-81, 103-104, 113-115, 168-

170, Vol. I), iar cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor de specialitate

au constituit 1719 lei, potrivit Notei de cheltuieli judiciare (f.d.182, Vol. I).

Astfel, se constată că aceste rapoarte au fost efectuate pînă la data de 09

februarie 2018, când au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală, care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din

09.02.2018, și care până la această dată prevedea că plata pentru efectuarea

expertizelor judiciare prevăzute la alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, se face

din contul mijloacelor bugetului de stat.

În acest sens, Colegiul penal conchide că rapoartele de expertize au fost

efectuate până la introducerea acestor modificări, fapt ce determină corectitudinea

efectuării rapoartelor din contul mijloacelor bugetului de stat, ținîndu-se cont de

prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală.

Totodată, cu referire la cauzele invocate de către recurent din practica CSJ și

CtEDO, precum că, deși sunt similare cazului supus judecății, însă instanțele de

judecată s-au expus diferit, Colegiul penal ține să menționeze, că aceste cauze nu au

tangențe cu prezenta cauză penală, fapt ce împiedică aplicabilitatea acestora, la caz.

Cît privește argumentul procurorului privind blîndețea pedepsei stabilite

inculpatului Vicol Ion, Colegiul penal îl apreciază ca fiind nefondat, or, instanța de

apel menținînd sentința primei instanțe, a acordat deplină eficiență prevederilor art.

61, 75 Cod penal, menționînd în acest sens că „instanța de fond, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei inculpatului Vicol Ion, a respectat principiile de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de faptul

că infracțiunea comisă de către inculpat, potrivit art. 16 Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunilor deosebit de grave, că nu se află la evidența medicului

narcolog (f.d. 58, Vol. I), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.45, Vol. I),

anterior a fost în conflict cu legea penală, însă antecedentele penale sunt stinse,

circumstanțe atenuante sau agravante, nu au fost stabilite, așadar, pedeapsa

stabilită fiind echitabilă și în limitele stabilite de sancțiunea normei de

incriminare”.

Subsecvent, Colegiul penal ține să menționeze că în cazul săvârșirii unei

infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit

6

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale, și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal cu

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai aspre, sub formă de 14 ani 6 luni închisoare, în privința inculpatului

Vicol Ion nu se constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Subsidiar, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recurs de

către procuror au fost deja obiect de judecare în instanța de apel și aceasta, respectînd

prevederile art. 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și-a motivat temeinic soluția

în acest sens, așa cum este indicat în pct. 3.-3.1. al prezentei decizii, motivare pe care

instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece

motivarea și soluția instanței de apel sunt pe deplin conforme circumstanțelor de fapt

și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie

1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda,

nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97

din 9 martie 1999).

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 20 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Vicol Ion

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

8