1ra-2023/21 — art.186 al.2 lit. d CP

1ra-2023/21 — art.186 al.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2023/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 30 iunie 2021, în cauza penală în privința

inculpatului

Cozel Victor xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.11.2020 - 16.04.2021;

Instanța de apel: 13.05.2021 - 30.06.2021;

Instanța de recurs: 05.10.2021 - 15.12.2021.

A C O N S T A T A T :

probelor administrate la urmărirea penală, potrivit procedurii prevăzute la art.3641

Cod de procedură penală, Cozel Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă integral acțiunea civilă depusă de partea vătămată și s-a dispus

încasarea de la inculpatul Cozel Victor în beneficiul lui Donțu Alina prejudiciul

material în sumă de 5 200 lei.

07.10.2020, în perioada de timp cuprinsă între orele 16.00 - 21.00, aflându-se în

apartamentul xxx din str. xxx, mun. xxx, unde locuiește cet. Donțu Alina și folosindu-

se de faptul că nu este observat de nimeni, prin acces liber, a sustras pe ascuns din

cutia pentru bijuterii care se afla într-un dulap o brățară din aur pentru femei cu

greutatea de 5 gr, la prețul de 5 200 lei, după care cu bunul sustras s-a eschivat de la

locul faptei, cauzându-i părții vătămate Donțu Alina o daună materială în proporții

considerabile în valoare de 5 200 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, după indicii calificativi:

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

1

solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Cozel

Victor să-i fie stabilită o pedeapsă ne privativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale apărarea a invocat că, în afară de faptul că Cozel

Victor și-a recunoscut vinovăția pe deplin, prima instanță urma să ia în considerație

toate circumstanțele care atenuează vinovăția inculpatului, că ultimul a recunoscut

vina pe deplin, a conlucrat cu organul de urmărire penală, se căiește sincer de cele

comise, este dispus să achite prejudiciul părții vătămate Donțu Alina.

Consideră că, pedeapsa aplicată lui Cozel Victor este una prea aspră și în

contradicție cu prevederile art.art.61, 75, 76 Cod penal, or, la stabilirea măsurii

pedepsei instanța reiese din scopul pedepsei penale, care urmărește restabilirea

echității sociale corectarea condamnaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și

tine cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de

condițiile de viață ale acestora

Apărarea a remarcat că, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de

a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și

de alte persoane.

A mai notat că, ținând cont de faptul că infracțiunea comisă în baza.186 alin.(2)

lit. d) Cod penal este mai puțin gravă, în acest sens putea fi aplicată față de Cozel

Victor o pedeapsă mai blândă neprivativă de libertate.

respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței fără modificări.

A fost admisă parțial cererea inculpatului Cozel Victor cu privire la reducerea

pedepsei în legătură cu încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, garantate

de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

A fost dedus din pedeapsa numită prin sentința lui Cozel Victor de 1 an

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, arestarea

preventivă pe termen de 29 (douăzeci și nouă ) zile, conform prevederilor art.385

alin.(5) Cod de procedură penală, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de

arest preventiv și reduce pedeapsa închisorii cu 58 zile (cincizeci și opt) zile, cu

executarea pedepsei închisorii pentru termenul rămas.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță

judecând cauza penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Cozel Victor și a făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în baza

art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor

cercetate, iar concluziile făcute de prima instanță privind vinovăția inculpatului Cozel

Victor rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub

toate aspectele, complet și obiectiv.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei, care este latura contestată de

avocat în numele inculpatului Cozel Victor, instanța de apel a stabilit că prima

instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile generale de

2

aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei săvârșite, care corespunde

împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de corectare și

reeducare.

Instanța de apel a evidențiat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a luat în

considerație circumstanțele cauzei, faptul că inculpatul Cozel Victor anterior a mai

fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea infracțiunilor de sustragere a

bunurilor, nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune părții vătămate, nu este

angajat în câmpul muncii și nu are o ocupație stabilă, fapt care demonstrează că

inculpatul nu a stat pe calea corijării și continuă activitatea infracțională.

Mai mult, instanța de apel a reținut că pe rolul Judecătoriei Bălți, sediul Central

se află spre examinare cauze penale în privința inculpatului Cozel Victor.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în speță, nu există temei legal pentru

casarea sentinței în latura aplicării pedepsei, deoarece la soluționarea chestiunii

respective s-a acordat deplină eficientă dispozițiilor art.art.61,75 Cod penal privitor la

scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

În plus, instanța de apel a notat că prima instanță a stabilit inculpatului

pedeapsa nominalizată cu executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare, ținând

cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia și

constatând că lipsesc circumstanțele prevăzute de art.90 alin.(1) Cod penal și astfel nu

este posibil de a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, anterior în privința inculpatului

Cozel Victor au fost stabilite pedepse prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

prin ce se atestă că nu a înțeles urmările negative ale faptei sale, nu este la prima sa

abatere de la lege, fiind persoană predispusă la comiterea infracțiunilor.

În circumstanțele stabilite, instanța de apel a conchis că pedeapsa reală de

privare de libertate, va fi efectivă pentru reeducarea și corijarea inculpatului, va

restabili drepturile lezate în urma comiterii infracțiunii, pedeapsă pe care instanța de

apel a considerat-o echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului.

4.3. Pe de altă parte, instanța de apel a constatat temei de a interveni, în

condițiile art.385 alin.(5) Cod de procedură penală și de a reduce pedeapsa penală

stabilită lui Cozel Victor, ca urmare a constatării faptului deținerii acestuia în IP Bălți

de la 18.03.2021 până la 25.03.2021 - 7 zile și în Penitenciarul nr.11 Bălți de la

25.03.2021 până la 16.04.2021 - 22 zile, iar în total 29 zile, în condiții contrare

prevederilor art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În sensul dat, instanța de apel a admis cererea inculpatului Cozel Victor cu

privire la reducerea pedepsei în legătură cu încălcarea drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că, în perioada de detenție în

Penitenciarul nr.11 Bălți, Cozel Victor a fost asigurat cu un spațiu mai mic de 4 m2, în

una din celule aflându-se într-o suprafață chiar și mai mică de 3 m2, fapt care

confirmă că au fost încălcate normele de suprafață pentru deținerea unei persoane în

3

detenție, prevăzute de Hotărârea Guvernului sus menționată, și care, incontestabil,

constituie un tratament inuman și prin aceasta s-au încălcat drepturile privind

condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Astfel, instanța de apel a conchis că, dificultățile cu care s-a confruntat Cozel

Victor pe parcursul detenției sale în Penitenciarul nr.11 Bălți în calitate de prevenit, au

depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au atins pragul de severitate

contrar art.3 din Convenție, aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea

încălcărilor admise în penitenciarul vizat.

Respectiv, în condițiile art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, Cozel Victor

va beneficia de reducere a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 16.04.2021 în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal sub formă de

închisoare pe termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, cu 58 zile.

art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile adoptate și

solicită casarea parțială a acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Cozel Victor să-i

fie stabilită o pedeapsă ne privativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale apărarea invocă argumente similare celor reflectate

în cererea de apel, suplimentar indică faptul că instanța de apel, urmare a aprecierii

gradului de vinovăție și stabilirii pedepsei prin prisma principiului individualizării

pedepsei, a apreciat greșit acele criterii care au stat la baza pronunțării deciziei.

Consideră că, luând în considerație cumulul de circumstanțe atenuante,

personalitatea inculpatului, consideră că pentru corectarea și reeducarea lui Cozel

Victor nu este necesară executarea efectivă a pedepsei.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se reține că, recurenta invocă temeiul de

casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. În esență, criticele părții apărării se axează

pe ideea că, instanțele ierarhic inferioare au individualizat pedeapsa contrar

4

prevederilor legale, la caz fiind indispensabilă stabilirea unei pedepse mai blânde, ne

privative de libertate.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmare, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Cozel Victor și-a motivat

just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal și art.3641

Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine

individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul

pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate

și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu

privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art.61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind

aplicarea pedepsei ne privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele avocatei

precum că, instanța de apel nu a luat în considerație la aplicare pedepsei inculpatului

că, el a recunoscut vina pe deplin, regretă cele săvârșite, a promis să fie mai precaut

pe viitor, astfel de acțiuni ilicite să nu mai comită, cât și de comportamentul

vinovatului în timpul și după comiterea infracțiunii, or, anume aceste circumstanțe

luate în considerație, au permis stabilirea pedepsei inculpatului la limita minimă

prevăzută de sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat.

Mai mult, Colegiul reține și faptul că conform revendicării eliberate pe numele

lui Cozel Victor (f.d.27), acesta nu este la prima încălcare a legii penale. În plus,

instanța de recurs apreciază drept întemeiate argumentele instanței de apel, în privința

inculpatului care anterior a mai fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa prin aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, însă inculpatul Cozel Victor a demonstrat că este o persoană predispusă la

comiterea infracțiunilor contra patrimoniului, astfel nefiind atins scopul legii penale.

Pe de altă parte, se reține că, motivele invocate în recursul de pe rol, au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (Vol. I, f.d.208-216) în coraport

cu motivele invocate de recurentă, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

5

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rotari Mihaela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30

iunie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Cozel Victor xxx, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 16 februarie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

6