1ra-1746/21 — art. 187 alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1746/21 — art. 187 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1746/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Ciubara Mariana în numele inculpatei și ultima, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2021, declarate în cauza penală

în privința inculpatei

Rîmbu Rodica XXXXX, născută la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 11.03.2020 până la 21.04.2021;

Instanța de apel de la 13.05.2021 până la 22.06.2021;

Instanța de recurs de la 05.08.2021 până la 03.11.2021.

a c o n s t a t a t :

Rîmbu Rodica a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal și i-a fost aplicată pedeapsa închisorii pe un termen

de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis, fără

amendă.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită s-a adăugat parțial

pedeapsa stabilită și neexecutată prin sentința Judecătoriei Drochia din 12.08.2016,

stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani 4 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

Măsura preventivă aplicată lui Rîmbu Rodica - obligarea de nepărăsire a țării

s-a dispus de a fi menținută până la devenirea definitivă a sentinței.

S-a încasat de la Rîmbu Rodica în beneficiul lui Caroli Valeriu suma de 1 575,00

(una mie cinci sute șaptezeci și cinci,00) lei cu titlu de prejudiciu material.

la 14.11.2019, în intervalul de timp 15.00-16.00, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria cet. Coroli Valeri XXXXX, locuitor

al s. XXXXX, de unde, în prezența soției acestuia cet. Coroli Elena XXXXX, din două

odăi ale casei de locuit, a sustras în mod deschis 15 kg. miez de nucă, cu costul unui

1

kg. de 85 lei, precum si un telefon mobil de model necunoscut, cu tot cu încărcător,

costul de 300 lei, cu care a dispărut de la fața locului, cauzând-i victimei un prejudiciu

material considerabil în sumă totală de 1 575 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatei Rîmbu Rodica întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, după

indicii calificativi: jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit prin

pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatei Rîmbu Rodica, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri prin care ultima să fie achitată de sub învinuirea înaintată

În motivarea apelului declarat, apărătorul a indicat că instanța de fond a

ignorat prevederile art. 389 Cod de procedură penală, greșit a apreciat probele pe

cauză, pronunțând o sentință de condamnare, care contravine circumstanțelor de

fapt ale cauzei, cât și normelor legii procesual penale.

Mai mult, apelantul a menționat că, actul de învinuire se caracterizează prin

imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale situației de fapt, iar în cadrul urmăririi

penale acuzarea nu a acumulat probe prin care se demonstrează vinovăția cet. Rîmbu

Rodica.

fost respins apelul declarat de către avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatei

Rîmbu Rodica ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că în apelul declarat de

avocatul Covdii Alexandru în numele inculpatei Rîmbu Rodica obiectează împotriva

sentinței adoptate de prima instanță, limitându-se la solicitarea casării sentinței, fără

a indica motivul și temeiul legal. În ședința instanței de apel apărarea nu a făcut

referire la careva probe pe care își susține apelul declarat sau care le contestă.

Totodată, partea acuzării a apreciat că apelul declarat nu corespunde cerințelor de

formă și de conținut.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că instanța de fond a pronunțat o

sentință motivată clar și în corespundere cu legislația națională, apreciind probele

prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatei, astfel

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.

Cu referire la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, și

anume, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

2

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatei.

Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa este echitabilă când impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societății, perturbate prin

infracțiune.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a stabilit că prima instanță ținând cont

de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii comise, care potrivit art.16 Cod

penal face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia, de faptul că inculpata anterior a fost condamnată și are

pedeapsă neexecutată, justificat a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea

inculpatei este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare,

stabilindu-i în baza art. 85 alin. (1) Cod penal pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 5 ani 4 luni, cu executarea acesteia în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

Totodată, reieșind din faptul că Rîmbu Rodica are la întreținere doi copii

minori - Rîmbu David, XXXXX, și Rîmbu Dumitrița, XXXXX, instanța de apel a

dispus ca ultimii să fie luați în custodia statului prin intermediul Direcției generale

de asistență socială și protecția familiei din cadrul Primăriei mun. Bălți.

Fiind prezentă în instanța de apel, reprezentantul Direcției generale de

asistență socială și protecția familiei din cadrul Primăriei mun. Bălți, Iulia Popova

(desemnată prin procura cu nr.0118/138 din 02.03.2021 în calitat de jurist în Serviciul

protecția copilului familiei din cadrul Direcției), instanța de apel a conchis ca copiii

minori Rîmbu David, a.n. XXXXX, și Rîmbu Dumitrița, a.n. XXXXX, să fie transmiși

Direcției generale de asistență socială și protecția familiei din cadrul Primăriei

mun.Bălți.

Ciubara Mariana în numele inculpatei care solicită casarea acesteia cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatei să îi fie stabilită pedeapsă

neprivativă de libertate conform art. 90 Cod penal.

În susținerea celor solicitate, apărătoarea subliniază că pedeapsa aplicată

inculpatei este una prea aspră în raport cu acțiunile comise de către aceasta.

Un alt argument înaintat de către recurentă este faptul că Curtea Europeană a

încurajat prin decizia Varga și alții c. Ungaria să fie mai frecvent aplicate pedepse

neprivative de libertate pentru a reduce supra-aglomerarea în penitenciare.

3

5.1. La 11 august 2021, inculpata declară recurs ordinar prin care solicită să fie

casată decizia , deoarece o consideră prea aspră.

5.2. La 22 octombrie 2021, inculpata înaintează recurs prin care solicită să i se

facă dreptate și să fie casată decizia Curții de Apel cu remiterea cauzei spre

rejudecare de către aceiași instanță în alt complet de judecată, or, ultima nu se

consideră vinovată de cele imputate. Mai mult, inculpata susține că are la întreținere

3 copii minori și pe tatăl său în vârstă de 70 de ani

cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea recursurilor ordinare, reieșind din următoarele

considerente.

6.1. Cu referire la recursul declarat de către avocata Ciubara Mariana în numele

inculpatei și recursul declarat de către inculpata Rîmbu Rodica 11 august 2021,

Colegiul penal constată din textul recursurilor rezultă că, recurentele sunt de acord

cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor săvârșite de inculpată și din aceste considerente, instanța de recurs nu se

va expune asupra acestor aspecte, însă recurentele își exprimă dezacordul cu

pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond,

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatei

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele avocatei Ciubara Marina

privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

4

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul penal reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență prevederilor

art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de motivul

inculpatei, de persoana acesteia, care anterior a fost condamnată, însă nu a tras

concluzii pentru a se corija, astfel, instanța de apel corect a conchis că corijarea

acesteia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un

termen de 5 ani și 4 luni ani, cu executarea în penitenciar de tip semideschis pentru

femei.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei

de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul

procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și

socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise

faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute

de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat

inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea recurentelor privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată

indicând doar dezacordul cu pedeapsa stabilită, or, simplul motiv că recurenta nu

este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative în

temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă

a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

5

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a

ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga

conduită a inculpatei înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractoarei bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În concluzie, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel

referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatei care este proporțională

faptelor comise de către inculpată.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că, nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face

referință recurentele, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea

și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Cu referire la recursul declarat de către inculpata Rîmbu Rodica la 22

octombrie 2021, Colegiul penal conchide că acesta este declarat peste termen.

Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod

de procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar în numele său

atât în latura penală, cât și în cea civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe

ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți a fost pronunțat la 22 iunie 2021, atât în prezența inculpatei, cât și a

apărătorului acestuia, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din

22 iunie 2021 (f.d.230 vol. I), participanții la proces fiind înștiințați despre locul, data

și ora pronunțării deciziei motivate.

La 13 iulie 2021, a fost pronunțată decizia integrală, în ședința de judecată

avocata Ciubara Mariana s-a prezentat, iar inculpata nu a fost escortată, însă la

aceiași dată au fost înmânate escortei 2 copii, pentru a-i înainta o copie inculpatei

(f.d. 247, vol. I).

6

Astfel, inculpatul declară recurs împotriva deciziei instanței de apel la 22

martie 2021, fapt confirmat de ștampila aplicată pe plic (f.d. 140, vol. V), în acest sens

reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată

că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar s-a epuizat.

Așadar, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a

fost respectat de către recurent, el fiind declarat peste termenul de 30 zile.

Mai mult, recurentul nu aduce careva argumente în justificarea motivelor

declarării recursului ordinar peste termen.

Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declararea al recursului

ordinar este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita această cale de atac.

De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație

jurisprudența Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr.

25763/10 din 18.06.2019, prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al

hotărârilor judecătorești.

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți 22 iunie 2021, în cauza penală în privința inculpatei

Rîmbu Rodica XXXXX, recursul declarat de către avocata Ciubara Mariana în

numele inculpatei și recursul declarat de către inculpata Rîmbu Rodica din 11 august

2021 ca fiind vădit neîntemeiate, iar recursul ordinar declarat de către inculpata

Rîmbu Rodica la 22 octombrie 2021, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

7