1ra-520/21 — art. 320/1 CP

Dosarul nr. 1ra-520/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sanduleac

Diana în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, în cauza penală, în privința lui

Caleniuc Ivan XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 04.06.2020 până la 03.07.2020;

Instanța de apel de la 23.07.2020 până la 30.09.2020;

Instanța de recurs de la 07.12.2020 până la 21.04.2021.

a c o n s t a t a t :

Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin cumul parțial de

sentințe s-a adaugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani din 14.02.2020 și s-a stabilit lui Caleniuc Ivan pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a aplicat în privința lui Caleniuc Ivan măsura preventivă - arestul preventiv,

până la intrarea sentinței în vigoare.

învinuiește în aceea că el, fiind obligat, prin ordonanța de protecție a victimei violenței

în familie, emisă de Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani la 20 februarie 2020, în dosarul

nr.2o/pr-4/2020, pe un termen1 de 2 luni, începând cu 20 februarie 2020 ora 09.00, să nu

se apropie de locuința victimei violenței în familie, fostei concubine, Lîvîtîr Taiana,

XXXXXX, situată în rXXXXX, să stea departe de locul aflării ultimei, șă nu contacteze

victima Lîvîntîr Tatiana la 02 martie 2020, aproximativ la ora 00.10, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, acționând intenționat, cu scopul neexecutării măsurilor stabilite de

instanța de judecată în ordonanță indicată supra, a intrat în gospodăria cet.Lîvîntîr

Tatiana, situată în XXXXXX, unde nereacționând la cerințele cet. Lîvîntîr Tatiana de a

1

părăsi locuința ei, bătea în ușa de la intrare și o ruga să-i permită să intre în casă, plecând

de la domiciliul cet. Lîvîntîr Tatiana numai după venirea colaboratorilor de poliție,

chemați de către ultima.

Apoi în continuarea acțiunilor sale criminale, acționând cu aceeași intenție, la 02

martie 2020, aproximativ la ora 03.00, din nou, s-a întors în gospodăria cet. Lîvîntîr

Tatiana, unde bătând în ușa de la intrare, o ruga pe Lîvîntîr Tatiana să-i permită să intre

în casă și nereacționând la cerințele ultimei de a părăsi locuința ei, a rămas să doarmă

pe un pat de sub scara casei până în dimineață zilei de 02 martie 2020, iar ulterior, cu

permisiunea cet. Lîvîntîr Tatiana a intrat în casa ultimei, unde s-a aflat până în seara

zilei de 02 martie 2020.

2.1. În cadrul ședinței de judecată, până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul Caleniuc Ivan a declarat personal, prin scris autentic, că recunoaște integral

vinovăția în comiterea faptelor indicate în rechizitoriu, solicită examinarea cauzei

penale de învinuire a lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal,

declarând că nu solicită administrarea de noi probe, iar examinarea cauzei să fie pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

inculpatului, care în motivarea apelului a invocat că pedeapsa stabilită lui Caleniuc

Ivan prin sentința în cauză este prea aspră, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a

luat în considerație faptul că ultimul a recunoscut integral vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate și se căiește sincer de cele comise.

În aceste circumstanțe, apărătorul a solicitat casarea parțială a sentinței în partea

stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte o nouă

hotărâre pin care inculpatului să-i fie numită o pedeapsă neprivativă de libertate.

apelul declarat de către avocatul Vangheli Vitalie în numele inculpatului a fost admis,

casată parțial sentința, din alte motive decât cele invocate, din oficiu, în baza art.409

alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Caleniuc Ivan XXXXX se consideră condamnat în baza art. 3201 Cod penal la pedeapsa

cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, a adăuga parțial la

pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin sentința Judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani din 14.02.2020, stabilindu-i lui Caleniuc Ivan XXXXX pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest dispozițiile sentinței instanței de fond au fost menținute.

2

4.1. În partea descriptivă de deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de

fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate rezultă din probele administrate, cărora

le-a fost dată a apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Totuși, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a admis o eroare de drept

în sensul că nu a constatat fapta pentru care a fost condamnat inculpatul Caleniuc Ivan.

În acest aspect, instanța de apel a remarcat că prima instanță a indicat în sentință

textul sentinței „Caleniuc Ivan XXXXX se învinuiește în aceea că el...” și totodată, a ajuns

la concluzia că acțiunile inculpatului Caleniuc Ivan se încadrează în prevederile art.

3201 Cod penal, normă legală în baza căreia inculpatul a și a fost condamnat.

Astfel, după cum rezultă din partea descriptivă a sentinței, instanța de fond

încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 3201 Cod penal, nu a constatat fapta ca fiind

săvârșită de acesta, or, potrivit prevederilor art.394 Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

În astfel de situație, instanța de apel ținând cont de prevederilor art. 415 alin. (l)

pct. 2) Cod de procedură penală a admis apelul, casată sentința parțial, inclusiv din

oficiu, în baza art. 409 alin. (2) și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță.

Așadar, instanța de apel a reținut faptul că, inculpatul Caleniuc Ivan a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal în următoarele circumstanțe:

Caleniuc Ivan XXXXX fiind obligat, prin ordonanța de protecție a victimei

violenței în familie, emisă de Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani la 20 februarie 2020,

în dosarul nr.2o/pr-4/2020, pe un termen de 2 luni, fiind obligat, începând cu 20

februarie 2020 ora 09.00, să nu se apropie de locuința victimei violenței în familie, fostei

concubine, Lîvîtîr TaianaXXXXX, situată în r-nul XXXXX, să stea departe de locul aflării

ultimei, șă nu contacteze victima Lîvîntîr Tatiana la 02 martie 2020, aproximativ la ora

00.10, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat, cu scopul neexecutării

măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanță indicată supra, a intrat în

gospodăria cet.Lîvîntîr Ttaiana, situată în rXXXXXX, unde nereacționând la cerințele

cet. Lîvîntîr Tatiana de a părăsi locuința ei, bătea în ușa de la intrare și o ruga să-i

permită să intre în casă, plecînd de la domiciliul cet. Lîvîntîr Tatiana numai după

venirea colaboratorilor de poliție, chemați de către ultima.

Apoi în continuarea acțiunilor sale criminale, acționând cu aceeași intenție, la 02

martie 2020, aproximativ la ora 03.00, din nou, s-a întors în gospodăria cet. Lîvîntîr

Tatiana, unde bătând în ușa de la intrare, o ruga pe Lîvîntîr Tatiana să-i permită să intre

în casă și nereacționând la cerințele ultimei de a părăsi locuința ei, a rămas să doarmă

3

pe un pat de sub scara casei până în dimineață zilei de 02 martie 2020, iar ulterior, cu

permisiunea cet. Lîvîntîr Tatiana a intrat în casa ultimei, unde s-a aflat până în seara

zilei de 02 martie 2020.

Referitor la pedeapsă, care de fapt și este latura contestată de către avocat,

instanța de apel a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-

a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod

penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei

inculpatului a luat în considerație circumstanțele cauzei, faptul că inculpatul a depus

cerere, prin care a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

precum și de faptul că inculpatul Caleniuc Ivan s-a căit sincer de cele comise, că anterior

a fost condamnat, inclusiv pentru comiterea infrac țiunii similare la pedeapsa prin

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, dar nu s-a corijat, precum și în prezența

circumstanței agravante comiterea infracțiunii în stare de ebrietate provocată de alcool.

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că prin sentința Judecătoriei

Drochia, sediul Rîșcani din 14 februarie 2020, Caleniuc Ivan a fost condamnat în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 1 an și 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de probațiune de 2 ani.

Reișind din cele menționate, instanța de apel a stabilit că pedeapsa aplicată

inculpatului cu executarea reală sub formă de închisoare, este echitabilă în coraport cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de

circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Subsecvent, instanța de apel a subliniat că pedeapsa stabilită inculpatului sub

formă de închisoare cu executare reală va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului.

Diana în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală solicită, casarea hotărârii anterioare în partea stabilirii pedepsei penale,

rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care lui

Caleniuc Ivan să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

În susținerea celor solicitate, recurentul invocă aceleași motive indicate și în

cererea de apel, și anume, că la stabilirea pedepsei penale urma să se țină cont de faptul

că inculpatul a recunoscut vina în cele imputate, se căiește sincer de cele comise,

prejudicii nu sunt și este condamnat pentru o infracțiune mai puțin gravă.

4

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către

inculpat și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor

aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând

temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel,

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare au dat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei,

de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin

grave săvârșite cu intenție, de motivul inculpatului, de persoana acestuia, de faptul că

a recunoscut vina și se căiește în cele comise, dar și de faptul că ultimul a fost

condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

5

fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2

ani, corect au conchis că corijarea acesteia poate avea loc doar prin stabilirea unei

pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și consideră

că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza

Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă art. 6 § 1 din

CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sanduleac Diana

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 septembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Caleniuc Ivan XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6