1ra-520/21 — art. 320/1 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 03 iulie 2020, Caleniuc Ivan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin cumul parțial de sentințe s-a adaugat partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 14.02.2020 și s-a stabilit lui Caleniuc Ivan pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a aplicat în privința lui Caleniuc Ivan măsura preventivă - arestul preventiv, până la intrarea sentinței în vigoare.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Caleniuc Ivan se învinuiește în aceea că el, fiind obligat, prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă de Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani la 20 februarie 2020, în dosarul nr.2o/pr-4/2020, pe un termen1 de 2 luni, începând cu 20 februarie 2020 ora 09.00, să nu se apropie de locuința victimei violenței în familie, fostei concubine, Lîvîtîr Taiana, XXXXXX, situată în rXXXXX, să stea departe de locul aflării ultimei, șă nu contacteze victima Lîvîntîr Tatiana la 02 martie 2020, aproximativ la ora 00.10, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat, cu scopul neexecutării măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanță indicată supra, a intrat în gospodăria cet.Lîvîntîr Tatiana, situată în XXXXXX, unde nereacționând la cerințele cet. Lîvîntîr Tatiana de a 1 părăsi locuința ei, bătea în ușa de la intrare și o ruga să-i permită să intre în casă, plecând de la domiciliul cet. Lîvîntîr Tatiana numai după venirea colaboratorilor de poliție, chemați de către ultima. Apoi în continuarea acțiunilor sale criminale, acționând cu aceeași intenție, la 02 martie 2020, aproximativ la ora 03.00, din nou, s-a întors în gospodăria cet. Lîvîntîr Tatiana, unde bătând în ușa de la intrare, o ruga pe Lîvîntîr Tatiana să-i permită să intre în casă și nereacționând la cerințele ultimei de a părăsi locuința ei, a rămas să doarmă pe un pat de sub scara casei până în dimineață zilei de 02 martie 2020, iar ulterior, cu permisiunea cet. Lîvîntîr Tatiana a intrat în casa ultimei, unde s-a aflat până în seara zilei de 02 martie 2020. 2.1. În cadrul ședinței de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Caleniuc Ivan a declarat personal, prin scris autentic, că recunoaște integral vinovăția în comiterea faptelor indicate în rechizitoriu, solicită examinarea cauzei penale de învinuire a lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, declarând că nu solicită administrarea de noi probe, iar examinarea cauzei să fie pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Vangheli Vitalie în numele inculpatului, care în motivarea apelului a invocat că pedeapsa stabilită lui Caleniuc Ivan prin sentința în cauză este prea aspră, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație faptul că ultimul a recunoscut integral vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și se căiește sincer de cele comise. În aceste circumstanțe, apărătorul a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte o nouă hotărâre pin care inculpatului să-i fie numită o pedeapsă neprivativă de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, apelul declarat de către avocatul Vangheli Vitalie în numele inculpatului a fost admis, casată parțial sentința, din alte motive decât cele invocate, din oficiu, în baza art.409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Caleniuc Ivan XXXXX se consideră condamnat în baza art. 3201 Cod penal la pedeapsa cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, a adăuga parțial la pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 14.02.2020, stabilindu-i lui Caleniuc Ivan XXXXX pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest dispozițiile sentinței instanței de fond au fost menținute. 2 4.1. În partea descriptivă de deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată a apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv. Totuși, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a admis o eroare de drept în sensul că nu a constatat fapta pentru care a fost condamnat inculpatul Caleniuc Ivan. În acest aspect, instanța de apel a remarcat că prima instanță a indicat în sentință textul sentinței „Caleniuc Ivan XXXXX se învinuiește în aceea că el...” și totodată, a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Caleniuc Ivan se încadrează în prevederile art. 3201 Cod penal, normă legală în baza căreia inculpatul a și a fost condamnat. Astfel, după cum rezultă din partea descriptivă a sentinței, instanța de fond încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 3201 Cod penal, nu a constatat fapta ca fiind săvârșită de acesta, or, potrivit prevederilor art.394 Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. În astfel de situație, instanța de apel ținând cont de prevederilor art. 415 alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală a admis apelul, casată sentința parțial, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță. Așadar, instanța de apel a reținut faptul că, inculpatul Caleniuc Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal în următoarele circumstanțe: Caleniuc Ivan XXXXX fiind obligat, prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, emisă de Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani la 20 februarie 2020, în dosarul nr.2o/pr-4/2020, pe un termen de 2 luni, fiind obligat, începând cu 20 februarie 2020 ora 09.00, să nu se apropie de locuința victimei violenței în familie, fostei concubine, Lîvîtîr TaianaXXXXX, situată în r-nul XXXXX, să stea departe de locul aflării ultimei, șă nu contacteze victima Lîvîntîr Tatiana la 02 martie 2020, aproximativ la ora 00.10, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat, cu scopul neexecutării măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanță indicată supra, a intrat în gospodăria cet.Lîvîntîr Ttaiana, situată în rXXXXXX, unde nereacționând la cerințele cet. Lîvîntîr Tatiana de a părăsi locuința ei, bătea în ușa de la intrare și o ruga să-i permită să intre în casă, plecînd de la domiciliul cet. Lîvîntîr Tatiana numai după venirea colaboratorilor de poliție, chemați de către ultima. Apoi în continuarea acțiunilor sale criminale, acționând cu aceeași intenție, la 02 martie 2020, aproximativ la ora 03.00, din nou, s-a întors în gospodăria cet. Lîvîntîr Tatiana, unde bătând în ușa de la intrare, o ruga pe Lîvîntîr Tatiana să-i permită să intre în casă și nereacționând la cerințele ultimei de a părăsi locuința ei, a rămas să doarmă 3 pe un pat de sub scara casei până în dimineață zilei de 02 martie 2020, iar ulterior, cu permisiunea cet. Lîvîntîr Tatiana a intrat în casa ultimei, unde s-a aflat până în seara zilei de 02 martie 2020. Referitor la pedeapsă, care de fapt și este latura contestată de către avocat, instanța de apel a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut cont și s- a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal. Astfel, instanța de apel a menționat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a luat în considerație circumstanțele cauzei, faptul că inculpatul a depus cerere, prin care a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și de faptul că inculpatul Caleniuc Ivan s-a căit sincer de cele comise, că anterior a fost condamnat, inclusiv pentru comiterea infrac țiunii similare la pedeapsa prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, dar nu s-a corijat, precum și în prezența circumstanței agravante comiterea infracțiunii în stare de ebrietate provocată de alcool. În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 14 februarie 2020, Caleniuc Ivan a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Reișind din cele menționate, instanța de apel a stabilit că pedeapsa aplicată inculpatului cu executarea reală sub formă de închisoare, este echitabilă în coraport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Subsecvent, instanța de apel a subliniat că pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare cu executare reală va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Decizia este atacată cu recurs ordinar declarat de către avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită, casarea hotărârii anterioare în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care lui Caleniuc Ivan să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În susținerea celor solicitate, recurentul invocă aceleași motive indicate și în cererea de apel, și anume, că la stabilirea pedepsei penale urma să se țină cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele imputate, se căiește sincer de cele comise, prejudicii nu sunt și este condamnat pentru o infracțiune mai puțin gravă. 4

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpat și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, dar recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale. Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Astfel, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare au dat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave săvârșite cu intenție, de motivul inculpatului, de persoana acestuia, de faptul că a recunoscut vina și se căiește în cele comise, dar și de faptul că ultimul a fost condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, 5 fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani, corect au conchis că corijarea acesteia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani. Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă art. 6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument. Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Caleniuc Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6