1ra-1115/21 — art. 166/1 alin. 2 lit. a, e CP

1ra-1115/21 — art. 166/1 alin. 2 lit. a, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1115/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2020, în cauza

penală în privința lui

Deadic Marian xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 27.09.2016 – 05.12.2017;

Instanța de apel: 15.01.2018 – 27.03.2019;

Instanța de recurs: 08.07.2019 – 01.10.2019;

Instanța de apel: 31.10.2019 – 17.12.2020;

Instanța de recurs: 15.03.2021 – 12.10.2021.

A C O N S T A T A T :

2017, Deadic Marian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661

alin. (2) lit. a), e) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un

termen de 5 ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei stabilită lui Deadic Marian, pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea din contul lui Deadic Marian în beneficiul statului, cheltuielile

judiciare în sumă de 2 045 (două mii, patruzeci și cinci) lei.

Deadic Marian, deținând funcția de șef de sector de poliție nr. 3 Costești al

Inspectoratului de poliție Rîșcani al IGP al MAI potrivit Ordinului nr. 27 EF din

06 martie 2013, și fiind astfel, conform art. 123 alin. (1) Cod penal, persoană cu

funcție de răspundere, având gradul special de locotenent colonel de poliție, în

timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, contrar prevederilor art. 3 al

1

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950, la care

Republica Moldova a aderat la 12 septembrie 1997; art. 24 alin. (2) al

Constituției Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, încălcând grav

prevederile art. 4 alin. (2) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea poliției și statutul polițistului, care stipulează că poliția nu aplică, nu

încurajează și nu tolerează tortura, tratamentul inuman sau degradant; pct. 15)

lit. f), g), m) și n) precum și pct. 16) lit. a) și b) din Codul de etică și deontologie

a polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 481

din 10 mai 2006, prin care colaboratorul de poliție este obligat să vegheze

întotdeauna la spiritul drepturilor fundamentale ale fiecăruia, precum și la

libertatea de gândire, de conștiință, de religie, de exprimare, de reuniune

pacifistă, de circulație și la dreptul asupra bunurilor proprii; să acționeze cu

integritate și respect față de populație, ținând cont în mod special de situația

indivizilor care fac parte din grupuri vulnerabile; să aplice forța fizică,

mijloacele speciale și arma de foc numai în cazurile și în modul prevăzute de

legislație; să respecte principiul prezumției nevinovăției, asigurând persoanei

dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege,

despre bănuielile formulate împotriva sa și despre dreptul său la apărare;

colaboratorului de poliție îi este interzis să aplice, să încurajeze sau să tolereze

acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice

circumstanță s-ar afla; să recurgă la forță, cu excepția cazurilor de necesitate

absolută, și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim; art. 4

alin. (1) și art. 5 al Legii nr. 218 din 19 octombrie 2012 privind modul de

aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc; și a

obligațiunilor funcționale stipulate în fișa postului funcției deținute, care îl

obligau să nu supună pe nimeni la tortură; să nu aplice forța fizică, decât pentru

curmarea infracțiunilor, pentru respingerea atacurilor asupra cetățenilor,

asupra reprezentanților legali, asupra altor persoane antrenate în asigurarea

ordinii și siguranței publice și în combaterea criminalității pentru curmarea

încălcărilor de lege, pentru reținerea delicventelor, pentru înfrângerea

rezistenței opuse cerințelor legale în cazul în care metodele neviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin; să respecte Constituția

Republicii Moldova; să nu aplice, să nu încurajeze și să nu tolereze acte de

tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice

circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate

absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, a

întreprins acțiuni de tortură în privința unei persoane minore, provocându-i

dureri și suferințe fizice și psihice puternice în următoarele circumstanțe.

La 23 octombrie 2015, în perioada orelor 14:00-14:30, fiind o persoană

cu funcție de răspundere, sub pretextul investigării a două cazuri de furt, avute

loc pe teritoriul administrativ unde el activa, urmărind în special scopul

obținerii de la elevul școlii auxiliare interne al orașului Costești, r-nul Rîșcani,

2

xxxxx xxxxx a mărturisirilor despre săvârșirea furtului de biciletă de la xxxxx

xxxxx, de pe teritoriul orașului Costești, r-nul Rîșcani și a furtului de bani de la

minora xxxxx xxxxx, precum și pedepsirii lui xxxxx xxxxx pentru săvârșirea

acestor două sustrageri de bunuri materiale, știind cu certitudine despre vârsta

minoră a acestuia, s-a prezentat la sediul școlii auxiliare internat din orașul

Costești, r-nul Rîșcani, unde, în biroul directoarei acestei instituții de

învățământ Darea Maria, intenționat, a întreprins un șir de acțiuni de tortură în

privința acestui minor, ce s-au materializat în aplicarea forței fizice față de

victima xxxxx xxxxx, prin lovirea acestuia cu palma de două ori în regiunea

capului și provocarea lui a unei senzații fizice negative pronunțate de durere în

regiunea locurilor aplicării loviturilor; ordonarea și dezbrăcararea în prezența

a doi colegi de școală xxxxx xxxxx și xxxxx xxxxx și a doi profesori ai instituției

nominalizate de învățământ, Darea Maria și Ursache Luminița, a victimei

minore xxxxx xxxxx, de haine până la lingeria intimă, cu ulterioara

percheziționare a lui și impunere de a efectua ocolul școlii internat, în lipsa

îmbrăcămintei, în văzul tuturor elevilor și a personalului instituției de

învățământ, stare de fapt ce a influențat psihicul victimei de pe urma situații de

batjocură și luare în râs de pe urma acestor acțiuni, ultimul începând să plângă;

demonstrarea victimei a unui creion luat de pe masa directoarei cu

concomitenta amenințare a minorului xxxxx xxxxx cu introducerea în orificiul

anal al acestui obiect, stare de fapt ce pe moment i-a insuflat teama de o

realizare eminentă a acestei amenințări și lipsa de siguranță a lui în fața acestei

amenințări – acțiuni, care în ansamblu și în totalitatea lor, reieșind din

caracterul și conținutul lor, circumstanțele în care au fost comise, reacția

tuturor participanților în timpul realizării lor, personalitatea victimei, au

provocat puternice dureri, suferințe fizice și psihice victimei xxxxx xxxxx,

exprimate în apariția la partea vătămată a sentimentului de teamă, de

inferioritate și rușine față de cei din jur, a refuzului categoric al minorului de a

frecventa instituția de învățământ.

Acțiunile inculpatului Deadic Marian au fost încadrate în baza art. 1661

alin. (2) lit. a), e) Cod penal, cauzarea intenționată a durerii și suferinței fizice și

psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de către o persoană

publică care acționează cu titlul oficial, săvârșit cu bună știință asupra unui

minor.

2.1. Instanța de judecată a reținut că potrivit învinuirii înaintate

inculpatului Deadic Marian conform prevederilor art. 1661 alin. (4) lit. a), e)

Cod penal, deși acțiunile acestuia întrunesc toate elementele componente ale

infracțiunii incriminate – obiectul juridic, latura obiectivă, latura subiectivă și

subiectul, totuși există îndoieli privind gradul de gravitate a durerii și a

suferinței cauzate victimei minore, din care motiv prima instanță a ajuns la

concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 1661

alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

3

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Deadic Marian să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în organele de drept, pe un termen de 10 ani, și dispunerea încasării

din contul lui Deadic Marian în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

sumă totală de 2 045 lei.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță nu a apreciat

corespunzător declarațiile părții vătămate minore și ale martorilor, care au

declarat circumstanțele săvârșirii infracțiunii de către Deadic Marian, declarații

care sunt veridice, consecvente și nu au fost combătute prin alte probe, cât și

gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, reliefată de modalitatea concretă în

care s-a constatat că fapta a fost săvârșită: persoană cu funcție de răspundere,

audierea părții vătămate minore și a martorilor în lipsa reprezentanților legali;

poziția de vulnerabilitate a victimei față de inculpat; dorința de a obține

mărturisiri de la minorul xxxxx xxxxx, despre săvârșirea furtului de bicicletă de

la xxxxx xxxxx, de pe teritoriul orașului Costești, r-nul Rîșcani și a furtului de

bani de la minora xxxxx xxxxx; prezența colegilor din școală, cât și a persoanelor

din corpul didactic de alt gen; aplicarea violenței fizice în privința minorului

xxxxx xxxxx, exprimate prin lovirea acestuia cu palma de două ori în regiunea

capului; ordonarea și dezbrăcarea de haine până la lingeria intimă, cu

ulterioara percheziționare a victimei minore și impunerea de a efectua ocolul

școlii internat, în lipsa îmbrăcămintei, în văzul tuturor elevilor și a personalului

instituției de învățământ, demonstrarea victimei a unui creion luat de pe masa

directoarei cu concomitenta amenințare a minorului xxxxx xxxxx cu

introducerea în orificiul anal a acestui obiect, stare de fapt ce a influențat

psihicul victimei de pe urma situației de batjocură și luare în râs de pe urma

acestor acțiuni, ultimul începând să plângă; teama de o realizare eminentă a

acestei amenințări și lipsa de siguranță a lui în fața acestei amenințări – acțiuni,

care în ansamblu și în totalitatea lor, reieșind din caracterul și conținutul lor,

circumstanțele în care au fost săvârșite, reacția tuturor participanților în timpul

realizării lor și personalitatea victimei, au provocat puternice dureri, suferințe

fizice și psihice victimei, exprimate în apariția la partea vătămată a

sentimentului de teamă, de inferioritate și rușine față de cei din jur, a refuzului

categoric al minorului de a frecventa instituția de învățământ.

De asemenea, a invocat acuzarea că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, se confirmă și

prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și care au fost cercetate în

ședința de judecată.

În opinia părții acuzării, prima instanță eronat a apreciat că durerea sau

suferința provocată victimei nu a fost puternică, deoarece din probele cercetate

în cadrul cercetării judecătoreși și prezentate de acuzare, s-a stabilit

4

modalitatea de săvârșire a infracțiunii de tortură, fiind probată modalitatea în

care a avut loc, și prin acțiunile inculpatului Deadic Marian, au survenit urmări

ce constituie suferințe fizice sau psihice puternice, după cum este reglementată

latura obiectivă a infracțiunii de tortură prevăzută de art. 1661 alin. (3)

Cod penal, tortura, adică orice faptă intenționată prin care se provoacă unei

persoane o durere sau suferințe fizice sau psihice puternice.

Astfel, a precizat acuzarea, că concluziile instanței de apel referitor la

faptul că părții vătămate minore nu i-au fost cauzate suferințe fizice ori psihice

puternice, întrucât potrivit concluziei actului nr. 595a-2015 de expertiză

psihiatrico-legală de ambulatoriu din 17 decembrie 2015, prin care comisia de

expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie a stabilit, că semne ale traumei

psihologice la xxxxx xxxxx nu se constată, se combat prin probele administrate

în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată, atât prin

declarațiile părții vătămate minore xxxxx xxxxx, precum și prin declarațiile

martorilor, or, la caz, au fost prezentate probe instanței, care demonstrează

faptul că inculpatul Deadic Marian i-a cauzat suferințe fizice și psihice puternice

părții vătămate, din care motiv acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 1661

alin. (4) lit. a), e) Cod penal.

În acest context, a menționat că în ședința de judecată, au fost probate și

scopurile speciale, care obligatoriu trebuie să fie prezente în realizarea laturii

subiective în cazul încadrării unei fapte ca infracțiune de tortură, reglementată

în varianta tip de art. 1661 alin. (3) Cod penal, și anume: obținerea de la

persoana efectiv torturată sau de la o persoană terță a informațiilor sau

mărturisirilor; pedepsirea persoanei efectiv torturate pentru un act pe care

această persoană sau terță persoană l-a săvârșit ori este bănuită că l-a comis;

intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei efectiv torturate sau

asupra unei terțe persoane.

Prin urmare, a conchis acuzarea că prima instanță greșit a reîncadrat

acțiunile lui Deadic Marian din prevederile art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal,

în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

Cu referire la dispunerea încasării cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului Deadic Marian, în sumă de 2045 lei, a precizat că prima instanță a

ignorat prevederile art. 227 alin. (1), 229 Cod de procedură penală, în acest

sens.

a fost admis apelul din alte motive decât cele declarate, casată parțial sentința

primei instanțe, în latura penală, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Deadic Marian, considerat condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. a),

e) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele

Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 (cinci) ani, iar potrivit art. 90

5

Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilită lui

Deadic Marian, pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței primei instanțe.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

apelul procurorului urmează a fi admis din alte motive decât cele declarate,

doar în latura constatării (descrierii) faptei infracționale, cu menținerea în

acest sens a motivării faptei infracționale, calificării juridice a faptei

infracționale, pedepsei penale, cheltuielilor judiciare și chestiunii privind

corpurile delicte.

Astfel, instanța de apel a menționat, că deși prima instanță a calificat

corect fapta infracțională incriminată lui Deadic Marian în baza art. 1661

alin. (2) lit. a), e) Cod penal și just a motivat toate elementele componente ale

acestei infracțiuni prin prisma circumstantelor cauzei și prevederilor legale,

totuși la descrierea circumstanțelor faptei infracționale a admis o eroare de

drept, preluând din rechizitoriu calificativul „puternice” și „pronunțate”, pe

care de fapt le-a exclus prin motivare.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că Deadic Marian, deținând

funcția de șef de sector de poliție nr. 3 Costești al Inspectoratului de poliție

Rîșcani al IGP al MAI potrivit ordinului nr. 27 EF din 06 martie 2013, și fiind

astfel, conform art. 123 alin. (1) Cod penal, persoană cu funcție de răspundere,

având gradul special de locotenent colonel de poliție, în timpul îndeplinirii

obiigațiilor de serviciu, contrar prevederilor art. 3 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată

la Roma la 04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a aderat la

12 septembrie 1997; art. 24 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova,

adoptată la 29 iulie 1994; încălcănd grav prevederile art. 4 alin. (2) al Legii

nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, care stipulează că poliția nu aplică, nu încurajează și nu tolerează

tortura, tratamentul inuman sau degradant; pct. 15) lit. f), g), m) și n) precum

și pct. 16) lit. a) și b) din Codul de etică și deontologie a polițistului, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 481 din 10 mai 2006, prin care

colaboratorul de poliție este obligat să vegheze întotdeauna la spiritul

drepturilor fundamentale ale fiecăruia precum și la libertatea de gândire, de

conștiință, de religie, de exprimare, de reuniune pacifistă, de circulație și la

dreptul asupra bunurilor proprii; să acționeze cu integritate și respect față de

populație, ținând cont în mod special de situația indivizilor care fac parte din

grupuri vulnerabile; să aplice forța fizică, mijloacele speciale și arma de foc

numai în cazurile și în modul prevăzut de legislație; să respecte principiul

prezumției nevinovăției, asigurând persoanei dreptul de a fi informat în cel mai

scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege, despre bănuielile formulate

împotriva sa și despre dreptul său la apărare; colaboratorului de poliție îi este

interzis să aplice, să încurajeze sau să tolereze acte de tortură, tratamente sau

pedepse inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla; să recurgă la

6

forță, cu excepția cazurilor de necesitate absolută, și nu în măsura necesară

atingerii unui obiectiv legitim; art. 4 alin. (1) și art. 5 al Legii nr. 218 din

19 octombrie 2012 privind modul de aplicare a forței fizice, mijloacelor

speciale și a armelor de foc; și a obligațiunilor funcționale stipulate în fișa

postului funcției deținute, care î-l obligau să nu supună pe nimeni la tortură; să

nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor, pentru respingerea

atacurilor asupra cetățenilor, asupra reprezentanților legali, asupra altor

persoane antrenate în asigurarea ordinii și siguranței publice și în combaterea

criminalității, pentru curmarea încălcărilor de lege, pentru reținerea

delicventelor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale în cazul în

care metodele neviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin; să

respecte Constituția Republicii Moldova; să nu aplice, să nu încurajeze și să nu

tolereze acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în

orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de

necesitate absolute și numai în măsura necesară atingerii unui obiect legitim, a

întreprins acțiuni de tortură în privința unei persoane minore, provocându-i

dureri și suferințe fizice și psihice în următoarele circumstanțe:

La 23 octombrie 2015, în perioada orelor 14:00-14:30, fiind o persoană

cu funcție de răspundere, sub pretextul investigării a două cazuri de furt, care

au avut loc pe teritoriul administrativ unde el activa, urmărind în special scopul

obținerii de la elevul școlii auxiliare internat al or. Costești, r-nul Rîșcani,

xxxxx xxxxx a mărturisirilor despre săvârșirea furtului de bicicletă de la xxxxx

xxxxx, de pe teritoriul or. Costești, r-nul Rîșcani și a furtului de bani de la minora

xxxxx xxxxx, precum și pedepsirii lui xxxxx xxxxx pentru săvârșirea acestor

două sustrageri de bunuri materiale, știind cu certitudine despre vârsta minoră

a acestuia, s-a prezentat la sediul școlii auxiliare internat din or. Costești, r-nul

Rîșcani, unde, în biroul directoarei acestei instituții de învățămănt Darea Maria,

intenționat, a întreprins un șir de acțiuni de tortură în privința acestui minor,

ce s-au materializat în: aplicarea forței fizice față de victima xxxxx xxxxx, prin

lovirea acestuia cu palma de două ori în regiunea capului și provocarea lui a

unei senzații fizice negative de durere în regiunea locurilor aplicării loviturilor;

ordonarea și dezbrăcarea, în prezența a doi colegi de școală xxxxx xxxxx și

xxxxx xxxxx și a doi profesori ai instituței nominalizate de învățămănt, Darea

Maria și Ursache Luminița, a victimei minore xxxxx xxxxx, de haine până la

lingeria intimă, cu ulterioara percheziționare a lui și impunere de a efectua

ocolul școlii internat, în lipsa îmbrăcămintei, în văzul tuturor elevilor și a

personalului instituției de învățămănt, stare de fapt ce a infuențat psihicul

victimei de pe urma situaței de batjocură și luare în râs de pe urma acestor

acțiuni, ultimul începând să plângă; demonstrarea victimei a unui creion luat

de pe masa directoarei cu concomitenta amenințare a minorului xxxxx xxxxx cu

introducerea în orificiul anal a acestui obiect, stare de fapt ce pe moment i-a

insuflat teama de o realizare eminentă a acestei amenințări și lipsa de siguranță

a lui în fața acestei amenințări – acțiuni, care în ansamblu și în totalitatea lor,

7

reieșind din caracterul și conținutul lor, circumstanțele în care au fost săvârșite,

reacția tuturor participanților în timpul realizării lor, personalitatea victimei,

au provocat dureri, suferințe fizice și psihice victimei xxxxx xxxxx, exprimate în

apariția de teamă, de inferioritate și rușine față de cei din jur, a refuzului

categoric al minorului de a frecventa instituția de învățământ.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a calificat fapta în baza

art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, și anume cauzarea intenționată a unei

dureri și suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și

degradant, de către o persoană publică care acționează cu titlul oficial, săvârșit

cu bună știință asupra unui minor.

Referitor la cheltuielile judiciare, a menționat că în cazul în care expertiza

a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitare acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar

nu a inculpatului, după cum pledează procurorul.

a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar a indicat, că prima instanță, cât și

instanța de apel, nu au apreciat corespunzător declarațiile părții vătămate

minore și ale martorilor, care au declarat circumstanțele săvârșirii infracțiunii

de către inculpat, declarații care sunt veridice, consecvente și nu au fost

combătute prin alte probe, precum și gravitatea faptelor săvârșite de

Deadic Marian, reliefată de modalitatea concretă în care s-a constatat fapta.

Astfel, a menționat acuzarea că urmau a fi apreciate, în primul rând

declarațiile părții vătămate minore xxxxx xxxxx, a martorilor Belinschi Arcadie,

xxxxx xxxxx, xxxxx xxxxx, Aftanas Marcel, Dîrda Marcel, Deadic Anatol, precum

și probele scrise, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27

octombrie 2015; procesul-verbal de examinare din 28 octombrie 2015, prin

care a fost examinat dosarul personal al elevului școlii auxiliare internat xxxxx

xxxxx, a.n. xxxxx; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 octombrie

2015, cu tabel foto anexă, prin care a fost examinat teritoriul școlii auxiliare

internat din or. Costești, r-nul Rîșcani, de expertiză medico-legală nr. 234/D din

16 noiembrie 2015, potrivit căruia în rezultatul examinării minorului xxxxx

xxxxx, careva date obiective despre prezența unor vătămări corporale lipsesc;

copia extrasului din ordinul nr. 27 ef din 06 martie 2013, prin care locotenentul

colonel de poliție Deadic Marian, a fost numit, prin transfer, șef al sectorului de

poliție nr. 3 Costești al Inspectoratului de poliție Rîșcani; actul nr. 204a-2016

de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu din 26 aprilie 2016, prin care

comisia de expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie a constatat că

Deadic Marian, de maladii psihice nu suferă, însă prezintă un diagnostic de

tulburare organică de personalitate, care se confirmă prin faptul că pe perioada

8

vieții a suportat mai multe TCC cu și fără abolire de conștiință. Acuze periodice

la cefalee, nervozitate, primirea tratamentului cu tranchilizante, puse de HTA

în situații stresante, amețeli. Nu are nevoie de tratament prin constrângere. În

perioada săvârșirii infracțiunii care i se incriminează, în ziua de 23 octombrie

2015, după cum rezultă din materialele cauzei penale și examenul psihic

prezent, acesta tulburări psihice nu a manifestat, însă fiind sub acțiunea

medicației tranchilizante, nu se exclude o capacitate redusă de conștientizare a

celor expuse (expresia cu creionul), astfel că, în caz de demonstrare a culpei,

poate cădea sub sacțiunea art. 231 Codul penal; procesul-verbal de ridicare din

06 septembrie 2016, prin care a fost ridicat catalogul clasei a IV-a, anul 2015, al

școlii auxiliare internat Costești, r-nul Rîșcani; procesul-verbal de examinare

din 06 septembrie 2016, prin care a fost examinat catalogul clasei a IV-a, al

școlii auxiliare internat Costești, r-nul Rîșcani, în rezultatul căruia fiind

verificată evidența frecvenței elevului xxxxx xxxxx pentru zilele de

24 octombrie 2015 – 30 octombrie 2015, s-a stabilit că acesta a absentat

motivat de la școală, de la data de 26 octombrie 2015 până la 30 octombrie

2016, fiind confirmat faptul dat prin litera „m”, ceea ce potrivit instrucțiunii

privind completarea catalogului școlar (clasele I-IV), reprezintă absența

motivată de la școală.

Prin urmare, acuzarea a indicat că instanțele de fond au apreciat eronat

faptul că durerea sau suferința provocată victimei nu a fost puternică, deoarece

din probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, prezentate de acuzare, s-a

identificat modalitatea de săvârșire a infracțiunii de tortură prin acțiunile

inculpatului Deadic Marian și au survenit urmări ce constituie suferințe fizice

sau psihice puternice, după cum este reglementată latura obiectivă a

infracțiunii de tortură în art. 1661 alin. (3) Cod penal, tortura, adică orice faptă

intenționată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferințe fizice

sau psihice puternice.

În opinia acuzării, urmează a fi apreciat critic argumentul instanței de

judecată, precum că părții vătămate minore nu i-au fost cauzate suferințe fizice

ori psihice puternice, reieșind din concluzia actului nr. 595a-2015 de expertiză

psihiatrico-legală de ambulatoriu din 17 decembrie 2015, prin care comisia de

expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie a stabilit că semne ale traumei

psihologice la xxxxx xxxxx nu se constată, deoarece se combate cu probele

administrate de către organul de urmărire penală și cercetate în ședințe de

judecată, atât prin declarațiile părții vătămate minore xxxxx xxxxx, precum și

prin declarațiile martorilor.

În acest context, a susținut că au fost prezentate probe instanței de

judecată care demonstrează faptul că inculpatul Deadic Marian i-a cauzat

suferințe fizice și psihice puternice părții vătămate, și astfel acțiunile acestuia

cad sub incidența infracțiunii de tortură, art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal.

De asemenea, a precizat și faptul că în cadrul ședinței de judecată în

prima instanță au fost probate și scopurile speciale, care obligatoriu trebuie să

9

fie prezente în realizarea laturii subiective la încadrarea juridică a unei fapte ca

infracțiune de tortură, potrivit art. 1661 alin. (3) Cod penal, adică obținerea de

la persoana efectiv torturată sau de la o persoană terță a informațiilor sau

mărturisirilor; pedepsirea persoanei efectiv torturate pentru un act pe care

această persoană sau terță persoană l-a săvârșit ori este bănuită că l-a comis;

intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei efectiv torturate sau

asupra unei terțe persoane.

Astfel, consideră acuzarea, că acțiunile inculaptului Deadic Marian

urmează a fi încadrate în baza art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal.

Cu referire la respingerea solicitării privind dispunerea încasării

cheltuielilor judiciare în sumă de 2 045 lei, din contul inculpatului

Deadic Marian, acuzarea a invocat că instanțele de fond au ignorat prevederile

art. 227 alin. (1) și 229 Cod de procedură penală, în acest sens.

01 octombrie 2019, a fost admis recursul, casată total decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

6.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a indicat că

prima instanță, constatând în descriptivul sentinței că inculpatul: „a întreprins

acțiuni de tortură în privința unei persoane minore, provocându-i dureri și

suferințe fizice și psihice puternice în următoarele circumstanțe..., în biroul

directoarei acestei instituții de învățământ Darea Maria, intenționat, a întreprins

un șir de acțiuni de tortură în privința acestui minor..., care au provocat puternice

dureri, suferințe fizice și psihice victimei...”, a descris fapta criminală, considerată

ca fiind dovedită, conform învinuirii formulate în rechizitoriu, adică în baza

art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal și conform elementelor constitutive incluse

în dispozitivul acestei norme.

De asemenea, instanța de recurs a stabilit că, prima instanță, în

dispozitivul sentinței se contrazice, condamnând inculpatul pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal și fără a constata

în descriptiv o faptă infracțională în aspectul vizat și totodată constatând neclar

și divergent că „potrivit învinuirii înaintate inculpatului conform prevederilor

art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, deși îmbracă toate elementele constitutive

ale infracțiunii incriminate: obiectul juridic, latura obiectivă, latura subiectivă

și subiectul, totuși există dubii cu privire la gradul de gravitate a durerii și a

suferinței cauzate victimei minore.

În acest context, instanța de recurs, a mai constatat că prima instanță a

recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal,

inclusiv conform elementelor: „de către o persoană care acționează cu titlul

oficial…”, depășind astfel limitele învinuirii înaintate, or, prin rechizitoriu,

inculpatului Deadic Marian nu i-au fost incriminate asemenea circumstanțe de

drept.

10

Astfel, instanța de recurs a conchis, că prima instanță nu a judecat fondul

cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care

nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii.

Mai mult, reținând prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, instanța de recurs a menționat că instanța de

apel, nu a respectat prevederile legale nominalizate, deoarece, conform

descriptivului și dispozitivului deciziei contestate, aceasta nu a reacționat în

modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de prima instanță,

nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința total și nu a

rejudecat cauza potrivit regulilor generale, menținând în parte o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal.

Constatând în descriptiv că inculpatul: „a întreprins acțiuni de tortură în

privința unei persoane minore, fiind o persoană cu funcție de răspundere, sub

pretextul investigării a două cazuri de furt....., în biroul directoarei acestei

instituții de învățământ Darea Maria, intenționat, a întreprins un șir de acțiuni

de tortură în privința acestui minor, ce s-au materializat în...”, a descris fapta

infracțională, considerată ca fiind dovedită, conform învinuirii formulate în

rechizitoriu, adică în baza art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal și conform

elementelor constitutive incluse în dispozitivul acestei norme.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis, dispunând neclar și divergent că:

„Deadic Marian se consideră condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e)

Cod penal, cu stabilirea în baza acestei legi a pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în

organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, iar în baza

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate suspendate condiționat, pe un

termen de probațiune de 5 ani” și fără a constata în descriptiv vre-o faptă

infracțională în aspectul menționat, fiind confuză soluția de menținere a

condamnării anterioare dar cu stabilirea unei pedepse noi.

Instanța de recurs a mai stabilit, că instanța de apel a recalificat acțiunile

inculpatului în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, inclusiv conform

elementelor: „de către o persoană care acționează cu titlul oficial…”, depășind

limitele învinuirii formulate, ori, prin rechizitoriu inculpatului nu i-au fost

incriminate asemenea împrejurări de drept.

De asemenea, instanța de recurs a precizat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și repetate în

recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5. din decizie, în

modul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate.

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că circumstanțele expuse atestă

că istanțele de fond nu au judecat cauza penală în conformitate cu prevederile

legale, deoarece au adoptat hotărâri care nu conțin motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii,

11

acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul de pe rol este întemeiat.

2020, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în latura penală, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Deadic Marian, a

fostrecunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele

Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 (cinci) ani, iar potrivit art. 90

Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilită lui

Deadic Marian, pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

prima instanță a administrat probele prezentate de părți din punct de vedere

al pertinenței, concludenței și utilității acestora, corect apreciindu-le și

reținând în acțiunile lui Deadic Marian elementele componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, cauzarea intenționată a unei

dureri și suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și

degradant, de către persoană publică care acționează cu titlu oficial, săvârșit cu

bună știință asupra unui minor.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că deși inculpatul Deadic Marian

vina nu a recunoscut-o, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate

se confirmă prin următoarele probe, și anume: declarațiile reprezentantului

legal al părții vătămate Belinschi Arcadie (f.d.112-125, vol.III); declarațiile

martorului Pletniova Nadejda (f.d.126-133, vol.III); declarațiile martorului

Ursachi Luminița (f.d.140-254, vol.III); declarațiile martorului xxxxx xxxxx;

declarațiile martorului xxxxx xxxxx (f.d.161-165, vol.III); declarațiile

martorului Darea Maria (f.d.124-179, vol.III); declarațiile martorului Belîi

Ghenadie (f.d.182-184; vol.III); declarațiile martorului minor Cibotaru Viorel

(f.d.149, vol.III); declarațiile martorului minor xxxxx xxxxx (f.d.194, vol.III);

declarațiile martorului minor xxxxx xxxxx (f.d.215-217, vol.III); declarațiile

martorului minor xxxxx xxxxx (f.d.231-234, vol.III); procesul-verbal de sesizare

despre săvârșirea infracțiunii din 27 octombrie 2015 (f.d.3, vol.I); procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 27 octombrie 2015 (f.d.18, vol.I); actul nr.

595a-2015 de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu din 17 decembrie

2015 (f.d.81-82, vol.II); actul nr. 204a-2016 de expertiză psihiatrico-legală de

ambulatoriu din 26 aprilie 2016 (f.d.220-222, vol.II).

În acest context, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

calificat fapta infracțională incriminată inculpatului Deadic Marian, în baza

art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, însă neîntemeiat a reținut în acțiunile

inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal.

12

Astfel, instanța de apel a constatat că Deadic Marian, deținând funcția de

șef de sector de poliție nr. 3 Costești al Inspectoratului de poliție Rîșcani al IGP

al MAI potrivit Ordinului nr. 27 EF din 06 martie 2013, și fiind astfel, conform

art. 123 alin. (1) Cod penal, persoană cu funcție de răspundere, având gradul

special de locotenent colonel de poliție, în timpul îndeplinirii obligațiilor de

serviciu, contrar prevederilor art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la

04 noiembrie 1950, la care Republica Moldova a aderat la 12 septembrie 1997;

art. 24 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994;

încălcând grav prevederile art. 4 alin. (2) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012

cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, care stipulează că poliția

nu aplică, nu încurajează și nu tolerează tortura, tratamentul inuman sau

degradant; pct. 15) lit. f), g), m) și n), precum și pct. 16) lit. a), b) din Codul de

etică și deontologie a polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481

din 10 mai 2006, potrivit căruia colaboratorul de poliție este obligat să vegheze

întotdeauna la spiritul drepturilor fundamentale ale fiecăruia, precum și la

libertatea de gândire, de conștiință, de religie, de exprimare, de reuniune

pacitistă, de circulație și la dreptul asupra bunurilor proprii; să acționeze cu

integritate și respect față de populație, ținând cont în mod special de situația

indivizilor care fac parte din grupuri vulnerabile; să aplice forța fizică,

mijloacele speciale și arma de foc numai în cazurile și în modul prevăzut de

legislație; să respecte principiul prezumției nevinovăției, asigurând persoanei

dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege,

despre bănuielile formulate împotriva sa și despre dreptul său la apărare;

colaboratorului de poliție îi este interzis să aplice, să încurajeze sau să tolereze

acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în orice

circumstanță s-ar afla; să recurgă la forță, cu excepția cazurilor de necesitate

absolută, și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim; art. 4 alin.

(1) și art. 5 al Legii nr. 218 din 19 octombrie 2012 privind modul de aplicare a

forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc; și a obligațiunilor

funcționale stipulate în fișa postului funcției deținute, care îl obligau să nu

supună pe nimeni la tortură; să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea

infracțiunilor, pentru respingerea atacurilor asupra cetățenilor, asupra

reprezentanților legali, asupra altor persoane antrenate în asigurarea ordinii și

siguranței publice și în combaterea criminalității, pentru curmarea încălcărilor

de lege, pentru reținerea delicventelor, pentru înfrângerea rezistenței opuse

cerințelor legale în cazul în care metodele neviolente nu asigură îndeplinirea

obligațiilor ce le revin; să respecte Constituția Republicii Moldova; să nu aplice,

să nu încurajeze și să nu tolereze acte de tortură, tratamente sau pedepse

inumane sau degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță

cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în măsura necesară

atingerii unui obiectiv legitim, contrar acestor obligații, Deadic Marian, cu

scopul de a pedepsi pentru presupusele acțiuni ilegale, a întreprins acțiuni de

13

tratament inuman și degradat în privința unei persoane minore, provocându-i

dureri și suferințe fizice și psihice în următoarele circumstanțe:

La 23 octombrie 2015, în perioada orelor 14:00-14:30, fiind o persoană

cu funcție de răspundere, sub pretextul investigării a două cazuri de furt care

au avut loc pe teritoriul administrativ unde el activa, urmărind în special scopul

obținerii de la elevul școlii auxiliare internat al or. Costești, r-nul Rîșcani,

xxxxx xxxxx, a mărturisirilor despre săvârșirea furtului de bicicletă de la xxxxx

xxxxx, de pe teritoriul or. Costești, r-nul Rîșcani, și a furtului de bani de la

minora xxxxx xxxxx, precum și pedepsirii lui xxxxx xxxxx pentru săvârșirea

acestor două sustrageri de bunuri materiale, știind cu certitudine despre vârsta

minoră a acestuia, s-a prezentat la sediul școlii auxiliare internat din or.

Costești, r-nul Rîșcani, unde, în biroul directoarei acestei instituții de

învățământ Darea Maria, intenționat, a săvârșit tratament inuman și degradant

în privința acestui minor, ce s-au materializat în aplicarea forței fizice față de

victima xxxxx xxxxx, prin lovirea acestuia cu palma de două ori în regiunea

capului și provocarea lui a unei senzații fizice negative de durere în regiunea

locurilor aplicării loviturilor; ordonarea și dezbrăcarea, în prezența a doi colegi

de școală xxxxx xxxxx și xxxxx xxxxx și a doi profesori ai instituției nominalizate

de învățământ, Darea Mana și Ursache Luminița, a victimei minore xxxxx xxxxx,

de haine până la lingeria intimă, cu ulterioara percheziționare a lui și impunere

de a efectua ocolul școlii internat, în lipsa îmbrăcămintei, în văzul tuturor

elevilor și a personalului instituției de învățământ, stare de fapt ce a influențat

psihicul victimei de pe urma situației de batjocură și luare în râs de pe urma

acestor acțiuni, ultimul începând să plângă; demonstrarea victimei a unui

creion luat de pe masa directoarei cu concomitenta amenințare a minorului

xxxxx xxxxx cu introducerea în orificiul anal a acestui obiect, stare de fapt care

pe moment i-a insuflat teama de o realizare eminentă a acestei amenințări și

lipsa de siguranță a sa în fața acestei amenințări.

Instanța de apel a reținut, că aceste acțiuni, reieșind din caracterul și

conținutul lor, circumstanțele în care au fost săvârșite, reacția tuturor

participanților în timpul realizării lor, personalitatea victimei, au provocat,

suferințe fizice și psihice victimei xxxxx xxxxx, exprimate în apariția la partea

vătămată a sentimentului de teamă, de inferioritate și rușine față de cei din jur,

a refuzului categoric al minorului de a frecventa instituția de învățământ,

acțiuni prin care Deadic Marian a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 1661

alin. (2) lit. a), e) Cod penal, adică cauzarea intenționată a unei dureri și a

suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de

către o persoană cu funcții de răspundere, săvârșită cu bună știință asupra unui

minor.

Cu referire la obiectul juridic special al infracțiunii menționate, instanța

de apel a indicat că aceasta are un caracter multiplu, și anume obiectul juridic

principal îl formează relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei, iar

obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire la integritatea

14

fizică sau psihică a persoanei, apărate împotriva tratamentului inuman ori

degradant.

În ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni, aceasta are

următoarea structură: fapta prejudiciabilă care constă în acțiune sau inacțiune

de cauzare a unei dureri sau suferințe fizice sau psihice, care reprezintă

tratament inuman ori degradant; urmările prejudiciabile constând în durerea

sau suferința fizică ori psihică; legătura de cauzalitate dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Infracțiunea dată este o infracțiune materială și se consideră consumată

din momentul producerii durerii sau suferinței psihice.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a evidențiat că aceasta se caracterizează prin

intenție directă sau indirectă.

Astfel, în opinia instanței de apel sunt nefondate argumentele acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatului Deadic Marian a elementelor

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal,

or, concluzia primei instanțe privind recalificarea faptei infracționale în baza

art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, este una corectă.

Totodată, instanța de apel a reținut faptul că întrucât prima instanță

examinând cauza, corect a dispus calificarea acțiunilor inculpatului

Deadic Marian conform prevederilor art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal,

totuși sentința urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în instanța de apel,

deoarece circumstanțele stabilite de către prima instanță referitor la fapta

infracțională, contravin normei penale reținută de aceasta.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prima instanță analizând

probele cercetate, corect a ajuns la concluzia privind prezența elementelor de

tratament inuman și degradant în acțiunile lui Deadic Marian, însă contrar

acestor probe, a reținut fapta de tortură săvârșită de inculpat.

Analizând latura subiectivă a infracțiunii de tortură, tratament inuman și

degradant, instanța de apel a indicat că atât acțiunilor de tortură, precum și

acțiunilor de tratament inuman și degradant este specific scopul urmărit, care

este același atât pentru acțiunile de tortură, cât și pentru tratament inuman și

degradant.

Referitor la calificarea acțiunilor săvârșite de subiectul infracțiunii, și

anume de către inculpatul Deadic Marian, instanța de apel a precizat că

urmează a fi luate în considerație circumstanțele în care au fost săvârșite

acțiunile în privința victimei, și anume dacă era sau nu victima în paza

făptuitorului, sau aceste acțiuni au fost săvârșite față de victima care nu se afla

în paza făptuitorului.

În acest sens, instanța de apel a stabilit, că victima xxxxx xxxxx se afla în

școala internat unde a venit și Deadic Marian, care în mod intenționat având

scopul obținerii de la minorul suspus efectiv tratamentului inuman și

15

degradant, a informației despre furt și să-l pedepsească pentru fapta săvârșită,

la intimidat exercitând presiuni asupra minorului xxxxx xxxxx.

De asemenea, instanța de apel a precizat că la calificarea infracțiunii, este

necesar de a fi luată în considerație doctrina penală, care indică că la calificarea

infracțiunii, urmează a fi reținute drept acțiuni de cauzare intenționată a unei

dureri sau suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman ori

degradant și nu drept acțiuni de tortură dacă persistă îndoieli privind gradul de

gravitate a durerii sau a suferințelor cauzate victimei.

Organul de urmărire penală a reținut în acțiunile lui Deadic Marian

elementele infracțiunii de tortură reieșind din suferințele victimei, pe care le-a

reținut drept puternice, însă analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel

a constatat că aceste suferințe nu pot fi apreciate ca fiind puternice, deoarece

conform rapoartelor de expertiză medico-legale nu au fost stabilite leziuni

corporale și la fel nu au fost stabilite semne ale traumei psihologice (f.d.82,

vol.II).

Or, la calificarea acțiunilor săvârșite de Deadic Marian, influențează faptul

că victima nu se afla nemijlocit în paza făptuitorului, precum și faptul că

suferințele victimei, nu pot fi apreciate ca fiind unele puternice.

Respingând argumentele părții acuzării, instanța de apel a reținut

concluziile raportului de expertiză medico-legal nr. 234/D din

12-16 noiembrie 2015, potrivit căruia în rezultatul examinării medico-legale a

minorului xxxxx xxxxx, careva date obiective despre prezența unor vătămări

corporale lipsesc (f.d.105, vol.l), or, aplicarea a două lovituri cu palma în

regiunea capului de către inculpatul Deadic Marian lui xxxxx xxxxx, nu au fost

capabile să-i provoace ultimului dureri pronunțate sau puternice, a vătămărilor

corporale.

Astfel, instanța de apel a reiterat că violența fizică aplicată de către

inculpatul Deadic Marian, în privința părții vătămate xxxxx xxxxx, nu a fost

puternică, nu a provocat dureri fizice puternice sau pronunțate, nu a provocat

vătămări corporale sau alte consecințe negative puternice pentru victima xxxxx

xxxxx, respectiv gradul prejudiciabil al faptei săvârșite de Deadic Marian, nu a

atins nivelul maxim prevăzut pentru calificarea acțiunilor de tortură după cum

invocă partea acuzării în apel.

Reieșind din actul nr. 595a-2015 de expertiză psihiatrico-legală de

ambulator din 17 decembrie 2015, lui xxxxx xxxxx nu i-au fost cauzate nici

traume psihologice, ca urmare a acțiunilor săvârșite de Deadic Mihail, or,

comisia de expertiză medico-legală psihiatrică ambulatorie a constatat, că

xxxxx xxxxx, de maladii psihice nu suferă, acesta putea să înțeleagă caracterul

acțiunilor săvârșite de către Deadic Marian în privința lui, dar conținutul

acestor nu a fost înțeles pe deplin, că în prezent minorul xxxxx xxxxx nu are

nevoie de tratament cu necesitatea internării într-un spital de Psihiatrie, că

xxxxx xxxxx posedă particularități psihologice individuale care ar fi putut

influența comportamentul în timpul producerii evenimentelor și pe parcursul

16

urmăririi penale: susgibilitatea sporită, ceea ce înseamnă că poate fi ușor

influențat de către alte persoane (mai ales persoane importante cu autoritate

pentru el), tendință de a folosi minciuna pentru a obține beneficii, că reieșind

din particularitățile psihologice individuale și de vârstă, xxxxx xxxxx are

înclinații spre sugestii din exterior, dependență de păreri străine, tendință de a

minți, inventa, că în cadrul examinării actuale, expertizatul nu manifestă

agresivitate față de Deadic Marian și că semne ale traumei psihologice nu se

constată. Circumstanțe care se mai probează și prin declarațiile părții vătămate

minore xxxxx xxxxx, ale reprezentantului acestuia precum și ale martorilor

xxxxx xxxxx, xxxxx xxxxx, xxxxx xxxxx.

Cu referire la cheltuielile de judecată, reținând prevederile art. 143

alin. (1) pct. 2), 227 alin. (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe privind

respingerea solicitării părții acuzării.

În acest context, instanța de apel a precizat că potrivit materialelor cauzei

se atestă, că au fost efectuate expertize judiciare, fiind întocmite raportul de

expertiză medico-legală nr. 234/D din 16 noiembrie 2015, actul nr. 595a-2015

de expertiză psihiatrico-legală din 17 decembrie 2015 și actul nr. 204a-2016

din 11 ianuarie 2017 de expertiză psihiatrico-legală, în sumă totală de 2 045 lei.

Consideră instanța de apel, că sunt neîntemeiate argumentele acuzării cu

privire la încasare cheltuielilor judiciare, menționând că prevederile art. 143

alin. (1) Cod de procedură penală, stabilesc că expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate

în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când printre alte probe, nu poate fi

stabilit adevărul în cauză.

În concluzie, instața de apel a indicat că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată

la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei,

vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, însă nu din

contul inculpatului, după cum susține partea acuzării, din care motiv a apreciat

ca fiind corectă soluția primei instanțe privind trecerea cheltuielilor judiciare

în contul statului.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului, indică că instanța de apel a reținut doar câteva

din probele administrate de partea acuzării, acestea fără a fi supuse coroborării

cu celelalte probe din dosar, din care motiv consideră că concluziile instanței

de apel au un caracter generic asupra modului de cercetare și verificare a

probatoriului administrat la materialele cauzei penale.

Astfel, menționează că contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu și-a motivat concluzia privind respingerea probelor

17

administrate de către partea acuzării, și anume: procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 27 octombrie 2015, prin care a fost examinat biroul directoarei

școlii auxiliare internat din or. Costești, r-nul Rîșcani; procesul-verbal de

examinare din 28 octombrie 2015, prin care a fost examinat dosarul personal

al elevului școlii auxiliare internat xxxxx xxxxx; procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 29 octombrie 2015 cu tabel foto anexă, prin care a fost examinat

teritoriul școlii auxiliare internat din or. Costești, r-nul Rîșcani; raportul de

expertiză medico-legală nr. 234/D din 16 noiembrie 2015, potrivit căruia în

rezultatul examinării minorului xxxxx xxxxx, careva date obiective despre

prezența unor vătămări corporale lipsesc; fotocopia extrasului din ordin nr. 27

EF din 06 martie 2013, prin care locotenentul colonel de poliție Deadic Marian,

a fost numit, prin transfer, șef al sectorului de poliție nr. 3 Costești al

Inspectoratului de poliție Rîșcani; actul nr. 595a-2015 de expertiză psihiatrico-

legală de ambulatoriu din 17 decembrie 2015, în privința lui xxxxx xxxxx; actul

nr. 204a-2016 de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu din 26 aprilie

2016, în privința lui Deadic Marian; procesul-verbal de ridicare din 06

septembrie 2016, prin care a fost ridicat catalogul clasei a IV-a, anul 2015, al

școlii auxiliare internat Costești, r-nul Rîșcani; precum și procesul-verbal de

examinare din 06 septembrie 2016, prin care a fost examinat catalogul clasei a

IV-a, al școlii auxiliare internat Costești, r-nul Rîșcani.

Prin urmare, menționează partea acuzării că cauzare intenționată a unei

dureri și suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman ori

degradant în privința minorului xxxxx xxxxx de către o persoană care exercită

atribuțiile unei autorități publice, la caz fiind Deadic Marian, se confirmă prin

declarațiile părții vătămate minore xxxxx xxxxx, reprezentantului acestuia

Belinschi Arcadie, precm și prin declarațiile date în cadrul umăririi penale de

către martorii Daria Maria, Ursachi Luminița și Gandraman Ludmila,

declarațiile martorilor minori xxxxx xxxxx, xxxxx xxxxx și xxxxx xxxxx.

De asemenea, susține că potrivit CEDO, termenul „tortură”, desemnează

orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe

puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obține, de la

această persoană sau de la o persoană terță, informații sau mărturisiri, de a o

pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis, de a o

intimida sau de a face presiune asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt

motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea

durere sau suferință sunt provocate de către un agent al autorității publice sau

orice altă persoană care acționează cu titlul oficial, sau la instigarea sau cu

consimțământul expres sau tacit al unor asemenea persoane.

Mai indică acuzarea, că acțiunile care în mod obiectiv cauzează o

intensitate suficientă de durere, vor fi considerate tortură indiferent dacă

victima este femeie sau bărbat, ori dacă are o constituție fizică dezvoltată sau

nu. Tortura este caracterizată ca fiind o formă intenționată de maltratare

18

pentru care este necesar un anumit nivel de pregătire și de efort pentru a

acționa astfel.

Conchide partea acuzării că instanța de apel nu a clarificat obiectiv

circumstanțele cauzei din care motiv, eronat a concluzionat în privința

recalificării acțiunilor inculpatului Deadic Marian

Referitor la cheltuielile de judecată în sumă de 2 045 lei, precizează

partea acuzării că instanța de apel neîntemeiat a dispus respingerea încasării

acestora din contul inculpatului, deoarece cheltuielile judiciare au fost

suportate de către stat pentru efectuarea expertizelor medico-legală și

psihiatrico-legală, iar în acest sens invocând prevederile art. 142 alin. (1), 227

alin. (1), 228 alin. (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

De asemenea, susține că prin Legea privind modificarea și completarea

unor acte normative nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie

2018, alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea, că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile (obligatorii) prevăzute la alin. (1) se

face din contul mijloacelor bugetului de stat, a fost abrogat, astfel

concluzionând că cheltuielile judiciare care au fost suportate de stat în cauza

penală, urmează a fi încasate din contul inculpatului Deadic Marian.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată, Colegiul penal lărgit

atestă, că titularul acesteia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

19

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și 12) când

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

constată, că asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că partea

acuzării invocă versiunea potrivit căreia probele administrate la cauza penală,

confirmă vinovăția inculpatului Deadic Marian în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, astfel precizând că acțiunile

inculpatului greșit au fost recalificate în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e)

Cod penal.

Cu referire la acest segment, Colegiul penal lărgit reține, că, instanța de

apel, analizând probele administrate de către organul de urmărire penală,

cercetate și verificate de către instanțele de judecată, cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă că acestea confirmă vinovăția inculpatului Deadic Marian în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal lărgit nu a constatat careva temeiuri de a

pune la îndoială legalitatea și veridicitatea soluției instanței de apel, fiind

solidară cu concluziile formulate de această instanță.

De altfel, instanța de recurs conchide că în speță nu și-a găsit confirmare

nici temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, potrivit căruia acuzatorul de stat susține că faptei săvârșite de

inculpatul Deadic Marian i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La acest aspect se va reține că potrivit rechizitoriului, Deadic Marian a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. a), e)

Cod penal, tortura, adică orice faptă intenționată prin care se provoacă unei

persoane o durere și suferințe fizice și psihice puternice cu scopul de a obține de

20

la această persoană informații și mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care

aceasta l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida și de a exercita

presiune asupra ei, din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare

ar fi ea, atunci când o asemenea durere și suferință este provocată de către o

persoană publică, săvârșite cu bună știință asupra unui minor, de o persoană cu

funcție de răspundere.

Totodată, de către prima instanță, Deadic Marian a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a), e)

Cod penal, cauzarea intenționată a durerii și suferinței fizice și psihice, care

reprezintă tratament inuman și degradant, de către o persoană publică care

acționează cu titlul oficial, săvârșit cu bună știință asupra unui minor.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de partea acuzării, instanța

de apel a ajuns la concluzia că prima instanță, corect a dispus recalificarea

acțiunilor inculpatului Deadic Marian conform prevederilor art. 1661 alin. (2)

lit. a), e) Cod penal și just a ajuns la concluzia că acțiunile acestuia întrunesc

elementele componente ale infracțiunii de tratament inuman și degradant, însă

contrar circumstanțelor expuse, a reținut fapta de tortură săvârșită de

Deadic Marian, din care motiv instanța de apel a casat parțial sentința primei

instanțe, în latura penală, și rejudecând cauza, l-a recunoscut vinovat și

codamnat pe Deadic Marian în baza art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a dat o

argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind just că probatoriul

administrat demonstrează prezența elementelor de tratament inuman și

degradant în acțiunile lui Deadic Marian, stabilind că partea vătămată

xxxxx xxxxx, se afla în școala internat unde a venit și Deadic Marian, care în mod

intenționat având scopul obținerii informației despre furt de la minor, l-a supus

unui tratament inuman și degradant, pedepsindu-l pentru fapta săvârșită și

indimidându-l, exercitând presiuni asupra acestuia.

Deși recurentul consideră că acțiunile inculpatului Deadic Marian,

întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (4) lit. a), e) Cod penal, invocând că în speță au fost prezentate probe care

demonstrează faptul că inculpatul Deadic Marian, i-a cauzat suferințe fizice și

psihice puternice părții vătămate xxxxx xxxxx, Colegiul penal lărgit reține că

instanța de apel a constatat cu certitudine că violența fizică aplicată de către

inculpatul Deadic Marian, părții vătămate xxxxx xxxxx, nu a fost puternică, nu a

provocat dureri fizice pronunțate, nu a provocat vătămări corporale sau alte

consecințe negative puternice, astfel că gradul prejudiciabil al faptei săvârșite

de Deadic Marian, nu a atins nivelul maxim prevăzut pentru calificarea

acțiunilor de tortură, reținînd în acest sens actul nr. 595a-2015 de expertiză

psihiatrico-legală de ambulator din 17 decembrie 2015, în privința lui xxxxx

xxxxx, precum și declarațiile părții vătămate minore xxxxx xxxxx, ale

reprezentantului acestuia precum și ale martorilor xxxxx xxxxx, xxxxx xxxxx și

xxxxx xxxxx.

21

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit ține să menționeze, că

instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, corect a

ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Deadic Marian, întrunesc elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal,

soluție care este descrisă la pct. 7.1. ale acestei decizii și pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este

necesară.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând

în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (Helle c. Finlandei, hotărârea din 19 decembrie

1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Referitor la dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel privind

respingerea solicitării procurorului de încasare din contul lui Deadic Marian în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2 045 lei, Colegiul penal

lărgit constată că instanța de apel corect a interpretat și a aplicat în acest sens

prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, indicând motivele

corespunzătoare, or, potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală,

încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept discreționar al

instanței. Norma juridică respectivă urmează a fi interpretată ținând cont de

modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din

09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin. (2) art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) al normei respective se face din contul bugetului de stat.

Prin urmare, se atestă acordarea posibilității instanțelor de judecată de a

analiza și soluționa în fiecare caz concret chestiunea privind stabilirea

subiectului pentru compensarea cheltuielilor judiciare, însă cu referire la caz

prevederile alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, erau în vigoare la

momentul întocmirii actelor pentru care se solicită încasarea sumei de

2 045 lei.

Aici, este de menționat că raportul de expertiză medico-legală nr. 234/D

din 16 noiembrie 2015 (f.d.105, vol.I), actul nr. 595a-2015 de expertiză

psihiatrico-legală din 17 decembrie 2015 (f.d.81-82, vol.II) și actul nr. 204a-

2016 din 11 ianuarie 2017 de expertiză psihiatrico-legală (f.d.220-222, vol.II),

au fost efectuate până la abrogarea acestei norme procesuale, respectiv

cheltuielile suportate pentru întocmirea acestora corect au fost trecute în

contul statului.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia

că, temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului declarat. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis,

prin urmare, hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din

22

care recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

deciziei atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Deadic Marian xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

23

12 octombrie 2021 Dosarul nr. 1ra-1115/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală

privindu-l pe Deadic Marian xxxxx

octombrie 2021, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 decembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Deadic Marian xxxxx.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena,

urma a fi admis, cu casarea deciziei și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Deadic Marian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. a),

e) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani. Potrivit art.

90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilită lui Deadic

Marian, pe un termen de probă de 5 (cinci) ani. A fost respinsă ca neîntemeiată

solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Deadic Marian în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 2 045 (două mii, patruzeci și cinci) lei.

decembrie 2020, a casat parțial sentința, în latura penală, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Deadic Marian, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele

Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 (cinci) ani, iar potrivit art. 90 Cod

penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilită lui Deadic Marian,

pe un termen de probă de 5 (cinci) ani. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

procuror, atest că decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și

contradicții în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare

invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la fel

24

și art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în acest sens fiind întemeiate

argumentele recurentului.

La acest capitol, rețin faptul că, instanța de apel a constatat că, prima instanță

corect a calificat fapta infracțională incriminată inculpatului Deadic Marian, în baza

art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, însă neîntemeiat a reținut în acțiunile inculpatului

infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, astfel în partea

descriptivă a deciziei, la descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită în

privința lui Deadic M., a menționat că: ”Deadic Marian, deținând funcția de șef de sector

de poliție nr. 3 Costești al Inspectoratului de poliție Rîșcani al IGP al MAI potrivit Ordinului

nr. 27 EF din 06 martie 2013, și fiind astfel, conform art. 123 alin. (1) Cod penal, persoană cu

funcție de răspundere, având gradul special de locotenent colonel de poliție, în timpul

îndeplinirii obligațiilor de serviciu, ..., Deadic Marian, cu scopul de a pedepsi pentru

presupusele acțiuni ilegale, a întreprins acțiuni de tratament inuman și degradat în privința

unei persoane minore, provocându-i dureri și suferințe fizice și psihice în următoarele

circumstanțe:

La 23 octombrie 2015, în perioada orelor 14:00-14:30, fiind o persoană cu funcție de

răspundere, sub pretextul investigării a două cazuri de furt care au avut loc pe

teritoriul administrativ unde el activa, urmărind în special scopul obținerii de la

elevul școlii auxiliare internat al or. Costești, r-nul Rîșcani, xxxxx xxxxx, a

mărturisirilor despre săvârșirea furtului de bicicletă de la xxxxx xxxxx, de pe teritoriul

or. Costești, r-nul Rîșcani, și a furtului de bani de la minora xxxxx xxxxx, precum și

pedepsirii lui xxxxx xxxxx pentru săvârșirea acestor două sustrageri de bunuri

materiale, știind cu certitudine despre vârsta minoră a acestuia, s-a prezentat la sediul școlii

auxiliare internat din or. Costești, r-nul Rîșcani, unde, în biroul directoarei acestei instituții

de învățământ Darea Maria, intenționat, a săvârșit tratament inuman și degradant în privința

acestui minor, ce s-au materializat în aplicarea forței fizice față de victima xxxxx xxxxx,

prin lovirea acestuia cu palma de două ori în regiunea capului și provocarea lui a unei

senzații fizice negative de durere în regiunea locurilor aplicării loviturilor; ordonarea

și dezbrăcarea, în prezența a doi colegi de școală xxxxx xxxxx și xxxxx xxxxx și a doi

profesori ai instituției nominalizate de învățământ, Darea Mana și Ursache

Luminița, a victimei minore xxxxx xxxxx, de haine până la lingeria intimă, cu

ulterioara percheziționare a lui și impunere de a efectua ocolul școlii internat, în lipsa

îmbrăcămintei, în văzul tuturor elevilor și a personalului instituției de învățământ,

stare de fapt ce a influențat psihicul victimei de pe urma situației de batjocură și luare

în râs de pe urma acestor acțiuni, ultimul începând să plângă; demonstrarea victimei

a unui creion luat de pe masa directoarei cu concomitenta amenințare a minorului

xxxxx xxxxx cu introducerea în orificiul anal a acestui obiect, stare de fapt care pe

moment i-a insuflat teama de o realizare eminentă a acestei amenințări și lipsa de

siguranță a sa în fața acestei amenințări.

25

Aceste acțiuni, reieșind din caracterul și conținutul lor, circumstanțele în care au fost

săvârșite, reacția tuturor participanților în timpul realizării lor, personalitatea victimei, au

provocat, suferințe fizice și psihice victimei xxxxx xxxxx, exprimate în apariția la partea

vătămată a sentimentului de teamă, de inferioritate și rușine față de cei din jur, a refuzului

categoric al minorului de a frecventa instituția de învățământ.”

Ulterior, în motivarea deciziei, instanța de apel a opinat, că prin aceste acțiuni,

Deadic Marian a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal,

adică cauzarea intenționată a unei dureri și a suferinței fizice și psihice, care reprezintă

tratament inuman și degradant, de către o persoană cu funcții de răspundere, săvârșită cu bună

știință asupra unui minor.

Deci, consider că sunt întemeiate argumentele procurorului, deoarece reieșind

din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în motivarea soluției

adoptate, constat că acestea sunt contradictorii, adică pe de o parte, se constată că

inculpatul era persoană cu funcție de răspundere și sub pretextul investigării a două

cazuri de furt care au avut loc pe teritoriul administrativ unde el activa, urmărind în

special scopul obținerii de la elevul școlii auxiliare internat al or. Costești, r-nul

Rîșcani, xxxxx xxxxx, a mărturisirilor despre săvârșirea furtului de bicicletă și a

furtului de bani, precum și pedepsirii lui xxxxx xxxxx pentru săvârșirea acestor două

sustrageri de bunuri materiale, s-a prezentat la sediul școlii auxiliare internat din or.

Costești, r-nul Rîșcani, unde, în biroul directoarei acestei instituții de învățământ

Darea Maria, intenționat, a aplicat forța fizică față de victima xxxxx xxxxx, prin lovirea

acestuia cu palma de două ori în regiunea capului și provocarea lui a unei senzații fizice

negative de durere în regiunea locurilor aplicării loviturilor; ordonarea și dezbrăcarea, în

prezența a doi colegi de școală xxxxx xxxxx și xxxxx xxxxx și a doi profesori ai instituției

nominalizate de învățământ, Darea Mana și Ursache Luminița, a victimei minore xxxxx

xxxxx, de haine până la lingeria intimă, cu ulterioara percheziționare a lui și impunere de a

efectua ocolul școlii internat, în lipsa îmbrăcămintei, în văzul tuturor elevilor și a personalului

instituției de învățământ, stare de fapt ce a influențat psihicul victimei de pe urma situației de

batjocură și luare în râs de pe urma acestor acțiuni, ultimul începând să plângă; demonstrarea

victimei a unui creion luat de pe masa directoarei cu concomitenta amenințare a minorului

xxxxx xxxxx cu introducerea în orificiul anal a acestui obiect, stare de fapt care pe moment i-

a insuflat teama de o realizare eminentă a acestei amenințări și lipsa de siguranță a sa în fața

acestei amenințări, iar pe de altă parte recalifică acțiunile inculpatului în baza art. 1661

alin. (2) lit. a), e) Cod penal, adică cauzarea intenționată a unei dureri și a suferinței fizice

și psihice, care reprezintă tratament inuman și degradant, de către o persoană cu funcții de

răspundere, săvârșită cu bună știință asupra unui minor, fără a lua în considerație că

Deadic M. a fost învinuit în baza art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, tortura, adică

orice faptă intenționată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferințe fizice sau

psihice puternice cu scopul de a obține de la această persoană sau de la o persoană terță

informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta l-a comis ori este

26

bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei, din orice alt

motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere

sau suferință este provocată de către o persoană publică, săvârșite cu bună știință

asupra unui minor, săvârșite de o persoană cu funcție de răspundere.

Reieșind din cele expuse, consider că, instanța de apel a recalificat acțiunile

inculpatului în baza art.1661 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, însă în constatarea faptei

reține aceleași elemente conform învinuirii și care se încadrează în baza art. 1661 alin.

(4) lit. a), e) Cod penal, astfel concluziile instanței de apel menționate supra, sunt

confuze și care nu se conciliază reciproc, instanța de apel nu a ținut cont de decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 01 octombrie 2019, comițind repetat

aceleași erori la constatarea faptei și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, astfel

argumentele procurorului sunt întemeiate.

Totodată, în conformitate cu art. 3 din CțEDO, termenul „tortură”, desemnează

orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe

puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obține, de la această

persoană sau de la o persoană terță, informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru

un act pe care aceasta sau o terță persoană l-a comis, de a o intimida sau de face

presiune asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de

discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferință sunt

provocate de către un agent al autorității publice sau orice altă persoană care

acționează cu titlul oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul expres sau tăcit

al unor asemenea persoane.

Tortura constituie o formă agravantă și intenționată a unui tratament ori

pedeapsă crude, inumane sau degradante. Din această noțiune rezultă patru elemente

esențiale care constituie tortura:

- cauzarea unor suferințe sau dureri fizice sau psihice grave;

- cauzarea intenționată a durerii sau suferințelor;

- urmărirea unui scop anume, precum ar fi obținerea informației sau mărturiilor,

pedepsirea, umilirea și înjosirea persoanei;

- cel care produce este agent al forței publice sau o persoană care acționează la

instigarea sau cu consimțământul expres sau tăcit al acestuia.

Distincția dintre tortură și alte tipuri de maltratare se realizează conform

diferenței de intensitate a durerii cauzate. Elementele subiective ale acestui criteriu

bazate pe sex, vârsta și starea de sănătate a victimei sunt relevante pentru evaluarea

intensității unui tratament anume. Acțiunile care în mod obiectiv cauzează o

intensitate suficientă de durere vor fi considerate tortură, indiferent dacă victima

este femeie sau bărbat, ori dacă are o constituție fizica dezvoltată sau nu. Tortura este

caracterizată ca fiind o formă intenționată de maltratare pentru care este necesar un

anumit nivel de pregătire și de efort pentru a acționa astfel.

27

De asemenea, constat că, instanța de apel nu a cercetat amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului, nu a verificat și apreciat conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de inculpat întrunesc sau

nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (4) lit. a), e) Cod penal, luând în

considerație circumstanțele cauzei, vârsta minora a victimei, intensitatea acțiunilor

inculpatului și amenințările în privința unui minor în prezența mai multor persoane,

care în rezultat a suferit o traumă și faptul că după cele întâmplate victima nu dorea

să frecventeze școala, având sentimente de frica și rușine.

Astfel consider că, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii nemotivate, cu constatări contradictorii, în speță fiind incident temeiul

pentru recurs invocat de procuror și prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penlă.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat de către procuror, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Judecător Cobzac Elena

28