1ra-420/2021 — art. 190 alin. 1CP

1ra-420/2021 — art. 190 alin. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-420/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Рrосurаturа de circumscripție Chisinău, Scutelnic

Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

iunie 2020, în cauza penală în privința lui,

Postolachi Anatolie xxxxxxx, născut la

xxxxxxxx, în raionul xxxxxxx, domiciliat în

xxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 03.08.2018 – 27.02.2019;

Instanța de apel: 27.05.2019 – 25.06.2020;

Instanța de recurs: 12.11.2020 –11.10.2021.

A C O N S T A T A T :

Postolachi Anatolie învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(1) Cod penal, a fost achitat, din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii.

reținut că, Postolachi Anatolie, a fost învinuit de organul de urmărire penală de

faptul că, în perioada anilor 2012-2013, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune abuz de încredere, având rolul de intermediar în

relațiile dintre Cîrnici Leonid și Damaschin Iurie, urmând să primească banii

transferați de către Damaschin Iurie și să-i transmită lui Cîrnici Leonid, în

vederea stingerii datoriei lui Damaschin Iurie față de Cîrnici Leonid, a primit de

la Damaschin Iurie mijloace bănești în sumă de 6000 Euro care după intrarea în

posesie i-a însușit, pricinuindu-i astfel cet. Cîrnici Leonid o daună materială

considerabilă în sumă de 6000 Euro ce este echivalentul sumei 97 380 lei.”

Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată inculpatului în

baza articolului 190 alin. (2), lit. c) Cod penal, dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz.

Conform Ordonanței din 15 noiembrie 2018 privind modificarea învinuirii

în ședința de judecată, înaintată de acuzatorul de stat Goncear Taisia, acțiunile

inculpatului Postolachi Anatolie au fost recalificate în baza articolului 190 alin.

1

(1) Cod penal, escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane,

prin inducerea în eroare a unei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, acțiune care a produs daune considerabile.

municipiului Chișinău, oficiul Botanica, Goncear Taisia, prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță prin care Postolachi Anatolie să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod

penal după indicii - escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, care a produs

daune considerabile și în temeiul art. 60 Cod penal să fie liberat de răspundere

penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse procurorul a invocat că:

- la emiterea sentinței, instanța a conchis greșit și neîntemeiat neadmiterea

în calitate de probe, a procesului verbal de audiere a părții vătămate Cîrnici

Leonid din data de 10.09.2013 (f.d.26-27); a procesului-verbal privind sesizarea

despre comiterea unei infracțiuni, la sesizarea lui Cîrnici Leonid pe faptul

împrumutului de 6000Euro de către Damaschin Iurie (f.d.28- 29); a ordonanței de

recunoaștere în calitate de parte vătămată a cet. Cîrnici Leonid în cadrul cauzei

penale nr. 2013420629 (f.d.30); a procesului verbal de audiere a părții vătămate

Cîrnici Leonid în cadrul cauzei penale nr. 2013420629 (f.d.32); a procesului-verbal

de audiere a martorului Postolachi Anatolie din 25.04.2013 în cadrul cauzei

penale nr. 2013420629 (f.d.33-34); a declarației lui Damaschin Iurie din 16.05.2013

în cadrul cauzei penale nr. 2013420629 (f.d.36); a procesului-verbal de audiere a

martorului Damaschin Eugeniu din 09.09.2013 în cadrul cauzei penale nr.

2013420629 (f.d.38-39); a procesului verbal de audiere a martorului Talpă Ion din

20.09.2013 în cadrul cauzei penale nr. 2013420629 (f.d.40-41); a procesului-verbal

de audiere a învinuitului Damaschin Iurie din 30.08.2013 în cadrul cauzei penale

nr. 2013420629 (f.d.42-43); a procesului-verbal de ridicare de la cet. Damaschin

Iurie din 09.09.2013 a zece folii A4 pe care se observă copii cu privire la

transferuri bănești (f.d.44-45); Fotocopiile de pe transferurile bancare efectuate

din numele lui Damaschin Iurie pe numele lui Postolachi Anatolie (f.d.46-53),

motivând că acestea au fost ridicate din cadrul cauzei penale nr. 2013420629 cu

încălcări de procedură;

- în speță conform Ordonanței Organului de urmărire penală în persoana

ofițerului superior urmărire penală al SUP a IP Botanica, Godonoagă V., din 07

iulie 2017 s-a dispus recunoașterea fotocopiilor menționate mai sus ca mijloc

material de probă, din care considerente se prezumă că instanța de judecată

nemotivat a exclus ca probe materialele prezentate de acuzatorul de stat;

- instanța de judecată, pentru a pronunța sentința de achitare a lui

Postolachi Anatolie a dedus anumite „concluzii", lipsa laturii subiective a

2

infracțiunii;

- fiind audiat în calitate de inculpat Postolachi Anatolie, a declarat că la

insistența sa, sub pretextul că el va contribui cu suma de 4000 Euro, Cîrnici

Leonid a permis să transmită suma de 7000 Euro, cet. Damaschin;

- instanța nu a dat aprecierii critice cele menționate, de faptul că inculpatul

având un plan bine determinat, folosindu-se de faptul că Cîrnici Leonid a tăinuit

de la familia sa sume bănești și le deținea la el acasă, l-a dus în eroare pe partea

vătămată, folosindu-se de credibilitatea ultimului la convins să predea suma

menționată pentru transmiterea lui cet. Damaschin;

- inculpatul nu a negat faptul că primea sume bănești de la Damaschin, cu

toate acestea nu a putut explica în instanța de judecată faptul de ce nu returna

sumele menționate părții vătămate Cîrnici Leonid fiind destinate ultimului;

- vinovăția inculpatului este demonstrată prin faptul că ultimul nu a putut

explica în ședința de judecată motivul de ce i-a spus lui Cîrnici că banii transmiși

de Damaschin erau destinați în contul stingerii datoriei față de el, cu toate

acestea în cadrul urmării penale și cercetării judecătorești cu certitudine s-a

stabilit faptul că Damaschin nu-i datora nici o sumă de bani inculpatului;

- instanța a reținut faptul că, în cadrul cercetării judecătorești nu a fost

dovedită existenta elementelor constitutive ale infracțiunii. Aceste

„raționamente" ale instanței nu sunt altceva decât texte preluate fidel din cererile

apărătorului, cât și din dezbaterile acesteia, constituind niște presupuneri,

judecăți personale, deși având dreptul la existență în contextul unei strategii de

apărare, dar nu în modalitatea unui atac la persoana acuzatorului de stat;

- instanța a preluat și asimilat aceste invenții ale apărării, fără a le analiza

prin prisma probelor cercetate în ședința de judecată și le-a pus la baza sentinței,

lucru inadmisibil într-un stat de drept;

- în ședința de judecată vinovăția inculpatului a fost dovedită prin

declarațiile părții vătămate Cîrnici Leonid.

2020 a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de procuror și menținută

sentința.

4.1 Instanța de apel audiind inculpatul Postolachi Anatolie, verificând

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor prezentate instanței de

apel și cercetate în ședința de judecată, precum și probelor administrate de prima

instanță, cercetate suplimentar și verificate în ședința de judecată în apel, a

considerat că nu există temei pentru casarea sentinței. Starea de fapt și de drept

constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Sentința cuprinde descrierea

circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care se

resping probele aduse în sprijinul acuzării. Probele prezentate în ședința de

judecată și puse la baza sentinței de achitare a inculpatului, fiind obținute legal,

sânt admisibile și sânt apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de

3

procedură penală.

A menționat instanța de apel faptul că, prima instanță a pus la baza

sentinței probele menționate la cercetarea cărora au avut acces toate părțile în

egală măsură, fiind asigurate cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor.

Analizând probele prezentate de partea acuzării în ședința de judecată în

apel nominalizate la pct. 7.1 - 7.2, a considerat că probatoriul administrat nu

dovedește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la articolul

190 alin. (1) Cod penal.

În continuare a reținut că, față de lucrul judecat de primă instanță, a

constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatului, fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

procurorul în Рrосurаturа de circumscripție Chisinău, Scutelnic Cătălin prin care

invocând incidența pct. 6, a dispozițiilor alin. (1), art. 427 Cod de procedură

penală solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei, în instanța de

apel în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului procurorul menționează că:

- instanța de apel ne fiind de acord cu aprecierea probelor propusă de

acuzare și ajungând la concluzia menținerii achitării cet. Postolachi Anatolie de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, urma să

dezvăluie această concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei

probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare, fapt care

pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual –

penale precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme de

Justiție expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.2015 cu privire la practica

judecătorii cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia nerespectarea

acestor cerințe ale legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce

atrage după sine casarea deciziei pronunțate;

- instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce

dovedesc vinovăția cet. Postolachi Anatolie, în mod greșit a respins probele

administrate de către acuzarea de stat, fără a fi constatate încălcarea normelor

procesuale invocate, a apreciat în mod superficial aceste probe, fără a fi

evidențiate acele derogări evidente invocate;

- soluția instanței de apel a consideră contrară normelor procesuale, iar

motivarea invocată de către instanță nu poate fi acceptată ca o motivare

justificativă a concluziei adoptate;

- instanța de apel la examinarea cauzei a reținut aceiași motivare invocată

de către prima instanță, cu privire la relațiile dintre părți, precum și cu privire la

4

pretins nulitate a actelor procesuale;

- instanțele nu au dat aprecierii critice referitor la faptul că inculpatul

având un plan bine determinat, folosindu-se de faptul că Cîrnici Leonid a tăinuit

de la familia sa sume bănești și le deținea la el acasă, l-a dus în eroare pe partea

vătămată, folosindu-se de credibilitatea ultimului la convins să predea suma

menționată pentru transmiterea lui cet. Damaschin;

- inculpatul nu a negat faptul că primea sume bănești de la Damaschin, cu

toate acestea nu a putut explica în instanța de judecată faptul de ce nu returna

sumele menționate părții vătămate Cîrnici Leonid fiind destinate ultimului;

- vinovăția inculpatului este demonstrată prin faptul că ultimul nu a putut

explica în ședința de judecată motivul de ce i-a spus lui Cîrnici că banii transmiși

de Damaschin erau destinați în contul stingerii datoriei față de el cu toate acestea

în cadrul urmării penale și cercetării judecătorești cu certitudine s-a stabilit faptul

că Damaschin nu-i datora nici o sumă de bani inculpatului;

- consideră că pe caz, s-a dovedit vinovăția lui Postolachi Anatolie în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 al. (1) Cod penal, adică s-a dovedit

faptul sustragerii prin escrocherie de către inculpat a banilor de la partea

vătămată Cîrnici Leonid;

- consideră că instanța de apel, la adoptarea deciziei, a admis o eroare de

drept și nu a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către acuzare,

astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele

acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în instanță, făcându-se referire

la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții,

instanței de apel, îi rămânea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor;

- instanța de apel la adoptarea deciziei nu a dat apreciere corectă și justă a

cumulului de probe cercetate în prezenta cauză.

Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul constată că, cererea de recurs este bazată pe temeiurile prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile

5

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel atunci când, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Totodată, din textul recursului Colegiul Penal lărgit atestă, că autorul

critică soluția instanței de apel de achitare a lui Postolachi Anatolie de sub

învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 190 alin.(1)

Codul penal, făcând referire la probele administrate de organul de urmărire

penală și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, indicând că, fapta

prejudiciabilă comisă de către Postolachi Anatolie este confirmată pe deplin de

întregul sistem de probe pertinente administrate la cauza penală, concludente,

utile și veridice, care coroborează între ele.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul Penal lărgit constată că

criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

Astfel, din conținutul părții descriptive a deciziei atacate (f.d. 45-57, vol. II),

rezultă că instanța de apel contrar prevederilor art.101, 414, 417, 419 Cod de

procedură penală, a adoptat soluția în cauză or, aceasta judecând cauza nu a

întreprins toate măsurile necesare de a elucida circumstanțele esențiale ale

cauzei.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de

recurent, Colegiul Penal lărgit reține, că potrivit rechizitoriului, Postolachi

Anatolie a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz (f.d. 98).

De asemenea, în conținutul rechizitoriului, întocmit la 28.07.2017, a fost

descrisă următoarea situație de fapt: „în perioada anilor 2012-2013, Postolachi

Anatolie având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, având rolul de intermediar în relațiile dintre Cîrnici Leonid și Damaschin

Iurie, urmând să primească banii transferați de către Damaschin Iurie și să-i transmită

lui Cîrnici Leonid, în vederea stingerii datoriei lui Damaschin Iurie față de Cîrnici

Leonid, a primit de la Damaschin Iurie mijloace bănești în sumă de 6000 Euro care după

intrarea în posesie i-a însușit, pricinuindu-i astfel cet. Cîrnici Leonid o daună materială

considerabilă în sumă de 6000 Euro ce este echivalentul sumei 97 380 lei.” (f. d. 218).

Conform Ordonanței din 15 noiembrie 2018 privind modificarea învinuirii

în ședința de judecată, înaintată de acuzatorul de stat Goncear Taisia, acțiunile

inculpatului Postolachi Anatolie au fost recalificate în baza articolului 190 alin.

(1) Cod penal, escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare a unei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, acțiune

care a produs daune considerabile. (f.d. 191).

În conformitate cu prevederile art.8 din Codul penal - caracterul

infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în

vigoare la momentul săvârșirii faptei.

6

Conform art.10 Cod penal (efectul retroactiv al legii penale):

(1) Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv

asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

antecedente penale.

(2) Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Aspectele evidențiate mai sus prezintă importanță deosebită, deoarece rolul lor

este de a determina în final încadrarea juridică a faptei imputabilă inculpatului,

atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare a

judecării acestui dosar, determinând, nu în ultimul rând, concordanța între

conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază în

raport cu ansamblul acesteia.

Vorbind despre importanța încadrării juridice a unei fapte, Colegiul face

trimitere la dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) din Convenție, care exprimă necesitatea

acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației” aduse persoanei deferite

judecății. Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

În sensul art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de

sesizare al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea și

dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în privința

căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta și

vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și

rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de

răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se constată

asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana

învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică

a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în instanța

judecătorească competentă.

În completarea ultimei sintagme de mai sus, urmează de concretizat că,

prin „încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, după

cum se menționează în art. 113 din Codul penal.

Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru

semne corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune –

obiectul și latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul componenței de

7

infracțiune reprezintă o însușire, o proprietate generală a componenței de

infracțiune, de ordin obiectiv sau subiectiv, prezentă în cadrul fiecărei infracțiuni

de o anumită categorie ce are importanță juridică la calificarea faptei drept o

infracțiune concretă.

Articolul 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului

dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu

privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor

materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier și

Sassi contra Franței nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a

acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la

un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenție. În materia penală, o

informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane

constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de a fi informat cu

privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului

inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent,

prompt și adecvat acuzației înaintate.

De asemenea, Colegiul constată că instanța de apel în motivarea soluției nu

s-a expus asupra chestiunii esențiale din această speță invocate de acuzatorul de

stat atât în cererea de apel, inclusiv în prezentul recurs ordinar, și anume că

instanța de apel la adoptarea deciziei nu a dat apreciere corectă și justă a

cumulului de probe cercetate în prezenta cauză, și anume instanța de apel ne fiind

de acord cu aprecierea probelor propusă de acuzare și a ajuns la concluzia menținerii

achitării cet. Postolachi Anatolie de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal, urma să dezvăluie această concluzia expunându-și punctul său de vedere

asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de achitare.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și

în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

8

Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației

în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială

apare astfel ca un viciu de procedură.

În conformitate cu art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Reieșind însă din conținutul deciziei atacate cu recurs, Colegiul atestă că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre motivată succint, în termeni vagi și cu

conținut ambiguu, din al cărei descriptiv nu rezultă motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată, fără a fi cercetate amănunțit și mult aspectual

probele care au conturat convingerea instanței pentru a hotărî în sensul celor

indicate în dispozitiv.

Așadar, analizând decizia atacată, Colegiul Penal lărgit concluzionează că

instanța de apel, menținând hotărârea primei instanțe privind achitarea

inculpatului Postolachi Anatolie, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii - nu a supus unei analize obiective cumulul de probe, adus în

susținerea învinuirii, nu le-a dat o apreciere corespunzătoare prevederilor art.101

Cod de procedură penală, concluzionând incert că, ansamblul de probe cercetate în

ședința de judecată nu dovedește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate.

Or, aceasta la pct. 7.2 din decizia contestată (f.d. 7), doar a trecut în revistă

mijlocele de probatorii administrate pe caz, fără a oferi propria apreciere a

acestora așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală și

prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora

instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul

verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În contextul dat, Colegiul sesizează și lipsa atât a aprecierii cât și lipsa

poziției instanței de apel referitor la afirmația acuzatorului de stat în opinia

căruia prima instanță nemotivat a exclus ca probe materialele prezentate în susținerea

învinuirii procurorul a mai anexat probele ridicate din cadrul cauzei penale nr.2013

420629 privind învinuirea lui Damaschin în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(4) Cod penal, întrucât prin Ordonanța Organului de urmărire penală în

persoana ofițerului superior urmărire penală al SUP a IP Botanica, V,

Godonoagă, din 07 iulie 2017 a fost dispusă recunoașterea fotocopiilor

menționate la pct. 7.2 din decizia contestată (f.d. 7) ca mijloc material de

9

probă(art. 60 Cod de procedură penală).

Mai mult, Colegiul Penal lărgit constată o concluzie incertă a instanței de

apel or, pe de o parte instanța de apel menține sentința primei instanțe de

achitare a lui Postolachi Anatolie învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(1) Cod penal, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii,

concluzie care prima instanță o motivează incluziv prin faptul excluderii

probelor prezentate de procuror în susținerea învinuirii și anume probele

ridicate din cadrul cauzei penale nr.2013420629 privind învinuirea lui Damaschin

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal (alineatul 3 din

sentință, f.d. 228), iar pe altă parte la pct. 7.2 din decizia contestată, aceasta

enumeră probele prezentate de partea acuzării în ședința de judecată în apel și

ajunge la concluzia că ,,probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza

sentinței de achitare a inculpatului, fiind obținute legal, sânt admisibile și sânt apreciate

conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală. Astfel, sânt pertinente,

concludente, utile și veridice probele puse la baza achitării inculpatului, relevate la

punctele 7.1. - 7.2.”, pct. 11.3. din decizia contestată(f.d. 7, incluziv probele excluse

de prima instanță).

În contextul expus, Colegiul Penal lărgit mai evidențiază că, instanța de

apel deși a descris în decizie că a cercetat și verificat probele materiale examinate

în ședința de judecată în primă instanță pct. 7.2”…”, nu toate probele materiale

au fost consemnate în procesul-verbal(f.d.175 verso), cum ar fi: declarațiile

martorului Condrea V. (f.d. 212-213); declarațiile martorului Talpă I. (f.d. 214);

fotocopia Ordonanței de recunoaștere în calitate de parte vătămată a cet. Cîrnici Leonid

în cadrul cauzei penale nr. 2013420629 (f.d. 30); fotocopia procesului-verbal de audiere a

părții vătămate Cîrnici Leonid în cadrul cauzei penale nr. 2013420629 (f.d. 32); fotocopia

declarației lui Damaschin Iurie din 16.05.2013 în cadrul cauzei penale nr. 2013420629

(f.d.36).

În acest sens, Colegiul menționează că, instanța de apel nu a respectat

prevederile art.414 Cod de procedură penală și nu a apreciat totalitatea probelor

prezentate de acuzare întru confirmarea vinovăției inculpatului Postolachi

Anatolie, nu a constatat încălcarea normelor procesuale invocate, a apreciat în

mod superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente

invocate.

Din considerentele expuse, Colegiul Penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate de către procuror,

ceea ce duce la casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece

această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să

10

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și a constatării clare a faptelor

săvârșite și întrunirea elementelor infracțiunilor incriminate, precum și calificării

juridice corespunzătoare a faptelor săvârșite, și în dependență de datele obținute,

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Рrосurаturа de

circumscripție Chisinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Postolachi Anatolie xxxxxxxxx, și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 02 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

11