CASE OF NOVAYA GAZETA AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF NOVAYA GAZETA AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2023)

SECȚIUNEA III CAUZĂ DE NOVAYA GAZETA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 83662/17 și 46808/20) HOTĂRÂREA Strasburg 10 ianuarie 2023 Acest hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Novaya Gazeta și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , Președintele Jolien Schukking, Darian Pavli , judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile adresate guvernului rus („ Guvernului”) reprezentată de dl M. Vinogradov, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului; observațiile părților; după deliberarea în particular la 29 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul se referă la două seturi de proceduri de difamare civilă împotriva unui editor al unui ziar, Novaya Gazeta , și jurnaliștii care scriu pentru el, în care tribunalele interne au constatat pentru reclamanții – CEO al Rosneft, o societate rusă de exportator de petrol deținută de stat și Serviciul Federal de Securitate. Cerere n. 83662/17, Novaya Gazeta și Anin La 1 august 2016 Novaya Gazeta ziarul a publicat un articol intitulat “Secretul „Princess Olga” (“articolul”) scris de dl Anin. În el, jurnalistul a analizat posturile Instagram de dna O.S., atunci soțul dlui Igor Sechin, CEO al Rosneft, majora societate petrolieră deținută de stat și rute publice de navigație ale „St. Prințesa Olga” megayacht. Alinierea la șase suprapuneri în ceea ce privește locația iahtului și geotagurile posturilor Instagram ale doamnei O.S. care au avut loc în cursul a trei ani, precum și asemănarea imaginilor public disponibile ale iahtului la fotografiile postate de doamna O.S., articolul a sugerat că doamna O.S. a avut vacanță de mai multe ori pe acel iaht care era deținut de o companie înregistrată în Insulele Cayman. Articolul nu a conținut afirmații în ceea ce privește faptul că iahtul a fost deținut de domnul Igor Sechin sau de doamna O.S. Înainte de publicare, ziarul a căutat comentarii de la domnul Sechin întrebând dacă iahtul a fost aparținut lui sau soțului său. În răspuns, biroul de presă din Rosneft a trimis o scrisoare refuzând să furnizeze informații și exprimând regretul că cererea de informații a constituit parte dintr-o campanie vizată împotriva corporației și capului său. Un extras din această scrisoare a fost publicat în articolul. Dl Igor Sechin a introdus proceduri de difamare împotriva consiliului editorial al ziarului și domnul Anin. La 10 octombrie 2016, Curtea de District Basmanny din Moscova („Curtea de District”) a constatat că acuzații au respins onoarea, demnitatea și reputația dlui Sechin și au ordonat societății reclamante să publice o retragere. Curtea de Oraș din Moscova („Curtea de Oraș”) a susținut hotărârea la 30 noiembrie 2016. Reclamanții au publicat o retragere ordonată de instanță. Apelurile lor de casă nu au avut succes. Aplicația n. 46808/20, Novaya Gazeta și Zhilin La 28 ianuarie 2019, ziarul Novaya Gazeta a publicat un articol intitulat „Khusnidin trebuie să mărturisească că a explodat o casă” (“articolul”) autorizat de dl Zhilin. A fost un interviu cu soția dlui Khusnidin Z., un național kirghizistan arestat la 25 ianuarie 2019, în care interviul a exprimat acuzațiile soțului său că a fost tratat grav de ofițeri ai Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), în timp ce a fost reținut la sediul unei secții de poliție locale. tratamentul a fost administrat cu scopul de a extrage o mărturisire legată de un atac de teroare – explozia unui bloc de apartamente în Magnitogorsk. La 29 ianuarie 2019, site-ul ziarului a publicat un articol de știre al dlui Zhilin, „Oficiul procurorului: migrantul care a presupus tortura în mâinile poliției Magnitogorsk și-a retras acuzațiile. Dar el a vorbit despre tortura în [mâinile] FSB” (“ediția de știre”). Urmărire la interviu, a raportat la conversația telefonică dintre dl Zhilin și interviul care a avut loc după publicarea articolului. La 11 martie 2019 FSB a introdus o procedură de difamare civilă împotriva companiei solicitante și dl Zhilin în căutarea unei retrageri și a eliminării publicațiilor impugnate din site-ul web. Acuzații au prezentat înregistrări ale interviului și a conversației telefonice, precum și o copie a declarației acordate consiliului lor de către dl Khusnidin Z. și soția sa care detaliază presupusul bolnav tratament de către ofițeri ai FSB. Pe 26 În aprilie 2019, Curtea de District a constatat că publicațiile încurcate au respins reputația de afaceri a FSB și a ordonat societății reclamante să publice o retragere și să șteargă articolul încurcat din site-ul ziarului. Faptul că declarațiile emanate de la o terță persoană erau considerate irelevante. Curtea a susținut hotărârea în apel la 10 iulie 2019. 10. Reclamanții au șterse publicațiile impugate din site-ul și au publicat o retragere ordonată de instanță. Apelurile lor de casare la două niveluri au fost eșuate. Elemente comune ale cererilor n. 83662/17 și 46808/20 11. Curtea de District și Oraș, constatarea pentru reclamanți, se limita la stabilirea de trei elemente: (i) în cazul în care acuzații au difuzat declarații neprevăzute; (ii) dacă declarațiile au fost de natură atenuată; și (iii) au constatat că acuzații au difuzat declarații nedreptățite de natură murdară și nu au furnizat dovezi la veritabilitatea lor, fără să ia în considerare rolul presei într-o societate democratică sau încercarea de a echilibra interesele concurente. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns în fața Curții că hotărârile instanțelor interne în cadrul procedurii de difamare civilă întâmpinate împotriva acestora de persoane apropiate de Kremlin au constituit o ingerință disproporționată cu dreptul lor la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din convenție. 14. În sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție sau inadmisibil din alte motive, acestea trebuie, prin urmare, declarate admisibile. În ceea ce privește cererea nr. 46808/20 privind procedurile introduse de o agenție de stat împotriva editorului unui ziar și a unui jurnalist, Curtea reiterează că procedură de difamare civilă, în numele său, a introdus de o entitate juridică care exercită competența publică, în general, nu poate fi considerată ca fiind în conformitate cu obiectivul legitim al „protectării reputației ... alții” în temeiul articolului 10 § 2 din Convenție (a se vedea OOO Memo c. Rusia , nr. 2840/10 , § 47, 15 martie 2022 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 din Convenție. În cazul în care s-a demonstrat că interferența nu a urmărit un „țip legitim”, nu este necesar să se investigheze dacă a fost „necesar într-o societate democratică” (ibid., § 49). 16. În ceea ce privește aplicarea nr. 83662/17, nu este în litigiu între părți faptul că procedura de difamare civilă inițiată de dl Igor Sechin a constituit o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de exprimare, precum și faptul că fiecare instanță de interferență a fost „precizată prin lege” și a urmărit un obiectiv legitim de „protegere a reputației ... alții”. Trebuie stabilit dacă acestea au fost „necesare într-o societate democratică” (a se vedea Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy c. Finlanda [GC], nr. 931/13, § 160, 27 iunie 2017). Principiile generale relevante ale jurisprudenței Curții au fost rezumate în Bédat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, §§ 48-54, 29 martie 2016). 17. În examinarea cererilor de difamare împotriva reclamanților prezentate de dl Igor Sechin, un număr public în calitatea sa de CEO al Rosneft, instanțele interne nu au evaluat dacă declarațiile impugnate au reprezentat hotărâri privind valoarea nu susceptibile de probă decât declarațiile de fapt (a se vedea Tolmachev c. Rusia , nr. 42182/11 , § 50, 2 iunie 2020), sau dacă astfel de declarații ar trebui văzute în contextul poziției reclamantului ca un număr public necesar pentru a demonstra un grad mai mare de toleranță (a se vedea Redaktsiya Gazety Zemlyaki c. Rusia , nr. 16224/05, § 42, 21 noiembrie 2017), sau dacă articolul a abordat o chestiune de interes public (a se vedea Fedchenko c. Rusia (nu , nr. 7972/09, § 47, 2 Octombrie 2018), sau dacă s-a bazat pe informații deschise deja disponibile publicului. Instanțele interne par să fi acționat după presupunerea că interesul dlui Sechin de a-și proteja reputația a prevalențat pe interesul inculpatului de a informa publicul, neîndeplinind astfel un echilibru echilibrat atunci când protejează cele două valori concurente garantate de convenție (a se vedea Skudayeva v. Rusia , nr. 24014/07, § 46, 5 martie 2019). 18. Curtea a constatat anterior o încălcare a articolului 10 din Convenție într-un număr mare de cazuri referitoare la libertatea mass-media în Rusia din motivul pentru care instanțele interne nu au aplicat standardele Convenției atunci când au decis un litigiu de difamare (a se vedea, printre altele, OOO Ivpress și alții c. Rusia, nr. 33501/04 și 3 altele, § 79, 22 ianuarie 2013; Kunisyna v. Rusia , nr. 9406/05, §§ 46-48, 13 decembrie 2016; Terentyev v. Rusia , nr. 25147/09, §§ 22-24, 26 ianuarie 2017; OOO Izdatelskiy Tsentr Kvartirnyy Ryad v. Rusia , nr. 39748/05, § 46, 25 aprilie 2017; Skudayeva , citat mai sus, § 39; Novaya Gazeta și Milashina v. Rusia , nr. 4097/06, § 73, 2 iulie 2019; Tolmachev , citat mai sus, § 47; și Rashkin c. Rusia , nr. 69575/10, § 18, 7 iulie 2020). După examinarea atentă a documentelor de caz și a argumentelor părților în fața acesteia, Curtea concluzionează că, în cadrul procedurii instituite de dl Igor Sechin, instanța internă nu a luat în considerare principiile și criteriile stabilite în cazul Curții. Legea de echilibrare a dreptului la respectarea vieții private și a dreptului la libertatea de exprimare. Astfel, acestea au depășit marja de apreciere acordată acestora și nu au demonstrat că există o relație rezonabilă de proporționalitate între cazurile de interferență în cauză și obiectivul legitim urmărit (a se vedea, cu alte referințe, Tolmachev , citat mai sus, § 56, și Timakov și OOO ID Rubezh c. Rusia , nr. 46232/10 și 74770/10 , § 71, 8 septembrie 2020 . Nimic din observațiile guvernamentale indică altfel . Astfel nu s-a demonstrat că interferența se plângea în aplicarea nr. 83662/17 a fost „necesar într-o societate democratică . 20. Având în vedere concluziile sale (a se vedea punctele 15 și 19 de mai sus), Curtea concluzionează că s-a constatat o încălcare a articolului 10 din Convenție în ceea ce privește fiecare reclamant și din cauza fiecărui set de proceduri de difamare care s-a plângut. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 21. Societatea reclamantă a solicitat 20 000 de euro (EUR), în timp ce dl. În ceea ce privește prejudiciile morale, Anin și dl Zhilin au solicitat 10 000 EUR, fiecare, în ceea ce privește prejudiciile morale. 22. Guvernul nu a formulat comentarii asupra cererilor. 23. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea de 7,500 EUR reclamanților în comun în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil. să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților 7,500 EUR (sprezece mii cinci sute de euro) în termen de trei luni, plus orice impozit care poate fi imputabil, în termen de trei luni, în ceea ce privește neapărat prejudiciu material, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) cea de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe valoarea de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale; Rezultatul cererii de satisfacție a reclamanților. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 10 ianuarie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Președintele Registrului Adjunct APENDIX Lista cazurilor: No. cerere nr. Cazul Lodgedd on Solicitant An of Nasce of Residence Place of Residence Nationality Reprezentat de 83662/17 Novaya Gazeta și Anin c. Rusia 27/11/2017 ANO „Redactsionno-Izdatelskiy Dom „NOVAYA GAZETA”” Entitate juridică în temeiul legii ruse dl Roman Aleksandrovich ANIN 1986 Yaroslavl Rusă dl Yaroslav Sergeyevich KOZHEUROV 46808/20 Novaya Gazeta și Zhilin c. Rusia 26/09/2020 ANO “Redactsionno-Izdatelskiy Dom ‘NOVAYA GAZETA”” Entitate juridică în temeiul legii ruse dl Ivan Olegovich ZHILIN 1991 Moscova Rusă Dl Yaroslav Sergeyevich KOZHEUROV

THIRD SECTION

CASE OF NOVAYA GAZETA AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 83662/17 and 46808/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 January 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Novaya Gazeta and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President

,

Jolien Schukking,

Darian Pavli

, judges

,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table, (“the applicants”), on the various dates indicated therein;

the decision to give notice of the applications to the Russian Government (“the Government”) represented by Mr M. Vinogradov, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 29 November 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concern two sets of civil defamation proceedings against a publisher of a newspaper,

Novaya Gazeta

, and the journalists writing for it, in which the domestic courts found for the claimants – the CEO of Rosneft, a Russian State-owned oil exporter corporation, and the Federal Security Service.

Application n

o

. 83662/17,

Novaya Gazeta and Anin

2.

On 1 August 2016 the

Novaya Gazeta

newspaper published an article entitled “The secret of ‘Princess Olga’” (“the article”) authored by Mr Anin. In it, the journalist analysed Instagram posts by Ms O.S., the then spouse of Mr Igor Sechin, the CEO of Rosneft, the major State

‑

owned oil corporation, and publicly available sailing routes of the “St.

Princess Olga” megayacht. Pointing to six overlaps in terms of the yacht’s location and geotags of Ms

O.S.’s Instagram posts that had occurred over the course of three years, as well as to the resemblance of the publicly available images of the yacht to the photos posted by Ms O.S., the article suggested that Ms

O.S. had vacationed several times on that yacht which was owned by a company registered in the Cayman Islands.

3.

The article did not contain claims to the effect that the yacht was owned by Mr Igor Sechin or by Ms O.S. Prior to publication, the newspaper had sought comment from Mr Sechin asking whether the yacht had belonged to him or his spouse. In response, the press office of Rosneft had sent a letter refusing to provide information and expressing regret that the request for information had formed part of a targeted smear campaign against the corporation and its head. An extract from that letter was published in the article.

4.

Mr Igor Sechin brought defamation proceedings against the editorial board of the newspaper and Mr Anin. On 10 October 2016 the Basmannyy District Court of Moscow (“the District Court”) found that the defendants had tarnished Mr Sechin’s honour, dignity and business reputation and ordered the applicant company to publish a retraction. The Moscow City Court (“the City Court”) upheld the judgment on 30

November 2016.

5.

The applicants published a court-ordered retraction. Their cassation appeals were unsuccessful.

Application n

o

. 46808/20,

Novaya Gazeta and Zhilin

6.

On 28 January 2019 the

Novaya Gazeta

newspaper published an article entitled “Khusnidin must confess he blew up a house” (“the article”) authored by Mr Zhilin. It was an interview with the wife of Mr

Khusnidin

Z., a Kyrgyzstani national arrested on 25 January 2019, in which the interviewee voiced her husband’s allegations that he had been severely ill-treated by officers of the Federal Security Service of Russia (the FSB), while detained on the premises of a local police station. The ill

‑

treatment had been administered with a view to extracting a confession related to a terror attack – the explosion of a block of flats in Magnitogorsk.

7.

On 29 January 2019 the newspaper’s website published a news item by Mr

Zhilin, “The prosecutor’s office: the migrant who had alleged torture in the hands of the Magnitogorsk police withdrew his allegations. But he had been talking about torture in [the hands of the] FSB” (“the news item”). A

follow

‑

up to the interview, it reported on the phone conversation between Mr

Zhilin and the interviewee that had taken place after the publication of the article.

8.

On 11 March 2019 the FSB brought civil defamation proceedings against the applicant company and Mr

Zhilin seeking a retraction and deletion of the impugned publications from the website. The defendants presented records of the interview and the phone conversation as well as a copy of the statement given to their counsel by Mr Khusnidin Z. and his wife detailing the alleged ill

‑

treatment by officers of the FSB.

9.

On 26

April 2019 the District Court found that the impugned publications had tarnished the business reputation of the FSB and ordered the applicant company to publish a retraction and to delete the impugned article from the newspaper’s website. The fact that the statements had emanated from a third person was considered irrelevant. The City Court upheld the judgment on appeal on 10 July 2019.

10.

The applicants deleted the impugned publications from the website and published a court-ordered retraction. Their cassation appeals at two levels were unsuccessful.

Common elements of applications n

os

. 83662/17 and 46808/20

11.

The District and City Courts, finding for the claimants, limited themselves to establishing three elements: (i)

whether the defendants had disseminated impugned statements; (ii)

whether the statements had been of tarnishing nature; and (iii)

whether the statements had been untruthful. They found it established that the defendants had disseminated impugned statements of tarnishing nature and had not furnished proof to their truthfulness, without considering the role of the press in a democratic society or attempting to balance the competing interests.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 10 OF THE CONVENTION

13.

The applicants complained before the Court that the domestic courts’ judgments in the civil defamation proceedings brought against them by persons close to the Kremlin had amounted to a disproportionate interference with their right to freedom of expression guaranteed by Article 10 of the Convention.

14.

The Court notes that the applicants’ complaints under Article

10 are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

15

.

As regards application no. 46808/20 concerning the proceedings brought by a State agency against the publisher of a newspaper and a journalist, the Court reiterates that civil defamation proceedings brought, in its own name, by a legal entity that exercises public power may not, as a general rule, be regarded to be in pursuance of the legitimate aim of “the protection of the reputation ... of others” under Article

10 §

2 of the Convention (see

OOO Memo v. Russia

, no. 2840/10, §

47, 15

March 2022). It follows that the civil defamation proceedings instituted by the FSB of Russia against the applicant company and Mr

Zhilin did not pursue any of the legitimate aims enumerated in paragraph

2 of Article

10 of the Convention. Where it has been shown that the interference did not pursue a “legitimate aim”, it is not necessary to investigate whether it was “necessary in a democratic society” (ibid., § 49).

16.

As regards application no. 83662/17, it is not in dispute between the parties that the civil defamation proceedings brought by Mr Igor Sechin amounted to an interference with the applicants’ right to freedom of expression, as well as that each instance of the interference was “prescribed by law” and pursued a legitimate aim of “the protection of the reputation ... of others”. It remains to be established whether they were “necessary in a democratic society” (see

Satakunnan Markkinapörssi Oy and Satamedia Oy v.

Finland

[GC], no. 931/13, §

160, 27

June 2017). The relevant general principles of the Court’s case-law have been summarised in

Bédat v.

Switzerland

([GC], no. 56925/08, §§ 48-54, 29

March 2016).

17.

When examining the defamation claims against the applicants brought by Mr Igor Sechin, a public figure in his capacity of the CEO of Rosneft, the domestic courts did not assess whether the impugned statements represented value judgments not susceptible of proof rather than statements of fact (see

Tolmachev v.

Russia

, no. 42182/11, §

50, 2 June 2020), or whether such statements should be seen in the context of the claimant’s position as a public figure required to

display a greater degree of tolerance (see

Redaktsiya Gazety Zemlyaki v.

Russia

, no.

16224/05, §

42, 21

November 2017), or whether the article had touched upon a matter of public interest (see

Fedchenko v.

Russia (no.

3)

, no.

7972/09, §

47, 2

October 2018), or whether it had been based on open

‑

source information already available to the public. The domestic courts appear to have acted on the assumption that Mr Sechin’s interest in protecting his reputation prevailed over the defendants’ interest in informing the public, thus failing to strike a fair balance when protecting the two competing values guaranteed by the Convention (see

Skudayeva v.

Russia

, no. 24014/07, §

46, 5 March 2019).

18.

The Court has previously found a violation of Article 10 of the Convention in a large number of cases concerning freedom of the media in Russia for the reason that the domestic courts had failed to apply the Convention standards when deciding on a defamation dispute (see, among many others,

OOO Ivpress and Others v. Russia

, nos.

33501/04 and 3 others, §

79, 22 January 2013;

Kunitsyna v. Russia

, no. 9406/05, §§

46-48, 13

December 2016;

Terentyev v.

Russia

, no.

25147/09, §§

22-24, 26 January 2017;

OOO

Izdatelskiy Tsentr Kvartirnyy Ryad v. Russia

, no.

39748/05, §

46, 25

April 2017;

Skudayeva

, cited above, §

39;

Novaya Gazeta and Milashina v.

Russia

, no.

4097/06, §§

66

‑

73, 2 July 2019;

Tolmachev

, cited above, §

47; and

Rashkin v.

Russia

, no.

69575/10, §

18, 7 July 2020).

19

.

Having carefully examined the case materials and the parties’ submissions before it, the Court concludes that in the proceedings instituted by Mr Igor Sechin the domestic courts did not give due consideration to the principles and criteria laid down in the Court’s case

‑

law for balancing the right to respect for private life and the right to freedom of expression. They thus exceeded the margin of appreciation afforded to them and failed to demonstrate that there was a reasonable relationship of proportionality between the instances of interference in question and the legitimate aim pursued (see, with further references,

Tolmachev

, cited above, § 56, and

Timakov and OOO ID Rubezh v. Russia

, nos. 46232/10 and 74770/10, § 71, 8

September 2020). Nothing in the Government’s submissions indicates otherwise. It thus has not been shown that the interference complained of in application no. 83662/17 was “necessary in a democratic society”.

20.

In view of its findings (see paragraphs 15 and 19 above), the Court concludes that there has been a violation of Article

10 of the Convention in respect of each applicant and on the account of each set of defamation proceedings complained of.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21.

The applicant company claimed 20,000 euros (EUR), while Mr

Anin and Mr Zhilin claimed EUR 10,000, each, in respect of non-pecuniary damage.

22.

The Government did not comment on the applicants’ claims.

23.

Having regard to the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award EUR 7,500 to the applicants jointly in respect of non

‑

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 10 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants jointly EUR 7,500 (seven thousand five hundred euros) within three months, plus any tax that may be chargeable, within three months, in respect of non

‑

pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State

at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 January 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of cases:

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Nationality

Represented by

1.

83662/17

Novaya Gazeta and Anin v.

Russia

27/11/2017

ANO “Redaktsionno-Izdatelskiy Dom ‘NOVAYA

GAZETA’”

Legal entity under Russian law

Mr Roman Aleksandrovich ANIN

1986

Yaroslavl

Russian

Mr Yaroslav Sergeyevich KOZHEUROV

2.

46808/20

Novaya Gazeta and Zhilin v.

Russia

26/09/2020

ANO “Redaktsionno-Izdatelskiy

Dom ‘NOVAYA

GAZETA’”

Legal entity under Russian law

Mr Ivan Olegovich ZHILIN

1991

Moscow

Russian

Mr Yaroslav Sergeyevich KOZHEUROV