1ra-1661/2021 — art.145 alin. 2 lit. e-1 CP

1ra-1661/2021 — art.145 alin. 2 lit. e-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1661/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Munteanu Violina în numele succesorului părții vătămate

Pavlinciuc Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 11 mai 2021, în cauza penală în privința lui,

Pavlinciuc Marin xxxxxxxxxxxxxxx

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 14.01.2021 – 15.02.2021;

Instanța de apel: 18.03.2021 – 11.05.2021;

Instanța de recurs: 19.07.2021 – 20.10.2021.

A C O N S T A T A T :

2021, Pavlinciuc Marin, a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, și în baza

acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, i-a fost stabilită acestuia, pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 11 (unsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la

Pavlinciuc Marin, în beneficiul lui Pavlinciuc Alexandru, prejudiciul

moral în sumă de 200.000 (două sute mii) lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 16.000 (șaisprezece mii) lei. În restul pretențiilor

acțiunea a fost respinsă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

S-a încasat de la Pavlinciuc Marin Constantin în bugetul de stat

cheltuielile judiciare în sumă de 9942 (nouă mii nouă sute patruzeci și

doi) lei

Pavlinciuc Marin, la 25 octombrie 2020, aproximativ ora 22:00, aflându-se

la domiciliu, situat în s. Y., r. Fălești, a inițiat un conflict cu tatăl său

Pavlinciuc Constantin, cu care locuia împreună, în procesul căruia,

urmărind scopul lipsirii de viață a ultimului, i-a aplicat acestuia multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului și a corpului, prin ce

i-a cauzat victimei vătămări corporale sub formă de traumatism cranio -

cerebral închis cu contuzie cerebrală și hemoragie subarahnoidală la

emisfera cerebrală stânga, trauma contuză a toracelui cu fracturi costale

multiple pe dreapta cu deplasarea fragmentelor și lezarea pleurei

parietale cu hemopneumotorax pe dreapta, care au provocat dezvoltarea

șocului posthemoragic și traumatic, care prin concluziile raportului de

expertiză medico - legală nr. 202020C0140 din 10.12.2020, se referă la

categoria leziunilor grave, periculoase pentru viața, de la ce în scurt timp

a survenit decesul victimei.

Munteanu Violina în numele succesorului părții vătămate Pavlinciuc

Alexandru, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, potrivit căreia inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai

aspră și acțiunea civilă să fie admisă integral.

3.1 În motivarea apelului, avocatul Munteanu Violina în numele

succesorului părții vătămate Pavlinciuc Alexandru a invocat că:

- prima instanță nu a dat apreciere corespunzătoare

circumstanțelor cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă foarte blândă

pentru fapta comisă;

- prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate decedate

Pavlinciuc Alexandru nu a fost restituit și la caz nu există circumstanțe

atenuante excepționale ce ar permite aplicarea unei pedepse sub limita

stabilită de lege;

- consideră că simpla recunoaștere a vinei nu justifică instanța de

judecată de a aplica acestuia o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută

de lege, chiar și în condiția examinării cauzei în procedură simplificată;

- circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea de omor,

cruzimea aplicată față de victimă și batjocorirea acesteia, constituie

circumstanță agravantă, ce influențează la stabilirea termenului de

pedeapsă și exclude aplicarea unei pedepse atât de blânde. Or, asemenea

sentințe încurajează societatea la comiterea de infracțiuni;

- ținând cont de suferințele psihice raportate la consecințele

infracțiunii săvârșite de către învinuitul Pavlinciuc Marin, față de

succesorul părții vătămate Pavlinciuc Alexandru, prejudiciul moral în

mărime de 50 000 euro, este unul întemeiat, concluzie ce rezultă din

practica judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea

despăgubirilor morale, reprezentând o satisfacție echitabilă cum indică

art. art. 41 al CEDO. Or, în acțiunea civilă Pavlinciuc Alexandru a indicat

direct despre suferințele psihologice suportate, care însă nu au fost

apreciate la justa valoare, prin ce, evident a fost încălcată, practica CEDO

cu referire la art. 6 CEDO.

fost respins apelul avocatului Munteanu Violina în interesele

succesorului părții vătămate Pavlinciuc Alexandru, ca nefondat, și

menținută sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat că cauză a fost judecată de către

prima instanță în temeiul art. 3641 CPP, în baza probelor administrate la

faza urmăririi penale, acceptate de către Pavlinciuc Marin, prin cererea

depusă personal în cadrul ședinței de judecată, până la începerea

cercetării judecătorești.

În continuare a reținut că, prima instanță, chestionându-l pe

inculpatul Pavlinciuc Marin în ce privește recunoașterea bazei probante

administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, în corespundere

cu probele administrate, a concluzionat, că faptele sunt stabilite, iar în

cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea inculpatului, ce au

permis stabilirea corectă a pedepsei penale, recurgând la interogarea

inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului, efectuând

cercetarea nemijlocită a bazei probante administrate pe caz.

Instanța de apel a considerat, că pedeapsa sub formă de închisoare

stabilită inculpatului Pavlinciuc Marin, este în coraport cu gravitatea

infracțiunii comise – infracțiune excepțional de gravă, cu personalitatea

inculpatului – se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu se află la evidența

medicilor narcolog și psihiatru; nu are antecedente penale; motivul săvârșirii

infracțiunii – relațiile ostile cu victima; atitudinea inculpatului față de

faptele comise și față de procesul desfășurat în privința sa – în cadrul

ședinței de judecată inculpatul a declarat că se căiește de cele comise și îi pare

rău; condițiile de viață ale familiei inculpatului – acesta nu este căsătorit,

nu are la întreținere persoane; prezența circumstanței atenuante prevăzute

de art. 76 alin.(1) lit. f) Codul penal: contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii; prezența circumstanței agravante prevăzute de art. 77 alin.(1)

lit. j) Codul penal: săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate alcoolică.

Astfel, a considerat că, pentru fapta comisă, lui Pavlinciuc Marin i-

a fost aplicată o pedeapsă aptă să conducă la realizarea scopurilor

sancțiunii, contribuind la reeducarea lui, la formarea unei atitudini

corespunzătoare a acestuia față de ordinea de drept și principiile morale

În opinia instanței de apel, pedeapsa astfel cum a fost

individualizată de către prima instanță răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 Cod penal,

cuantumul acesteia este dozată corespunzător, iar față de natura și

gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a ei,

pedeapsa aplicată inculpatului Pavlinciuc Marin este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii.

Criticile aduse de către partea apărării în ceea ce privește blândețea

pedepsei aplicate prin sentință inculpatului Pavlinciuc Marin, Colegiul

penal instanța de apel lea apreciat ca nefondate, deoarece la aplicarea

pedepsei penale, prima instanță s-a conformat prevederilor legii care

reglementează procesul de stabilire și individualizare a pedepsei,

motivându-și suficient soluția luată sub aspectul aplicării pedepsei sub

formă de închisoare.

Cu referire la argumentul adus de către partea apărării că nu este

de acord cu suma prejudiciului moral stabilit de către prima instanță dat

fiind în acțiunea civilă Pavlinciuc Alexandru a indicat direct despre

suferințele psihologice suportate, care însă nu au fost apreciate la justa

valoare, prin ce, evident a fost încălcată, practica CEDO cu referire la art.

6 CEDO, instanța de apel, în acest sens luând în considerare prevederile

art. 2037 alin.(1) Cod civil, unde este indicat că: „mărimea despăgubirii

pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate”, a

considerat întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la încasarea

în beneficiul părții civile Pavlinciuc Alexandru de la inculpatul

Pavlinciuc Marin suma de 200.000 lei cu titlu de compensație pentru

paguba morală cauzată, or aceasta reprezintă o justă și echitabilă

despăgubire.

avocatul Munteanu Violina în interesele succesorului părții vătămate

Pavlinciuc Alexandru prin care invocând incidența pct. 6) și 10) a

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei cu pronunțarea hotărârii, prin care sa se dispună rejudecarea

cauzei de către instanța de apel în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului avocatul Munteanu Violina în

interesele succesorului părții vătămate Pavlinciuc Alexandru a invocat

că:

- atât prima instanță cât și cea de apel au apreciat greșit

circumstanțele cauzei și respectiv individualizarea pedepsei a fost

contrar prevederilor legale. În cadrul examinării cauzei penale, instanța

de apel a constat în acțiunile inculpatului ca circumstanță agravantă

starea de ebrietate a acestuia;

- la caz, lipsesc circumstanțe atenuante sau alte împrejurări ce ar

permite instanței în această cauză aplicarea unei pedepse atât de blânde

pentru o infracțiune de omor. Or, pentru această faptă pedeapsa minimă

fiind 15 ani închisoare, în timp ce cea mai aspră pedeapsă este cu

detențiunea pe viață. Iar, prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate

decedate Pavlinciuc Alexandru nu a fost restituit și la caz nu există

circumstanțe atenuante excepționale ce ar permite aplicare unei pedepse

sub limita stabilită de lege;

- Pavlinciuc Alexandru, în urma acestei crime și-a pierdut fratele,

care la rândul său a avut o moarte groaznică plină de chinuri în timp ce

inculpatul nu este pedepsit corespunzător. Iar, simpla recunoaștere a

vinei nu justifică instanța de judecată de a aplica acestuia o pedeapsă mai

blândă decât cea prevăzută de lege, chiar și în condiția examinării cauzei

în procedură simplificată. Or, limitele de pedeapsă sunt compuse din

minim și maxim, și aplicare unei pedepse minime trebuie să fie generată

de un șir de circumstanțe atenuante, precum și de restituirea

prejudiciului succesorului părții vătămate decedate. Pe când

circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea de omor, cruzimea

aplicată față de victimă și batjocorirea acesteia, constituie circumstanță

agravantă ce influențează la stabilirea termenului de pedeapsă și exclude

aplicare unei pedepse atât de blânde;

- ținând cont de suferințele psihice raportate la consecințele

infracțiunii săvârșite de către învinuitul Pavlinciuc Marin, față de

succesorul părții vătămate Pavlinciuc Alexandru, prejudiciul moral în

mărime de 50 000 euro, este unul întemeiat, concluzie ce rezultă

din practica judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea

despăgubirilor morale, reprezentând o satisfacție echitabilă cum indică

art. 41 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor

invocate, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiuri de

drept pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevăd,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul Penal raportând temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) Cod

de procedură penală invocat de recurent în recurs, cu textul deciziei

instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de

apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei contestate, deoarece decizia atacată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul avocatului Munteanu Violina în interesele

succesorului părții vătămate Pavlinciuc Alexandru, instanța de apel nu a

admis nici o eroare care să afecteze soluția instanței, fără a fi identificate

neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Din textul recursului se reține că recurentul este de acord cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Pavlinciuc Marin în baza art.

145 alin. (2) lit. e1) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. 364 1 alin. (8)

Cod de procedură penală, însă nu este de acord cu minimul din noile

limite de pedeapsa stabilită sub formă de închisoare pe un termen de 11

(unsprezece) ani, solicitând să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră.

Colegiul Penal menționează că pedeapsa stabilită de către

instanțele judecătorești inferioare a fost reținută în strictă conformitate cu

prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

Astfel, instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale stabilite inculpatului Pavlinciuc Marin, a ținut cont în

deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final

stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

Argumentele recurentului precum că „atât prima instanță cât și cea

de apel au apreciat greșit circumstanțele cauzei și respectiv individualizarea

pedepsei a fost contrar prevederilor legale”, Colegiul Penal le consideră

neîntemeiate și pur declarative, or, potrivit materialelor dosarului prima

instanță a stabilit în calitate de circumstanțe atenuante, în privința

inculpatului Pavlinciuc Marin, în conformitate cu art. 76 alin.(1) lit. f)

Codul penal - contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, fiind totodată

stabilită și prezența circumstanței agravante prevăzute de art. 77 alin.(1)

lit. j) Codul penal: săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate alcoolică.

Argumentele recurentului precum că inculpatului urmează a fi

aplicată o pedeapsă mai aspră nu pot fi reținute, la caz Colegiul penal

consideră că cerința în cauză este nefondată, în acest sens prin prisma

materialelor cauzei penale se concluzionează că prima instanță

argumentat a aplicat inculpatului Pavlinciuc Marin pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani. Or,

sancțiunea art. 145 alin.(2) lit. el ) Codul penal prevede pedeapsa cu

închisoare de la 15 la 20 ani sau detențiune pe viață. Reieșind din faptul

că inculpatul se căiește sincer de cele comise, a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu, iar la solicitarea sa judecarea cauzei a

avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

potrivit prevederilor art. 364/1 alin.(8) Codul de procedură penală, acesta

beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoarea.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanțele de

fond au pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în

privința inculpatului a unei pedepse sub formă de închisoare, pedeapsă

care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut

de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a

acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, iar argumentele invocate de recurent privind

aplicarea unei pedepsei privative de libertate pe un termen mai mare,

urmând a fi declarate ca neîntemeiate.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recurs, (precum cel referitor

la cuantumul prejudiciului moral) au constituit deja obiect de examinare

în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar

o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,

că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează

a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Munteanu Violina în numele succesorului părții vătămate Pavlinciuc

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 11 mai 2021, în cauza penală în privința lui Pavlinciuc Marin xxxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată 26 noiembrie 2021

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana