1ra-2030/2021 — art. 145 alin. 2 lit. a, b, j, 188 alin. 3 lit. d CP

1ra-2030/2021 — art. 145 alin. 2 lit. a, b, j, 188 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2030/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Janu Anatolie în interesele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 iulie 2021, în cauza penală privindu-l

pe

ȘINCARIUC Denis XXXXX născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX, la evidență

pe XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.06.2019-09.12.2019;

Instanța de apel: 03.02.2020-28.07.2021;

Instanța de recurs: 06.10.2021- 17.11.2021.

c o n s t a t ă:

Șincariuc Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de:

- art. 145 alin. (2) lit. a), b), j) Cod penal, la 15 ani închisoare;

- art. 188 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 10 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsă definitivă, sub formă de

închisoare pe termen de 16 ani cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Ștefaneț

Veaceslav și s-a încasat de la inculpat în beneficiul acestuia suma de 23.414 lei cu

titlu de prejudiciu material și 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

A fost admisă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată,

încasându-se de la Șincariuc Denis, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 47.316 lei,

suportate la efectuarea expertizelor judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

Denis acționând în mod intenționat și urmărind scopul comiterii unei infracțiuni de

omor, în sensul lipsirii ilegale și intenționate de viață a unei persoane, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, din interes material, cunoscând despre faptul că vecinul său

Țurcanu Grigore din XXXXX, dispune de mijloace financiare, în noaptea din

09.03.2019 spre 10.03.2019, a pătruns în domiciliul lui Țurcanu Grigore, amplasat în

XXXXX, și cu o deosebită cruzime, i-a aplicat lui Țurcanu Grigore peste diferite părți

ale corpului, capului, multiple lovituri cu mâinile, picioarele, precum și cu un obiect

nestabilit de organul de urmărire penală, cauzându-i lui Țurcanu Grigore, multiple

leziuni corporale.

Ulterior, continuând acțiunile sale criminale îndreptate spre comiterii unei

infracțiuni de omor premeditat din interes material, cu o deosebită cruzime, cu un șiret

de la pantalonii săi, avut la îndemână, l-a sugrumat pe Țurcanu Grigore, provocându-

i asfixie mecanică care a și condiționat moartea lui Țurcan Grigore. După aceasta

Șincariuc Denis XXXXX a sustras mijloace bănești aflate în domiciliul lui Țurcan

Grigore în mărime de 1000 lei și s-a eschivat de la fața locului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201910C0166 din 16.04.2019,

moartea lui Țurcan Grigore a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin strangulare,

ce se confirmă prin prezenta: șanțului de strangulare vital, în 1/3 superioară a gâtului,

unic, continuu, orizontal, hemoragiilor difuze în țesuturile moi, în focare mici,

hemoragiilor în manșon de-a lungul arterelor carotide (semnul Martin), cât și a

semnelor general asfictice și rezultatul analizei histologice. La examinarea cadavrului

lui Țurcan Grigore s-au mai depistat o traumă cranio-cerebrală închisă manifestată cu

plăgi contuze a regiunii pieloase a capului, frunții pe dreapta cu hemoragii în țesuturile

moi ale capului, hematom subdural al regiunii occipitale pe stânga; echimoze și

excoriații pe față; hemoragii în mucoasa buzelor și plagă contuză; fractura coastei 2

și 7 pe stânga cu hemoragii în țesuturile moi adiacente. Leziunile sus-menționate au

fost produse prin acțiunea traumatică cu obiect (-e) contondent (-e), și condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

medie. Conform cercetării histologice leziunile corporale medii și asfixia mecanică

au fost produse într-o perioadă scurtă de timp unele față de altele, cu cca 30-40

minute-l oră până la deces.

Tot, Șincariuc Denis acționând în mod intenționat și urmărind scopul comiterii

unei infracțiuni de tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, cu o deosebită cruzime, fiind în stare de ebrietate alcoolică, din

interes material, cunoscând despre faptul că vecinul său Țurcanu Grigore din

XXXXX, dispune de mijloace financiare, în noaptea din 09.03.2019 spre 10.03.2019,

a pătruns în domiciliul lui Țurcanu Grigore amplasat în XXXXX, și cu o deosebită

cruzime, i-a aplicat lui Țurcanu Grigore peste diferite părți ale corpului, capului,

multiple lovituri cu mâinile, picioarele, precum și cu un obiect nestabilit de organul

de urmărire penală, cauzându-i lui Țurcanu Grigore, multiple leziuni corporale.

2

Ulterior, continuând acțiunile sale criminale îndreptate spre comiterii unei infracțiuni

de omor premeditat din interes material, cu o deosebită cruzime, cu un șiret de la

pantalonii săi, avut la îndemână, l-a sugrumat pe Țurcanu Grigore, provocând asfixia

mecanică, care a și condiționat moartea lui Țurcan Grigore. După aceasta Șincariuc

Denis, de pe garnitura patului de lemn din dormitor, a sustras mijloace bănești aflate

în domiciliul lui Țurcan Grigore în mărime de 1000 lei și s-a eschivat de la fața

locului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.201910C0166 din 16.04.2019,

moartea lui Țurcan Grigore a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin strangulare,

ce se confirmă prin prezența: șanțului de strangulare vital, în 1/3 superioară a gâtului,

unic, continuu, orizontal, hemoragiilor difuze în țesuturile moi, în focare mici,

hemoragiilor în manșon de-a lungul arterelor carotide (semnul Martin), cât și a

semnelor general asfictice și rezultatul analizei histologice. La examinarea cadavrului

lui Țurcan Grigore sau mai depistat o traumă cranio-cerebrală închisă manifestată cu

plăgi conteze a regiunii pieloase a capului, frunții pe dreapta cu hemoragii în țesuturile

moi ale capului, hematom subdural al regiunii occipitale pe stânga; echimoze și

excoriații pe față; hemoragii în mucoasa buzelor și plagă contuză; fractura coastei 2

și 7 pe stânga cu hemoragii în țesuturile moi adiacente. Leziunile sus-menționate au

fost produse prin acțiunea traumatică cu obiect (-e) contondent (-e), și condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

medie. Conform cercetării histologice leziunile corporale medii și asfixia mecanică

au fost produse într-o perioadă scurtă de timp unele față de altele, cu cca 30-40 minute

- l oră până la deces.

către inculpat și avocatului Janu Anatolie în interesul inculpatului, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Bălți.

3.1. Inculpatul a invocat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei. În motivarea

cererii de apel a invocat că la emiterea sentinței de către instanța de fond au fost

încălcate drepturile sale, iar cauza penală a fost fabricată de către procurorul mun.

Bălți. A specificat, că de către el au fost depuse mai multe plângeri la Procuratură și

Procuratura Generală, însă nu au fost întreprinse careva acțiuni pe faptul dat. A

menționat că în ședințele de judecată au fost citați câțiva martori, care nu au dat

declarații împotriva lui, cel mai important fiind martorul Razlog Eric, care la fel în

cadrul cauzei penale a depus declarații în favoarea lui, precum că el nu a comis

infracțiunea imputată, el nu a omorât pe nimeni, astfel incorect a fost condamnat la

16 ani închisoare.

3.2 La fel, la data de 28.01.2020 sentința a fost contestată cu apel și de către

avocatul Janu Anatolie în interesul inculpatului, care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, cu rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat din motivul că fapta

nu a fost săvârșită de acesta.

3

În motivarea apelului a invocat ilegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate,

inclusiv și caracterul neargumentat al acesteia în sensul aducerii învinuirii,

menționând, că fiind audiat în ședință de judecată, inculpatul vina nu a recunoscut.

Instanța de fond nu a luat în considerare motivele invocate de apărare, nici măcar nu

le-a menționat în sentința atacată.

Instanța de fond nu a apreciat just probele pe cauza dată, care sunt suficiente,

pertinente și coroborează între ele, și care confirmă că inculpatul nu a săvârșit

infracțiunea, deoarece s-a aflat cu totul în alt loc, și anume la el acasă. Faptul dat nu

a fost combătut prin nici o probă anexată la dosar, precum și prin nici un martor

ocular.

La fel, apelantul a indicat că nu este clar cum și în baza căror declarații concrete

instanța a ajuns la concluzia sa neîntemeiată că ”...vinovăția lui Șincariuc Denis este

dovedită prin declarațiile martorilor” . Menționează, că nici unul din acești martori

ai acuzării nu a relatat instanței nimic, prin ce aceasta ar putea identifica făptuitorul

real al crimei săvârșite.

apelurile inculpatului și a avocatului Janu Anatolie în interesul inculpatului au fost

respinse ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

În temeiul art. 385 Cod de procedură penală pentru încălcarea drepturilor privind

condițiile de detenție garantate de art. 3 CEDO, s-a redus lui Șincariuc Deneis

pedeapsa închisorii cu 526 zile, calculându-se 2 zile de închisoare pentru 1 zi de arest

preventiv.

fond corect a pus la baza sentinței de condamnare probele administrate și cercetate în

ședința instanței de fond și suplimentar în instanța de apel, a stabilit starea de fapt și

just a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 145 alin.

(2) lit. a), b), j) și 188 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Astfel, vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor s-a confirmat prin

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.03.2019, în cadrul cercetării, fiind

ridicate un pachet negru din polietilenă în care se află o scurtă de culoare albastră cu

pete brune asemănătoare cu sângele și o pereche de adidași bărbătești de culoare albă

”Puma” cu pete brune asemănătoare cu sângele, bunuri ce aparțin inculpatului, locul

aflării acestor bunuri fiind indicat de ultimul.

Declarațiile martorului Răzlog Eric coroborează cu raportul de expertiză

judiciară nr. 201905O0103 din 05.04.2019 a obiectelor biologice de origine umană și

a corpurilor delicte, prin care s-a constatat: ”pe scurta pentru bărbați, ridicată din

malul lacului orășenesc și pe adidasul stâng, ridicat dintr-o clădire părăsită pe malul

lacului la data de 14.03.2019 au fost depistate pete de sânge de om, care după

apartenența de grupă Abeta/A(II) cu ”H” asociat se aseamănă cu sângele victimei

Țurcanu Grigore. Sângele pe aceste obiecte de cercetare a putut proveni de la

pătimitul Țurcanu Grigore sau altă persoană ce are grupa de sânge analogică. Pe

adidasul drept pete asemănătoare cu cele de sânge nu au fost găsite” (f.d.118-120).

4

Nu s-a reținut argumentul apărătorului cu privire la faptul că instanța de fond ar

fi făcut constatări ilegale în partea descriptivă a sentinței pe care o începe cu

constatarea vinovăției inculpatului, ceea ce nu corespunde normelor de procedură

penală, urmând a fi descrise mai întâi probele și circumstanțele cauzei apoi apreciate

din punct de vedere juridic, or, potrivit prevederilor art. 394 Cod de procedură penală

(1) Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: 1) descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

La fel este neconsistent argumentul apărării cu privire la faptul că instanța nu a

argumentat obiectiv, complet și legal probele administrate la dosar de către acuzare,

iar probele apărării nefiind acceptate, or, potrivit materialelor cauzei și proceselor-

verbale ale ședințelor de judecată se atestă faptul neîncălcării drepturilor

participanților la proces de a prezenta probe în susținerea poziției lor, totodată, la caz,

instanța de apel a atestat o analiză amplă și obiectivă a tuturor probelor prezentate cu

aprecierea lor corespunzătoare, iar invocarea apărării fiind apreciată ca fiind

dezacordul acestuia cu soluția adoptată pe caz în detrimentul clientului său.

Cu referire la dezacordul apelantului cu declarațiile martorilor audiați la caz, prin

care a fost confirmată vinovăția inculpatului, instanța de apel a declarat că aceștia au

fost audiați potrivit regulilor de audiere a martorilor, sub jurământ, fiind avertizați de

răspunderea penală ce survine pentru darea declarațiilor false sau pentru refuz de a da

declarații, iar la caz nu este o care-va informație cu privire la constatarea faptului dării

declarațiilor false.

Privitor la motivul indicat că, declarațiile martorului Razloga Eric corespund

adevărului, iar de către instanța de judecată acestea au fost ignorate, instanța de apel

a invocat că au fost apreciate în coroborare cu celelalte probe și materiale ale cauzei,

și s-a apreciat de instanța de fond, că acesta parțial a schimbat declarațiile sale în

cadrul ședinței de judecată în raport cu cele date la urmărirea penală, la cererea

inculpatului și în interesele acestuia cu scop de a-i facilita situația și a luat în

considerație declarațiile acestuia făcute în cadrul urmăririi penale, declarațiile date la

urmărirea penală fiind susținute prin probele administrate de către organul de urmărire

penală și cercetate de către instanța de judecată, probe care coroborează între ele.

Ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de fond a acordat deplină

eficientă și s-a condus de principiile prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal. Astfel, s-a

ținut cont de gravitatea și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, care potrivit

art. 16 Cod penal fac parte din categoria celor excepțional de grave și grave, forma

vinovăției - intenția, personalitatea inculpatului și comportamentul acestuia care nu a

recunoscut vinovăția, nu s-a căit de cele comise, anterior a fost condamnat, nu dispune

de loc permanent de trai, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția instanței de fond că

reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă doar cu izolarea acestuia de

societate, corect fiind aplicate și prevederile art. 84 Cod penal precum și tipul

penitenciarului în care urmează să execute pedeapsa inculpatul.

5

Cu referire la cererea inculpatului depusă în ordinea prevăzută de art. 385 Cod

procedură penală, ce ține de condițiile de detenție contrare prevederilor art. 3 CEDO,

s-a reținut că în plângerea înaintată a fost invocat aflarea sa pe parcursul unei perioade

de timp în Penitenciarul nr. 11 Bălți. Potrivit dosarului personal și informației accesate

de pe portalul ANP-lui, s-a indicat că Șincariuc a fost și este deținut doar în

Penitenciarul nr. 11 Bălți în perioada 19.03.2019 până la 28.07.2021, ceea ce

constituie în total 867 zile de deținere. Totodată, în cazul aplicării față de Șincariuc

Denis a prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, termenul de pedeapsă rămas

neexecutat (reieșind din termenul de 16 ani aplicat prin sentința judecătoriei Bălți

sediul Central din 02.12.2019), la data de 28.07.2021, constituie 4976 zile, totodată,

Șincariuc Denis nu dispune de reduceri din termenul de pedeapsă care pot fi luate în

calcul.

Astfel, instanța a considerat că dificultățile cu care s-a confruntat Șincariuc

Denis pe parcursul detenției sale în Penitenciarul nr.11 Bălți în calitate de prevenit,

ce ține de încălcarea normelor spațiului locativ și supraaglomerării celulelor în care

s-a deținut au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au atins pragul

de severitate contrar art. 3 din Convenție, aceste condiții fiind suficiente pentru

constatarea încălcărilor admise în penitenciarul vizat.

Conform prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul

constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3

CEDO, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare

pentru o zi de arest preventiv.

Reieșind din stipulările legale susmenționate, reducerea pedepsei s-a efectuat

doar pentru perioada aflării în arest preventiv a învinuitului pe perioada urmăririi

penale și a inculpatului în instanța de judecată, până la pronunțarea sentinței de

condamnare la pedeapsa închisorii cu ispășire în Penitenciare, având în vedere

prevederile legale, prevăzute de art. 175 alin. (2), 185 și 186 Cod de procedură penală

și care indică faptul, că privarea de libertate, ca măsură preventivă sub forma arestării

preventive, poate fi aplicată doar față de o persoană, în privința căreia încă n-a fost

pronunțată o sentință (în prima instanță, sau o decizie (în instanța de apel) de

condamnare la închisoare cu executare în Penitenciare și această măsură preventivă

se alege în corespundere cu prevederile art. 5 alin. (3) lit. c) al CEDO, și nu art. 5 alin.

(3) lit. a) CEDO.

Reieșind din prevederile legale, Șincariuc Denis s-a aflat în condiții precare de

detenție pe o perioadă de 263 zile în calitate de prevenit, și s-a dispus calcularea

termenului pedepsei începând cu data de 28.07.2021 cu includerea în termenul

pedepsei a duratei ținerii în stare de arest de la de la 14.03.2019 până la 28.07.2021

cu admiterea cererii condamnatului în baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală

și reducerea pedepsei cu 526 zile, calculând două zile închisoare pentru o zi de arest

preventiv.

Totodată, instanța de apel a conchis că deținerea sub arest a lui Șincariuc Denis,

după pronunțarea sentinței de condamnare la închisoare cu executare în penitenciar,

6

adică după 09.12.2019 și până la 28.07.2021, nu constituie măsură preventivă -

arestarea preventivă, în sensul art. 185 Cod de procedură penală și art. 5 alin. (1) lit.

c) CEDO, dar executarea pedepsei închisorii dispuse de un tribunal competent, în

sensul art. 5 alin. (1) lit. a) CEDO și astfel, Șincariuc Denis, în caz că consideră că și

după 28.07.2021 i-au fost încălcate drepturile sale privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 CEDO, ar putea să se adreseze cu o cerere în instanța de judecată

din raza de activitate a organului sau instituției care execută pedeapsa, care poate

adopta o hotărâre, conform prevederilor art. 4734 alin. (4) și alin. (5) Cod de procedură

penală, or, dânsul deja execută o pedeapsă privativă de libertate.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei la

rejudecare în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul vina nu a recunoscut, menționând

că în ziua și ora incriminate acesta s-a aflat în alt loc decât cel unde a fost săvârșită

infracțiunea.

Instanța de apel critică argumentele aduse in susținerea apărării lui Șincariuc

Denis, dar această critica pare a fi una formală și declarativă, or, este și firesc lucru

când inculpatul nerecunoscând vinovăția pledează pentru achitare.

La fel, instanțele nu au apreciat just probele pe cauza dată, care sunt suficiente,

pertinente și coroborează intre ele, și care confirmă că inculpatul nu a săvârșit

infracțiunea ce i s-a incriminat deoarece nu a fost la locul infracțiunii.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Potrivit textului recursului declarat de avocat în care se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța

a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

7

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurent.

Referitor la temeiul invocat, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis că afirmațiile

respective nu generează casarea sentinței și achitarea acestuia precum s-a solicitat în

apel, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care

înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în cele imputate.

Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărătorul inculpatului, pe calea

recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de

fapt din sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată

vre-o eroare judiciară, ci doar în vederea reaprecierii probatoriului, în acest sens

instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce

excede scopul pentru care aceasta a fost creată.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul o

consideră neîntemeiată, or instanțele de judecată, judecând cauza și verificând probele

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția lui Șincariuc Denis în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin.

(2) lit. a), b), j) și 188 alin. (3) lit. d) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs

o însușește.

Dacă vorbim de motivele indicate în recurs, recurentul nu concretizează anumite

erori de drept ce ar afecta hotărârea pronunțată, dar critică declarațiile martorilor și

fapta stabilită în rechizitoriu, argumente ce nu aduc credibilitate și temei pentru

instanța de recurs să intervină.

Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor nu poate fi supusă analizei

la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Mai mult, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul,

8

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul

de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunilor nu poate

servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au

fost administrate probe care au confirmat cu certitudine vina lui, iar cele invocate de

recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate

de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa prin cumul sub formă de închisoare pe termen de 16 ani este echitabilă,

raportată la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja de

a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen. Mai mult, instanța de apel a

admis cererea inculpatului privind reducerea pedepsei cu închisoare pentru condițiile

inumane în penitenciar, motivând clar și detailat reducerea cu 526 de zile din pedeapsa

definitivă.

Criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a

altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva

diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul

oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței

CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în

cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Astfel, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o

motivare corespunzătoare, nu face obiect de examinare în procedura de recurs, având

în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii. Adică completarea cererilor de recurs cu argumente de drept, care cu

9

desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului

contradictorialității ce guvernează întregul proces penal.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocat sunt vădit

neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Janu Anatolie în

interesele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

28 iulie 2021, în cauza penală privindu-l pe ȘINCARIUC Denis XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

10