1ra-1467/2021 — art. 172 alin.2 lit. b CP

1ra-1467/2021 — art. 172 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1467/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către avocatul

Sandu Daniela în numele inculpatului Macovei Ștefan, prin care se solicită casarea parțială

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2021, în cauza penală în

privința lui

Macovei Ștefan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 16.12.2020 − 22.01.2021;

Instanța de apel: 12.02.2021 − 31.03.2021;

Instanța de recurs: 01.06.2021 − 20.10.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fiind judecată în ordinea procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, Macovei

Ștefan XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul lui Macovei Ștefan XXXXX în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în mărime de 13 956 (treisprezece mii nouă sute cincizeci și șase) lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă XXXXX în interesele minorului XXXXX s-a

admis integral.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Macovei Ștefan XXXXX în beneficiul

părții civile, XXXXX a prejudiciului moral cauzat în mărime de 50 000 (cincizeci mii) lei.

Ștefan XXXXX, la data de 28 august 2020, având scopul satisfacerii poftei sexuale în formă

perversă, aproximativ la orele 10:00, aflându-se la marginea str. XXXXX, unde l-a ademenit

1

pe minorul XXXXX, a.n. XXXXX, despre care știa cu certitudine că este minor și folosindu-

se de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, prin constrângere fizică și

psihică, l-a dezbrăcat de haine și lenjeria intimă, după ce a săvârșit forțat, cu minorul

XXXXX, a.n. XXXXX, un raport sexual în formă perversă, cauzându-i ultimului dureri fizice

și suferințe psihice.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal – acțiuni violente cu caracter sexual, adică

homosexualitatea și satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și

psihică, a persoanei și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința,

acțiuni săvârșite cu bună-știință asupra unui minor.

avocatul Daniela Sandu în numele inculpatului Macovei Ștefan prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului Macovei Ștefan XXXXX, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal, să îi fie stabilită o pedeapsă mai

blândă, neprivativă de libertate.

În susținerea apelului, apărătorul a menționat că inculpatul Macovei Ștefan a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii, la faza urmăririi penale a colaborat cu organul de

urmărire penală și a făcut declarații pe marginea cazului dat. Mai mult ca atât, în instanța

de judecată a recunoscut vina, s-a căit de cele comise și a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, nesolicitând

administrarea de noi probe. A mai menționat faptul că este de acord să restituie prejudicial

moral solicitat de reprezentantul părții vătămate, antecedente penale nu are, fapt ce nu s-a

luat în considerație de către instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

La fel, a subliniat că prima instanță nu a reținut nici o circumstanță atenuantă conform

art. 76 Cod penal, însă, a reținut circumstanța agravantă − săvârșirea infracțiunii cu folosirea

încrederii acordate – aceasta deși în rechizitoriu, de către organul de urmărire penală, nu au

fost reținute careva circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal. În sensul dat,

apelanta a afirmat că prima instanță nu a argumentat pedeapsa închisorii și mărimea

acesteia stabilită inculpatului.

declarat a fost admis, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Lui Macovei Ștefan XXXXX recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pedeapsa s-a redus cu

144 (una sută patruzeci și patru) zile, pentru încălcarea drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

2

Libertăților Fundamentale în calitate de prevenit din perioada: 01.09.2020 până la 22.01.2021.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că prima

instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile

date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatului Macovei Stefan XXXXX încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal. Însă, sentința primei instanțe,

nu se contestă în această parte, de către părțile la proces, dar în partea individualizării

pedepsei, apărătorul inculpatului solicitând o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate.

În acest context, instanța de apel a reținut că în corespundere cu prevederile art. 7 alin.

(1) Cod penal legiuitorul a prevăzut că: (1) La aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Subsidiar, prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care

instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea

ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în

obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este

echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale

cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică

a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În speța dată, instanța de apel a reținut că după caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei, infracțiunea reglementată la art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal, în conformitate cu

criteriile enunțate la art. 16 alin. (4) Cod penal se califică ca infracțiune „gravă”.

Inculpatul Macovei Ștefan a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a

solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise,

anterior nu a fost supus răspunderii penale.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, prima instanță nu a stabilit careva circumstanțe

atenuante.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, prima instanță a reținut cu titlu de circumstanță

agravantă în acțiunile inculpatului Macovei Ștefan − săvârșirea infracțiunii cu folosirea

încrederii acordate.

Cu referire la circumstanța agravantă reținută în sarcina inculpatului Macovei Ștefan,

instanța de apel a notat că potrivit art. 296 alin. (2) Cod procedură penală, rechizitoriul se

compune din două părți: expunerea și dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre

fapta și persoana în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care

confirmă fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și

rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau agravează

răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de răspundere penală

3

conform prevederilor art. 53 din Codul penal, dacă se constată asemenea temeiuri.

Conform rechizitoriului întocmit în privința inculpatului Macovei Ștefan rezultă că

acuzatorul de stat nu a reținut careva circumstanțe agravante în sarcina inculpatului.

În sensul art. 77 Cod penal, instanța de apel a notat că enumerarea circumstanțelor

agravante are un caracter exhaustiv. Pot fi recunoscute drept circumstanțe agravante numai

acele împrejurări, care sânt strict prevăzute de lege, stabilite de organul de urmărire penală

și incluse în conținutul rechizitoriului.

Distinct de cele consemnate mai sus, instanța de apel a conchis că agravanta −

săvârșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate, nu se regăsește în actul de învinuire,

iar această opțiune a organului de urmărire penală este una întemeiată, dat fiind faptul că

încrederea persoanei poate fi acordată în virtutea funcției deținute sau în baza raporturilor

contractuale. Vinovatul se folosește cu rea-credință de relațiile de încredere acordate în

interesul săvârșirii infracțiunii, astfel discreditând organele puterii de stat, organizațiile

obștești și comerciale în numele cărora acționează el. Pot să folosească încrederea acordată

atât persoanele cu funcție de răspundere, cât și colaboratorii ce au anumite împuterniciri

determinate.

Din materialele cauzei însă, rezultă că partea vătămată minoră îl cunoștea pe

inculpatul Macovei Ștefan, fapt dedus din declarațiile martorului Babencu Tamara, care a

declarat că „minorul XXXXX după ce a auzit că a venit poliția striga să nu cheme poliția, deoarece

Ștefan este prietenul lui”. Totodată, inculpatul Macovei Ștefan a relatat instanței de judecată

că, odată fiind la volanul mașinii se întorcea acasă și victima XXXXX l-a salutat printr-un

gest cu mâna, iar el i-a răspuns la salut de la volan, până la cele întâmplate nu a discutat și

nu a avut contact nici fizic, nici verbal.

Astfel, instanța de apel a constatat faptul că, infracțiunea nu a fost săvârșită cu

folosirea încrederii acordate, deoarece inculpatul nu deținea nici o funcție care să presupună

acordarea unei anumite încrederi acordate în interesul săvârșirii infracțiunii

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat oportun de a interveni în hotărârea

contestată, în partea stabilirii pedepsei, prin excluderea agravantei nominalizate.

Așadar, instanța de apel, având în vedere personalitatea inculpatului Macovei Ștefan

de a se corecta, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din

partea altor persoane, a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins doar cu izolarea

acestuia de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere

scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

Prin urmare, inculpatului Macovei Ștefan recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În continuare, instanța de apel a notat că în cadrul ședinței de judecată, avocatul

Daniela Sandu în interesele inculpatului Macovei Ștefan a înaintat cerere prin care a solicitat

reducerea pedepsei inculpatului în conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură

4

penală, în legătură cu constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, la materialele cauzei penale a fost anexată informația prezentată de

administrația Instituției Penitenciare nr. 13 - Chișinău prin care se atestă că, Macovei Ștefan

a fost deținut în următoarele celule:

- 01.09.2020 - 11.09.2020 - în celula 128, 4 paturi, 8,8 m.p.;

- 11.09.2020 până în prezent în celula 130, 4 paturi, 8,8 m.p.

Referitor la iluminarea celulelor, aceasta este asigurată prin intermediul a două becuri

a câte 100-7,5 W, iar iluminarea naturală prin intermediul geamurilor (1 buc.) cu

dimensiunile de 1,1 x 1,2 m.p., totodată celulele sânt asigurate cu priză electrică.

Aerisirea în toate celulele penitenciarului este asigurată prin intermediul geamurilor

din celulă, cât și prin intermediul ferestruicii amplasate deasupra ușii de la intrarea în celulă,

prevăzute special pentru aerisire, însă datorită faptului că, deținuții fumează în celule, fac

baia în celulă, spală lenjeria de pat, hainele personale, precum și uscarea acestora în celulă,

ventilarea asigurată prin intermediul geamurilor din celulă, cât și prin intermediul

ferestruicii amplasate deasupra ușii de la intrarea în celulă, prevăzute special pentru aerisire

nu este suficientă.

Celulele sânt asigurate cu closet, care este despărțit de restul celulei printr-un perete,

robinet, lavoar, masă, scaune, paturi, polițe pentru produse alimentare.

Toți deținuții sânt asigurați cu minimul necesar pentru trai (lenjerie de pat, obiecte de

primă necesitate precum și produse igienice și altele, conform necesităților). Aprovizionarea

cu hrană se efectuează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 609 din

29.05.2006, privind aprobarea normelor minime de alimentare zilnică a deținuților și de

eliberare a detergenților. Hrana se prepară conform tabelului de repartiție a alimentelor

pentru o persoană în zi conform normelor, cu respectarea cerințelor sanitaro-igienice

obligatorii. Calitatea și cantitatea hranei în penitenciar se verifică zilnic de către șeful de

cantină, ofițerul de serviciu și medicul de gardă din penitenciar, cu însemnările

corespunzătoare în registrele stabilite.

La analiza condițiilor de cazare ale deținutului expuse mai sus, instanța de apel a

reținut prevederile Hotărârii Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea

Statutului executării pedepsei de către condamnați, care în punctul 464 stipulează că fiecare

deținut se asigură cu spațiu de cazare în mărime nu mai mică de 4 metri pătrați, care trebuie să fie

iluminat natural și artificial, încălzit și ventilat conform normativelor de construcții.

Cu referire la acest aspect, în Raportul anual pentru anul 2017 al Consiliului pentru

Prevenirea Torturii, membrii Consiliului au făcut trimitere la constatările Comitetului

European pentru prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane și

Degradante, subliniind că starea spațiului de locuit pentru deținut ar trebui de examinat nu

doar prin prisma numărului de deținuți din celulele instituțiilor penitenciare la momentul

dat, dar în egală măsură și ținând cont de ratele oficiale de ocupare (numărul de paturi per

5

celulă), în baza standardului de cel puțin 4 m.p. de spațiu locativ per deținut și de a revizui,

în consecință, capacitatea oficială a instituțiilor penitenciare. Spațiul ocupat de către anexele

sanitare/toalete construite nu ar trebui să fie incluse în acest calcul.

Astfel, instanța de apel a apreciat faptul că dificultățile cu care s-a confruntat

inculpatul Macovei Ștefan pe parcursul detenției sale în această cauză penală în perioada

începând cu 01.09.2020 au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au atins

pragul de severitate contrar articolului 3 din Convenție, aceste condiții fiind suficiente

pentru constatarea încălcărilor admise în penitenciarul vizat.

Prin urmare, având în vedere că s-au adeverit o parte din alegațiile apelantului

privind condițiile inumane de detenție, luând în considerație totalitatea efectelor cumulative

ale condițiilor generale raportate la caracteristicile individuale ale inculpatului, precum și

intensitatea, gravitatea și durata încălcării, ținând cont de principiile proporționalității și

echității, instanța de apel a constatat incidența prevederilor art. 385 alin. (5) Cod procedură

penală și a decis reducerea pedepsei stabilită inculpatului Macovei Ștefan în felul următor:

două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, astfel, cu un total de 144 zile.

de către:

- procuror, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii mecanismului

compensator în baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În susținerea cerințelor

menționate în recurs, acuzatorul de stat evidențiază că din declarațiile inculpatului date în

cadrul cercetărilor judecătorești, nu rezultă că acesta ar fi pretins și susținut că reținerea sa

în Penitenciarul 13 a avut loc în condiții inumane. Contrar acestor împrejurări, instanța de

apel a constatat o singură încălcare a dreptului inculpatului Macovei Ștefan la condiții

umane de detenție, care se referă nemijlocit la suprafața locativă de 4 m2 , prevăzuți de Codul

de executare.

În opinia părții acuzării, pentru evaluarea condițiilor de detenție a prevenitului

Macovei Ștefan nu erau suficiente doar rapoartele forurilor naționale și internaționale

specializate în protecția drepturilor omului, or, fiecare împrejurare, circumstanță de fapt sau

afirmație ar trebui confirmată în primul rând prin probe de către cel care pretinde existența

circumstanței respective, în măsura în care statutul procesual îi permite administrarea lor.

La fel, se relevă faptul că în lipsa unui raport întocmit de instituția penitenciară în

care s-a aflat prevenitul Macovei Ștefan, instanța de apel nu se putea pronunța referitor la

condițiile de detenție ale acestuia;

- avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Macovei Ștefan, care invocând

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a deciziei, în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului, pe motiv că Macovei Ștefan, atât la etapa urmăririi penale,

cât și în cadrul cercetării judecătorești și-a recunoscut vina integral în comiterea infracțiunii

6

prevăzute la art. 172 alin. (2), lit. b) Cod penal,s incer s-a căit de cele comise, și-a cerut scuze

de la partea vătămată pentru cele intimplate. Mai mult, prin executarea reală a pedepsei

închisorii inculpatul nu va avea posibilitate de a restitui prejudiciul părții vătămate pe care

este de acord să-l restituie.

5.1. Pe marginea recursului declarat de procuror, a depus referință inculpatul

Macovei Ștefan, care a solicitat inadmisibilitatea acestuia.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În corespundere cu prescripțiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Reieșind din textul recursurilor de pe rol, se atestă următoarele temeiuri pentru recurs

ordinar, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și atunci când a

intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Așadar, referitor la alegațiile punctate de către acuzatorul de stat, instanța de recurs

notează că acestea se referă, în mare parte, la procedura de constatare a condițiilor inumane

de detenție, care în viziunea recurentului a fost viciată, prin încălcări legale admise de

instanța de apel.

La acest capitol, Colegiul penal constată faptul că, în decizia pronunțată, instanța de

apel a făcut referință la răspunsul administrației Penitenciarului nr. 13 (f.d. 90, vol. II), în

care sânt descrise detaliat condițiile în care a fost deținut Macovei Ștefan XXXXX, fiind

menționate nr. celulor în care a fost deținut, suprafața acestora – 8,8 m2 și numărul

persoanelor deținute în acele celule, în cazul dat – 4 (f.d. 115, vol. II).

În continuare, reieșind din informația preluată, instanța de apel a evidențiat că în

Raportul anual pentru anul 2017 al Consiliului pentru Prevenirea Torturii, membrii

Consiliului au făcut trimitere la constatările Comitetului European pentru prevenirea

Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane și Degradante, subliniind că starea

spațiului de locuit pentru deținut ar trebui de examinat, nu doar prin prisma numărului de

deținuți din celulele instituțiilor penitenciare la momentul dat, dar în egală măsură și ținând

cont de ratele oficiale de ocupare (numărul de paturi per celulă), în baza standardului de cel

7

puțin 4 m.p. de spațiu locativ per deținut și de a revizui, în consecință, capacitatea oficială a

instituțiilor penitenciare. Spațiul ocupat de către anexele sanitare/toalete construite nu ar

trebui să fie incluse în acest calcul (f.d. 117, vol. II).

Raportând opiniile expuse în Raportul dat, cu practica judiciară internațională,

instanța de apel a indicat cauze relevante în acest sens, prin care Republica Moldova a fost

condamnată de către Curtea de la Strasbourg pentru condițiile precare de detenție în

Penitenciarul nr. 13 Chișinău. Astfel, în cazurile anterioare, în care reclamanții au avut la

dispoziție mai puțin de 3 m2 de spațiu vital, Curtea a constatat că supraaglomerarea era

suficient de gravă încât să justifice, în sine, constatarea încălcării art. 3 din Convenție (cauza

Sulejmanovic c. Italiei, 16 iulie 2009, §51; cauza Lind c. Rusiei, 6 decembrie 2007, §59) (f.d. 117,

vol. II).

Toate cele consemnate supra, formează convingerea că instanța de apel a soluționat

întemeiat și motivat, solicitarea avocatului Sandu Daniela în numele inculpatului privind

constatarea condițiilor inumane de detenție, care sânt corespunzătoare realității obiective,

dar și practicii judiciare internaționale.

Cât privește recursul declarat de avocatul inculpatului prin care se solicită stabilirea

unei pedepse neprivative de libertate, Colegiul penal reține faptul că cauza dată a fost

examinată cu respectarea procedurii prescrise la art. 3641 Cod de procedură penală.

Aplicându-se pedeapsa în urma judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanța, urmează să ia în considerare și cerințele art. 75 alin. (2) Cod penal, conform

cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește doar dacă o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Opozant alegațiilor recurentei despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal în privința inculpatului, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei

menționate, o condiție prevăzută expres constituie concluzia instanței că nu este rațional ca

făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de

săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Prin urmare, instanța de recurs este solidară cu concluzia trasată de instanța de apel,

potrivit căreia întoarcerea inculpatului Macovei Ștefan în același mediu existențial în care a

fost comisă infracțiunea, la această etapă, nu va asigura pe de o parte, nici conștientizarea

de către inculpatul Macovei Ștefan a gravității faptei comise și a consecințelor survenite, și

nici protecția părții vătămate minore XXXXX.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal consideră că, în speța dată nu a fost

constatată prezența erorilor de drept semnalate de către recurenți, ce ar servi drept temei de

8

implicare în sensul casării deciziei contestate și din aceste motive, se impune soluția de

inadmisibilitate a recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului Macovei Ștefan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 31 martie 2021, în cauza penală în privința lui Macovei Ștefan XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 25 noiembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

9