1ra-964/2021 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-964/2021 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-964/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Șteliman Serghei în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui,

Țurcan Ecaterina xxxxx, născută la xxxx,

originară și domiciliată xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 23.02.2018 – 27.02.2019;

Instanța de apel: 25.03.2019 – 18.11.2020;

Instanța de recurs: 12.02.2021 – 06.10.2021.

A C O N S T A T A T :

2019, Țurcan Ecaterina a fost achitată, de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.2011 alin. (1) lit. a) din Codul penal, pe motiv

că, în acțiunile acesteia, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

acuzarea de stat, Țurcan Ecaterina a fost învinuită de faptul că, la data de

05 noiembrie 2017, aproximativ la ora 21.00, în timp ce se afla la domiciliul

de pe strada Mihai Eminescu 11, ap. 43, din orașul Orhei, împreună cu

fratele Ț. G. , fiind membru de familie cu acesta, urmărind scopul comiterii

violenței în familie, a iscat un conflict cu fratele Ț. G. , în cadrul căruia i-a

aplicat acestuia mai multe lovituri cu un obiect din metal în regiunea feței,

acțiuni soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale a cet. Ț. G. .

acuzatorul de stat, prin care a solicitat: Țurcan Ecaterina să fie recunoscută

culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.1 lit. a) Codul

penal, și în baza căruia să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe o durată de 1 ani cu aplicarea art.90 Codul penal pe un termen de 1 an.

A încasa de la inculpată în beneficiul statului cheltuielile judiciare

1

suportate pentru instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi penale în

mărime de 806,54 lei.

noiembrie 2020 a fost admis apelul procurorului, casată integral sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

după cum urmează: Țurcan Ecaterina a fost recunoscută vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.1 lit. a) Codul penal și

condamnată, în baza acestei Legi, la pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 1 (un) an cu executare în penitenciar pentru femei. În

conformitate cu art.90 Codul penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 1 (un) an. A fost respinsă

cerința de încasare a cheltuielilor de judecată.

4.1 Instanța de apel a constatat următoarele circumstanțe: Țurcan

Ecaterina, la 05 noiembrie 2017, aproximativ la ora 21:00, în timp ce se afla

la domiciliul de pe str. Mihai Eminescu 11, ap. 43 din or. Orhei, împreună

cu fratele Ț. G. , fiind membru de familie cu acesta, urmărind scopul

comiterii violenței în familie, a iscat un conflict cu fratele Ț. G. , în cadrul

căruia i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu un obiect din metal în

regiunea feței, acțiuni soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale a

cet. Ț. G. .

Acțiunile lui Țurcan Ecaterina au fost încadrate în baza art. 2011

alin.(1) lit. a) Codul penal, adică, a comis violența în familie, și anume

acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte

acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale.

În continuare instanța de pe a reținut faptul că deși inculpata nu

recunoaște vina, vinovăția acesteia este probată integral prin următoarele

mijloace de probă: declarațiile părții vătămate Ț. G. , declarațiile martorului

Glușco Lucia, declarațiile martorului Cernaleva Ludmila, Ț. G. era de sânge;

raportul de expertiză judiciară nr.295/D din 30 noiembrie 2017, raportul de

expertiză judiciară nr.291/D din 30 noiembrie 2017, proces-verbal de confruntare

din 23 ianuarie 2018, procesul-verbal de confruntare din 26 ianuarie 2018.

A mai reținut instanța de apel, că în rezultatul conflictului a fost

chemată ambulanța, fapt confirmat de către martorul Cernaleva Ludmila.

Același martor a declarat că partea vătămată era murdară de sânge pe cap.

Astfel, cercetând toate probele în cumul și coroborare, a conchis că

leziunile corporale stabilite la partea vătămată au fost cauzate anume în

locul și la ora stabilită de către organul de urmărire penală. Prin urmare,

dacă există urmările prejudiciabile sub forma vătămării ușoare a sănătății,

atunci există și fapta infracțională. În consecință este exclusă achitarea din

motiv că nu există fapta infracțiunii.

2

A menționat instanța de apel faptul că, prima instanță nu a dat

apreciere cuvenită procesului-verbal de confruntare din data de 26 ianuarie

2018, în cadrul căruia martorul Cobîsnean Elisaveta menține aceleași

declarații. La 14 decembrie 2017, martorul respectiv a declarat că locuiește

la fiica sa – Țurcan Alexandra, în mun. Chișinău (vol. I, f.d.70), susținând

același lucru și în cadrul cercetării judecătorești la prima instanță. Prin

urmare, nu poate exista suspiciunea că martorul Cobîsnean Elisaveta la

momentul efectuării confruntării era sub influiența părții vătămate și/sau

martorului Glușco Lucia. Respectiv, procesul-verbal de confruntare poate fi

pus la baza unei sentințe de condamnare și, la caz, prin acest mijloc de

probă se confirmă faptul că inculpata a comis infracțiunea imputată. În

aceeași ordine de idei, chiar și fiind audiată în prima instanță, martorul

respectiv a declarat că stă la o fiică mai mare și, respectiv, nu sunt

întemeiate suspiciunile primei instanțe că martorul era sub influiența părții

vătămate și/sau martorului Glușco Lucia.

Instanța de apel a respins concluzia că la data comiterii faptei (05

noiembrie 2017) și la data efectuării confruntării (26 ianuarie 2018) ar fi

într-o stare atît de gravă că psihic nu ar fi în stare să înțeleagă și să relateze

cele văzute și a reținut faptul că nici imediat după efectuarea confruntării,

nici după ce au făcut cunoștință cu materialele dosarului, partea apărării

nu a contestat procesul-verbal de confruntare cu invocarea stării psihice a

martorului și, în general, nu l-au contestat.

În final, prin coroborarea probelor, instanța de apel a reținut că este

cert stabilit (inclusiv prin declarațiile martorului Cernaleva Ludmila) că: 1)

în apartament se aflau inculpata, partea vătămată și martorul Cobîsnean

Elisaveta; 2) între inculpată și partea vătămată a avut loc un conflict; 3) în

rezultatul acestui conflict partea vătămată a suportat vătămare ușoară a

integrității corporale. Iar prin procesul-verbal de confruntare din 26

ianuarie 2018 este probat și faptul că vătămarea ușoară a integrității

corporale a survenit în rezultatul acțiunilor inculpatei. Versiunea acuzării

este cea care este una logică și susținută de probatoriul administrat.

Instanța de apel a reiterat că existența unei contravenții contra

inculpatei și existența unei ordonanțe de protecție nu înseamnă că

inculpata nu a comis o faptă concretă. Calitatea de agresor nu exclude

calitatea de parte vătămată, în circumstanța în care este probată fapta

inculpatei. Astfel, existența ordonanței nu dezvinovățește inculpata de

răspundere pentru acțiunile sale față de partea vătămată Ț. G. , cu atît mai

mult că a fost probat că atît inculpata a comis o infracțiune, cît și partea

vătămată a comis o contravenție (fapt constatat într-un alt proces).

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75,

3

precum și de art. 90 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Referitor la solicitarea apărări privind încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de apel ținând cont de modificări operate prin Legea

nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare 09 februarie 2018, a fost exclus

art.143 alin.2 Codul de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.1 se face din

contul bugetului de stat. Prin urmare, efectuarea expertizelor pînă la acea

dată urma să fie realizată din contul statului, ceea ce a și fost făcut,

considerând astfel, că urmează a fi respinsă cerința de încasare a

cheltuielilor de stat de efectuare a expertizelor și constatărilor științifice.

avocatul Șteliman Serghei în numele inculpatei prin care invocând

incidența pct. 8), 10), 11), 12) și 15) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței.

5.1 În susținerea recursului avocatul Șteliman Serghei în numele

inculpatei a invocat că:

- prin încheiere judecătorească irevocabilă s-a constatat că în ceia ce

ține de altercația din 05 noiembrie 2017 între Țurcan Ecaterina și Țurcan

Gheorghe, Țurcan Ecaterina este victimă, i-ar Ț. G. agresor. În ședința de

judecată Ț. G. a recunoscut că cunoștea de această încheiere, însă nu a

contestat-o. Astfel faptul că la 05 noiembrie 2017 anume Ț. G. a agresat-o

pe Țurcan Ecaterina, și nu invers, este constatat printr-un act de dispoziție

judecătoresc irevocabil și are autoritatea lucrului judecat;

- instanța de apel a indicat în decizie că Ț. G. ar fi comis o

contravenție, i-ar Țurcan Ecaterina nu era în drept să se apere de la

contravenție prin comiterea unei infracțiunii. La materialele cauzei nu este

nici o dovadă că Ț. G. ar fi fost tras la răspundere contravențională pentru

violența în familie în privința lui Țurcan Ecaterina. Totodată la materialele

cauzei există ordonanța și încheierea judecătorească din care rezultă că Ț.

G. a comis în privința lui Țurcan Ecaterina un act de violență în familie, el

fiind agresor, i-ar ea victimă, precum și raportul de expertiză medic-o

legală a lui Țurcan Ecaterina din care rezultă că la ultima s-au depistat

leziuni corporale ușoare. Deci din materialele cauzei se atestă că Ț. G. a

comis în privința lui Țurcan Ecaterina nu o contravenție, după cum a

indicat instanța de apel , dar o infracțiune de violență în familie, prevăzută

de art. 201 alin. 1 Cod penal, deși el nu a fost tras la răspundere penală.

Totuși caracterul veridic al faptului că Ț. G. a comis în privința lui Țurcan

4

Ecaterina anume o infracțiune și nu o contravenție, rezultă din faptul

stabilit printr-un act judecătoresc irevocabil a faptului violenței în familie

prin agresiune fizică, comise de Ț. G. asupra lui Țurcan Ecaterina și din

raportul de expertiză medico-legale prin care leziunile corporale depistate

la Țurcan Ecaterina a fost atribuite la categoria celor ușoare adică

agresiunea a avut un caracter penal și nu contravențional;

- instanța de apel, indicând la aceia că acțiunile lui Ț. G. ar fi avut un

caracter contravențional, dar nu penal, nu s-a bazat în acest sens nici pe un

fel de probe, dar a expus presupuneri, prin ce a încălcat prevederile art 8

alin. 3 Cod de procedură penală;

- din materialele cauzei se atestă că Ț. G. a agresat-o fizic pe Țurcan

Ecaterina cauzîndu-i leziuni corporale ușoare. Faptul dat rezultă din

încheierea judecătorească irevocabilă prin care Ț. G. a fost recunoscut

agresor, iar Țurcan Ecaterina - victimă a violenței în familie, din raportul de

expertiză medico-legală a lui Țurcan Ecaterina și din declarațiile

martorului Cernolev Liudmila. Astfel Țurcan Ecaterina la rândul său era în

drept să se apere, cauzând la rândul său leziuni corporale lui Țurcan

Gheorghe, sa aflat în stare de legitimă apărare și deci fapta ei nu constituie

o infracțiune;

- în ședința de judecată sa constatat faptul că Țurcan Ecaterina a fost

cea care a chemat poliția, fapt ce este o confirmare în plus că anume ea este

victima agresiunii;

- instanța de apel nu a motivat cu nimic de ce respinge argumentul

invocat de prima instanță că declarațiile părții vătămate Ț. G. trebuie

privite critic pe motiv că sa constatat că el vorbește cu duhurile (astfel fiind

dubii în sănătatea lui psihică);

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere argumentelor apărării că

declarațiile martorului Cobasnean urmau a fi privite critic, deoarece la

materialele cauzei, chiar de partea acuzării, au fost anexate înscrisuri din

care rezultă că suferă de o boală gravă a crierului. De asemenea martorul

Cobasnean a negat că a fost împreună cu Țurcan Ecaterina la organizația

Promo-Lex, pentru a se plânge pe acțiunile lui Țurcan Gheorghe, pe cînd

certificatul eliberat de această organizație demonstrează contrar;

- în ședința de judecată s-a constatat cu certitudine că la momentul

urmăririi penale și a judecării cauzei martorul Cobasnean Elisaveta sa aflat

în custodia lui Glușco Lucia, care a declarat că este în relații ostile cu

Țurcan Ecaterina și deci acest martor putea fi influențat;

- instanța de apel, fără a lichida contradicțiile între declarațiile

martorului Cobasnean Elisaveta și martorului Cernolev Liudmila a

interpretat dubiile aparente în defavoarea inculpatei, prin ce a încălcat

principiul prezumției nevinovăției;

5

- martorul Cobasnean Elisaveta nu a fost audiată în instanța de apel,

fiind doar date citirii declarațiile ei. Astfel instanța de apel, contrar

prevederilor legale, sa bazat concluziile privind vinovăția inculpatei, în

principal pe declarațiile ce au fost citite, fără a auzi personal aceste

declarații;

- instanța de apel și-a bazat concluziile privind vinovăția inculpatei

pe declarațiile părții vătămate care vorbește cu duhurile, fiind suspiciuni

serioase în sănătatea lui psihică și pe declarațiile unui martor ce suferă de o

boală gravă a creierului, considerând că aceste probe ar avea prioritate față

de un act de dispoziție judecătoresc irevocabil și față de declarațiile unui

martor dezinteresat.

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, cu menținerea

hotărârii contestate, deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile din

punct de vedere a erorii de drept, prevăzute la art.427 Cod de procedură

penală.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat de către partea apărării, Colegiul

Penal constată că recurentul invocă temeiurile pentru declararea recursului

prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8), 10), 11) și 12) Cod de procedură penală,

în esență recurentul critică în mare parte decizia instanței de apel sub

aspectul modalității aprecierilor probelor administrate, care a dus la

adoptarea unei hotărâri de condamnare, însă Colegiul Penal consideră că

aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că, instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, iar aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de partea acuzării, casarea

sentinței de achitare adoptată de prima instanță, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei hotărâri de condamnare în privința inculpatei Țurcan

Ecaterina în baza art.2011 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Instanța de recurs reține că, conținutul probelor administrate de

către organul de urmărire penală și valoarea lor probatorie a fost

6

reapreciată de către instanța de apel și corect expuse în textul hotărârii

judecătorești atacate. Respectiv, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de

apreciere eronată a probelor, menționând că “instanța de apel și-a bazat

concluziile privind vinovăția inculpatei pe declarațiile părții vătămate care

vorbește cu duhurile, fiind suspiciuni serioase în sănătatea lui psihică și pe

declarațiile unui martor ce suferă de o boală gravă a creierului, considerând că

aceste probe ar avea prioritate față de un act de dispoziție judecătoresc irevocabil și

față de declarațiile unui martor dezinteresat”, instanța de recurs reține

următoarele.

Analizând decizia atacată, în raport cu criticele invocate, Colegiul

Penal conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și

reiterează că, procedura de apreciere a probelor, tine de starea de fapt a

cauzei, iar stabilirea acesteia este de competenta instanțelor de fond.

Prin urmare, regula generală desprinsă din dispozițiile art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute

în speță.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art.24 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii, iar în ceea ce privește criticile

recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor,

dând prioritate doar unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind

combătute de materialele dosarului și rezultă din textul deciziei adoptate

de instanța de apel.

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la

judecarea apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, și că ,,nu

a dat nici o apreciere argumentelor apărării că declarațiile martorului Cobasnean

urmau a fi privite critic, deoarece la materialele cauzei, chiar de partea acuzării, au

fost anexate înscrisuri din care rezultă că suferă de o boală gravă a crierului. De

asemenea martorul Cobasnean a negat că a fost împreună cu Țurcan Ecaterina la

organizația Promo-Lex, pentru a se plânge pe acțiunile lui Țurcan Gheorghe, pe

cînd certificatul eliberat de această organizație demonstrează contrar și că instanța

de apel, fără a lichida contradicțiile între declarațiile martorului Cobasnean

Elisaveta și martorului Cernolev Liudmila a interpretat dubiile aparente în

defavoarea inculpatei, prin ce a încălcat principiul prezumției nevinovăției”,

Colegiul Penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de

7

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cât

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de fată. Investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că

aceasta se circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu,

potrivit căreia Țurcan Ecaterina a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal.

Referitor la argumentele invocate de către recurent, precum că în

acțiunile inculpatei Țurcan Ecaterina nu sunt întrunite elementele

infracțiunii imputate, temeiul prescris la pct. 8) alin. (1) din art.427 Cod de

procedură penală, menționând că ,,Țurcan Ecaterina a fost cea care a chemat

poliția, fapt ce este o confirmare în plus că anume ea este victima agresiunii”,

Colegiul Penal menționează că, potrivit art.113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În continuare, recurentul invocă că, ”din materialele cauzei se atestă că

Ț. G. a agresat-o fizic pe Țurcan Ecaterina cauzîndu-i leziuni corporale ușoare.

Faptul dat rezultă din încheierea judecătorească irevocabilă prin care Ț. G. a fost

recunoscut agresor, iar Țurcan Ecaterina - victimă a violenței în familie, din

raportul de expertiză medico-legală a lui Țurcan Ecaterina și din declarațiile

martorului Cernolev Liudmila. Astfel Țurcan Ecaterina la rândul său era în drept

să se apere, cauzând la rândul său leziuni corporale lui Țurcan Gheorghe, sa aflat

în stare de legitimă apărare și deci fapta ei nu constituie o infracțiune”.

La capitolul dat, instanța de recurs nu poate fi de acord cu criticele

formulate de mai sus de către recurent, întrucât, reieșind din

circumstanțele de fapt constatate de către instanța de apel, dar și de probele

acumulate la faza urmăririi penale și administrate la cercetarea

judecătorească, rezultă că inculpata Țurcan Ecaterina căruia i-a aplicat

acestuia mai multe lovituri cu un obiect din metal în regiunea feței, acțiuni soldate

cu vătămarea ușoară a integrității corporale a cet. Ț. G. , fapt confirmat prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 295/D din 30 noiembrie 2017,

anexat ca probă la materialele cauzei penale.

8

Totodată, Colegiul Penal, reține aprecierile instanței de apel, care a

indicat că ,,prima instanță nu a dat aprecierea procesului-verbal de confruntare

din data de 26 ianuarie 2018, în cadrul căruia martorul Cobîsnean Elisaveta

menține aceleași declarații. La 14 decembrie 2017, martorul respectiv a declarat că

locuiește la fiica sa – Țurcan Alexandra, în mun. Chișinău (vol. I, f.d.70),

susținând același lucru și în cadrul cercetării judecătorești la prima instanță. Prin

urmare, nu poate exista suspiciunea că martorul Cobîsnean Elisaveta la momentul

efectuării confruntării era sub influiența părții vătămate și/sau martorului Glușco

Lucia. Respectiv, procesul-verbal de confruntare poate fi pus la baza unei sentințe

de condamnare și, la caz, prin acest mijloc de probă se confirmă faptul că inculpata

a comis infracțiunea imputată. În aceeași ordine de idei, chiar și fiind audiată în

prima instanță, martorul respectiv a declarat că stă la o fiică mai mare și, respectiv,

nu sunt întemeiate suspiciunile primei instanțe că martorul era sub influiența

părții vătămate și/sau martorului Glușco Lucia”.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluzia la

care a ajuns instanța de apel privind vinovăția inculpatei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal, sunt corecte și

corespund materialului probator.

Mai mult, cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct.12)

alin.(1) a art.427 Cod de procedură penală, Colegiul Penal atestă că o astfel

de eroare în speța dată nu se constată, deoarece, supunând verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în

baza pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca

fiind legală și întemeiată concluzia instanței de apel privind recunoașterea

vinovăției inculpatului în baza art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal, concluzie

pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest sens nefiind necesară o

reinterpretare.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că, n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Ca temeiuri de casare au fost invocate de avocatul Șteliman Serghei

în numele părții vătămate și prevederile pct. 10), 11) și 15), alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, însă ultimele urmează a fi respinse ca nefondate

pe motiv că, recurentul a invoca formal temeiurile respective fără a motiva

prin prisma erorilor depistate în decizia atacată.

Subsidiar, Colegiul Penal subliniază că, potrivit jurisprudenței

CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă,

acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or,

în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret

la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

9

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul Penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, ceea ce impune

dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D ECID E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Șteliman Serghei în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Țurcan Ecaterina xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată 10 noiembrie 2021

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

10