1ra-1220/2021 — art.187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1220/2021 — art.187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1220/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Barbacar Anatolie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2021 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 07 noiembrie 2019, în cauza penală în privința

lui

Cotorobai Petru XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 27.06.2018 – 07.11.2019

instanța de apel: 17.12.2019 – 10.02.2021

instanța de recurs: 07.04.2021 – 06.10.2021

A C O N S T A T A T :

07 noiembrie 2019, Cotorobai Petru a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2). lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără amendă.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei, pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Cotorobai Petru Vladimir la 04.08.2017, în s. XXXXX, mun. Chișinău,

aproximativ la orele 21:45, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, aplicând violența manifestată prin îmbrâncirea lui Morozan

Anastasia care a căzut jos și și-a rupt pantalonii i-a sustras telefonul mobil de

model „SAMSUNG J510H”, cauzându-i suferințe fizice și prejudiciu material

considerabil în mărime de 5500 lei, după care a părăsit locul incidentului.

Astfel prin acțiunile sale intenționate Cotorobai Petru a comis

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea ce daune în proporții

considerabile.

1

inculpatului Cotorobai Petru, a declarat apel prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de încetarea a

procesului penal de învinuire a lui Cotorobai Petru de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2). lit. e), f) Cod penal, cu reîncadrarea acțiunilor în

temeiul art. 335 Cod contravențional și dispunerea încetării procesului

contravențional, în conformitate cu prevederile art. 30 Cod contravențional.

În motivarea cererii de apel, avocatul inculpatului a menționat

următoarele:

- în acțiunile lui Cotorobai Petru lipsește latura subiectivă, și anume

lipsește scopul și intenția de cupiditate. Rezultând din materialele dosarului

nu se relevă probe pertinente, verosimile și plauzibile în vederea elucidării

actului de învinuire formulat în privința lui Cotorobai Petru iar, potrivit art. 8

alin. (2) Cod de procedură penală, învinuitul nu este obligat să-și dovedească

nevinovăția sa;

- ordonanța de punere sub învinuire este abstractă - acțiunile

învinuitului nefiind individualizate de către procuror, învinuirea este expusă

în mod neclar și abstract;

- vinovăția lui Cotorobai Petru nu a fost confirmată prin cumulul de probe

prezentate de către procuror și cercetate în instanța de judecată;

- acțiunile lui Cotorobai Petru urmează a fi calificate în temeiul art. 335

Cod contravențional - samovolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui

drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă

fapta nu constituie infracțiune, iar în temeiul art. 30 Cod contravențional

procesul contravențional în privința lui Cotorobai Petru urmează a fi încetat.

10 februarie 2021, apelul declarat de către avocatul Anatolie Barbacar în

numele lui Cotorobai Petru a fost respins ca nefundat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei emise, instanța de apel a notat că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la

concluzia că inculpatul Cotorobai Petru a săvârșit anume infracțiunea,

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

Cu referire la poziția inculpatului privind nevinovăția sa, instanța de

apel a apreciat că aceasta reprezintă o poziție de apărare, în pe parcursul

judecării cauzei, prima instanță temeinic și-a motivat soluția sub aspectul

stabilirii vinovăției inculpatului Cotorobai Petru în comiterea infracțiunii,

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, acordându-le o apreciere justă

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

2

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii de jaf.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel, a considerat

demonstrată în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Cotorobai Petru,

prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum sunt: declarațile părții vătămate Anastasia

Morozan; declarațiile martorilor Morozan Elena, Tatarciuc Victor, Zavtoni

Lilian, Ghevorcean Cristina, procesul - verbal de ridicare din 04.12.2017, prin

intermediul căruia s-a ridicat la cet. Cotorobai Petru telefonul mobil (f.d.47);

procesul - verbal de examinarea a obiectului din 17.01.2018, prin intermediul

căruia a fost examinat telefonul mobil ridicat la 04.12.2017 de la cet.

Cotorobai Petru (f.d.48-50); procesul - verbal de confruntare, efectuat între

partea vătămată Morozan Anastasia și învinuitul Cotorobai Petru (f.d.67-68).

Instanța de apel, în urma analizării probelor, a conchis că totalitatea

mijloacelor de probă examinate supra și apreciate prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, coroborează între ele și demonstrează,

incontestabil, vinovăția inculpatului Cotorobai Petru în comiterea infracțiunii

de jaf.

Cu referire la întrunirea tuturor elementelor componenței de

infracțiune incriminate, instanța de apel a constatat că Cotorobai Petru, prin

acțiunile sale intenționate, a atentat la obiectul juridic principal - care îl

constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală sunt

condiționate de ocrotirea relațiilor patrimoniale, precum și la obiectul juridic

secundar - care îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.

În acest sens, Cotorobai Petru a comis sustragerea în mod deschis a

bunului ce aparținea Anastasiei Morozan, adică fapta a fost săvârșită cu bună-

știință în prezența victimei, cu aplicarea acțiunilor violente care au cauzat

dureri fizice și cu cauzarea de daune considerabile.

De asmenea, instanța de apel a reținut, cu referire la prevederile art. 126

alin. (2) Cod penal, că suma de 5500 lei reprezintă o sumă considerabilă

pentru partea vătămată Morozan Anastasia, aceasta nefiind angajată oficial în

câmpul muncii, indicând expres asupra acestui fapt în conținutul procesului-

verbal de audiere (f.d.34), în acest sens prima instanță corect a apreciat și

reținut semnul calificativ agravant stabilit de lit. f) al alin. (2) art. 187 CP.

Cu referire la latura obiectivă a infracțiunii incriminate, instanța de apel

a notat că făptuitorul conștientiza că sustrage deschis telefonul mobil a părții

vătămate pe care aceasta îl ținea în mână, adică în prezența proprietarului.

Făptuitorul fiind conștient, că persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al

acțiunilor lui, indiferent de faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de

curmare a acestor acțiuni. La fel, scopul de cupiditate al inculpatului se

regăsește și în acțiunile acestuia de nerestituire a bunului sustras. În acest

sens se atestă că telefonul mobil de model „SAMSUNG J510H” nu a fost întors

părții vătămate, ci a fost ridicat de la Cotorobai Petru prin procesul verbal de

ridicare abia la data de 04.12.2017.

3

Infracțiunea de jaf este o infracțiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință. Latura subiectivă

a infracțiunii de jaf se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție

directă, care a fost demonstrată pe deplin. Subiect al infracțiunii este persoana

fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii infracțiunii, vârsta de

14 ani. Astfel, inculpatul Cotorobai Petru la momentul comiterii infracțiunea

având împlinită vârsta de 33 ani, întrunește criteriilor subiectului infracțiunii

incriminate.

Scopul de cupiditate în acțiunile inculpatului se regăsește în acțiunile de

nerestituire a bunului sustras, or, potrivit declarațiilor părții vătămate

Morozan Anastasia, ultima a declarat că ”...Careva bani nu a îndatorat de la

Cotorobai Petru. Ea a încercat să-l oprească să-i fie restituit telefonul, dar a fost

îmbrâncită, dup care ultimul a plecat. Martorul Morozan Elena care este mama

părții vătămate a relatat că, Cotorobai Petru nu i-a spus că, fiica Anastasia îi

datorează careva bani, or, Cotorobai Petru a fost de 2 ori la ea, prima dată când

a venit din Anglia, a fost amenințată de către el că, dacă Anastasia nu o să

retragă cererea o să pățească rău. A 2-a oară a fost acasă la poartă cu mașina și

i-a spus că, dacă nu o să retragă Anastasia cererea, precum că ea vrea să scoată

din el bani, el o să achite acești bani la avocat dar pe Anastasia o s-o distrugă. A

concretizat că, atunci când a venit fiica sa acasă erau pantalonii murdari de

verdeață și rupți la genunchi. Relatând că anterior cazului Cotorobai Petru a

lovit-o pe fiica sa peste față și a tras-o de păr”.

După cum s-a constatat din probatoriul administrat, acțiunile lui

Cotorobai Petru au fost îndreptate la sustragerea telefonului mobil a părții

vătămate Morozan Anastasia și aplicarea față de acesta a violenței, or din

declarațiile părții vătămate, „făptuitorul i-a smuncit telefonul invocând despre o

oarecare datorie, a îmbrâncit-o, ea căzând jos, cauzându-i părții vătămate un

prejudiciu considerabil, și anume suma de 5500 lei, care în raport cu situația ei

materială și veniturile care le are, este considerabil, or a lucrat toată vara

pentru a-și lua acest telefon”.

Totodată, instanța de apel a susținut ca fiind corectă aprecierea primei

instanțe referitor la respingerea versiunii inculpatului precum că, sustragerea

telefonului a fost efectuată cu scopul de a impune partea vătămată de a-i

restitui datoria. Dat fiind faptul că, până la acel moment inculpatul nu a

înaintat careva pretenții mamei Anastasiei, fapt confirmat de Morozan Elena

în instanța de judecată. Mai mult, la momentul sustragerii telefonului

inculpatul înțelegea cu certitudine că prețul telefonului de model Samsung

este de 4 ori mai mare decât suma pretinsă, înțelegând cu certitudine că

cauzează părții vătămate o pagubă considerabilă, știind situația materială a

ultimei.

Ce ține de alegațiile apărării precum că, inculpatul pentru acțiunile sale

a fost tras la răspunderea contravențională, instanța de apel a notat că prin

hotărârile Judecătoriei Chișinău, (sediul Rîșcani) din octombrie 2017 și

4

26 februarie 2018 precesele-verbale în privința lui Cotorobai Petru pe art.354

și art.335 Cod Contravențional, cu referire la art. 443 au fost anulate, cu

încetarea proceselor contravenționale, unul din motive fiind și faptul pornirii

urmăririi penale.

Referitor la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel reiterând

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, și ținând cont de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită din intenție, inculpatul nu au recunoscut

vinovăția, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața

socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a

considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei,

pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, a

apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță este proporțională faptei

comise.

Totodată, instanța de apel a considerat motivată concluzia primei

instanțe de a aplica inculpatului Cotorobai Petru o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de probațiune,

apreciind că o astfel de pedeapsă este echitabilă, așa cum în ședința de

judecată s-a constatat că corectarea inculpatului Cotorobai Petru este posibilă

fără a fi izolat de societate.

în termen avocatul Barbacar Anatolie în numele inculpatului Cotorobai Petru,

prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 16) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de încetarea a procesului

penal de învinuire a lui Cotorobai Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2). lit. e), f) Cod penal, cu reîncadrarea acțiunilor inculpatului în

prevederile art. 335 Cod contravențional și dispunerea încetării procesului

contravențional în temeiul art. 30 Cod contravențional.

5.1. În susținerea recursului, argumentele părții apărării se rezumă la

următoarele:

- atât la examinarea cauzei în primă instanță cât și în instanța de apel,

învinuirea adusă lui Cotorobai Petru nu s-a confirmat, instanța de judecată în

mod eronat a concluzionat existența infracțiunii de jaf în acțiunile lui

Cotorobai Petru, acțiunile lui fiind calificate greșit, iar procesul penal în

privința lui Cotorobai Petru urmează a fi încetat, din motiv că acțiunile

acestuia constituie contravenție;

- instanțele nu au dat apreciere declarațiilor lui Cotorobai Petru, dar în

mod declarativ le-au apreciat critic;

- instanțele în mod eronat au calificat acțiunile lui Cotorobai Petru în

baza art. 187 Cod penal, or, la caz se atestă cert faptul că lipsește latura

subiectivă a infracțiunii și anume - scopul de cupiditate. Se atestă cu

certitudine faptul că Petru Cotorobai nu a urmărit scopul de însușire a

5

telefonului mobil de la Anastasia Morozan, acesta dorind doar să-și

recupereze datoria pe care o are Anastasia Morozan față de el;

- în cadrul examinării cauzei, se atestă faptul că învinuirea adusă lui

Cotorobai Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e),

f) Cod penal, nu a fost confirmată prin probele aduse de către procuror;

- instanța de apel la adoptarea soluției de respingere a apelului, nu a

respectat întocmai prevederile art. 414 Cod de procedură penală și nu s-a

pronunțat asupra chestiunilor referitoare la: 1) aprecierea tuturor probelor,

în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, cât și al coroborării lor, încălcând regula coroborării în

ansamblu a probelor administrate la etapa urmăririi penale și a judecării în

primă instanță și în cea de apel; 2) dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, sau acțiunile au fost încadrate greșit;

- în acțiunile lui Cotorobai Petru lipsește latura subiectivă, și anume

lipsește scopul și intenția de cupiditate. Atât în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel cât și în fond, scopul comiterii infracțiunii nu a fost dovedit,

deși acesta este obligatoriu la calificarea acțiunilor lui Cotorobai Petru;

- partea acuzării nu a prezentat careva probe, acumulate în cadrul

urmării penale și cercetate în instanța de judecată, în sensul probării învinuirii

lui Cotorobai Petru, ordonanța de punere sub învinuire este abstractă -

acțiunile învinuitului nefiind individualizate de către procuror, învinuirea este

expusă în mod neclar și abstract.

secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi

Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că

titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor

instanțelor de fond, prevederile art. 427 alin. (1) p. 6), 8), 12), 16) Cod de

procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

6

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; 16) norma de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motive clare pe care se

întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de avocatul Barbacar Anatolie în

numele inculpatului, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal le apreciază ca fiind

neîntemeiate, deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în apel, se atestă că partea apărării a primit răspuns la

toate argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de

recurs cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a

recursului în sensul formulat. Mai mult, în conținutul recursului nu au fost

descrise care anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație la

judecarea cauzei, poziția părții apărării în acest sens fiind neîntemeiată.

Colegiul penal menționează, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat în speță.

Totodată, reieșind din esența criticilor invocate de către avocatul

inculpatului, Colegiul penal reține că acesta se referă în mare parte doar la

7

chestiunea de apreciere a probelor, fiind expusă o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatului

Cotorobai Petru în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Sub acest aspect, însă, Colegiul penal reamintește că, aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire

penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, precum

și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Cadrul procesual penal stabilește că probele admisibile sunt apreciate

după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate

probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării

acestora, însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează,

că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat toate probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel, pronunțându-se atât asupra

fiecărei probe în parte cat și în ansamblul acestora, motivându-și clar

concluziile referitoare constatarea faptei ca infracțiune și stabilirea vinovăției

inculpatului Cotorobai Petru.

Astfel, în speță se atestă că instanțele de fond și-au fundamentat soluția

de condamnare în urma analizării și aprecierii tuturor probelor prezente la

materialele cauzei și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării, așa

cum susține recurentul, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare,

întemeiat ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o

acuzație penală în privința inculpatului Cotorobai Petru.

Cu referire la alegațiile avocatului Barbacar Anatolie ce acționează în

numele inculpatului, precum că: „învinuirea adusă lui Cotorobai Petru de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, nu a

fost confirmată prin probele aduse de către procuror”, Colegiul penal notează

că instanțele de fond corect au stabilit că probatoriul examinat în speță este

suficient pentru a stabili cu certitudine comiterea infracțiunii de jaf de către

8

Cotorobai Petru, or, fapta respectivă a fost pe deplin constatată din probele

administrate cum sunt: declarațile părții vătămate Anastasia Morozan;

declarațiile martorilor Morozan Elena, Tatarciuc Victor, Zavtoni Lilian,

Ghevorcean Cristina, procesul - verbal de ridicare din 04.12.2017, prin care a

fost ridicat la cet. Cotorobai Petru telefonul mobil (f.d.47); procesul - verbal

de examinarea a obiectului din 17.01.2018, prin intermediul căruia a fost

examinat telefonul mobil ridicat la 04.12.2017 de la cet. Cotorobai Petru

(f.d.48-50); procesul - verbal de confruntare, efectuat între partea vătămată

Morozan Anastasia și învinuitul Cotorobai Petru (f.d.67-68).

În asemenea circumstanțe Colegiul penal atestă că instanțele de fond au

dispus de o bază probantă suficientă pentru a-și întemeia concluzia de

vinovăție a inculpatului Cotorobai Petru în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, iar alegațiile recurentului privind

insuficiența probelor sunt neîntemeiate.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare

de drept, așa precum se susține de către partea apării, or, pentru a constitui

caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele avocatului inculpatului cu privire la existența

în cauza examinată a erorii de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin.

(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță, inculpatul

Cotorobai Petru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu semnele calificative: sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea ce daune în proporții

considerabile, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

9

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță

corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința

inculpatului Cotorobai Petru în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, or,

prima instanță a dat o apreciere corectă probatoriului administrat în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Partea apărării face referire la lipsa scopului de cupiditate, în susținerea

acestei poziții invocă faptul că motivul conflictului este datoria de 1000 lei.

În sensul respectiv Colegiul penal atestă că partea apărării a

distorsionat înțelesul laturii subiective a infracțiunii de jaf, care cuprinde

motivul, scopul și vinovăția.

Motivul infracțiunii este imboldul intern al infractorului ce-l determină

să săvârșească infracțiunea.

Scopul reprezintă o imagine apărută în psihicul persoanei privind

obiectivul propus și reprezentat de făptuitor ca rezultat al acțiunii sau

inacțiunii sale infracționale.

Sub acest aspect, Colegiul penal notează că deși partea apărării invocă

faptul că motivul sustragerii a fost existența unei datorii de 1000 lei, a părții

vătămate către inculpat, aceasta nu atrage după sine eliminarea scopului de

cupiditate, or, acțiunile inculpatului direct denotă existența scopului de

cupiditate care sa realizat clar prin acțiunea de sustragerea bunului cu o

valoarea vădit depășită a pretinsei sume datorate și nerestituirea acestuia

până la momentul de sesizarea organelor de drept, care au ridicat bunul

sustras de la inculpat, fapt care nu este contestat de părți.

În asemenea condiții sunt evidente declarațiile sterile a părții apărării

cu privire la lipsa scopului de cupiditate, ca semn facultativ obligatoriu din

componența infracțiunii de jaf, iar alegațiile părții apărării precum că: „Petru

Cotorobai nu a urmărit scopul de însușire a telefonului mobil de la Anastasia

Morozan, acesta dorind doar să-și recupereze datoria pe care o are Morozan

Anastasia față de el”, nu înlătură realizarea efectivă a sustragerii deschise a

bunului părții vătămate Morozan Anastasia, cu aplicarea violenței manifestată

prin îmbrâncire, cauzându-i suferințe fizice și prejudiciu material considerabil

în mărime de 5500 lei.

Astfel, Colegiul penal analizând materialele cauzei în raport cu

argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța de apel,

menținând soluția primei instanțe, la judecarea apelului a respectat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală și în mod întemeiat a ajuns la

concluzia că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1.

al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece motivarea instanței de

apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite,

precum și practicii judiciare constante.

10

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (cauzele Garcia

Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din

19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu este prezentă

eroarea de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

Cât privește invocarea recurentului privind aplicarea la caz a temeiului

de casare prevăzut de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal în urma analizării deciziei instanței de apel prin prisma erorii

invocate, a stabilit că o astfel de eroare în speța dată nu a fost comisă, întrucât

instanța de apel a descris prin prisma probelor administrate, procesul de

calificare a acțiunilor inculpatului Cotorobai Petru în componența de

infracțiune prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, stabilindu-se clar

toate semnele calificative a infracțiunii respective din fapta comisă.

Astfel, alegațiile recurentului privind necesitatea recalificării acțiunilor

inculpatului în prevederile art. 335 Cod contravențional - samovolnicia, adică

exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea

ordinii stabilite de legislație, dacă fapta nu constituie infracțiune, nu sunt

întemeiate, întrucât a fost stabilit cert faptul sustragerii bunului părții

vătămate în prezența acesteia și a altor persoane.

Totodată, analizând întreg conținutul recursului Colegiul penal nu a

identificat careva expuneri în sensul completării acestei poziții și anume care

drept efectiv sau presupus a fost exercitat de către inculpat pin sustragerea

bunului părții vătămate.

Potrivit jurisprudenței naționale, ca sustragere deschisă a bunurilor

altei persoane, se consideră fapta ce se derulează în prezența proprietarului, a

unor persoane străine, făptuitorul fiind conștient ca persoanele prezente

înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor lui, indiferent de faptul că ele au

întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni. Acțiunile

descoperite de către victimă sau de alte persoane, dar neținându-se cont de

aceasta, prelungite de către infractor cu scopul însușirii bunurilor sau reținerii

lor, se încadrează în infracțiunea de jaf (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

28.06.2004, nr. 23 - Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor, pct. 4), circumstanțe clar regăsite în speță.

Caracteristic laturii subiective a jafului este faptul că infractorul își

11

dădea seama că a săvârșit o infracțiune în prezența victimei și a altor

persoane care percepeau caracterul acțiunilor lui, dar a ignorat această

circumstanță.

Infracțiunea de jaf este o infracțiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria dorință. Latura subiectivă a

infracțiunii de jaf se manifestă în primul rând, prin vinovăție sub formă de

intenție directă.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că, instanța de apel, în

urma cercetării probelor, corect a stabilit în acțiunile inculpatului prezența

tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. e,) f) Cod penal, întrucât la caza a fost demonstrat pe deplin faptul că a avut

loc o sustragere deschisă a bunurilor lui Morozan Anastasia și nu o exercitare

în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii

stabilite de legislație.

Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul

penal constată, că astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 Cod de procedură penală,

adoptând o hotărâre motivată și întemeiată legal.

Cu referire la pct. 16) alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul

evidențiază că norma dată prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului dacă norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție.

Însă apărătorul inculpatului nu a menționat care anume normă de drept

aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri adoptate anterior și

care este anume hotărârea prin care a fost interpretată această normă, în

acest sens stabilindu-se că recurentul limitându-se doar la o simplă

menționare a normei de drept, nu l-a coroborat cauzei examinate și nu a

reflectat în ce constă problema de drept de importanță generală ce persistă în

cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea

hotărârii.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză

există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt

stabilită de instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de

instanța de recurs vreo eroare care ar putea servi drept temei de casare a

hotărârii atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile

formulate de către recurent, din care considerente se impune soluția privind

dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

12

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Barbacar

Anatolie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 10 februarie 2021, în cauza penală în privința lui

Cotorobai Petru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată 10 noiembrie 2021

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

13