1ra-2118/2021 — art. 27, 362 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-2118/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cașu Iulian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe

COTOROBAI Cristian XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.09.2018-06.06.2019;

Instanța de apel: 25.11.2020-23.06.2021;

Instanța de recurs: 11.11.2021-15.12.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Cotorobai

Cristian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 362

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 6

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul total al pedepsei aplicate și a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ungheni din 21 ianuarie 2019, s-a stabilit

definitiv pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 8 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Termenul ispășirii pedepsei s-a dispus de a fi calculat din data de 06.06.2019.

S-a dispus de a include în termenul ispășirii pedepsei, termenul pedepsei ispășite

în baza sentinței Judecătoriei Ungheni din 21 ianuarie 2019, în perioada de 23

noiembrie 2018- 06 iunie 2019.

Cristian având drept scop trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova,

prin eludarea și sustragerea de la controlul efectuat la trecerea acesteia, la data de 12

august 2018, pe la orele 18:45, aflîndu-se pe teritoriul Republicii Moldova, XXXXX

și în lipsa actelor de călătorie valabile pentru trecerea frontierei de stat, contrar

prevederilor art. 13 alin. (1) al Legii nr. 215 din 04.11.2011 cu privire la Frontiera de

Stat, care prevede că: „persoanele și mijloacele de transport care intră sau ies în/din

Republica Moldova pot trece frontiera de stat, iar mărfurile și alte bunuri care

1

urmează să fie introduse sau scoase din Republica Moldova pot fi transportate peste

frontiera de stat doar prin punctele de trecere în timpul programului de lucru”, în

preajma semnului de frontieră cu nr. 0608, a ocolit punctul de trecere a frontierei

”Palanca” și a încercat să treacă ilegal frontiera Republicii Moldova cu Ucraina pe

direcția XXXXX, însă nu și-a dus intenția până la capăt, deoarece ajungând în

nemijlocita apropiere de linia frontierei de stat, a fost reținut de către grupa de

intervenție a Sectorului Poliției de Frontieră, Tudora 1.

Astfel, instanța de judecată a constatat că, Cotorobai Cristian a comis

infracțiunea prevăzută de art. 27, 362 alin. (1) Cod Penal: tentativa de trecere ilegală

a frontierei de stat a Republicii Moldova, prin eludarea controlului și sustragerea de

la controlul efectuat la trecerea acesteia.

06 noiembrie 2020, a declarat apel împotriva sentinței prin care a solicitat admiterea

acestuia. Totodată, a menționat că nu este de acord cu sentința nominalizată și a

explicat că nu poate expune motivele în scris deoarece dorește să fie escortat în instanța

de judecată, unde va înainta argumentele respective.

apelul inculpatului a fost respins ca fiind depus peste termen. Sentința s-a menținut fără

modificări.

06.11.2020 inculpatul a declarat apel împotriva sentinței (f.d. 120). Potrivit procesului-

verbal ale ședinței de judecată din data de 06.06.2019, inculpatul nu a fost prezent la

deliberarea și pronunțarea sentinței, solicitând prin cerere pronunțarea în absența sa

(f.d. 108-109).

Instanța de apel a reținut că din materialele cauzei rezultă că la data de 06.06.2019,

Judecătoria Căușeni a expediat în adresa Penitenciarului nr. 16 Pruncul copia sentinței

pentru a fi înmânată inculpatului (f.d. 113), ce se confirmă prin avizul de recepție remis

în adresa instanței, semnat și ștampilat la data de 17.06.2019 (f.d. 117). Subsecvent,

dispoziția de executare din 01.07.2019, cu anexarea sentinței în privința inculpatului a

fost expediată în adresa Penitenciarului nr. 16 Pruncul, cu mențiunea că sentința a

devenit definitivă la data de 20.06.2019 (f.d. 118).

Totodată, conform notei informative nr. 5/3469 din 16.07.2019 expediată în

adresa Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, de către directorul Penitenciarului nr.

18 Brănești și recepționată la data de 31.07.2019, s-a constată că inculpatul își ispășește

pedeapsa în Penitenciarul nr. 18 Brănești (f.d. 115).

În acest context, potrivit regulii generale prescrise de art. 402 Cod de procedură

penală, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Excepția de la regula dată este reglementată de

legiuitor în dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică că

apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind

făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de

2

motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Totuși, cererea de apel a fost depusă de Cotorobai Cristian la data de 06.11.2020,

adică cu mult peste termenul de 15 zile de la pronunțarea sentinței din 06 iunie 2019,

dar și de la începerea executării pedepsei.

Mai mult ca atât, apelantul nici nu a solicitat în cererea sa de apel repunerea în

termen, lipsind careva motive care ar confirma omiterea termenului de atac de către

inculpat în vederea circumstanțelor de ordin obiectiv, a căror producere nu depinde de

voința titularului dreptului de apel (calamitate naturală, accident, boală, etc.). Sub acest

aspect, necunoașterea legii nu poate constitui un motiv de a justifica omiterea

termenului de declarare a apelului.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

În motivare recurentul a indicat că din probele cercetate în instanțele de judecată

nu s-a demonstrat cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii. De

asemenea, instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Menționează că apelul declarat de inculpat a fost depus în termen, deoarece la

materialele cauzei nu există dovada înmânării sentinței inculpatului. Nu poate fi reținut

argumentul instanței de apel precum că termenul de declarare a apelului urmează a fi

calculat din data începutului executării pedepsei, deoarece la data pronunțării sentinței

inculpatul executa alte sentințe de condamnare.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din textul recursului declarat de avocatul Cașu Iulian, se constată că acesta a

invocat temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat i-a

respins apelul, ca depus peste termen.

3

Astfel, erorile de drept ca temeiuri pretinse prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8) și 12) Cod de procedură penală nu se confirmă, ori recurentul nu concretizează

anumite erori de drept, dar simpla invocare a temeiurilor în lipsa unei motivări nu aduc

credibilitate și temei pentru instanța de recurs să intervină.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, se reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu

pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate,

deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială și competența

instanțelor respective.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acesta este vădit nefondat, iar decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, or în motivarea soluției adoptate s-a specificat că, potrivit art. 415 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecind cauza în ordine de apel, este

în drept să respingă apelul, menținând hotărârea atacată, dacă acesta este tardiv.

Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală și practicii judiciare despre

judecarea cauzelor penale în ordine de apel, termenul de apel este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Mai mult ca atât, cu privire

la necesitatea prezentării părților la pronunțarea integrală a sentinței, Colegiul ține să

remarce că această chestiune este facultativă, adică părțile la dorință pot asista în

ședință și primi o copia a hotărârii, sau ulterior se pot adresa pentru recepționarea

acesteia, însă indiferent de prezentarea sau neprezentarea acestora, termenul de atac a

hotărârii va curge începând cu ziua următoare pronunțării sentinței. Statuarea dată

rezultă din analiza coroborată a art. 402, 340 și 230 Cod de procedură penală.

În același context, instanța de recurs reține că, la calcularea termenului de apel

determinant este constatarea momentului de la care începe să curgă acesta. Regula

generală în acest sens prevede că termenul începe să curgă pentru părți din ziua

următoare în care a fost pronunțată sentința.

Subsidiar celor consemnate supra, Colegiul menționează că termenul de apel este

un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită exhaustiv prin lege. Termenul

respectiv este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după expirarea

termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu excepția când

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această din urmă

premisă nu s-a confirmat.

În apel, nu s-au invocat motive întemeiate ce au determinat întârzierea declarării

apelului, astfel, instanța de apel fiind în imposibilitate să-l repună în termen. Mai mult,

conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

4

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității raporturilor

juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea contra

Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul

din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte

beneficiară de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul în condițiile, că nu ar

pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.” Cu alte cuvinte,

aplicarea regulilor referitoare la termenele limită este de natură să aducă atingere

principiului egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de aceleași

mijloace pentru a-și susține argumentele în fața instanței.

Astfel, instanța de apel legal și întemeiat a respins apelul inculpatului ca depus

peste termen.

Din atare considerente, instanța de recurs, reieșind din sensul art. 420 Cod de

procedură penală, care stipulează că recursul este o cale ordinară de atac care poate fi

folosită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului cauzei și nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului, sau apelul a fost

respins ca declarat peste termen, dispune inadmisibilitatea recursului declarat de

avocatul Cașu Iulian, considerându-l ca vădit neîntemeiat.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de apărător nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cașu Iulian în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe COTOROBAI Cristian XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 februarie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

5