1ra-1171/2021 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1171/2021 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1171/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Diaconu Iurie, Boico Victor și Pitic Mariana,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Leiciu Gheorghi în numele părții vătămate și partea vătămată Cîvîrjic Nicolai

și de către avocatul Isiumbeli Valeriu în numele părții vătămate și partea vătămată

Cîvîrjic Nicolai, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Comrat din 14 august

2020 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 decembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Mecicari Vadim XXXXX, născut

la XXXXX, originar din XXXXX și

domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 13.03.2020 − 14.08.2020;

Instanța de apel: 08.09.2020 − 28.12.2020;

Instanța de recurs: 29.03.2021 − 04.10.2021.

Asupra recursurilor ordinare în cauză, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, Mecicari Vadim XXXXX a

fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.

151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe o

perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cîvîrjic Nicolai către Mecicari

Vadim, privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 25 000 (douăzeci și cinci

mii) lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

1

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Mecicari Vadim suma de 1 216 (una

mie două sute șaisprezece) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, suportate în legătură cu

efectuarea expertizei medico-legale.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că la

data de 03.01.2020, în jurul orei 03.20, Mecicari Vadim XXXXX, aflându-se în preajma

clubului-karaoke XXXXX, situat în XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică și având

relații de ostilitate cu cet. Cîvîrjic Nicolai, inițial, a început să îi adreseze expresii

necenzurate, iar atunci când conflictul a evoluat într-o încăierare, intenționat, dându-și

deama de caracterul infracțional al acțiunilor sale, având în posesia sa un briceag, i-a

aplicat lui Cvîrjic Nicolai multiple lovituri în regiunea abdomenului, pieptului și în

diferite regiuni ale corpului, cauzându-i ultimului, leziuni grave, periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei, care s-au manifestat prin: plagă penetrantă în cavitatea

peritoneală cu lezarea panselelor intestinului gros, eventrația panselelor intestinului

subțire, însoțite de hemoragie externă și hemoragie în cavitatea peritoneală, ce au

provocat anemie posthemoragică, care au fost cauzate prin intermediul unui corp

tăietor-înțepător, ce reprezintă pericol iminent pentru viața persoanei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost

încadrate juridic în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

partea vătămată Cîvîrjic Nicolai, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în acea parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Mecicari Vadim, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, să îi fie stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Pentru a susține apelul declarat, partea vătămată a relatat că pedeapsa stabilită

inculpatului este una mult prea blândă în coraport cu fapta comisă, or, Mecicari Vadim

i-a aplicat acestuia, cu un cuțit, pe care îl avea asupra sa, 9 lovituri în regiuni vitale,

cauzându-i astfel plăgi penetrante, care îi puteau pune în pericol viața, dacă acestuia

nu i s-ar fi acordat la timp asistență medicală calificată.

Mai mult, apelantul a remarcat faptul că inculpatul, până în prezent, nu regretă

fapta comisă, or acesta nu și-a cerut scuze pentru cele comise, nu a acordat ajutor

material sau moral, iar în ședința de judecată a refuzat să își ceară scuze, pe motiv că se

află pe banca de acuzați din cauza părții vătămate.

La fel, a mai susținut partea vătămată că instanța de apel nu a reținut starea de

ebrietate a inculpatului, la momentul comiterii faptei, care potrivit art. 77 alin. (1) lit. j)

2

Cod penal, constituie o circumstanță agravantă, ce urma a influența individualizarea

pedepsei penale stabilite acestuia.

Toate aceste circumstanțe, denotă în mod evident că în privința lui Mecicari

Vadim a fost stabilită o pedeapsă excesiv de blândă, care nu este pe măsură să corecteze

comportamentul deviant al inculpatului.

2020, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța asupra soluției adoptate, instanța de apel a statuat că

prima instanță a stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din

dosar, care au fost apreciate corect, fiind încadrate just acțiunile inculpatului în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal. În pofida faptului că inculpatul a recunoscut pe deplin vina

în cele incriminate, culpa acestuia în comiterea infracțiunii de vătămare gravă este

dovedită și prin ansamblul de probe administrate în cadrul urmăririi penale, care au

fost cercetate de către instanța de fond, cu respectarea prevederilor procesual penale.

La fel, reieșind din textul apelului declarat, s-a constatat că hotărârea primei

instanțe se contestă doar în partea stabilirii pedepsei, pe care apelantul o consideră ca

nefiind proporțională faptei comise și circumstanțelor cauzei.

La acest capitol, s-a reținut faptul că la momentul comiterii infracțiunii,

inculpatul era minor, iar potrivit prescripțiilor art. 79 alin. (1) Cod penal legiuitorul a

stabilit următoarele: Ținând cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și

motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și

a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite

în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie,

ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele

care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către

instanța de judecată drept circumstanță excepțională.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările

în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările

obișnuite sânt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi

considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități severe

3

și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță

majoră).

La caz, instanța de apel a reținut drept circumstanță excepțională, care

diminuează esențial gravitatea faptei – vârsta minoră a inculpatului la momentul

comiterii infracțiunii.

Concomitent, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apelantului

potrivit căruia la individualizarea pedepsei, instanța de fond a omis să rețină

circumstanța agravantă – starea de ebrietate, or inculpatul Mecicari V., în seara în care

a avut loc infracțiunea a servit băuturi alcoolice. Poziția instanței de apel se explică prin

aceea că la materialele cauzei nu este anexată nici o probă care ar confirma versiunea

părții vătămate. Mai mult, potrivit datelor din testul Drager, efectuat în privința

inculpatului, este indicată o concentrație de alcool în aerul expirat de 0.09 ml/l (f.d. 29,

vol. I), care în mod cert nu atinge valorile prevăzute în dispoziția art. 13412 alin. (2) Cod

penal, unde legiuitorul a stabilit următoarele limite ale stării de ebrietate alcoolice

minime: (2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înțelege starea persoanei care are

concentrația de alcool în sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l sau concentrația vaporilor de alcool în

aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l.

Astfel, instanța de apel a notat că prima instanță a reținut toate circumstanțele

cauzei, și având în vedere datele care caracterizează personalitatea inculpatului, vârsta

acestuia, lipsa antecedentelor penale, repararea prejudiciului cauzat, recunoașterea

vinovăției, just a ajuns la concluzia inoportunității executării pedepsei cu închisoarea

în condiții privative de libertate. Concomitent, partea acuzării, în ședința de judecată a

pledat pentru faptul de a menține în vigoare sentința primei instanțe, pe motiv că

pedeapsa stabilită lui Mecicari V. este una legală și proporțională faptei comise.

Luând în considerare cele expuse mai sus, instanța de apel a conchis că prima

instanță a reținut toate circumstanțele cauzei, și având în vedere principiile

individualizării pedepsei penale, precum și principiul umanismului legii penale,

justificat a ajuns la concluzia că reeducarea inculpatului este posibilă și în condiții

neprivative de libertate, fiind astfel atins scopul general al pedepsei penale.

ordinar de către:

- avocatul Leiciu Gheorghi în numele părții vătămate și partea vătămată

Cîvîrjic Nicolai, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor

pronunțate pe caz, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în acea

parte, prin care lui Mecicari Vadim, pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151

alin. (1) Cod penal, să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

4

Pentru a susține recursul declarat, recurenții au indicat că acuzarea a reținut în

actul de învinuire, circumstanța agravantă – starea de ebrietate a inculpatului, iar cel

din urmă, în prima instanță a recunoscut faptul că a servit băuturi spirtoase în seara în

care a avut loc altercația dintre el și partea vătămată. Însă, instanțele de fond, în mod

arbitrar nu au reținut agravanta în cauză, stabilind doar circumstanțe atenuante pe caz,

fapt ce a și condiționat, stabilirea unei pedepsei mai blânde și aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal în privința lui Mecicari Vadim.

Revenind la modalitatea de executare a pedepsei, recurenții au indicat că

instanțele ierarhic inferioare, au trecut cu vederea caracterul faptei comise de către

inculpat, care se manifestă printr-o cruzime deosebită, or, părții vătămate i-au fost

cauzate 9 plăgi deschise în regiuni de importanță vitală, care ar fi putut curma viața lui

Cîvîrjic Nicolai, dacă acestuia nu i s-ar fi acordat asitența medicală calificată de urgență.

Tot aici, se punctează că pe înregistrarea video, care constituie o probă și este

anexată la dosarul nominalizat, se observă că inculpatul nu a fost provocat de partea

vătămată, ba din contra, acesta se aprorie pe furiș de către cel din urmă și începe să îl

lovească de repetate ori cu cuțitul pe care îl avea asupra sa.

Relevant este și comportamentul lui Mecicari V., care în ședințele de judecată a

refuzat categoric să își ceară scuze de la partea vătămată, afirmând că se află pe banca

de acuzați din cauza lui Cîvîrjic Nicolai. Mai mult, afirmă recurenții că în privința

inculpatului este pornită o urmărire penală pe semnele infracțiunii de huliganism, care

a avut loc în privința tatălui părții vătămate.

Aceste împrejurări, luate cumulativ, cu certitudine nu pot reeduca

comportamentul antisocial al inculpatului, după cum afirmă instanțele de judecată;

- avocatul Isiumbeli Valeriu în numele părții vătămate și partea vătămată

Cîvîrjic Nicolai, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor pronunțate pe caz, și

dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanțăde apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului comun declarat, se susține că fapta inculpatului urma a

fi încadrată juridic în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile

prevăzute la alin. (1) sau (2), dacă au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei

sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

La fel, se susține că instanțele de fond au pus la baza hotărârilor adoptate doar

declarațiile martorilor apărării, care sânt prietenii inculpatului. Însă, pe înregistrările

video, se observă clar cum inculpatul se apropie de partea vătămată, din spate, și ținând

mâna în buzunar, a scos brusc un cuțit, cu care a aplicat în repetate rânduri, lovituri în

zone de importanță vitală, care ar fi putut să fie letale pentru partea vătămată. În

asemenea circumstanțe, recurenții nu exclud încadrarea juridică a faptei inculpatului

5

în baza unei tentative la omor, având în vedere localizarea leziunilor provocate prin

acțiunile inculpatului cu ajutorul cuțitului.

De asemenea, se invocă caracterul blând al pedepsei stabilite inculpatului,

deoarece modalitatea de executare a pedepsei nu este în raport cu gravitatea faptei

comise de Mecicari V. și cu atitudinea indiferentă a acestuia față de fapta comisă.

4.1. Pe marginea recursurilor declarate au depus referință inculpatul Mecicari

Vadim și procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție, care au solicitat

inadmisibilitatea acestora, pe motiv că decizia instanței de apel este legală și pe deplin

motivată.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea parțială a deciziei atacate,

în partea stabilirii pedepsei și dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către

Curtea de Apel Cahul, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total sau parțial hotărârea atacată

și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual au fost corect aplicate,

iar hotărârea adoptată conține răspuns la toate motivele invocate în apel.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate, recurenții

semnalează temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când:

6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

6

de fapt, care a afectat soluția instanței, și atunci când 12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursurile de pe rol și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit

constată că criticile aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, sub aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Așadar, revenind la cauza penală intentată în privința lui Mecicari Vadim în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs atestă

faptul că potrivit actului de învinuire, și ulterior − constatărilor instanțelor de fond,

inculpatului i se incriminează comiterea vătămărilor corporale grave în privința lui

Cvîrjic Nicolai, concretizate prin aplicarea multiplelor lovituri cu un briceag, pe care îl

avea asupra sa, în diferite regiuni vitale ale corpului părții vătămate.

Deși Mecicari V. a recunoscut integral vinovăția în comiterea faptelor reținute

prin rechizitoriu în privința sa, beneficiind astfel de judecarea cauzei în procedură

simplificată, iar instanțele de fond au reținut la individualizarea pedepsei prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, vârsta minoră a inculpatului – art. 79 Cod

penal, lipsa antecedentelor penale și a circumstanțelor agravante, prezența

circumstanțelor atenuante (repararea prejudiciului cauzat, minoratul persoanei și

recunoașterea vinovăției), totuși, niște particularități de o importanță majoră au fost

omise de către instanța de gradul doi de jurisdicție referitoare la modalitatea de

executare a pedepsei penale stabilită în privința lui Mecicari V.

Prin urmare, în decizia recurată, instanța de apel a menținut concluzia primei

instanțe ce vizează oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, rezumându-se la următoarele: Așadar, Colegiul penal ajunge la concluzia că

la stabilirea pedepsei inculpatului Mecicari V., de către prima instanță au fost luate în

considerație toate circumstanțele cauzei, și reținându-se personalitatea inculpatului, vârsta

fragedă a acestuia, lipsa antencedentelor penale, reparația prejudiciului cauzat, căința activă,

instanța de judecată întemeiat a ajuns la concluzia privind inoportunitatea executării reale a

pedepsei închisorii, întrucât reeducarea și corectarea acestuia este posibilă fără izolarea de

societate, cu stabilirea în privința acestuia a unei perioade de probațiune de 2 ani, în

corespundere cu art. 90 Cod penal (f.d. 88, verso, vol. II) ....Colegiul consideră că stabilirea

unei perioade de probațiune de 2 ani în privința inculpatului Mecicari V., cu toate obligațiunile

prevăzute de norma art. 90 Cod penal, sânt juste și corespund scopului urmărit de pedeapsa

penală, din care considerente, temeiuri pentru modificarea pedepsei penale, instanța de apel nu

a constatat (f.d. 89, vol. II).

7

Analizând motivarea succintă și vagă reprodusă supra de către instanța de apel,

ce a condiționat menținerea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului

Mecicari V., Colegiul penal lărgit subliniază că, în sensul dispoziției art. 90 alin. (1) Cod

penal, legiuitorul s-a referit la o motivare suplimentară, alta decât cea care a constituit

temei de individualizare a pedepsei penale. Or, suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres

și limitativ prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii − condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului −

condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub raportul

periculozității sale, decurgând, în primul rând, din fapta și din împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie

studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea

pedepsei.

La caz, instanțele de fond au stabilit corect și întemeiat condițiile obiective

(comiterea unei infracțiuni grave, stabilirea unei pedepse cu închisoarea pe un termen

de 2 ani și 6 luni) pentru a antrena instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei.

Însă, cel de-al doilea criteriu, ce vizează în mod direct fapta și împrejurările în

care aceasta a fost comisă, tendința inculpatului de a se corecta fără a fi izolat de

societate − a fost ignorat complet de către instanțele de fond, aceasta în condițiile în

care, partea vătămată Cvîrjic Nicolai, atât în prima instanță, cât și în apelul declarat a

relatat că a primit tocmai 9 lovituri cu cuțitul, pe care inculpatul îl avea asupra sa și că

asistența medicală calificată de urgență care i-a fost acordată, l-a salvat de la o

potențială consecință letală. Asupra împrejurărilor relatate, instanțele de fond nu s-au

expus în nici un mod, trecând cu vederea împrejurările în care a avut loc fapta, mijlocul

de comitere a acesteia și caracterul leziunilor cauzate părții vătămate.

Mai mult, reieșind din descrierea faptei infracționale reținută de către organul de

urmărire penală, și constatată de către instanțele de fond, atitudinea inculpatului de a

soluționa un conflict, cu utilizarea unui cuțit, care poate cauza vătămări grave sau chiar

decesul persoanei, descrie într-o măsură sau alta personalitatea inculpatului.

Aspectele date însă, nu au intrat în vizorul instanțelor ierarhic inferioare, deși,

făcând referință la punctele de reper consemnate mai sus − persoana făptuitorului −

interesează în egală măsură precum fapta și împrejurările în care aceasta a fost comisă,

atunci când se pune în discuție oportunitatea aplicării suspendării condiționate a

executării pedepsei.

8

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul lărgit conchide că instanța de

apel a adoptat o hotărâre nemotivată, contrar prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

Astfel, Colegiul penal statuează că erorile procesuale admise de către instanța de

apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, motiv pentru care decizia instanței

de apel urmează a fi casată parțial, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea

rejudecării cauzei în această parte, de către Curtea de Apel Cahul.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture eroarea

menționată, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției

adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 417-418 Cod de procedură penală

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Leiciu Gheorghi în

numele părții vătămate și partea vătămată Cîvîrjic Nicolai și de către avocatul Isiumbeli

Valeriu în numele părții vătămate și partea vătămată Cîvîrjic Nicolai, casează parțial

decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 decembrie 2020, în cauza

penală în privința lui Mecicari Vadim XXXXX, în partea stabilirii pedepsei, și dispune

rejudecarea cauzei în această parte de către Curtea de Apel Cahul.

În rest, decizia contestată se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Pronunțată integral la 10 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Diaconu Iurie

Boico Victor

Pitic Mariana

9