1ra-1314/2021 — 188 alin.2 lit. b, d, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 188 alin.2 lit. b, d, f CP
- Temei legal
- art.427, pct. 10 CPP
1ra-1314/2021 — 188 alin.2 lit. b, d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1314/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
01 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Mifsud - Wismayer Inga în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2021, în cauza
penală în privința lui
Epure Veaceslav xxxxx, născut la
xxxxxxx, originar din x, domiciliat în mun.
xxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 07.05.2019 - 15.10.2020;
Instanța de apel: 30.11.2020 - 19.01.2021;
Instanța de recurs: 23.04.2021 – 01.10.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15
octombrie 2020, cauza fiind examinată în conformitate cu prevederile art.
3641 Cod de procedură penală și art. 70 alin.(31) Cod penal, Epure
Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 188 alin.(2) lit. b), d), f) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost
stabilită o pedeapsă sub formă de 4 ani de închisoare cu executare
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform prevederilor art. 901 alin.(1) Cod penal, perioada de
executare efectivă a pedepsei cu închisoarea stabilită lui Epure Veaceslav
va constitui 1 an în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art.901 Cod penal, după executarea efectivă a pedepsei cu
închisoarea, se va suspenda condiționat partea neexecutată a pedepsei
stabilite lui Epure Veaceslav de 3 ani închisoare, pentru o perioadă de
probațiune de 4 ani, dacă numitul în perioada indicată nu va săvârși o
nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va
îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Acțiunea civilă înaintată de Mihailov Maria urma a fost admisă, în
principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să
hotărască instanța civilă.
A fost încasat din contul inculpatului Epure Veaceslav cheltuielile
judiciare suportate la efectuarea expertizei medico-legale, în mărime de
191 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, la 15
noiembrie 2016, aproximativ orele 09:40, împreună și prin înțelegere
prealabilă cu o persoană în privința căreia materialele cauzei penale au
fost disjunse într-o procedură separată, urmărind scopul săvârșirii unui
atac tâlhăresc, în baza unui plan prestabilit, prin împărțirea rolurilor, au
planificat sustragerea deschisă a surselor financiare aflate în sediul
companiei SRL „Andreica Truck”, amplasat pe str. xxxxxx, mun.
Chișinău.
În acest scop, acționând potrivit planului, în timp ce Epure
Veaceslav, pândea să nu intre nimeni în sediu companiei, persoana, în
privința căreia materialele cauzei penale au fost disjunse într-o procedură
separată, a intrat în oficiul companiei SRL „Andreica Truck”, amplasat pe
str. xxxxxx, mun. Chișinău și a aplicat violență fizică față de angajata
companiei, Mihailov Maria, provocându-i leziuni corporale medii sub
formă de fractura peretelui anterior a sinusului maxilar drept cu
hemosinus la acest nivel, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin
contuzie cerebrală grad II, hematom epidural minor temporo-bazal
dreapta, edem al țesuturilor moi la nivelul feței, luxația parțială a dintelui
12, în rezultatul căror ultima a pierdut cunoștința. Ulterior, Epure
Veaceslav, acționând conform planului infracțional, a intrat în sediul
companiei SRL „Andreica Truck” și împreună cu persoana, în privința
căreia materialele cauzei penale au fost disjunse într-o procedură
separată, au încercat să deschidă safeul, căutând cheia prin interiorul
oficiului, ca rezultat negăsind cheia, au sustras din oficiu, un telefon mobil
de model „Samsung J5”, cauzând o pagubă materială considerabilă lui
Mihailov Maria în valoarea de 4000 lei și un telefon mobil de model
„Nokia 230” cauzând o pagubă materială considerabilă lui Tonconog
Petru, în sumă de 800 lei. În rezultatul atacului săvârșit de persoana în
privința căreia materialele cauzei penale au fost disjunse într-o procedură
separată și Epure Veaceslav, a fost comis un prejudiciu în mărime de 4800
lei.
Astfel instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate
Epure Veaceslav a comis „tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra persoanei în
scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru
viața și sănătatea persoanelor, săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere
în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile” adică infracțiunea
prevăzută de art.188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către:
- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul reprezentare a
învinuirii în instanța de judecată, Cazacu Alla, care a solicitat casarea
parțială sentinței nominalizate cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, în partea ce ține de stabilirea
pedepsei lui Epure Veaceslav recunoscându-l pe acesta culpabil de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. b),d),f) Cod penal,
și conform art. 70 alin. (31) Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală
să-i fie stabilită o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4
(patru) ani, 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. Cu aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal,
perioada de executare efectivă a pedepsei cu închisoare stabilită lui Epure
Veaceslav va constitui 2 (doi) ani, 2 (două) luni și 20 (douăzeci) zile. În
temeiul art. 901 Cod penal, după executarea efectivă a pedepsei cu
închisoarea, de suspendat condiționat partea neexecutată a pedepsei
stabilite lui Epure Veaceslav de 2 (doi) ani, 2 (două) luni și 20 (douăzeci)
zile pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.
- avocații Țapeș Artur și Mifsud - Wismayer Inga în numele
inculpatului Epure Veaceslav, care au solicitat casarea sentinței primei
instanțe, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Epure
Veaceslav să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 4 ani.
În motivarea cerințelor sale procurorul a menționat că:
- instanța a invocat că pentru respectarea proporționalității și echității
pedepsei aplicate inculpatului Epure Veaceslav, a ținut cont de
prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal. În acest sens, acuzarea a atestat,
prezența antecedentelor penale stinse pentru comiterea de către
inculpatul Epure Veaceslav a două infracțiuni intenționate patrimoniale,
fapt care răstoarnă convingerea acuzării de a constata existența
circumstanțelor excepționale;
- pedeapsa stabilită inculpatului Epure Veaceslav este prea blândă și
nu va contribui la realizarea scopului impus prin lege și anume,
corectarea și reeducarea persoanei care a comis infracțiunea, precum și
curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În motivarea cerințelor sale, avocații apelanți au menționat că:
- la individualizarea pedepsei penale instanța de judecată urma să
aprecieze corect circumstanțele cauzei, comportamentul inculpatului pe
parcursul urmăririi penale și a examinării cauzei penale în fața instanței
de judecată, precum și colaborarea activă a acestuia cu organele de
anchetă și instanța de judecată în vederea descoperii infracțiunii. O altă
circumstanță importantă fiind căința sinceră, recunoașterea vinovăției și
solicitarea examinării cauzei penale în instanța de judecată de fond în
ordinea procedurii speciale, fiind aplicate prevederile art. 3641 din Codul
de procedură penală;
- instanța de judecată corect a constatat că la momentul comiterii
infracțiunii, inculpatul avea vârsta de 20 ani, ceea ce urma să fie apreciată
ca o circumstanță excepțională în favoarea acestuia;
- la individualizarea pedepsei este important să se țină cont de starea
familială și de starea materială a inculpatului. În acest sens, este de
menționat că Epure Veaceslav este căsătorit cu Epure Cristina, care are la
întreținere 2 copii minori de 3 ani și 2 ani, copii fiind la întreținerea lui
Epure Veaceslav, mama acestora fiind în concediu de maternitate,
conform certificatului eliberat din data de 04.11.2020 de către Societatea
pe Acțiuni „Introscop”, prin care s-a menționat că, cet. Epure Cristina
fiind în concediu de îngrijire a copilului minor cu începere din 22.01.2019
până la data de 27.11.2021;
- în speța de referință sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod Penal cu
stabilirea unei pedepse neprivative de libertate sub formă de închisoare
cu suspendare condiționată pentru un termen de 4 (patru) ani, cu
includerea termenului de deținere în izolator din 02.09.2020.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19
ianuarie 2021, admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei
instanțe doar în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:
Lui Epure Veaceslav recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.188 alin.(2) lit. b), d), f) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art. 70 alin.(3/1) Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod procedură
penală, a-i stabili o pedeapsă de 4 (patru) ani, 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile
închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis,
În conformitate cu art.901 alin.(1) Cod penal, prima parte a pedepsei
aplicate lui Epure Veaceslav de 2 (doi) ani și 2 (două) luni și 20 (douăzeci)
zile de închisoare, urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis,
iar restul pedepsei de 2(doi) ani și 2 (două) luni și 20 (douăzeci) zile, se
suspendă condiționat pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, instanța
de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, care nu va atinge scopul legii
penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât și a altor persoane, or, inculpatul urmează să
conștientizeze fapta comisă, care a provocat în urma acțiunilor sale.
Sub aspectul aplicării în privința inculpatului a unei pedepsei
neprivative de libertate, instanța de apel a notat că aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei
nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită
condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este
un incident în viața acestora.
Astfel, din materialele cauzei, instanța de apel a remarcat că deși au
fost îndeplinite cerințele de iure ale instituției suspendării executării
pedepsei, instanța de fond a efectuat o analiză completă și minuțioasă a
personalității infractorului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața
socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii. Numai în măsura în care se
dovedește că săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de
împrejurări și că, pentru îndreptarea sa, nu este necesară executarea
efectivă a pedepsei, să decidă dacă este justificată aplicarea prevederilor
art.90 Cod penal.
În acest context, în viziunea instanței de apel, stările de fapt, dar și
circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea incriminată inculpatului,
au pus în vizorul instanței de apel, incorectitudinea aplicării unei pedepse
non privative de libertate, deoarece inculpatul a comis cu intenție o
infracțiune gravă, prevăzută de art.16 alin.(4) Cod penal, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat.
În această ordine de idei, instanța de apel a mai precizat că, la caz
sunt reținute și împrejurări referitoare la personalitatea inculpatului,
menționate mai sus, ce-i atenuează răspunderea penală, sunt în măsură
de a justifica aplicarea unei pedepse cu reducerea termenului, stabilindu-
i-se o pedeapsă în limita minimă a sancțiunii prevăzute de legea penală,
redusă în baza art. 3641 Cod de procedură penală, imputată ultimului. Or,
acțiunile inculpatului Epure Veaceslav cuprind elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art.188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, nu
prevede pedepse principale alternative, ci doar pedeapsa principală cu
închisoare de la 8 la 10 ani.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Mifsud - Wismayer Inga în numele inculpatului, care invocând
incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală a solicitat,
casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă
de libertate.
În motivarea cerințelor sale, recurenta a menționat că:
- sub aspectul stabilirii pedepsei, aceasta este prea aspră și solicităm
aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu aplicarea prevederilor
art. 79 și 90 Cod penal, în privința lui Epure Veaceslav. Totodată,
sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, în baza căreia a fost
condamnat Epure Veaceslav, prevede pedeapsă sub formă de închisoare
de la 8 la 10 ani;
- în contextul dat, instanța de apel urma să ia în considerație
condițiile de trai ale familiei inculpatului, personalitatea acestuia care nu
se află la evidență medicului narcolog și psihiatru, caracteristica pozitivă
la domiciliu, faptul împăcării cu victima Tonconog Petru (Vol. 1, f.d. 156),
existenței la întreținere a 2 copii minori, a soției care se află în concediu de
maternitate, a surorii minore sub tutela sa, inclusiv faptul că în virtutea
vârstei minore, inculpatul a fost în dificultate de a conștientiza gravitatea
acțiunilor sale și caracterul prejudiciabil al consecințelor faptei, astfel, prin
reținerea prevederilor art.70 alin. (3), 79 Cod penal și a art.3641 Cod de
procedură penală, nefiind clar argumentată concluzia instanței de fond,
în vederea aplicării pedepsei cu închisoare;
- aplicarea față de inculpat a unei pedepse neprivative de libertate va
constitui o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta comisă, iar stabilirea
termenului de probațiune va impune pe viitor, un comportament adecvat
al inculpatului în vederea respectării legilor și care va atinge scopul
pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,
procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,
pledând pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele
considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod
obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului
acestuia cu decizia instanței de apel cu privire la individualizarea
pedepsei inculpatului, invocându-se temeiul pentru recurs prevăzut la
pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de
apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal reține că, recurenta critică decizia contestată în
partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea
aspră, solicitând în acest sens, stabilirea unei pedepse cu suspendarea
condiționată a executării acesteia și aplicarea unui termen de probă.
Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de
fond, Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în
acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod
penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei,
stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării
respective relevă următoarele.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei
infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască
nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care
a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea
realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile
prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului
pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de
evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca
finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea
articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut
în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite,
care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul
incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte -
persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității
infracționale săvârșite.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului Mifsud - Wismayer
Inga privind aplicarea în privința lui Epure Veaceslav a suspendării
condiționate a executării pedepsei, este neîntemeiată, or doar faptul că
recurentul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de
judecată, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru
aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.
Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal
prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de
judecată de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din
prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând
cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia
că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre
motivele...”.
Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată
suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al
inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să
aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de
apel menținând sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului,
a pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită
acestuia, răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61
Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față
de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale,
iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non
privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.
În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către
instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu
constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita
intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii
judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile sus
menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Mifsud - Wismayer Inga în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2021, în cauza
penală în privința lui Epure Veaceslav xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2021.
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Guzun Ion