1ra-1287/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1287/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1287/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

Galina STRATULAT

Victor BURDUH

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta DEVDER și de

avocatul Eugeniu MUSTEAȚĂ în numele inculpatului IACUBOVSCHII Ivan,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20

octombrie 2020 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

IACUBOVSCHII Ivan Xxxxxx, născut la

xx xxxxx xxxx, originar și domiciliat în mun.

Xxxxxxx, str. Xxxxxx Xxxxxx xx/x, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.06.2020 – 20.10.2020;

Instanța de apel: 11.11.2020 – 09.02.2021;

Instanța de recurs: 20.04.2021 – 06.09.2021.

Asupra recursului ordinar menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

2020, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură

penală, Iacubovschii Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 3 ani.

1

2020, aproximativ ora 12:00, aflându-se în mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrân

18, manifestând un comportament neadecvat și suspect, a fost stopat de către

colaboratorii IP Ciocana al DP mun. Chișinău, care l-au condus pe acesta pentru

identificare la IP Ciocana DP mun. Chișinău, unde, potrivit procesului-verbal de

ridicare din 06.02.2020, de la Iacubovschii Ivan au fost ridicate două pachețele din

hârtie, în care se afla o substanță de culoare gălbuie cafeniu cu miros specific.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/-l-R-582 din

02.04.2020, în depunerile de culoare cafenie a fost depistat cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-022, având masa de 1,645 gr., și în contextul scrisorii nr. Rg02-000572

din 21.02.2020 a Comitetului Permanent de Control asupra Drogurilor din cadrul

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale substanța MDMB(N)-022

constituie analog al substanțelor 5F-AMB și 5F-MMB-PINACA, care conform

Hotărârii de Guvern RM nr.1088 din 05.10.2004 ,,Cu privire la aprobarea tabelelor

și listelor substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora, supuse

controlului” reprezintă substanță psihotropă neutilizată în scopuri medicale.

Conform listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor, care conțin astfel

de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora aprobată prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, cantitatea de 1,645 gr. de 5F-

AMB și 5FMMB- PINACA se atribuie la proporții deosebit de mari.

În drept, acțiunile intenționate ale lui Iacubovschii Ivan au fost calificate în

baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod Penal, ca circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop de înstrăinare, adică păstrarea

drogurilor, săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Diana Vatavu, în latura

pedepsei, solicitând casarea parțială a sentinței în această parte, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru primă instanță,

prin care în privința lui Iacubovschii Ivan să fie aplicată o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa o anumită

funcție sau de a exercita a anumită activitate în domeniul farmaceutic sau medical

pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal să fie dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 4 ani, cu

obligarea inculpatului să participe la programe probaționale și să presteze muncă

neremunerată în folosul comunității de 120 ore.

În motivarea cererii de apel, a invocat că:

- deși instanța de judecată, a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a

cauzei și l-a condamnat pe Iacubovschii Ivan în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa penală în limitele legale ale normelor Codului penal,

totuși, instanța la stabilirea pedepsei nu s-a expus asupra pedepsei complementare -

2

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de la 2 la 5 ani;

- la stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare cu aplicarea art. 90

Codul penal, instanța de fond prin stabilirea termenului de probă de 3 ani, a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea blândă, care nu va atinge scopul de corectare a

inculpatului și de restabilire a echității sociale.

3.2. Avocatul Musteață Eugeniu în numele inculpatului Iacubovschii Ivan, în

latura pedepsei, solicitând casarea parțială a sentinței în această parte, rejudecarea

cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru primă

instanță, prin care Iacubovschii Ivan să fie liberat de răspunderea penală în temeiul

art. 217 alin. (5) Cod penal, iar în caz contrar să-i fie stabilită o pedeapsă mai

blândă.

În motivarea cererii de apel, a invocat că:

- sentința este una prea severă, iar instanța la individualizarea pedepsei nu a

dat o apreciere corectă și obiectivă personalității lui Iacubovschii Ivan, prin ce s-a

manifestat comiterea infracțiunii precum și neluarea în considerație a unor

circumstanțe atenuante;

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că Iacubovschii Ivan a

comunicat că pe drum, în apropierea unui bloc a găsit două pachețele învelite

grijuliu, fapt ce i-a stârnit curiozitatea și le-a pus în buzunar, iar deoarece nu

cunoștea care este conținutul pachețelelor, a hotărât să le predea benevol

polițiștilor, fapt despre care s-a indicat în toate actele procedurale la care a

participat Iacubovschii Ivan și anume în ordonanța de ridicare, procesul - verbal de

ridicare din 06.02.2020, precum și în ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit;

- anterior, inculpatul nu a fost tras la răspundere penală, nu a fost în vizorul

poliției niciodată și nu este consumator de substanțe interzise, iar din materialele

cauzei nu rezultă că polițiștii efectuau careva acțiuni de urmărire penală în privința

documentării lui Iacubovschii Ivan, acesta nefiind reținut, ci la rugămintea

polițiștilor a fost de acord să meargă la Inspectoratul de poliție Botanica, pentru a fi

identificat pe motiv de lipsa actelor de identitate asupra sa;

- acele pachețele au fost găsite într-un loc vizibil alături de scările de la

intrarea în blocul de locuit, situație care nu este specifică cazurilor clasice de

distribuire la distanță a drogurilor;

- predarea benevolă a drogurilor a fost confirmată și de martorii Butucel

Nicolae și Crudu Eugeniu cât și prin procesul-verbal de ridicare din 06.02.2020 și

ordonanța de pornire a urmăririi penale din 14.05.2020;

- deși Iacubovschii Ivan avea obligația civică să predea imediat pachețelele

găsite, totuși în circumstanțele descrise, instanța de fond a apreciat și a aplicat o

pedeapsă prea aspră;

3

- instanța de judecată, la individualizarea pedepsei, urma să rețină toți factorii

care au dus la comiterea infracțiunii, inclusiv că inculpatul a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată, ceea ce denotă că acesta nu doar recunoaște cele

incriminate dar și regretă sincer cele comise.

2021, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de

fond examinând cauza penală în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de

procedură penală, a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect a stabilit starea de fapt, iar acțiunile inculpatului

Iacubovschii Ivan, just au fost încadrate în dispoziția art. 217 alin. (4) Cod penal.

Colegiul penal a respins argumentele expuse în cererea de apel a acuzatorului

de stat cu privire la individualizarea pedepsei penale contrar prevederilor legale, or,

instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume: de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de condițiile de viață a lui, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Totodată, instanța de apel a notat că instanța de fond a ținut cont și a aplicat o

pedeapsă prevăzută de art. 217 alin. (4) Codul penal, care se pedepsește cu

închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică

se pedepsește cu amendă în mărime de la 6000 la 10 000 unități convenționale cu

privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei

juridice, a coroborat cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, art. 70 și 90

alin. (1) Cod Penal, și legal a dispus suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea, pe o perioadă de probă de 3 ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a

vinovatului Iacubovschii Ivan, cu condiția că acesta în termenul de probă nu va

săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

La fel, instanța de apel a menționat, că argumentele procurorului privind

aplicarea în privința lui Iacubovschii Ivan a pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 5 ani, nu pot fi reținute, deoarece la stabilirea măsurii și

mărimii pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării,

precum și ca măsură de pedeapsă, Colegiul penal ține cont în deplină măsură de

motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

4

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea (a recunoscut vinovăția, a

comis pentru prima dată o infracțiune, a contribuit la descoperirea infracțiunii) de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării, astfel instanța de fond

aplicându-i o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele

cauzei, sub formă de închisoare cu suspendare fără pedeapsă complementară sub

formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 până la 5 ani.

În același context, instanța de apel a reținut că, sancțiunea prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă prevede și pedeapsa complementară

sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 5 ani, la aplicarea căreia urmează a fi luate în

considerație toate circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului.

Colegiul a conchis, că deoarece inculpatul Iacubovschii Ivan a recunoscut

vinovăția, este la prima abatere de la legea penală, nu s-a aplicat față de inculpat

pedeapsa complementară, întrucât prin aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1)

Cod penal, ultimul deja este obligat de a nu săvârși alte infracțiuni în perioada

suspendării executării pedepsei, în caz contrar urmând a fi executată pedeapsa

reală cu închisoare, iar o pedeapsa mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Cu referire la argumentele expuse în apelul apărării, Colegiul penal a

menționat că aceste argumente au fost obiectul examinării în instanța de fond și

care legal au fost respinse pe motiv că, lipsește elementul predării benevole, iar

cele două pachețele, pe care partea apărării menționează că, inculpatul le-a predat

benevol, au fost ridicate, după ce cu inculpatul au fost purtate discuții, prin

Ordonanța de ridicare din 06.02.2020, prin care de la Iacubovschii Ivan au fot

ridicate două pachețele confecționate din hârtie (f.d.13) și prin Procesul-verbal de

ridicare din 06.02.2020, prin care a fost ridicat de la Iacubovschii Ivan două

pachețele confecționate din hârtie în care se aflau substanțe de culoare gălbuie (f.d.

14-15), or, potrivit art. 217 alin. (5) Cod penal „nu poate fi considerată predare

benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor acestora ridicarea acestora

la reținerea persoanei….” ceea ce la caz nu se atestă, or, doar ridicarea acestor

două pachețele de la inculpatul Iacubovschii Ivan, nu constituie contribuire activă

la descoperirea infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal a reținut că, instanța de fond, minuțios, sub toate

aspectele, complet și obiectiv, a administrat probele, apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel fără nici un dubiu rezonabil

a stabilit vinovăția inculpatului Iacubovschii Ivan și corect a calificat acțiunile

acestuia în baza art. 217 alin. (4) Cod Penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

5

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea individualizării

pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în alt complet de

judecată.

În argumentarea cererii depuse, invocă:

- instanțele inferioare, au individualizat greșit pedeapsa inculpatului, soluțiile

pronunțate fiind contrare prevederilor legale, deoarece nu cuprind motivele și

temeiurile de drept privind neaplicarea pedepsei complementare, cât și fără a

indica care condiții și circumstanțe din cele enumerate la art. 78 alin. (2) din Codul

penal au determinat neaplicarea pedepsei complementare în privința inculpatului

Iacubovschii Ivan;

- instanțele de judecată nici măcar nu au identificat și nu au invocat care sunt

circumstanțele atenuante, care ar putea justifica înlăturarea inculpatului

Iacubovschii Ivan de la executarea pedepsei complementare, iar această omisiune

indică la admiterea unei erori de drept comise de instanța de apel.

5.2. Avocatul Musteață Eugeniu în numele inculpatului Iacubovschii Ivan,

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel în partea

individualizării pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Iacubovschii Ivan să fie

liberat de răspunderea penală în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal, iar în caz

contrar să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În argumentarea cererii de recurs, invocă aceleași argumente ca și în cererea

de apel, și anume:

- instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că Iacubovschii Ivan a

comunicat că pe drum, în apropierea unui bloc a găsit două pachețele învelite

grijuliu, fapt ce i-a stârnit curiozitatea și le-a pus în buzunar, iar deoarece nu

cunoștea care este conținutul pachețelelor, a hotărât să le predea benevol

polițiștilor, fapt despre care s-a indicat în toate actele procedurale la care a

participat Iacubovschii Ivan și anume în ordonanța de ridicare, procesul - verbal de

ridicare din 06.02.2020, precum și în ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit;

- anterior, inculpatul nu a fost tras la răspundere penală, nu a fost în vizorul

poliției niciodată și nu este consumator de substanțe interzise, iar din materialele

cauzei nu rezultă că polițiștii efectuau careva acțiuni de urmărire penală în privința

documentării lui Iacubovschii Ivan, acesta nefiind reținut, ci la rugămintea

polițiștilor a fost de acord să meargă la Inspectoratul de poliție Botanica, pentru a fi

identificat pe motiv de lipsă a actelor de identitate asupra sa;

6

- acele pachețele au fost găsite într-un loc vizibil alături de scările de la

intrarea în blocul de locuit, situație care nu este specifică cazurilor clasice de

distribuire la distanță a drogurilor;

- predarea benevolă a drogurilor a fost confirmată și de martorii Butucel

Nicolae și Crudu Eugeniu cât și prin procesul-verbal de ridicare din 06.02.2020 și

ordonanța de pornire a urmăririi penale din 14.05.2020;

- deși Iacubovschii Ivan avea obligația civică să predea imediat pachețelele

găsite, totuși în circumstanțele descrise, instanța de fond a apreciat și a aplicat o

pedeapsă prea aspră;

- instanța de judecată, la individualizarea pedepsei, urma să rețină toți factorii

care au dus la comiterea infracțiunii, inclusiv că inculpatul a solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată, ceea ce denotă că acesta nu doar recunoaște cele

incriminate dar și regretă sincer cele comise.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul avocatului

Mustață Eugeniu în numele inculpatului Iacubovschii Ivan urmează a fi respins, iar

recursul procurorului, urmează a fi admis, din următoarele considerente:

6.1. Referitor la recursul avocatului Musteață Eugeniu în numele

inculpatului Iacubovschii Ivan, Colegiul menționează, că potrivit art. 435 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să-l

respingă ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit

evidențiază că avocatul inculpatului, în recursul declarat indică drept temeiuri de

casare pct. 6), 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, solicitând casarea

hotărârilor în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie liberat de răspunderea

penală în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal, iar în caz contrar să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, solicitări care în esență sunt contradictorii și se exclud

reciproc.

7

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora.

Lecturând recursul declarat de avocat în numele inculpatului, Colegiul reține

că acesta nu este motivat prin prisma temeiurilor de recurs indicate de către

recurent în partea dispozitivă a acestora, recurentul de fapt criticând modalitatea de

apreciere a probelor de către instanțele de fond.

Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede o

listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui

articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii

probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece

instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care

constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor

constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care

nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Cu referire la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de

către avocatul Musteață Eugeniu, Colegiul menționează că acest punct conține 5

temeiuri care pot fi invocate în recurs, însă recurentul nu a concretizat care din

aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă

acestea, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5

menționate este inadmisibilă, prin urmare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, a fost invocat de recurentul Musteață Eugeniu în numele

inculpatului Iacubovschii Ivan, ca fiind unul declarativ, nespecificând care eroare

prevăzută la pct. 6) al articolului menționat a fost comisă de către instanța de apel.

Instanța de recurs constată că instanța de apel, la examinarea cauzei penale a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, adoptând o decizie legală și întemeiată și a dat răspuns la toate

argumentele invocate în apelul avocatului Musteață Eugeniu.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la respingerea apelului avocatului. Or, în fapt, decizia recurată corespunde

8

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată în

această parte.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția

inculpatului Iacubovschii Ivan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(4) lit. b) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând

la concluzia corectă de menținere a sentinței atacate în partea încadrării juridice a

faptei săvârșite de inculpat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal cât și în partea

stabilirii pedepsei principale.

În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, în sensul propus

de avocatul inculpatului (stabilirea unei pedepse principale mai blânde) și pentru a

se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor legale,

instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75 Cod penal, care

reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele ei în raport

cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în

partea specială a Codului.

În prezenta speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, invocat de avocatul inculpatului nu și-a găsit confirmare, iar

întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de recurs va purcede la analiza

punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiului pentru recurs

nominalizat.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului inculpatului, în care nici nu sunt indicate concret erori de drept și clar

definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

principale aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont

că inculpatul a comis o infracțiune gravă, sancționată în exclusivitate cu pedeapsa

închisorii de la 1 la 6 ani, de prevederile art. 61, 70, 75 Cod penal, art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

9

Deși prevederile art. 3641 Cod de procedură penală prevăd reducerea cu 1/3 a

limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu obligă instanța de judecată să aplice doar

limita minimă sau maximă. Aceasta stă la discreția instanței care în urma analizării

tuturor circumstanțelor stabilește termenul pedepsei și argumentează modul

stabilirii termenului dat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel

și au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat

o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 4-4.1, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul

probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și

de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva

diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul

oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței

CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor

de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare.

Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante în partea încadrării juridice a faptei și

stabilirii pedepsei principale inculpatului Iacubovschii Ivan, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, iar criticile din recursul înaintat de avocatul

Musteață Eugeniu în numele inculpatului nu și-au găsit confirmarea, recursul

declarat urmând a fi respins ca inadmisibil.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de procuror, Colegiul consideră

că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea deciziei recurate parțial,

doar în partea neaplicării pedepsei complementare la stabilirea pedepsei

inculpatului și dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în aceiași instanță, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a

10

hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Erorile de drept pot fi considerate erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la emiterea

deciziei în privința lui Iacubovschii Ivan, nu a respectat prevederile legale întru

adoptarea unei soluții întemeiate în latura stabilirii pedepsei complementare,

pronunțând o hotărâre pripită prin care a dispus menținerea sentinței și în această

parte.

În sensul vizat, se reține că inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pentru comiterea căreia

de către o persoană fizică, legislatorul a stabilit o pedeapsă cu închisoare de la 1 la

6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Colegiul, constată că instanța de apel, dispunând menținerea sentinței și în

partea neaplicării pedepsei complementare obligatorii, nu face nici o motivare sub

acest aspect, nu indică din care considerente și în baza cărei prevederi legale, în

privința inculpatului Iacubovschii Ivan nu urmează a fi aplicată pedeapsa

complementară obligatorie, ori ajungând la concluzia că instanța de fond corect nu

i-ar fi aplicat inculpatului și pedeapsa complementară, instanța de apel urma a-și

motiva poziția, însă la acest capitol în decizie este redat doar faptul că prin

„aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, inculpatul deja are obligația de a nu

comite noi infracțiuni, motiv pentru care nu mai este necesar de a aplica și

pedeapsa complementară în privința acestuia” motivare pe care Colegiul lărgit o

apreciază ca fiind una eronată și contrară prevederilor imperative ale legii.

Or, art. 78 alin. (2) și 79 Cod penal, stabilește expres cazurile în care instanța

de judecată poate să înlăture pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită sau când este în drept să nu aplice pedeapsa complementară

obligatorie, soluția respectivă urmând a fi precedată de o motivare

corespunzătoare, ceea ce la caz lipsește cu desăvârșire.

Este de menționat și faptul că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

11

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială

apare astfel ca un viciu de procedură.

Prin urmare, rezultă că instanța de apel, prin nemotivarea soluției de

neaplicare a pedepsei complementare în privința inculpatului Iacubovschii Ivan, a

aplicat acestuia o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, iar hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, situație care cade sub

incidența erorii de drept cuprinsă în prevederea art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, iar decizia urmează a fi casată în partea respectivă, cu

rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât

asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel, și

ținând cont de motivele casării deciziei atacate și practica CEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Eugeniu

MUSTEAȚĂ în numele inculpatului IACUBOVSCHII Ivan.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta DEVDER, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în partea neaplicării

pedepsei complementare la stabilirea pedepsei inculpatului, în cauza penală

privindu-l pe IACUBOVSCHII Ivan Xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei în

această parte, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, se mențin.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 12

octombrie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

Galina STRATULAT

Victor BURDUH

12