1ra-966/2021 — art. 164 alin. 1, 179 alin. 2 CP

1ra-966/2021 — art. 164 alin. 1, 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-966/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2020, în

cauza penală în privința lui,

Supilnic Veaceslav x, născut la xi, r-nul x.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.10.2019 până la 10.02.2020;

Instanța de apel: 04.03.2020 până la 02.12.2020;

Instanța de recurs: 12.02.2021 până la 15.09.2021.

C O N S T A T Ă:

2020, Supilnic Veaceslav, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.164 alin.(2) lit. b), g) și art.179 alin.(2) Cod

Penal, în coroborare cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în baza acestor Legi i-a fost stabilită pedeapsa după cum

urmează:

-în baza art.164 alin.(2) lit. b), g) Cod penal, sub formă de 4(patru) ani

închisoare;

-în baza art.179 alin.(2) Cod penal, sub formă de 1(un) an 6(șase) luni

închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilit lui Supilnic

Veaceslav pedeapsa definitivă sub formă de 5(cinci) ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal s-a suspendat condiționat pedeapsa cu

închisoarea aplicată lui Supilnic Veaceslav, fixându-i un termen de probă

de 3(trei) ani și să nu execute această pedeapsă, dacă în termenul de probă

nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

1

S-a admis solicitarea procurorului privind încasarea de la Supilnic

Veaceslav în contul statului a cheltuielilor judiciare cu titlu de cheltuieli

suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 300(trei sute)

lei.

A fost soluționată chestiunea corpurilor delicte.

Cauza penală în privința lui Supilnic Veaceslav a fost examinată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor art.364/1

Cod Procedură Penală.

reținut, că Supilnic Veaceslav, la 24.05.2019, în jurul orei 01.00, de comun

acord și împreună cu alte două persoane, în privința cărora urmărirea

penală a fost disjungată în procedură separată, aflându-se în satul Niorcani

raionul Soroca, s-au deplasat la domiciliul părților vătămate Boicu Valeriu,

Lisnic Alexandru si Lomonovscaia Natalia, situat în aceiași localitate, unde

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și

prevăzând urmările lor, au pătruns ilegal, fără consimțământul părților

vătămate în domiciliul ultimilor, unde a aplicat violență față de partea

vătămată Lisnic Alexandru manifestată prin aplicarea mai multor lovituri

cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului și la cerințele

părților vătămate de a părăsi domiciliul aceștia au refuzat. Ulterior,

continuându-și acțiunile sale ilegale, după ce au părăsit gospodăria părților

vătămate, la aceiași dată, în jurul orei 04.00, au revenit la domiciliul sus

indicat, unde, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, au pătruns ilegal, fără

consimțământul părților vătămate în domiciliul ultimilor, unde au aplicat

violență față de părțile vătămate Lisnic Alexandru și Lomonovscaia

Natalia, manifestată prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului și la cerințele părților vătămate

de a părăsi domiciliul aceștia au refuzat, părăsindu-l doar după ce Lisnic

Alexandru și Lomonovscaia Natalia au reușit să fugă din gospodărie și să

anunțe organul de poliție.

Tot el, la 24.05.2019 orele 01.00, împreună și de comun acord cu alte

două persoane, în privința cărora urmărirea penală a fost disjungată în

procedură separată, aflându-se la domiciliul cet. Boicu Valeriu, situat în

satul Niorcani raionul Soroca, l-au impus pe cet Lisnic Alexandru să se

deplaseze la gospodăria cet. Herța Valeriu din aceiași localitate, pentru a

procura băuturi spirtoase, contrar dorinței și voinței lui, amenințându-l cu

moartea și cu aplicarea violenței fizice, acesta perceptând ca reală această

amenințare, astfel privându-l de libertate prin impunerea lui de a se

deplasa în alt loc decât cel în care se afla pe parcursul unei anumite

2

perioade de timp, timp în care partea vătămată Lisnic Alexandru, sub

influența psihică manifestată prin amenințarea aplicării violenței fizice și

cu moartea, cunoscând cu certitudine că cet. Supilnic Veaceslav are asupra

sa o grenadă, pe care a perceput-o ca reală, funcțională, nu a avut

posibilitatea de a-și exprima voința cu referire la locul lui de aflare și de

deplasare.

Ulterior, tot ei, după ce au părăsit gospodăria părților vătămate, la

aceiași dată, în jurul orei 04.00, au revenit la domiciliul sus indicat, unde,

continuându-și acțiunile sale ilegale, aflându-se în casa cet. Boicu Valeriu,

iarăși au impus partea vătămată Lisnic Alexandru, să se deplaseze la

gospodăria din aceiași localitate ce-i aparține cet. Cebotari Veaceslav,

pentru a procura băuturi spirtoase, contrar dorinței și voinței lui,

amenințându-l cu moartea și cu aplicarea violenței fizice, acesta percepând

ca reală această amenințare, astfel privându-l de libertate prin impunerea

lui de a se deplasa în alt loc decât cel în care se afla pe parcursul unei

anumite perioade de timp, timp în care partea vătămată Lisnic Alexandru,

sub influența psihică manifestată prin amenințarea aplicării violenței fizice

și cu moartea, cunoscând cu certitudine că cet. Supilnic Veaceslav are

asupra sa o grenadă, pe care a perceput-o ca reală, funcțională, nu a avut

posibilitatea de a-și exprima voința cu referire la locul lui de aflare și de

deplasare.

raionului Soroca, Cebanciuc Alexandru, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Supilnic Veaceslav să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.179 alin.2 Cod penal, prin prisma art.3641 alin.8 Cod de

procedură penală, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (un) an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Supilnic Veaceslav să fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.164 al.2 lit. b), g) Cod penal, prin prisma art.3641 alin.8

Cod de procedură penală, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe

un termen 5(cinci) ani, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis. În baza

art.84 alin.1 Cod penal, prin cumul de pedepse, prin cumul parțial, a stabili

pedeapsa definitivă de 5(cinci) ani 6(șase) luni închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A încasa în folosul statului de la

inculpat cheltuielile judiciare în sumă de 300 lei.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat blândețea pedepsei

din următoarele considerente:

- prima instanță neîntemeiat a aplicat o pedeapsă, aplicând

prevederile art.90 Cod dispunând ca pedeapsa cu închisoare stabilită să nu

3

fie executată, dacă în termenul de probă de trei ani, condamnatul Supilnic

Veaceslav nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportarea sa va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, în condițiile în care acuzatorul de stat

a solicitat stabilirea unei pedepse definitive de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în conformitate cu prevederile art.16 Cod penal, una din

infracțiunile pentru care a fost condamnat Supilnic Veaceslav se califică ca

o infracțiune gravă care prevede o pedeapsă cu închisoare pe un termen de

la 6 la 10 ani. Astfel, consideră aplicarea de către instanța de judecată a

pedepsei privative de libertate, neaplicând prevederile art.90 Cod penal, ar

fi binevenită și echitabilă în coraport cu infracțiunea comisă, cât și cu

opinia publică;

- stabilirea unei pedepse cu închisoare inculpatului Supilnic

Veaceslav cu aplicarea prevederilor art.90 Cod Penal, este indezirabilă,

deoarece are ca efect formarea unei practici vicioase, de sine încredere în

rândul persoanelor condamnate pentru așa gen de infracțiuni și

încurajează alte persoane la comiterea infracțiunilor de genul dat, având în

vedere ineficacitatea aplicării pedepsei în cazul dat. Doar aplicarea unei

pedepse reale cu închisoarea și anume în limitele solicitate de acuzatorul

de stat, are ca efect corectarea și reeducarea persoanelor ce au comis astfel

de tipuri de infracțiuni și va determina transformarea reală și profundă a

conștiinței lor individuale și o modificare statornică și de durată ale

comportamentului lor;

- faptul că Supilnic Veaceslav nu are antecedente penale și a

recunoscut vinovăția în instanța de judecată nu motivează prin sine

aplicarea unei pedepse non privative de libertate, deoarece nu reduce

gradul și pericolul social al faptei incriminate ultimului.

- Supilnic Veaceslav, se caracterizează relativ satisfăcător, după

comiterea infracțiunii nu a recunoscut vina și nu a conlucrat cu organul de

urmărire penală la stabilirea justă a circumstanțelor cazului, ci numai după

explicarea dreptului său de a beneficia de o reducere a pedepsei aplicate,

sesizând că probele acumulate legal dovedesc incontestabil vinovăția sa, a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată nu pentru că a sesizat

gradul prejudiciatul al acțiunilor sale ci pentru a beneficia de o reducere de

pedeapsă și nu în ultimul rând, acesta nu a restituit prejudiciul cauzat

părților vătămate și necătând la faptul că nu are antecedente penale,

anterior a fost judecat și evident că pedeapsa stabilită anterior nu a

influențat asupra corijării condamnatului;

- prima instanță neîntemeiat i-a aplicat lui Supilnic Veaceslav o

pedeapsă mult prea blândă în coraport cu infracțiunile care i se

4

incriminează și cu pericolul social pe care-l reprezintă ultimul, aplicând

prevederile art.90 Cod Penal.

decembrie 2020, a fost admis apelul declarat de către procurorul în

Procuratura raionului Soroca, Cebanciuc Alexandru, casată parțial sentința,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță după cum urmează. S-a admis solicitarea procurorului și s-a

încasat de la inculpatul Supilnic Veaceslav în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 300(trei sute) lei. În rest au fost menținute

dispozițiile sentinței atacate.

4.1 Instanța de apel analizând materialele cauzei penale ajunge la

concluzia, că prima instanță deși a motivat și a indicat despre admiterea

solicitării procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare în sumă de 300 lei, în dispozitivul sentinței nu a indicat de la cine

și în folosul cui se încasează cheltuielile judiciare, astfel că soluția instanței

este una neclară.

În continuare, instanța de apel, ținând cont de soluția de condamnare

a inculpatului adoptată pe caz, nu a constatat temeiuri de eliberare de la

plata cheltuielilor judiciare pe caz, care sunt confirmate prin suma indicată

în apelul depus de procuror, a inculpatului, care nu s-a constatat că este în

stare materială dificilă, ultimul este de vârstă tânără, apt de muncă, astfel

că a constatat că cheltuielile judiciare în valoare de 300 lei pentru

petrecerea expertizei efectuate după data de 09.02.2019 urmează a fi

încasate din contul inculpatului Supilnic Veaceslav.

Instanța de apel a mai constatat că, prima instanță la stabilirea

pedepsei inculpatului Supilnic Veaceslav a acordat deplină eficiență și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61

alin.2 Cod penal ce ține de scopul pedepsei penale, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, iar

ținând cont de circumstanțele reale și personale și de persoana vinovată,

corect stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, totodată cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune în temeiul art.90 alin.1 Cod penal.

Astfel, instanța de apel ținând cont de circumstanțele stabilite pe caz,

de faptul că inculpatul a recunoscut vina integral, de faptul că inculpatul

nu are antecedente penale nestinse, nu se află la evidență la medicul

narcolog sau psihiatru, a solicitat judecarea cauzei penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, consideră că instanța de fond

corect a numit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu

respectarea prevederilor art.3641 alin. 8 Cod de procedură penală și

5

totodată cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probațiune

prevăzut de lege potrivit art.90 alin.1 Cod Penal, pedeapsa fiind în limitele

prevederilor legale.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia prin care

invocând incidența pct. 10 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri, în

latura stabilirii pedepsei ultimului cu respectarea prevederilor art.3641 Cod

de procedură penală, sub formă de pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal.

5.1 În susținerea cererii de recurs procurorul a invocat că:

- aplicarea pedepsei lui Supilnic Veaceslav pentru infracțiunile

comise, instanța de judecată nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.61, 75 din Codul penal și astfel, incorect a ajuns la concluzia privind

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal cu dispunerea suspendării

executării pedepsei ultimului și stabilirea perioadei de probațiune;

- instanțele de judecată nu au ținut cont nici de urmările care au

survenit în urma acțiunilor criminale a inculpatului or, părțile vătămate au

fost agresați atît fizic cît și psihologic, de la el fiind ridicată o grenadă de

mîină de instruire de model YPГ;

- la stabilirea pedepsei instanțele de judecată urmau să țină cont și

de faptul că, inculpatul se caracterizează relativ satisfăcător, nu este la

prima abatere anterior fiind în conflict cu legea penală, în cadrul urmăririi

penale nu a recunoscut vina, pentru care motiv a fost necesar de efectuat

șapte confruntări cu participarea părților vătămate, a comis două

infracțiuni care potrivit art. 16 Cod penal fac parte din categoria celor mai

puțin grave și grave, fapte de care este învinuit inculpatul prezintă

un pericol social sporit fiind îndreptate asupra libertății persoanei și vieții

private a acesteia.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

6

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427 din Codul de procedură penală.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate și argumentate de recurent.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul Penal atestă, că

acuzatorul de stat invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul Penal conchide că

acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume din motivul că, în opinia sa, instanța de apel greșit a

menținut sentința în partea stabilirii în privința inculpatului a pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod

penal.

Raportând însă argumentele invocate la circumstanțele speței,

Colegiul Penal relevă, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată

de recurent. Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul

Penal atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75-

77, 90 Cod penal.

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

7

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră,

din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și

cercetate în cadrul întregului proces penal, Colegiul Penal consideră că

instanța de apel corect a conchis, că la aplicarea pedepsei inculpatului

prima instanță a ținut cont de circumstanțele faptei și de datele personale

ale inculpatului, stabilind inculpatului pedeapsa în limita sancțiunii,

totodată, cu aplicarea art.90 Cod penal, luând în considerație

circumstanțele pe caz și persoana inculpatului, la părerea instanței de apel,

astfel pedeapsa aplicată va asigura scopurile pedepsei, pedeapsa stabilită

inculpatului nefiind contrară legii.

Totodată, reieșind din circumstanțele stabilite pe caz, instanța de apel

corect a reținut opinia primei instanțe că scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 90 Cod

penal, apreciind o astfel de pedeapsă ca una echitabilă pentru fapta comisă,

iar stabilirea termenului de probă va asigura, în opinia instanței, un

comportament adecvat al inculpatului, dacă în termenul de probă el nu va

săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită

va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, ne fiind rațională aplicarea unei

pedepse mai aspre din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii date, așa cum în ședința de judecată s-a constatat că

Supilnic Veaceslav nu prezintă pericol social sporit și corectarea lui este

posibilă fără a fi izolat de societate.

În contextul expus, instanța de recurs reamintește, că categoriile

pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o

anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai

aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în

cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

8

asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată

este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei.

În privința dezacordului procurorului cu aplicarea de către instanța

de apel a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, Colegiul

Penal menționează, că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea

pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul

de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și,

prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Așadar, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita

bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către

instanța de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează

după următoarele criterii: - împrejurările și modul de săvârșire a

infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor

consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului; - conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și

socială etc.

9

Față de considerentele menționate, Colegiul Penal conchide, că

instanța de apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, a ținut cont de art.

16 Cod penal, gravitatea infracțiunilor săvîrșite (una din categoria

infracțiunilor mai puțin grave și una - gravă), de persoana inculpatului

Supilnic Veaceslav (la locul de trai se caracterizează din punct de vedere

satisfăcător), de circumstanțele atenuante (recunoașterea vinovăției), a luat

în considerație că inculpatul Supilnic Veaceslav a fost găsit vinovat de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.164 alin. (2) lit. b), g) și art. 179

alin. (2) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu

închisoare de la cu închisoare de la 6 la 10 ani și respectiv cu amendă în

mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3

ani, iar art. 90 Cod penal nu interzice dispunerea suspendării condiționate

a executării pedepselor pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni, că

inculpatul a recunoscut vina integral, de faptul că inculpatul nu are

antecedente penale nestinse, nu se află la evidență la medicul narcolog sau

psihiatru, a solicitat judecarea cauzei penale în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, de circumstanțele atenuante și agravante, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, în contextul circumstanțelor evidențiate, Colegiul Penal

consideră că atât instanța de apel, cât și prima instanță corect au ajuns la

concluzia, că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

acesteia pentru o perioadă de probațiune, întrucât în acest caz scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a pedepsei închisorii,

deoarece din circumstanțele speței rezultă că inculpatul a înțeles pericolul

social al acțiunilor sale infracționale, așa cum în ședința de judecată s-a

constatat că Supilnic Veaceslav nu prezintă pericol social sporit și

corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate.

În continuare, relevant la caz, Colegiul Penal constată și faptul, că

temeiurile invocate de către recurent, precum și argumentele acestuia au

constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea

pronunțată.

Colegiul Penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul

în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

10

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte

de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei).

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul Penal constată că instanța de

apel și-a argumentat hotărârea în sensul menținerii aplicării art. 90 Cod

penal, corect ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul

restabilirii echității sociale. În aceste condiții instanța de recurs consideră,

că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de

fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul Penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, și astfel se impune

concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către

procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2020, în cauza

penală în privința lui Supilnic Veaceslav x, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 28 octombrie 2021

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

11