1ra-1382/2021 — art. 349 alin. 1-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 17.12.2020, Petcov Alexandr a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit o pedepsă sub formă de amendă în mărime de 640 unități convenționale, ceia ce constituie suma de 32000 lei. Potrivit art. 64 alin. (31) Cod penal, lui Petcov Alexandr i s-a explicat că, este în drept, în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie, să achite jumătate din suma amenzii indicate, în acest caz va fi considerat că sancțiunea amenzii este executată integral. S-a încasat din contul inculpatului Petcov Alexandr în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 128 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Petcov Alexandr, la 10.09.2020 aproximativ la orele 18.10 min, aflându-se în scara blocului locativ din str. Xxxxx xx la etajul 4, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având un comportament agresiv și manifestând o lipsă de respect față de alte persoane a fost rugat de către angajatul BDS 1 Scorpion a IGC Baradin Ion, care a fost în exercițiul funcțiunii și care a fost chemat de către colegul său Bordeian Alexandru în vederea curmării acțiunilor ilegale a lui Petcov Alexandr, de a înceta comportamentul său agresiv și de a se supune cerințelor legale angajaților și încetarea adresării cu cuvinte ce lezează onoarea și demnitatea persoanei și amenințarea cu răfuială fizică, însă în timpul conflictului Petcov Alexandr intenționat i-a aplicat lui Baradin Ion o lovitură cu pumnul în regiunea capului, cauzându-i astfel părții vătămate dureri fizice. Cauza penală a fost examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura mun. Bălți Marcauțan Sergiu, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Petcov Alexandr să-i fie aplicată o pedeapsă prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 3.1. În motivarea apelului a invocat că, la adoptarea sentinței, instanța de judecată a reținut faptul că inculpatul a recunoscut vina integral și se căiește de cele întâmplate, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și corectarea și reeducarea lui poate avea loc prin aplicarea a unei pedepse cu amendă. În context, a considerat că sentința este neîntemeiată în sensul aplicării față de inculpat a pedepsei non-privative de liberatate, reieșind din caracterul faptei ilegale penale incriminate, rezonanța crimei comise, precum și faptul că acesta a comis o infracțiune în stare de ebrietate, infracțiune comisă în privința colaboratorului de poliție, fapt care face a aprecia imposibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal. Săvârșirea anterior a unei infracțiuni îl caracterizează din punct de vedere negativ, fapt chiar dacă antecedentul penal este stins și poate să comită alte infracțiuni, astfel urmează a-i fi aplicată pedeapsă cu detenție.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, a fost respins apelul declarat de către procurorul în Procuratura mun. Bălți Marcauțan Sergiu, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, ce ține de scopul pedepsei penale, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, iar ținând cont de circumstanțele reale și personale și de persoana 2 vinovatului, corect stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 640 unități convenționale, ceia ce constituie 32000 lei. Instanța de fond, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a luat în considerație că, inculpatul Petcov Alexandr a fost găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani. Potrivit alin. (3) art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpatul Petcov Alexandr este calificată ca fiind mai puțin gravă. Având în vedere circumstanțele expuse supra, dar și scopul legii penale, adică cel al corectării și reeducării inculpatului Petcov Alexandr, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea lui de societate, și anume prin numirea pedepsei sub formă de amendă, care va fi una echitabilă și rezonabilă pentru faptele comise, or, aplicarea în speță a unei alte pedepse decât cea solicitată de părți, ar fi disproporționată și în discordanță cu scopurile urmărite de legiuitor la reglementarea pedepselor.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți Prisacari Lilia, prin care, indicând temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. 5.1. În argumentarea recurului declarat invocă următoarele argumente: - la dispunerea soluției, instanțele de judecată n-au ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale stabilite de Codul penal, în special de gradul de pericol social al infracțiunii comise, care se referă la categoria infracțiunilor contra autorităților publice și securității de stat, îndeosebi faptul că, prin acțiunile sale Petcov Alexandr aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, a atentat la viața persoanei care se afla în exercițiul funcțiunii, care la acel moment își îndeplinea datoria obștească în legătură cu participarea la curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, care în sine prezintă un pericol social sporit; - la dispunerea soluției pe cauza respectivă instanțele de judecată au ignorat și cu datele ce vizează personalitatea inculpatului Petcov Alexandr care nu este la prima abatere, a mai avut tangență cu legea penală, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03.03.2016 fiind condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 6000 lei; - ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a pedepsei și coroborarea probelor precum și indicarea temeiurilor ce fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al 3 pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, consider oportun aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, având în vedere faptul că pedeapsa stabilită nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din conținutul cererii de recurs rezultă, că procurorul critică hotărârea în partea stabilirii pedepsei cu amendă, solicitând să fie rejudecată cauza penală. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul reține, că procurorul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la menținerea pedepsei stabilite, solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre. Colegiul penal susține integral argumentele expuse supra de instanța de apel, raliindu-se la părerea că în privința inculpatului corect a fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă prevăzute de sancțiunea art. 349 alin. (11) Cod penal, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor, limitele în raport de circumstanțe agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a Codului. De facto, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că s-a încălcat legea penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea limitelor acesteia, sau a modului de executare, fiind inacceptabil faptul că procurorul pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată careva eroare judiciară, ci doar în vederea stabilirii unei pedepse privative de libertate în privința inculpatului, în acest sens instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul de funcționare a acestei căi de atac. 4 Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroare de drept semnalată de recurent și stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanțele ierarhic inferioare. La trasarea acestei concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și pertinente expuse în textul deciziei recurate, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt din dosar și se mențin în vigoare până în prezent. La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanțele de fond au pus accentul și pe personalitatea vinovatului, învederând și celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării acestuia. Infracțiunea comisă de inculpat se atribuie, în conformitate cu art. 16 Cod penal, la categoria celor mai puțin grave. În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe atenuante în privința inculpatului instanța a reținut căința sinceră, iar circumstanțe agravante nu s- au stabilit. În cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării acuzării de a-i stabili inculpatului o pedeapsă cu executare reală a acesteia într-o instituție penitenciară. S-a constatat că instanța a dezbătut prin mai multe argumente criticele ce vizau pedeapsa, circumstanțele atenuante ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a acesteia, totodată decizia cuprinde și temeiurile de aplicare față de inculpat a pedepsei sub formă de amendă. În cererea de recurs, procurorul a enumerat în mare parte aceleași argumente evidențiate și în cererea de apel, prun urmare Colegiul nu poate ralia la argumentele recurentului, considerând că toate circumstanțele expuse de aceasta, care îl caracterizează într-o lumină mai puțin pozitivă pe inculpat, au fost deja luate în considerare de instanțele de fond la individualizarea pedepsei. Însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție, deși obligă instanțele să- și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat 5 pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie. Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea acestui cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 martie 2021, în cauza penală în privința lui Petcov Alexandr Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 27 octombrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecătorii Guzun Ion Boico Victor 6