1ra-440/2021 — 186 alin.2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 03 ianuarie 2019, Babeică Ana a fost recunoscută vinovată și condamnată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Babeică Ana, a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani și nu va fi executată dacă inculpata în termenul de probă nu va comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară va confirma încrederea acordată, totodată, obligând-o pe Babeică Ana să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. S-a admis în principiu acțiunea civilă depusă de Mocanu Maria privind încasarea sumei de 36 000 lei cu titlu de prejudiciu material, 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune urmând ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă. S-a admis în principiu acțiunea civilă depusă de SRL „Tornea-grup”, în persoana lui Cojocaru Veaceslav, privind încasarea sumei de 8966,58 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă. 1 A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a reținut că, Babeică Ana, în perioada lunii mai 2018, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în apartamentul nr. 31, din str. xxxxx, mun. Chișinău, a sustras pe ascuns bunuri confecționate din aur și anume un lănțișor din aur cu greutatea de 10 grame cu cruciuliță din aur având greutatea de 3 grame, un inel din aur, o brățară din aur cu greutatea de 4 grame, precum și două lănțișoare din aur cu greutatea de 3 grame, cu medalion din aur cu greutatea de 3 grame în valoare de 1500 lei și cu cruciuliță din aur cu greutatea de 2 grame, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate Mocanu Maria, o daună materială în proporții considerabile. Acțiunile lui Babeică Ana au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal - furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către: - procurorul în Procuratura Oficiului Botanica, Mahu Ina, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, din motivul blândeții, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea pedepsei pentru Babeică Ana în baza art. 186 al. (2), lit. d) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executare parțială în conformitate cu prevederile art. 901 Cod penal, a - 1 (un) an din pedeapsă, în închisoare pentru femei. Restul pedepsei numite, a o suspenda parțial pe un termen de probațiune de 1 an. A aplica în privința inculpatei prevederile art. 90 alin. (6), lit. e) Cod penal, cu obligarea de a repara daunele cauzate prin infracțiune, până la finisarea inclusiv a termenului de probă acordat. Acțiunea civilă înaintată a o admite integral. Corpurile delicte: un inel din aur cu pietre și lănțișor din aur, să fie restituite părții vătămate Mocanu Maria. - avocatul Cernicov Andrei, în numele părții vătămate Mocanu Maria, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă, cu adoptarea unei noi hotărâri, conform modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie examinată în fond acțiunea civilă înaintată în cadrul procesului penal în privința lui Babeică Ana și să fie dispusă admiterea integrală a acesteia. - avocatul Criclivîi Sergiu, în numele inculpatei Babeică Ana, prin care a solicitat casarea sentinței și încheierilor protocolare din 25.07.2019 și 12.12.2019, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Babeică Ana să fie achitată. - inculpata Babeică Ana prin care a solicitat repunerea în termen deoarece cu sentința a făcut cunoștință la data de 20 ianuarie 2020 prin intermediul poșta Moldovei, casarea sentinței, rejudecarea cu pronunțarea unei noi decizii prin care în privința lui Babeică Ana să fie aplicată o pedeapsă mai blândă sub formă de amendă. 2 3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că: - instanța a aplicat o pedeapsă prea blândă, dacă se ia în considerație caracterul social periculos al faptei, modul de comitere a infracțiunii, acțiunile ulterioare ale inculpatei și personalitatea ei; - la emiterea sentinței, instanța de judecată nu a ținut cont în de ajuns de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale stabilite de Codul Penal; - consideră că, prima instanță nu a luat în considerație că, inculpata nu și-a recunoscut vina la audierea sa în calitate de bănuită, în cadrul urmăririi penale; - inculpata a creat impedimente la buna desfășurare a procesului penal, prin eschivare cu rea intenție, cazul fiind examinat în lipsa ei. Acest fapt este statuat în sentința emisă de către instanța de judecată, însă nu s-a ținut cont la aplicarea pedepsei prea blânde; - după comiterea infracțiunii pentru care este acuzată, inculpata a comis o infracțiune mai gravă (art. 191 alin. (5) Cod penal), cauza penală fiind deferită justiției la etapa în care prezenta cauză se afla la etapa de finisare a examinării ei; - instanța de judecată urma să atragă atenția și la faptul că inculpata nu a restituit bunurile sustrase, a negat că ar fi comis infracțiunea de furt, iar în același timp aceasta, potrivit declarațiilor părții vătămate Mocanu Maria xxxxxxx și a martorului Vrabie Dorel, și-a postat pe conturile de socializare poze în care apare cu bijuteriile sustrase; - instanța de judecată nu a ținut cont de lipsa circumstanțelor atenuante în privința inculpatei Babeică Ana; - consideră partea acuzării că, prin pedeapsa prea blândă aplicată de către instanța de judecată nu au fost realizate scopurile legii penale reflectate în conținutul art. 2 Cod penal, deoarece, având la bază circumstanțele sus menționate, nu putem vorbi de corectare a condamnatei, existând inclusiv riscul comiterii de către aceasta a unor noi infracțiuni în timpul ispășirii pedepsei blânde care i-a fost numită; 3.2 În motivarea cererii de apel avocatul Cernicov Andrei a invocat că: - hotărârea primei instanțe este neîntemeiată în partea ce ține de acțiunea civilă, motivând chestiunea privind judecarea laturii civile a făcut referire la art. 19 alin. (2) Cod civil, conform cărora se consideră prejudiciul patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat); - prima instanță a considerat că, partea civilă Mocanu Maria nu a prezentat careva probe ce ar dovedi faptul că valoarea bunurilor ce i-au fost sustrase constituie suma de 36 000 lei, precum și a prejudiciului moral de 10 000 lei, așa cum a indicat în acțiunea civilă, or, această sumă rezultă doar din declarațiile părții civile fără a fi susținută prin mijloace de probe pertinente; - pe parcursul judecării cauzei, nici una din părțile în proces nu a invocat și 3 nici nu a ridicat problema valorii bunurilor sustrase; - prima instanță eronat a ajuns la concluzia respectivă, formulând din oficiu dubii referitor la valoarea bunurilor ce au fost sustrase de la partea vătămată și cerând în mod retoric prin sentință probe ce ar demonstra valoarea materială a prejudiciului cauzat de inculpată urmare a sustragerii bijuteriilor din aur; - consideră că, prima instanță, neîntemeiat a ajuns la concluzia că procesul penal reprezintă caz excepțional și nici nu a constatat careva motive ce ar necesita amânarea examinării cauzei pentru prezentarea de probe în susținerea acțiunii civile, ceea ce se confirmă inclusiv prin materialele, cauzei, or, nici una din părți, inclusiv apărarea, nu a cerut administrarea cărorva probe suplimentare aferente acțiunii civile; 3.3 În susținerea cererii de apel avocatul Criclivîi Sergiu a invocat că: - prima instanță, neîntemeiat, în lipsa apelantei și cu încălcarea dreptului la apărare a cet. Babeică Ana, prin încheierile protocolare din 25.07.2019 și 12.12.2019 a admis examinarea cauzei în lipsa învinuitei și ne conexarea într-o singură procedura cu cauza penală nr. 1-19165452-12-1-17102019, aflată pe rol în Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, la etapa preliminară, pe care Babeică Ana se învinuiește în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 Cod penal; - instanța de judecată a stabilit cu certitudine că, inculpata Babeică Ana nu se ascunde de la prezentarea în instanță, nu se află în stare de arest și că inculpata nu a confirmat prin refuz verbal sau în scris de a participa la judecarea cauzei, iar procurorul nu a prezentat probe verosimile că învinuita a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței sau se sustrage de la judecată; - instanța judecătorească i-a încălcat dreptul inculpatei Babeică Ana l-a ultimul cuvânt, prin care inculpatei i-a fost îngrădit dreptul de a releva fapte sau împrejurări noi și esențiale pentru soluționarea cauzei; - prima instanță, neîntemeiat nu a dat o apreciere circumstanțelor de fapt și drept expuse de apărător în numele inculpatei Babeică Ana în referință la rechizitoriu pe cauza penală nr. xxxxx și concluziile apărării inculpatei, întru achitarea inculpatei Babeică Ana, cum ar fi că, cauza penală nu a fost cercetată sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, care evidențiază atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, că, neîntemeiat se face lipsa expunerilor faptice a valorii materiale a bunurilor sustrase, în parte, a concluziilor procurorului privind semnele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, în temeiul cărora a fost pornită cauza penală, etc; - bunurile declarate ca fiind sustrase nu aparțin părții vătămate recunoscute pe dosar Mocanu Maria, dar aparțin fiicei acesteia Mocanu Nadejda, 4 lipsa acțiunii civile a SRL „Tomea-grup”, în persoana lui Cojocaru Veaceslav, lipsa probelor care ar confirma intenția directă a inculpatei întru sustragerea articolelor din aur din apartamentul nr.31 din str. xxxxxxxx mun. Chișinău; - prima instanță, întru emiterea sentinței din 03.01.2019 a luat în calcul declarațiile inculpatei date în cadrul urmării penale, dar neîntemeiat nu a dat o apreciere faptelor că, inculpata nu a avut acces liber în apartamentul nr. 31 din str. xxxxx mun. Chișinău, nu a primit cheile de la apartamentul menționat de la Mocanu Maria, nu a cunoscut despre existența bijuteriilor din aur și despre furtul acestora, și că despre acest fapt a aflat de la colaboratorii de poliție; - sentința de condamnare o consideră neîntemeiată, emisă cu încălcarea dreptului la apărare și că fapta nu a fost săvârșită de inculpata Babeică Ana; 3.4 În motivarea cererii de apel, inculpata Babeică Ana a invocat că: - instanța nu a individualizat acțiunile ei, incriminând-i sustragerea tuturor bunurilor după cum au fost declarate de partea vătămată, fără a atrage atenția la faptul că ridicate au fost doar câteva dintre obiectele menționate de la casa de amanet; - despre existența celorlalte bunuri partea vătămată nici nu a putut să demonstreze existența lor; - recunoaște parțial vina în cele imputate și anume sustragerea din casa lui Mocanu Maria a acestor bunuri pentru a le amaneta din considerentul că, a avut atunci o perioadă foarte grea fiind nevoită să locuiască la gazdă cu copilul minor pe care îl are la întreținere neavând de cine să fie ajutată, nu avea bani nici pentru gazdă nici pentru o bucată de pâine pentru copil. Avea intenția de a le reîntoarce de asta nu le-a vândut ci le-a amanetat. Nu este o justificare dar, la acel moment pentru ea a fost o soluție; - se caracterizează ca o persoană disciplinată, pașnică, responsabilă, sârguincioasă și plină de spirit, în societate, la școală și în colectivul de muncă se bucură de respect și nu a comis niciodată careva contravenții și nu a fost atrasă la răspundere penală; - are un copil minor la întreținere și mai mult nu are pe nimeni cui ar putea să-l încredințeze.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2020 a fost respins apelul procurorului, ca neîntemeiat. Au fost respinse, ca fiind nefondate apelul avocatului Criclivîi Sergiu, în numele inculpatei, cât și apelul inculpatei Babeică Ana. A fost admis apelul avocatului Cernicov Andrei, în numele părții vătămate Mocanu Maria, casată parțial sentința, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către Mocanu Maria. S-a încasat de la Babeică Ana în beneficiul părții vătămate Mocanu Maria cu titlu de prejudiciul material în mărime de 7 000 (șapte mii) lei și cu titlu de prejudiciul moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei, în rest, acțiunea civilă a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. În rest, 5 sentința primei instanțe a fost menținută, fără modificări. 4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatei Babeică Ana în baza art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal. A stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual penale privind administrarea probelor. Instanța de apel a menționat că, prima instanță a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale, prin urmare cu referire la cererea de apel înaintată de avocatul Criclivîi Sergiu, în numele inculpatei Babeică Ana, privind achitarea inculpatei, pe motiv că, ultima nu a comis infracțiunea imputată, urmează a fi respins, ca neîntemeiat. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei date în cadrul urmăririi penale, precum că, cheile de la apartamentul doamnei Maria nu le-a avut și ultima nu i le-a dat niciodată. Despre furtul de bijuterii de aur nu cunoaște, a aflat de la poliție, or, tot din declarațiile inculpatei aceasta a recunoscut că, la rugămintea părții vătămate Mocanu Maria, a stat cu nepoții ultimei o zi jumătate, timp în care partea vătămată a fost plecată la țară, iar nepoții ultimei au relatat părții vătămate precum că, ei au plecat la orele de dans, iar cheile de la odaie le-a transmis inculpatei Babeică Ana, iar când s-au întors, ultima le-a deschis ușa, ea fiind în apartamentul lor. La materialele cauzei nu au fost administrate careva probe care ar confirma argumentele inculpatei, iar careva argumente concludente care ar explica cum au fost indicate datele inculpatei pe Biletul de amanet cu Seria AE nr. 3xdin data de 25.05.2018, emis de către întreprinderea Lombard „x,, și anume: Babeică Ana, x, buletin de identitate B x, adresa str. x tel. xxxx, obiectele amanetate sunt un lanț 585 aur = 13.20 și un inel 585 aur = 3,10, la compartimentul „Cu descrierea și suma evaluării sânt de acord” este semnătură ( f.d. 47-48), ultima nu a prezentat instanței de apel. Instanța de apel a respins argumentul expus în cererea de apel înaintate de avocatul Criclivîi Sergiu, precum că la materialele cauzei nu au fost prezentate probe care ar confirma intenția directă a inculpatei întru sustragerea articolelor din aur din ap. 31 din str. xx mun. Chișinău, or, însăși inculpata Babeică Ana în apelul declarat a invocat că, a sustras o parte din bunurile părții vătămate și anume acelea care au fost ridicate de la casa de amanet. Instanța de apel a combătut argumentul invocat de avocatul Andrei Cernicov, în apelul declarat precum că, învinuirea adusă nu și-a găsit confirmarea, întrucât de către prima instanță au fost apreciate toate probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar versiunea apelului declarat de avocatul Cernicov Andrei, precum că Babeică Ana nu a comis infracțiunea imputată, este în contradicție cu 6 apelul inculpatei Babeică Ana, prin care ultima a invocat că, recunoaște parțial vinovăția în comiterea infracțiunii imputate și anume recunoaște doar sustragerea bunurilor care au fost amanetate, invocând că, a recurs la această infracțiune deoarece se afla într-o situație financiară foarte grea, ce a determinat- o să comită această infracțiune și solicită o pedeapsă mai blândă sub formă de amendă. Instanța de apel a respins și argumentele expuse în apelul părții apărării cu privire la încheierile protocolare emise de prima instanță cu privire la dispunerea examinării cauzei în lipsa inculpatei Babeică Ana, or, de către prima instanță au fost întreprinse toate măsurile necesare de a înștiința inculpata Babeică Ana despre examinarea cauzei în ședința de judecată a primei instanțe, cum ar fi citarea inculpatei, aducerea silită, anunțarea în căutare, fiind pornit duplicatul dosarului de căutare nr. xxx, iar la data de 12.09.2019 inculpata Babeică Ana a fost reținută de IP Ciocana al DP mun. Chișinău, prin care i s-a adus la cunoștință despre data, ora și locul examinării cauzei penale intentate în privința sa, fiind obligată de a se prezenta în ședința de judecată pentru data de 03.10.2019, ora 14:30 (f.d. 153), dar necătând la măsurile întreprinse inculpata Babeică Ana nu s-a prezentat în ședințele de judecată petrecute în prima instanță, dând dovadă de rea credință în exercitarea dreptului la apărare. În continuare a respins și alegațiile părții apărării privind netemeinicia respingerii demersului, de către prima instanță, cu privire la conexarea cauzelor penale nr.x privind-o pe Babeică Ana, învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal cu cauza penală nr. xx de învinuire a lui Babeică Ana, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod Penal și examinarea cauzelor într-un singur proces penal, or, prima instanță corect a stabilit că, întru a nu admite tergiversarea examinării cauzei penale nr. xxxxx privind-o pe Babeică Ana, învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal care se afla în procedura Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, ținând cont de complexitatea cauzei, la etapă avansată de examinare a cauzei, precum și comportamentul participanților la proces, prima instanță a stabilit inoportunitatea conexării cauzelor penale. Instanța de apel a respins apelul procurorului, ca fiind nefondat, întrucât prima instanță a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, și anume: de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui vinovat, de condițiile de viață a lui, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Faptul că, din materialele cauzei penale urmează că, inculpata anterior nu a fost judecată, a comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, prezența copilului minor la întreținere. A reținut că, ținând cont de faptul că termenul pedepsei cu închisoarea 7 stabilit de instanță inculpatei Babeică Ana și faptul că nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, este angajat în câmpul muncii, legal și rațional s-a suspendat executarea pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acesteia, ca în termenul de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea inculpatei de societate. Instanța de apel nu a reținut alegațiile procurorului privind individualizarea greșită a pedepsei și din acest raționament stabilește că, executarea pedepsei stabilite inculpatei Babeică Ana este rațională, motiv pentru care, potrivit prevederilor art. art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1) Cod Penal, corect s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a inculpatei Babeică Ana, cu condiția că, aceasta în termenul de probațiune nu va săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în privința inculpatei o pedeapsă cu suspendare, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. Instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil argumentul inculpatei privind aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, ținând cont de motivul comiterii infracțiunii și anume, lipsa de mijloace financiare, lipsa de susținere, fiind nevoită să-și asigure de una singură existența având și un copil minor, a comis infracțiunea cu scop de cupiditate, nu justifică aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatei ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Instanța de apel a considerat întemeiate pretențiile părții vătămate, atât în cadrul primei instanțe, cât și în instanța de apel s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatei Babeică Ana de comiterea infracțiunii de furt și anume că, în perioada lunii mai 2018, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în apartamentul nr. 31, din str. xx mun. Chișinău, ultima a sustras pe ascuns bunuri confecționate din aur și anume un lănțișor din aur cu greutatea de 10 grame cu cruciuliță din aur având greutatea de 3 grame, un inel din aur, o brățară din aur cu greutatea de 4 grame, precum și două lănțișoare din aur cu greutatea de 3 grame, cu medalion din aur cu greutatea de 3 grame și cu cruciuliță din aur cu greutatea de 2 grame, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate Mocanu Maria o daună materială în proporții considerabile. Instanța de apel a reținut că, potrivit plângerii depuse la organul de urmărire penală (f.d.13), inițial partea vătămată a indicat că prin furt i s-a cauzat 8 un prejudiciu de 30 000 lei, ulterior concretizându-și cerințele a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 36 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei. (f.d. 149-150) Nemijlocit prin acțiunile infracționale i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 48.500 lei, ceea ce reprezintă valoarea bunurilor sustrase, însă ținând cont că, de către organul de urmărire penală au fost identificate două articole din aur din cele sustrase și anume lanțul din aur și un inel (care au fost plasate de inculpată în lombard), fiind recunoscute de vătămată la urmărirea penală și ulterior recunoscute în calitate de corpuri delicte, astfel, solicită să fie încasat din contul inculpatei Babeică Ana în beneficiul său suma de 36 000 lei, cu titlu de prejudiciul material. Partea-vătămată Mocanu Maria că a fost nevoită să schimbe lăcata de la intrare, deoarece un set de chei a rămas la ea și nu avea siguranța dacă și-a făcut sau nu o copie, iar fapta comisă de către Babeică Ana a provocat mai multe certuri în familie deoarece au fost sustrase nu doar aurul nemijlocit al său, dar și al întregii familii, inclusiv obiectele cadou pentru nepoți. Deși s-a stabilit cert că Babeică Ana a vândut în Lombard anumite obiecte din aur ce aparțin familiei, aceasta nu și-a cerut scuze de la partea vătămată și neagă orice implicare, deși este evidentă vinovăția sa. Pe lângă prejudiciul material, solicită să fie încasat de la persoana vinovată și prejudicial moral în valoare de 10 000 lei. Instanța de apel a constatat că, a fost demonstrat cu certitudine cauzarea prejudiciului material și moral cauzat părții vătămate prin infracțiune. În ceea ce privește pretenția înaintată de partea vătămată Mocanu Maria, privind încasarea prejudiciului material în sumă de 36 000 lei instanța de apel a considerat-o parțial întemeiată și care urmează a fi admisă doar în mărime de 30 000 lei, or, anume această sumă a fost indicată în plângerea depusă inițial la organul de urmărire penală și care a constituit temei de pornire a urmăririi penale. (f.d. 13) Instanța de apel a remarcat că, un inel de culoare aurie-recunoscut prin Ordonanța din 21.12.2018 (f.d. 40) și un lanț de culoare aurie - recunoscut prin Ordonanța din 21.12.2018 (f.d. 43), care potrivit Notei Informative a Rechizitoriului pe cauza penală nr. 2018421188 (f.d. 91), se păstrează în camera de păstrare a corpurilor delicte din cadrul IP Botanica al DP mun. Chișinău și care ulterior vor fi restituite părții vătămate Mocanu Maria, iar potrivit acțiunii civile valoarea acestora constituie 13 000 lei, instanța de apel a încasat din contul inculpatei Babeică Ana prejudiciul material cauzat prin infracțiune în beneficiul părții vătămate în sumă de 17 000 lei, în rest pretențiile materiale au fost respinse, ca nefondate. Instanța de apel a reținut că, cerințele părții vătămate Mocanu Maria, în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 10 000,00 lei sunt exagerate și a considerat că, suma în mărime de 5 000,00 lei, este echitabilă și în corespundere 9 cu circumstanțele comiterii de către inculpata Babeică Ana, a acțiunilor ilegale îndreptate împotriva părții vătămate Maria Mocanu.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. - avocatul Cernicov Andrei în numele părții vătămate Mocanu Maria prin care invocând incidența pct. 6, a dispozițiilor alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei în partea ce ține de soluționarea laturii civile, rejudecarea cauzei în această privință cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea civilă formulată să fie admisă integral. 5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că: - consideră că, instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei penale, urma să dea răspuns dacă aceasta a fost aplicată, în limitele prevăzute de lege avându-se în vedere nu numai sancțiunea normei penale speciale, ci să țină cont de toate prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea pedepsei, precum și alte criterii ce țin de tratamentul juridic penal; - la aplicarea pedepsei inculpatei Babeică Ana, pentru infracțiunea comisă, prima instanță și cea de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, în speță incorect au ajuns la concluzia stabilirii unei pedepse non privative de libertate, aplicând eronat instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, conform prevederilor art. 90 Cod penal; - consideră că, în cauza penală de acuzare a inculpatei Babeică Ana, nu s- a constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, gravitatea infracțiunii, inclusiv starea emoțională a victimei care a fost bulversată de evenimentul infracțional comisă asupra ei, nu prezintă garanțiile unei bune conduite din partea făptașei chiar și după comiterea infracțiunii, care ar fi permis primei instanțe și instanței de apel, de a da dovadă de clemență în privința inculpatului; - nesancționarea aspră a infractorului comportă riscul că, nu se v-a îndreptăți așteptările societății față de actul de justiție, v-a genera formarea unei concluzii de nesiguranță personală, cu precădere în condițiile actuale în care infracțiunile pentru care inculpata Babeică Ana a fost diferită justiției, au căpătat o amploare îngrijorătoare, fiind tot mai frecvente în societatea noastră; - consideră că în privința făptașei Babeică Ana deja nu mai pot fi folosite alte măsuri de constrângere mai blânde ca închisoarea, devreme ce pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpata să se convinsă de necesitatea respectării legii venale și evitarea în 10 viitor a săvârșirii unor fapte similare; - prima instanță și cea de apel la stabilirea pedepsei inculpatei Babeică Ana, au încălcat dispoziția art. 90 Cod penal, or ambele instanțe axându-se pe argumente ce reiese din personalitatea inculpatei, au omis acel fapt că făptașa s-a sustras de la prezentarea în fata instanțelor de judecată, soluțiile în privința acesteia au fost pronunțate în contumacie, fapt ce denotă că concluziile instanțelor în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatei sunt greșite și neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale. 5.2 În susținerea recursului Cernicov Andrei a invocat că: - instanța de apel a dispus încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune în beneficiul părții vătămate în sumă de 17 000 lei. (pct.131 din Decizie), însă conform părții dispozitive a deciziei contestate, suma ce urmează a fi percepută de la inculpată în calitate de prejudiciul material constituie 7000 lei; - pe parcursul judecării cauzei, nici una din părțile în proces nu a invocat și nici nu a ridicat problema valorii bunurilor sustrase; - în pofida faptului că actul de acuzație nu a fost concret și nu a fost formulată concret suma daunei cauzate părții vătămate, totuși, nu este clară nici baza legală, în ce mod instanța de apel a redus cuantumul prejudiciului cauzat, luând la bază exclusiv plângerea inițială în temeiul căreia a fost inițiată urmărirea penală atunci cînd a fost faza inițială a procesului penal, și totodată neglijând pretențiile materiale formulate ulterior în acțiunea civilă; - instanța de apel eronat a apreciat acțiunea civilă înaintată, or în aceasta a fost indicată suma de 36.000 lei, fără a fi calculate bunurile ridicate de organul de urmărire penală și recunoscute în calitate de corpuri delicte, iar suma inițială a pretențiilor a fost 48.500 lei; - la examinarea laturii civile, instanța de apel cel puțin de 2 ori a exclus suma acelorași bunuri, și ulterior, fără motivație a mai exclus suma de 10.000 lei, lăsând-o practic pe partea vătămată Mocanu Maria fără o compensare asupra bunurilor sustrase, ce nu au fost identificate de organul de urmărire penală.

Judecând recursurile ordinare în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia de a respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, în cauza penală în privința lui Babeică Ana xxxx și a admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele părții vătămate Mocanu Maria, de a casa parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Babeică Ana xxxxx în latura civilă, în partea încasării prejudiciului material și a dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente. Cu referire la recursul ordinar declarata de către procurorul în Procuratura de 11 circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, Colegiul penal lărgit constată: În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul Penal lărgit atestă, că acuzatorul de stat invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Având în vedere argumentele recursului, Colegiul Penal lărgit conchide că acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume din motivul că, în opinia sa, instanța de apel greșit a menținut sentința în partea stabilirii în privința inculpatei a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal. Raportând însă argumentele invocate la circumstanțele speței, Colegiul relevă, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. art. 61, 75-77, 84, 87, 90 Cod penal Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, 12 precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul întregului proces penal, Colegiul Penal lărgit consideră că instanța de apel corect a conchis, că vinovăția inculpatei Babeică Ana este pe deplin dovedită și acțiunile acesteia just au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, care prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani. Totodată, instanța de apel corect a reținut opinia primei instanțe care ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei consfințite de art. 61 alin. (2) Cod Penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod Penal este una mai puțin gravă, corect a statuat că, în privința inculpatei Babeică Ana, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod Penal, este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare reieșind din limitele indicate în sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal, suspendând condiționat executarea acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsă care este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatei, la formarea unei atitudini pozitive a acesteia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire social și principiile morale. În practica judiciară constantă a fost statuat, că prin sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului. Prin urmare, Colegiul Penal lărgit atestă, că instanța de apel corect a stabilit măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatei, la aprecierea căreia au luat în considerație, că nu are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, este angajată în câmpul muncii, legal și rațional s-a suspendat executarea pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acesteia, 13 ca în termenul de probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea inculpatei de societate. Subsecvent, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Analizând în cumul aspectele descrise supra, Colegiul Penal lărgit, consideră că prima instanță, just a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatei Babeică Ana, pentru infracțiunea comisă, cea mai aspră pedeapsă din categoriile pedepselor indicate în sancțiunea articolului 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – închisoarea, soluție menținută și de către instanța de apel. În privința dezacordului procurorului cu aplicarea de către instanța de apel a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, Colegiul Penal lărgit menționează, că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Așadar, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba 14 pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: - împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc. Față de considerentele menționate, Colegiul Penal lărgit conchide, că instanța de apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, a ținut cont de faptul că potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatului face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, săvârșită din intenție, iar art. 90 Cod penal nu interzice dispunerea suspendării condiționate a executării pedepselor pentru săvârșirea acestui gen de infracțiuni, că inculpata Babeică Ana se caracterizează pozitiv, are la întreținere un copil minor, este angajată în câmpul muncii, lipsa circumstanțelor agravante. În contextul circumstanțelor evidențiate, Colegiul Penal lărgit consideră că atât instanța de apel, cât și prima instanță justificat au ajuns la concluzia, că este rațional de a stabili inculpatei pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o perioadă de probațiune, întrucât în acest caz scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece din circumstanțele speței rezultă că inculpatul a înțeles pericolul social al acțiunilor sale infracționale. De asemenea, Colegiul menționează, că temeiurile invocate de către recurent, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească sa expus argumentat în hotărârea pronunțată. Subsidiar, Colegiul penal lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel și-a argumentat hotărârea în sensul aplicării art. 90 Cod penal, corect ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale. În 15 aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele părții vătămate Mocanu Maria, Colegiul menționează următoarele. Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. După cum rezultă din conținutul recursului declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele părții vătămate Mocanu Maria, acesta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect, constată că instanța, la examinarea apelurilor, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în apel în ce privește latura civilă, iar erorile admise în această parte nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Analizând conținutul deciziei contestate (partea dispozitivă) în latura civilă, în partea încasării din contul inculpatei Babeică Ana în beneficiul părții vătămate Mocanu Maria a sumei de 7000 (șapte mii) lei, cu titlu de prejudiciu material, Colegiul Penal lărgit consideră că, recursul ordinar declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele părții vătămate Mocanu Maria urmează a fi admis, cu dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. 16 Rezumând situația de fapt, în raport cu argumentele recurentului în partea acțiunii civile, Colegiul lărgit atestă că, motivarea soluției instanței de apel în această parte contrazice dispozitivul hotărârii. Așadar, din conținutul deciziei recurate, instanța de recurs constată că, instanța de apel, la pct. 130-131 a reținut, ”În ceea ce privește pretenția înaintată de partea vătămată Mocanu Maria, privind încasarea prejudiciului material în sumă de 36 000 lei instanța de apel o consideră parțial întemeiată și care urmează a fi admisă doar în mărime de 30 000 lei, or, anume această sumă a fost indicată în plângerea depusă inițial la organul de urmărire penală și care a constituit temei de pornire a urmăririi penale (f.d. 13). Totodată, Colegiul penal remarcă că, un inel de culoare aurie-recunoscut prin Ordonanța din 21.12.2018 (f.d. 40) și un lanț de culoare aurie - recunoscut prin Ordonanța din 21.12.2018 (f.d. 43), care potrivit Notei Informative a Rechizitoriului pe cauza penală nr. 2018421188 (f.d. 91), se păstrează în camera de păstrare a corpurilor delicte din cadrul IP Botanica al DP mun. Chișinău și care ulterior vor fi restituite părții vătămate Mocanu Maria, iar potrivit acțiunii civile valoarea acestora constituie 13 000 lei, instanța de apel va încasa din contul inculpatei Babeică Ana prejudiciul material cauzat prin infracțiune în beneficiul părții vătămate în sumă de 17 000 lei, în rest pretențiile materiale vor fi respinse, ca nefondate”. În cazul dat, Colegiul Penal lărgit consideră că, instanța de apel, motivând soluția de încasarea din contul inculpatei Babeică Ana prejudiciul material cauzat prin infracțiune în beneficiul părții vătămate în sumă de 17 000 lei, a dispus încasarea din contul inculpatei Babeică Ana în beneficiul părții vătămate Mocanu Maria a sumei de 7000 (șapte mii) lei, astfel, dispozitivul soluției adoptate vine în contradicție cu motivarea redată la pct. 131 a deciziei atacate. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că motivarea soluției adoptate contrazice dispozitivului hotărârii, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În atare situație, erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. În asemenea condiții, Colegiul Penal lărgit consideră că, decizia instanței de apel în cauză urmează a fi casată parțial în latura civilă și anume în partea prejudiciului material, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță, în alt complet de judecată deoarece erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor 17 invocate în apel și recurs în ce privește latura civilă; să verifice și să aprecieze profund probele prezentate instanței în susținerea recuperării prejudiciului material, în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate în ce privește latura civilă în partea prejudiciului material; și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, în cauza penală în privința lui Babeică Ana x. Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele părții vătămate Mocanu Maria, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Babeică Ana xxx în latura civilă, în partea încasării prejudiciului material și se dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, dispozițiile deciziei atacate se mențin. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, în partea dispusă rejudecării, în rest este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 20 octombrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana Bejenaru Iurie Craiu Nicolae 18