1ra-1791/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1791/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 08

februarie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021,

declarat de inculpatul

Borzac Andrei xxxx,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Chișinău din 09.02.2018, în

baza art. 188 alin. (2) lit. b), f), 187 alin. (2) lit. b), e), f),

84, 90/1 Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea a 3

ani închisoare în penitenciar și cu suspendarea

condiționată a executării restului pedepsei pe un termen de

probațiune de 3 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.08.2020 – 08.02.2021,

instanța de apel: 03.03.2021 – 09.06.2021,

instanța de recurs: 11.08.2021 – 06.10.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Borzac Andrei

a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare.

Potrivit art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate conform

sentinței Judecătoriei Chișinău din 09.02.2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

3 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

1

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

307 lei.

04:25, fără să dețină permis de conducere, ignorând cerințele prevederilor art. 14 lit. a)

al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „Conducătorului de vehicul îi

este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate sub influența drogurilor sau

altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care

provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat, sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, intenționat, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestora, deși a consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, a condus automobilul „Nissan Almera”, n/î „XXXX”, fiind stopat

de către ofițerul de patrulare al INSP al IGP, pe str. Iuri Gagarin 5 din mun. Chișinău,

unde în timpul discuțiilor la agentul constatator a apărut bănuiala că Borzac A.

conducea automobilul în stare de ebrietate provocată de alcool. În urma testării

alcoolscopice cu alcooltestul DRAGER, s-a constatat concentrația vaporilor de alcool

în aerul expirat de 0,44 mg/l. Astfel fiind condus la IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie al Ministerului Sănătății, s-a constatat conform procesului-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei cu nr. 8598, din 09.07.2020, că Borzac A., avea concentrația de

alcool în sânge de 0,68 g/l.

Conform prevederilor art. 13412 alin. 3) Cod penal, prin stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în

sânge de la 0,5 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de

la 0,3 mg/l și mai mult.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de

ebrietate produsă de alte substanțe, adică, conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține

permis de conducere.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de că

inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an, a

recunoscut vina și s-a căit de cele comise, dar a săvârșit infracțiunea în perioada

termenului de probațiune fixat prin sentința Judecătoriei Chișinău din 09.02.2018, a

fiind condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f), 187 alin. (2) lit. b), e) și f), 84,

90/1 Cod penal cu suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare

pe o perioadă de probațiune de 3 ani, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, că

potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,

2

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea pedepsei

închisorii.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie aplicată în privința

inculpatului o pedeapsă non-privativă de libertate.

Apelantul a invocat că, instanța de fond nu a ținut cont că inculpatul a recunoscut

vina în cele incriminate, se căiește de cele săvârșite, a colaborat cu organul de urmărire

penală și instanța de judecată, a dat declarații în cadrul procedurii simplificate,

solicitând o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată, însă nefiind stabilite

circumstanțe agravante, i-a fost aplicată o pedeapsă foarte aspră.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a constatat că prin acțiunile

sale, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, s-

a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul se află în prezența

circumstanței atenuante și în lipsa circumstanțelor agravante, iar infracțiunea comisă

de către inculpat se califică ca fiind una ușoară, după săvârșirea infracțiunii și în ședința

de judecată, a recunoscut vina, aplicându-i o pedeapsă privativă de libertate și

respectiv, fiind echitabil aplicarea în privința lui a pedepsei de 6 luni închisoare, care

va atinge scopul pedepsei și va contribui la corectarea persoanei.

Totodată, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 09.02.2018, fiind condamnat pe art. 188 alin. (2) lit. b) și f), 187 alin. (2)

lit. b), e) și f), 84 Cod penal la 6 ani închisoare.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare,

în penitenciar de tip semiînchis și s-a suspendat condiționat restul pedepsei aplicate de

3 ani închisoare pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă nu va săvârși o nouă

infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

Astfel, conform art. 901 alin. (6) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare săvârșește în perioada de

probațiune o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă

în condițiile art. 85 dacă.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte

de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Prin urmare, instanța de fond corect a concluzionat că în speță urmează a fi

aplicat art. 85 Cod penal, cu adăugarea parțială la pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite inculpatului prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 09.02.2018, întemeiat stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și 3 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, pedeapsa aplicată de prima instanță este echitabilă și proporțională

faptelor comise.

3

Curții de Apel și să fie transmisă la o nouă rejudecare”.

Recurentul a indicat că: „Ofițerii de раtrulаrе nu au аvut nici un drept să-l

testeze dасă а întrebuințat băuturi alcoolice deoarece el nu conducea vehiculul în саrе

se аflа.

Instanța nu а examinat detaliat acest caz și s-a bazat numai ре declarațiile

ofițerilor de patrulare.

În urmа testării alcoolsopice cu DRAGER, s-a constatat concentrația vaporilor

de alcool în aerul expirat de 0,44 mg/1, iar lа Dispensarul de Narcologie este de

0,5g/1. Consideră că până a ajuns la dispensar și cât а așteptat acolo, s-a ridicat în

sânge concentrația alcoolului.

Соnfоrm аrt. 10/1 Cod penal, se aplică legea mаi fаvоrаbilă în cazul pedepsei

și mai departe ședința de judecată арliсă dispozițiile аrt. 75 alin. (1) și uită de alin. (2)

aceluiași articol”.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate

în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform art. 420 alin. (4), 427 alin. (2) Cod

de procedură penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul

nu au folosit calea apelului. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost

indicate și în apel.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

hotărârilor contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Pe lângă aceasta, argumentele sumare și neclare specificate în recursul ordinar,

nu au fost invocate de apărare și în apel (pct. 3.-5. din decizie). Prin urmare, recursul ordinar

în acest sens nu are niciun suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

4

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce nu îndeplinește cerințele legale de conținut, recursul de pe

rol urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Borzac Andrei xxx

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 08 februarie 2021 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 15 octombrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

5