1ra-1743/2021 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f Cp

1ra-1743/2021 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1743/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

1 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 3 februarie 2021 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2021, declarat de avocata

Uncu Natalia, în numele inculpatului

Fiștic Nicu XXXXX, născut

la xxxxx, originar și locuitor al s. xxxxx, r-nul xxxxx, cetățean

al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Drochia din 02.09.2011 în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), c), 360 alin. (2), 84 Cod penal, la

amendă în mărime de 6000 lei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.11.2020 - 03.02.2021,

instanța de apel: 25.03.2021 - 18.05.2021,

instanța de recurs: 05.08.2021 - 01.10.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Fiștic Nicu a fost

condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, din 04.11.2020.

De la Fiștiuc Nicu s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile pentru extrădare

în sumă de 785 lei.

următoarele circumstanțe: la 11.11.2012, în perioada de timp între orele 0015 - 0030, în

urma unei înțelegeri prealabile și în complicitate cu o persoană nestabilită de organul de

urmărire penală, urmărind scop proxim de sustragere în folos personal bunurile

cetățeanului Velea D., a.n. XXXXX, domiciliat în s. XXXXX r-nul XXXXX, pe una

din străzile s. XXXXX, r-nul XXXXX, inopinat și pertinent l-au atacat pe acesta,

aplicându-i multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste suprafața corpului, de la care

deschis au sustras un telefon mobil de model ”NOKIA 6233”, cu cartela SIM Orange,

1

număr 0(69)XXXXX, în sumă de 2660 lei, scurtă în care era acesta îmbrăcat, în sumă

de 500 lei și pantofii în care era încălțat, în sumă de 1900 lei, cauzându-i un prejudiciu

material considerabil în sumă de 5060 lei.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

potrivit prevederilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, ca jaful, adică sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 - 88

Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave,

de persoana inculpatului care se caracterizează negativ la locul de trai, face abuz de

băuturi spirtoase, duce un mod de viață amoral, nu este încadrat în câmpul muncii,

potrivit informațiilor din Forma - 246, anterior a mai fost în conflict cu legea penală,

fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Drochia din 02.09.2011 în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c), 360 alin. (2), 84 Cod penal la amendă de 6000 lei. Prin această sentință, a

fost eliberat de executarea muncii neremunerate în folosul comunității stabilite prin

sentința din 22.02.2011. Amenda a fost achitată la 06.10.2011, deci la data comiterii

jafului antecedentele penale erau stinse. În alte 4 cazuri procesele penale pornite în

privința lui au fost încetate pe temeiul împăcării părților.

Instanța a statuat că pedeapsa inculpatului urmează să fie stabilită sub formă de

închisoare cu executare în penitenciar, deoarece acesta a fost condamnat pentru

infracțiuni intenționate, necătând la aceasta, nu a făcut concluziile cuvenite și a săvârșit

din nou cu intenție o infracțiune gravă. A doua zi după comiterea infracțiunii, a părăsit

teritoriul R. Moldova și s-a aflat o perioadă îndelungată de timp în căutare, eschivându-

se de la urmărirea penală. Acest fapt denotă atitudinea indiferentă a inculpatului față de

normele de comportament în societate și față de valorile ocrotite de legea penală, cât și

insistența inculpatului în comiterea infracțiunilor, fapt ce permite de a-l considera o

persoană socialmente periculoasă, care are un sistem degradat de valori sociale, iar în

asemenea circumstanțe, este evident, că corectarea lui fără izolare de societate nu este

posibilă. O pedeapsă mai blândă, decât închisoarea cu executarea în penitenciar, nu va

asigura scopul pedepsei, deoarece el anterior a primit pedepse penale neprivative de

libertate, sub formă de amendă, muncă neremunerată în folosul comunității, dar care nu

au atins efectul scontat de corectare și reeducare a condamnatului.

Pedeapsa urmează a fi stabilită reieșind din redacții legii penale la data comiterii

faptei, 11.11.2012, care prevedea pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 6 ani cu

(sau fără) amendă de la 500 la 1000 unități convenționale, cât și din cele ale art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, că beneficiază de reducere cu o 1/ a limitelor de

3

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, aplicarea unei pedepse cu închisoare în mărime de 4 ani este pe măsură

materialului probant administrat și această pedeapsă va atinge scopul ei, va corecta și

reeduca inculpatul, precum va restabili echitatea socială și va preveni săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și de alte persoane.

privința sa a prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova.

2

Apelantul a invocat că, vina în comiterea infracțiunii a recunoscut-o și se căiește

de cele întâmplate, însă, în termenul de pedeapsă nu i-a fost inclusă perioada aflării în

stare de arest în Federația Rusă, din 08.05.2020 până la 04.11.2020.

Totodată, în privința sa urmau a fi aplicate prevederile art. 2 al Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței R. Moldova.

a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

În termenul de pedeapsă i-a fost inclus timpul aflării în arestare preventivă de la

17.06.2020 până la 18.05.2021.

A fost admisă cererea inculpatului privind constatarea condițiilor de detenție care

conform jurisprudenței CtEDO, afectează drepturile garantate de art. 3 din CoEDO în

Penitenciarul nr.11 Bălți pe perioada 11.11.2020 - 03.02.2021, ce constituie 84 zile, fiind

redus din termenul de pedeapsă sub formă de închisoare perioada de 168 de zile.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că, conform art. 76 și 77 Cod penal, la numirea pedepsei

inculpatului, prima instanță corect a ținut cont de faptul că lipsesc careva circumstanțe

agravante în privința inculpatului dar și atenuante, că infracțiunea comisă este calificată

ca fiind una gravă, de personalitatea inculpatului, care anterior a fost tras la răspundere

penală, însă careva concluzii asupra respectării legii nu a tras, nu este angajat oficial în

câmpul muncii, de acțiunile inculpatului în vederea comiterii infracțiunii cât și urmările

prejudiciabile ale faptei comise.

Ori, pornind de la scopul pedepsei penale, se reține necesitatea influenței pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, necesitatea aplicării unei pedepse

echitabile, care ar contribuit la maxim pentru realizarea scopului pedepsei, în particular

la corectarea inculpatului, reținându-l de la comiterea infracțiunilor, deși că inculpatul a

recunoscut pe deplin vina, norma penală incriminată prevede o pedeapsă doar sub formă

de închisoare, care va duce la corectarea și reeducarea lui.

Totodată, conform art. 10 alin. (1) lit. d)a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova,

art. 1-9 nu se aplică persoanei inculpate sau condamnate pentru infracțiunile prevăzute

la art. 187 alin. (2) – (5) Cod penal.

Astfel, Fiștic N. este condamnat pentru o infracțiune care nu cade sub incidența

prevederilor Legii respective.

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie redus termenul de

pedeapsă a inculpatului la minimum prevăzut de sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), e),

f) Cod penal.

Recurenta a invocat că, nu s-a ținut cont că inculpatul în instanța de fond cât și în

instanța de apel a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele întâmplate, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, de existența circumstanțelor atenuante - căința

sinceră, precum și că careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite, că a colaborat

cu organul de urmărire penală, a dat declarații.

În acest context, restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului poate avea

loc prin reducerea termenului de pedeapsă la minimum prevăzut de sancțiunea art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, în coroborare cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

3

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul inculpatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica-o și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat au ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care prevede

pedeapsa închisorii de la 3 la 6 ani, este caracterizat negativ, anterior a mai fost

condamnat, antecedentele fiind stinse, de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

4

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/

3

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Ori, soluția instanței de apel este conformă și jurisprudenței naționale, potrivit

cărei, instanțele urmează să asigure aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de

persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de

fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

5

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Uncu Natalia, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 mai 2021, în privința inculpatului

Fiștic Nicu XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 8 octombrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

6