1ra-812/2021 — art. 324 alin. 1 CP

1ra-812/2021 — art. 324 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-812/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Popov Oleg, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Tulbure Tudor XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

A C O N S T A T A T:

fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Tulbure Tudor, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, din motiv că există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală în privința acestuia.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Tulbure Tudor, a fost deferit justiției fiind învinuit de către organul de urmărire

penală în faptul că, activând în calitate de ofițer de investigații al Inspectoratului de

Poliție Rîșcani, fiind în conformitate cu prevederile art. 123 alin.(2) Cod penal,

persoană publică, având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice, acceptând benevol restricțiile

impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la folosirea

situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte

interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția

deținută, a comis intenționat infracțiunea de corupere pasivă în următoarele

circumstanțe:

În martie 2014 reprezentantul întreprinderii „Art Rent Auto” SRL, Dmitri

Bobeico a depus o plângere la Inspectoratul de Poliție Rîșcani precum, că cetățeanul

1

Dumitru Timcovici nu respectă condițiile contractuale și nu restituie mijlocul de

transport de model Ford, Fiesta, cu numere de înmatriculare „XXXXX” transmis

anterior în locațiune de către primul.

Astfel, la 22 aprilie 2014 în urma măsurilor întreprinse de către ofițerul de

investigație din cadrul Inspectoratului de poliție sect. Râșcani din mun. Chișinău al

Ministerului Afacerilor Interne, Tudor Tulbure acest mijloc de transport a fost

depistat, ridicat și transportat la parcarea Inspectoratului nominalizat.

În aceiași zi, Tudor Tulbure, folosindu-se de situația sa de serviciu, invitându-l

în biroul său de serviciu din incinta Inspectoratului de politie sect. Rîșcani din mun.

Chișinău, str. Miron Costin 5/1 pe reprezentantul întreprinderii „Art Rent Auto” SRL

Dmitri Bobeico, invocând găsirea și ridicarea mijlocului de transport Ford Fiesta, cu

numere de înmatriculare „XXXXX” căutat, acțiuni ce intrau în obligațiunile sale de

serviciu, a pretins personal de la ultimul remunerarea sa cu suma de 300 euro, bani

ce nu i se cuveneau.

Ulterior, conform înțelegerii prestabilite, Tulbure Tudor la 23 aprilie 2013

aflîndu-se în biroul său de serviciu nr. 315 din cadrul Inspectoratului de Poliție

Rîșcani a primit de la directorul întreprinderii „Art Rent Auto” SRL, Artur

Vahnovan în prezența cet. Dmitri Bobeico mijloace bănești anterior pretinse în sumă

de 300 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 5562,75 lei, fiind reținut

în flagrant.

Acțiunile inculpatului Tulbure Tudor au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 324 alin. (1) Cod penal – acțiunea de pretindere, acceptare

sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice

formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, pentru aceasta sau

pentru o altă persoană, ori de acceptare a ofertei ori promisiunii de asemenea foloase.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tulbure Tudor să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 5000

unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 10 ani.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a indicat că, soluția instanței de fond

este contrară principiilor generale ale efectuării justiției, sentința fiind emisă fără

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a probelor prezentate și

administrate, cu încălcarea prevederilor art. 384 alin. (3) din Codul de procedură

penală care prevede că sentința instanței trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

2

În opinia procurorului, sentința se bazează pe concluzii greșit formulate de

instanță fără a fi efectuată analiza corespunzătoare a probelor în raport cu elementele

de fapt constatate cu privire la fapta inculpatului, or, din probele prezentate instanței

de judecată se constată cu certitudine că, Tulbure Tudor a comis infracțiunea

prevăzută la art. 324 alin. (l) Cod penal, coruperea pasivă fiind imputabilă

inculpatului.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea fără modificări a

sentinței atacate.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a conchis că, față de lucrul judecat

de prima instanță, s-a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate

cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în

raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale. Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea

situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța

de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de apel/recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia Ruis contra

Spaniei, Helle contra Finlandei).

Astfel, de către organul de urmărire penală lui Tulbure Tudor i-a fost

incriminată pretinderea, acceptarea și primirea personală a unei remunerații ilicite

sub formă de bunuri și servicii în sumă de 300 euro, ce nu i se cuvin, în calitate de

cerință obligatorie, fără a specifica la concret în ce se exprimă contra echivalentul

conduitei pe care acesta, în calitate de persoană publică, s-a angajat să-l aibă și

trebuia să-l manifeste. Astfel, sintagma „pentru a îndeplini acțiuni ce intrau în

obligațiunile de serviciu” incriminată lui Tulbure Tudor, este una abstractă.

La fel, a menționat că, incriminându-i inculpatului comiterea unor fapte

abstracte, prin sintagma „pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale”, partea

acuzării, nu s-a referit la prevederile art. 2, 11 din Legea nr. 59 din 29 martie 2012

privind activitatea specială de investigații, care prevede obligațiile și principiile de

activitate ale ofițerului de investigație, or, în prezența acestei omisiuni, instanța de

judecată este în imposibilitate de a verifica, dacă „acțiunile indicate” fac parte din

sfera atribuțiilor de serviciu ale primului, sau „aceste acțiuni” nu țin nemijlocit de

atribuțiile lui de serviciu, dar de calitatea, operativitatea, plenitudinea acțiunilor sale

depindea adoptarea hotărârii finale de către o altă persoană publică, pentru a le da

3

apreciere sau aceste acțiuni nu țin de atribuțiile lui de serviciu, dar el susținea că este

în drept să le îndeplinească în interesul unei persoane.

Subsecvent, prin rechizitoriu, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 324 alin. (1) Cod penal – corupere pasivă caracterizată prin

pretindere acceptare sau primire, personal de către o persoană publică de bunuri, servicii,

privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă

persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru

a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

În contextual dat, s-a reținut că potrivit art. 51 alin. (1) Cod penal, temeiul real

al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrșită, iar componența

infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii

penale.

La caz, instanța de apel a atestat că organul de urmărire penală formulînd

învinuirea împotriva lui Tulbure Tudor a indicat norma prevăzută de art. 324 alin.

(1) Cod penal în întregime, fără a specifica exact acțiunile prin care Tulbure Tudor a

realizat latura obiectivă a infracțiunii incriminate. Astfel, din învinuirea formulată

rezultă că Tulbure Tudor a pretins, a acceptat sau a primit personal bunuri, servicii și

privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă

persoană. Tot el a acceptat oferte ori promisiunea acestora pentru a îndeplini sau nu

ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau

contrar acesteia.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că din formularea învinuirii, aceasta

este ambiguă și neclară. Se impune însă ca fapta dedusă judecății să fie descrisă clar

și precis în rechizitoriu, adică învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă.

Cu referire la criticile invocate de către procuror în cererea de apel, instanța de

apel le-a respins ca nefondate, concretizînd că, instanțna de fond nu a dispus

achitarea inculpatului, ci încetarea procesului penal din motivul existenței altor

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală. La fel, din conținutul sentinței se atestă că instanța de fond a

respins ca neîntemeiate alegațiile părții apărării precum că Tulbure Tudor ar fi fost

convins și provocat să comită fapta incriminată prin acțiunile martorului Vahnovan

Artur, susținute activ de organul de urmărire penală.

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a deciziei cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cerințelor sale, autorul cererii de recurs susține că, deși instanțele

de fond insistă că acuzarea adusă de către organul de urmărire penală lui Tulbure

Tudor ar fi neclară, atât instanța de fond cât și cea de apel nu au clarificat dacă

4

această circumstanță este de natură să condiționeze sau să excludă tragerea

persoanei la urmărire penală, considerând de cuviință să rețină toate aceste

împrejurări și să lase la discreția observatorului obiectiv selectarea uneia dintre ele.

Astfel, în opinia autorului cererii de recurs, instanța de apel a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motivele legale pe care se întemeiază soluția.

avocatului Stegărescu Marcel în numele inculpatului expusă în referință, Colegiul

penal lărgit constată că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit

prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Astfel, autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că acesta nu și-a

găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva

circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de recurs, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat

și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul recurentului, fiind

reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în privința

menținerii sentinței primei instanțe, soluție întemeiată pe acțiunile procesuale și

cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta

5

legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

Colegiul penal lărgit conchide că, argumentele recurentului precum că atât

instanța de fond cât și cea de apel nu au identificat temeiul legal de încetare a

procesului penal, indicând general că „există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală”, fără a le

nominaliza expres, argumente care nu pot fi acceptate, or, descriptivul deciziei

recurate conține o motivare amplă în acest sens.

În condițiile speței, Colegiul penal lărgit concretizează că, soluția primei

instanțe privind încetarea procesului penal în privința lui Tulbure Tudor se

întemeiază în baza prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ca

rezultat al constatării faptului că din formularea textuală a învinuirii, aceasta este

ambiguă și neclară. Se impune însă ca fapta dedusă judecății să fie descrisă clar și

precis în rechizitoriu, adică învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în

care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În sensul vizat, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit cererii de apel (f.d. 104,

Vol. II) partea acuzării nu a adus nici un argument împotriva soluției instanței de

fond privind încetarea procesului penal în privința lui Tulbure Tudor din motivul

existenței altor circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale

și tragerea la răspundere penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent care ar afecta hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

6

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l

pe Tulbure Tudor XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 octombrie 2021

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7

03 august 2021 Dosar nr. 1ra-812/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe

Tulbure Tudor XXXXX

a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Tulbure Tudor XXXXX, cu

menținerea deciziei atacate.

dar nu am susținut motivarea și soluția adoptată, am propus o altă soluție, conformă art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală și anume: "De admitere a recursului ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Popov Oleg,

casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie

2020, în cauza penală privindu-l pe Tulbure Tudor XXXXX, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată".

introductivă și descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

03 august 2021, nr. 1ra-812/2021, în pct. 1-5, dar consider că în pct. 5 a deciziei urmau a fi

descrise toate motivele din recurs ordinar, cum sunt:

- instanța de apel nu a răspuns argumentat la fiecare dintre obiecțiile formulate de către

procuror în cererea de apel, cum sunt:

- nu este clar dacă în sentință s-a reținut incident faptul provocării inculpatului Tulbure

Tudor de către agenții statului de a săvârși infracțiunea de corupere pasivă (în sentință fila

16, alineatul 2 e indicat că nu a existat o provocare, iar la următorul aliniat este formularea

că se admite faptul provocării inculpatului Tulbure Tudor de a săvârși infracțiunea);

- instanța în sentință nu a indicat exact identitatea circumstanțelor care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală;

- instanța de apel nu a explicat pe înțelesul observatorului independent dacă eventual

caracterul neclar și neconcis al acuzării formulate în sarcina inculpatului Tulbure Tudor este

prevăzută de vreo lege națională, ca fiind o circumstanță prevăzută de art. 391 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală;

- prima instanță numai a descris probele, fără a le evalua conform art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală, iar instanța de apel datorită unei motivări superficiale a reținut o altă

stare de lucruri, decât cea reflectată în sentință;

- instanța de apel a rămas impasibilă la o altă eroare de drept admisă de către prima

instanță, fiind utilizate în sentință formulări care se referă exclusiv la temeiurile de achitare

8

a inculpatului, cum ar fi: "...organul de urmărire penală nu a prezentat probe, că inculpatul

a pretins... (filele 12-13 din sentință);

- atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au clarificat dacă circumstanța litigioasă -

că nu s-au reținut în Rechizitoriu exact acțiunile prin care s-a realizat latura obiectivă a

infracțiunii incriminate - este de natură să excludă urmărirea penală, să condiționeze

pornirea urmăririi penale;

- nu sunt motive legale pe care se întemeiază soluția, s-a adoptat de către instanța de

apel o hotărâre neîntemeiată în partea ce ține de argumentarea soluției și întocmirea actelor

oficiale.

812/2021 și consider că:

4.1. Instanța de recurs ordinar în pct. 6 a deciziei (pag. 5-6), greșit indică că "instanța

de apel s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul

recurentului, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în

privința menținerii sentinței primei instanțe, soluție întemeiată pe acțiunile procesuale și

cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală....", pe când soluția este bazată pe motive de procedură penală și

probele nu au fost apreciate în speța dată.

Nu accept că formularea textuală a învinuirii este ambiguă și neclară, fiind incriminată

o faptă concretă inculpatului Tulbure Tudor, și acesta la 14 iulie 2014, fiind interogat în

calitate de învinuit (f.d. 143, vol. I) a declarat că ordonanța de punere sub învinuire este

clară ... nu a săvârșit corupere pasivă prevăzută de art. 324 Cod penal ... în ordonanță (f.d.

141-142, vol. I), fiind clar descrise acțiunile inculpatului "a pretins, primit 300 euro,

echivalentul a 5562,72 lei, fiind reținut în flagrant".

4.2. Verificând temeiul pentru recurs ordinar și motivele invocate de procuror în

recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, am constatat o

motivare superficială a instanței de apel asupra motivelor invocate de apelant în apel,

consider că instanța de apel nu a intrat în esența apelului, nu s-a expus clar pe motivele din

apel, ce a repetat și instanța de recurs ordinar, care în pct. 5 a deciziei nici nu a descris toate

motivele invocate în recurs, în consecință nici nu s-a pronunțat asupra lor.

prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

9