1ra-1342/21 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1342/21 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1342/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gheorghița Igor în numele inculpatei Grosu Svetlana, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021,

în cauza penală privind-o pe

Grosu Svetlana Xxxx, născută la xxxx, originară

din r-nul xxxx și domiciliată în mun. xxxx, str. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Grosu Svetlana a fost recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

de 2 ani închisoare, prin aplicarea art. 79 Cod penal, fără anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune 1 an.

De asemenea, a fost dispusă încasarea de la Grosu Svetlana în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Grosu Svetlana

la data de 23.12.2019, aproximativ la ora 19:04, în mun. Chișinău, deținând permis

de conducere pentru categoria mijlocului de transport respectiv, conducând

automobilul de marcă „Toyota”, model „Yaris", cu n/î xxxxx, deplasându-se pe

drumul din curtea casei 7 din str. Alexandru cel Bun și, ajungând la ieșirea spre

aceeași stradă, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, (în continuare Regulament), și anume

prevederile pct. 3 al Regulamentului, conform căruia: ,,participanții la trafic sunt

1

obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

Regulamentului și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la

trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole

circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente"

prevederile pct. 4 al Regulamentului, conform căruia: „orice participant la trafic

care respectă Regulamentul este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți

participanți la trafic execută cerințele acestuia", prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b)

al Regulamentului, conform căruia: „persoana care conduce un vehicul trebuie:

...b) să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și

să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum”;

prevederile pct. 39 alin. (2) lit. b) al Regulamentului, conform căruia: „în cazul în

care vehiculul iese de pe un teritoriu adiacent drumului, conducătorul trebuie să

cedeze trecerea pietonilor și vehiculelor care circulă pe acest drum": prevederile

pct.45) alin. (l) și alin. (2) al Regulamentului, conform căruia: „conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și

dexteritatea în conducere permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră și în cazul

în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului", precum și prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 131 - XVI din

07.06.2007 privind situația traficului rutier, conform căruia: „participanții la trafic

sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța

traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic” și art. 23 al

Legii specificate, conform căruia: ,,participanții la traficul rutier sunt obligați să

cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere", prin faptul că, nu a

manifestat prudență, nu a oprit mijlocul de transport și nu a cedat trecerea pietonului

care deja se afla angajat în traversarea carosabilului, iar în rezultat a tamponat

pietonul Țulea Marcel, care traversa partea carosabilă de la stânga spre dreapta

relativ deplasării mijlocului de transport. În rezultatul tamponării, conform

raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 202002D0335 din 24.02.2020,

pietonului Țulea Marcel i-au fost cauzate: fractura osului temporal stâng (piramidei)

și a osului parietal (ambele lamele); fractura oaselor nazale fără deplasare;

hemoragie subarahnoidală în regiunea temporo-occipitală stânga, fractura

cominutivă a metaepifizei proximale tibiei pe stânga; fractura maleolei mediale pe

stânga cu deplasare neînsemnată, excoriații multiple la nivelul capului, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur contondent - leziuni

corporale, care prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală gravă.

2

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatei Grosu Svetlana în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi: încălcarea regulilor de securitate

a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare gravă

a integrității corporale.

solicitând casarea parțială a acesteia în partea neaplicării pedepsei complementare

obligatorii, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Grosu Svetlana, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

complementară - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță a pronunțat o sentință neîntemeiată în partea stabilirii

pedepsei complementare, nefondat aplicând prevederile art. 79 Cod penal, ignorând

faptul că, în cursul examinării judecătorești nu au fost constatate circumstanțe, care

ar fi permis inculpatei Grosu Svetlana de a fi exonerată de pedeapsa penală

complementară;

- instanța a motivat neaplicarea pedepsei complimentare prin constatarea

circumstanțelor „că infracțiunea, deși face parte din categoria celor grave, a fost

săvârșită din imprudență, automobilul se deplasa pe timp de noapte, pe un carosabil

umed, era condus fără o viteză excesivă, la comiterea acesteia a contribuit și

comportamentul ilegal al părții vătămate, care traversa carosabilul într-un loc fără

trecere pietonală, fără să se asigure dacă situația pe carosabil îi permite efectuarea

acestei manevre”. Însă prima instanță nu a luat în considerare faptul, că

circumstanțele enumerate stau la baza actului de învinuire;

- circumstanțele invocate de către prima instanță, nu pot fi apreciate ca fiind

circumstanțe ce ar justifica neaplicarea pedepsei complimentare obligatorii sub

formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport prevăzută de partea

generală a Codului penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) Cod

penal, deoarece pedeapsa complimentară sub formă de anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, vine să îndeplinească rolul de completare a

represiunii și înlăturării stării de primejdie create asupra siguranței pe drumurile

publice.

2021, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe în partea

pedepsei complementare și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Grosu Svetlana, recunoscută vinovată de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost aplicată

pedeapsa complementară - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

3

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de inculpata Grosu Svetlana

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță eronat nu i-a aplicat

inculpatei Grosu Svetlana pedeapsa complementară sub formă de anularea dreptului

de a conduce mijloacele de transport, reținând gravitatea infracțiunii săvârșite, care

face parte din categoria celor ușoare, de persoana inculpatei Grosu Svetlana și anume

că, pentru prima dată a săvârșit o infracțiune, de prezența circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal: recunoașterea vinovăției și contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, iar potrivit rechizitoriului nu au fost stabilite și

indicate circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal.

Instanța de apel a atestat că prima instanță neîntemeiat a aplicat prevederile

art. 79 Cod penal, or, pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul Legii penale, care are

menirea de a apăra, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile

acesteia, precum și întreaga ordine de drept, prevenirea de noi infracțiuni.

La fel, instanța de apel a considerat că temei pentru aplicarea prevederilor art.

79 Cod penal nu se constată, iar pedeapsa complimentară și anume anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, va răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatei, cât și a altor persoane.

Gheorghița Igor în numele inculpatei Grosu Svetlana, care indică temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, art. 6

CEDO și solicită casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- motivele invocate în decizia instanței de apel referitor la individualizarea

pedepsei sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel nu a respectat criteriile

generale de individualizare a pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării

inculpatei cu pedeapsa complementară - anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport;

- prima instanță corect a conchis că, infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.

(3) lit. a) din Codul penal comisă de Grosu Svetlana face parte din categoria

infracțiunilor grave, fiind comisă din imprudență. Ca și circumstanțe atenuante la

stabilirea pedepsei au fost reținute căința sinceră și repararea integrală a prejudiciului

material. Circumstanțe ce agravează vinovăția inculpatei Grosu Svetlana nu s-au

4

stabilit. Din informația anexată la cauză rezultă că, Grosu Svetlana nu are

antecedente penale (f.d.64), anterior a avut o singură încălcare contravențională a

regulilor de circulație rutieră, însă antecedentele sunt stinse. La fel, conform

certificatelor eliberate de instituțiile medicale și caracteristica de la locul de trai

rezultă că aceasta nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru (f.d.75, 77),

are la întreținere doi copii minori (f.d. 82), la locul de trai și la locul de muncă se

caracterizează pozitiv (f.d. 81, 83);

- prima instanță, ținând cont de cumulul de circumstanțe atenuante menționate

mai sus, de faptul că infracțiunea, deși face parte din categoria celor grave, a fost

săvârșită din imprudență, automobilul se deplasa pe timp de noapte, pe un carosabil

umed, era condus fără o viteză excesivă, la comiterea acesteia a contribuit și

comportamentul ilegal al părții vătămate, care traversa carosabilul într-un loc fără

trecere pietonală, fără să se asigure dacă situația pe carosabil îi permite efectuarea

acestei manevre, și în virtutea circumstanțelor constatate a conchis să nu aplice în

privința inculpatei pedeapsa complimentară - anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport;

- instanța de apel a omis de a lua în considerare circumstanțele atenunate

prezente în speță;

- instanța de apel casând sentința în sensul agravării pedepsei stabilite

inculpatei, și-a argumentat decizia prin faptul că prima instanță, nu a ținut seama de

toate circumstanțele cauzei, de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

precum și de scopul pedepsei penale. O asemenea argumentare nu poate servi temei

de înăsprire a pedepsei, ori, aceste circumstanțe au fost luate în considerare la

individualizarea pedepsei de către prima instanță, iar alte circumstanțe ce ar servi

temei de înăsprire a pedepsei nu au fost stabilite;

- circumstanțele reținute de prima instanță în ansamblul lor esențial reduc

gradul de pericol social al infracțiunii comise, considerent de care corectarea și

reeducarea inculpatei este posibilă și fără anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, care pentru ultima este o necesitate vitală, nu un lux;

- la individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare

a pedepsei, instanța de apel nu a respectat toate cerințele prevăzute de legea penală

ce asigură aplicarea față de inculpată a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate, fapt ce constituie temei de casare a deciziei.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că soluția instanței

de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatei corespunde

prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal.

Totodată, invocă că instanța de apel corect a admis apelul declarat de procuror

în latura pedepsei, în condițiile în care inculpata Grosu Svetlana nu este la prima

5

abatere, anterior a mai fost trasă la răspundere contravențională, ce denotă că

inculpata nu a pășit pe calea corijării.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs își manifestă dezacordul

cu individualizarea pedepsei stabilite, și anume cu aplicarea pedepsei

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, critici ce le

invocă prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, precum și art. 6 CEDO.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Cu referire la criticile recurentului, precum că instanța de apel nu a ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei ce denotă ineficiența

condamnării inculpatei cu pedeapsa complementară - anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, la aplicarea căreia nu au fost luate în considerare

toate circumstanțele atenuante ale cauzei - căința sinceră și repararea integrală a

prejudiciului material, precum și circumstanțele tamponării pietonului care traversa

carosabilul neregulamentar, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, și

reprezintă opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată.

În acest sens, Colegiul penal invocă că din conținutul deciziei instanței de apel,

rezultă cert că instanța de apel a luat în considerare la stabilirea pedepsei principale

și celei complementare obligatorii circumstanțele invocate de recurent, pedeapsa

fiind aplicată inculpatei Grosu Svetlana cu luarea în considerare în deplină măsură

a criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75

Cod penal, cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării

6

scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a

inculpatei Grosu Sveltana, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acesteia, cât și a altor persoane, prevederi legale care au fost raportate just la

circumstanțele cauzei penale, că inculpata a săvârșit pentru prima dată o infracțiune

gravă din imprudență, precum și la personalitatea acesteia, care și-a recunoscut

vinovăția a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale,

se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, lipsa

circumstanțelor agravante, ce nu pot fi considerate ca circumstanțe excepționale,

care ar constitui temei pentru ca în privința inculpatei Grosu Svetlana să nu fie

aplicată pedeapsa complementară obligatorie prevăzută de sancțiunea art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, prin prisma prevederilor art. 79 alin. (1), (11) Cod penal..

În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu

identifică temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel, care este legală și

întemeiată, or criticile recurentului, precum că corectarea și reeducarea inculpatei

este posibilă și fără anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, care

pentru ultima este o necesitate vitală, nu un lux, constituie doar opinie subiectivă a

recurentului ce nu corespunde circumstanțelor particulare stabilite în prezenta speță

și care nu sunt suficiente pentru a fi aplicate în prezenta speță prevederile art. 79

alin. (1), (11) Cod penal.

Subsidiar, Colegiul penal invocă că prin circumstanțe excepționale care

justifică aplicarea art. 79 alin. (1) Cod penal, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră).

Însă, după cum rezultă din materialele cauzei, motivele recurentului indicate

în cererea de recurs și circumstanțele constatate de instanța de apel, careva

circumstanțe excepționale, care ar justifica aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1),

(11) Cod penal, în prezenta speță nu au fost identificate.

Astfel, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat pe

chestiunile esențiale supuse atenției sale, în virtutea corectitudinii acesteia și pentru

a evita repetări inutile se acceptă și se însușește de instanța de recurs ordinar, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

7

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gheorghița Igor

în numele inculpatei Grosu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza penală privind-o pe Grosu

Svetlana xxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

8