1ra-1338/21 — art. 287 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 8, 16 CPP
1ra-1338/21 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1338/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 august 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Macovei Alexandru cu inculpatul Babcinețchi Artur, prin care solicită
casarea sentinței Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 22 octombrie 2020 și a
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza
penală privindu-l pe
Babcinețchi Artur Xxxx, născut la xxxx, originar
și domiciliat în or. xxx, str. xxxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
29.08.2019 - 22.10.2020 (prima instanță);
18.11.2020 - 23.02.2021 (instanța de apel);
28.04.2021 – 04.08.2021 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 22 octombrie 2020,
Babcinețchi Artur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în mărime de 550
unități convenționale, ce constituie suma de 27 500 lei.
De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul
lui Babcinecțchi Artur în beneficiul lui Șveț Ion suma de 10000 lei cu titlu de
prejudiciu moral și suma de 10000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în
rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul
Babcinețchi Artur la 30 martie 2019, aproximativ la ora 21:30, aflându-se în loc
public și anume pe teritoriul stației de alimentare cu petrol ”Tirex-Petrol” amplasată
pe str. xxxxxx, or. Șoldănești, având drept scop comiterea unui act de huliganism,
acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor
sale, prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora, încălcând
grosolan și demonstrativ regulile sociale și morale de conviețuire, exprimând o
1
vădită lipsă de respect față de societate, manifestată prin neglijarea premeditată a
conduitei și liniștei în societate, conștientizând că acțiunile sale deveneau inevitabil
cunoscute persoanelor din preajmă, din motive huliganice, desconsiderând normele
etice general acceptate și manifestând o obrăznicie deosebită, i-a aplicat lui Șveț Ion
lovituri cu pumnii în regiunea abdomenului cauzându-i dureri fizice.
Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Babcinețchi Artur în baza art.
287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - huliganismul, adică acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței
asupra persoanei.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către avocatul Macovei
Alexandru în numele inculpatul Babcinețchi Artur, care a solicitat casarea acesteia,
cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Babcinețchi Artur să fie achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește
elementele infracțiunii.
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
- prima instanță a dat o apreciere greșită declarațiilor inculpatului și ale părții
vătămate, dar și ale martorilor audiați, în raport cu suportul magnetic DVD-R,
FREESTYLE, pe care se conține momentul conflictului între pătimit și inculpat,
deoarece anume înregistrarea audio-video demonstrează nevinovăția inculpatului
Babcinețchi Artur. Conform acestei înregistrări conflictul a durat 13 secunde, iar în
cadrul conflictului părțile s-au tras doar de mâini fără a fi aplicate careva lovituri cu
pumnii, și nicidecum 10 minute după cum susține partea vătămată;
- prima instanță greșit a conchis că declarațiile concubinei părții vătămate
Vareaghin Felicia ar demonstra vinovăția inculpatului, deoarece aceasta a menționat
că a văzut cum Șveț Ion a fost tras de haine de către inculpat, însă nu a observat ca
inculpatul să-i aplice careva lovituri părții vătămate, doar intuiește, deoarece Șveț
Ion s-a aplecat. Declarațiile martorului Vareaghin Felicia sunt contradictorii față de
relatările acestui martor depuse în cadrul urmăririi penale, când a relatat că, a văzut
momentul când inculpatul i-a aplicat o lovitură în regiunea abdomenului lui Șveț
Ion, însă în ședința de judecată a declarat că nu a văzut aplicarea de careva lovituri.
În cazul de față partea vătămată Șveț Ion se afla cu spatele la martorul Vareaghin
Felicia și martorul nu putea să nu observe aspectul feței părții vătămate. Declarațiile
martorului Vareaghin Felicia sunt contradictorii declarațiilor martorilor Lachi
Vasile, Lupan Ion și Musteață Marcel, dar și imaginilor video anexate la dosar;
- prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită declarațiilor martorilor oculari,
colaboratorilor stației PECO – Lachi Vasile și Lupan Ion, persoane care nu au careva
interese și au susținut concluzia potrivit căreia inculpatul nu a aplicat careva lovituri
față de partea vătămată, iar declarațiile acestor martori nu se contrazic între ele și
sunt consecutive. Martorul Musteață Marcel a relatat clar că inculpatul nu a aplicat
2
careva lovituri față de partea vătămată, iar aceste declarații confirmă starea reală, și
nu există nici un temei legal de a desconsidera declarațiile martorilor Lachi Vasile,
Lupan Ion și Musteață Marcel, care direct au indicat că, inculpatul nu a aplicat careva
lovituri față de partea vătămată, iar prima instanță absolut neîntemeiat a apreciat
critic declarațiile acestor martori, deoarece martorii vizați nu au nici-o tangență nici
cu inculpatul și nici cu partea vătămată, și nici careva interese personale la
soluționarea într-un mod sau altul a cauzei;
- nu s-au constatat careva temeiuri de a considera veridice declarațiile părții
vătămate, deoarece Șveț Ion nu este un simplu martor ocular al fenomenului, dar
participant la conflict și este persoană interesată care pretinde că a suferit în urma
infracțiunii;
- declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic deoarece aceasta este
o persoană interesată, iar declarațiile acestuia urmează a fi apreciate critic în
ansamblu cu declarațiile martorilor oculari Vareaghin Felicia, Lachi Vasile, Lupan
Ion și Musteață Marcel, dar și imaginile video ale conflictului, deoarece nici-un
martor ocular dintre cei menționați nu a indicat că ar fi văzut ca inculpatul să fi
aplicat lovituri părții vătămate;
- prima instanță incorect a dat apreciere probelor administrate de către partea
acuzării, fiind pronunțată o sentință care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția;
- de către partea acuzării nu au fost administrate careva probe pertinente,
concludente și utile care să confirme prezența elementelor infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (1) Cod penal în acțiunile inculpatului;
- prima instanță neîntemeiat a respins cererea avocatului inculpatului privind
audierea martorului Abdurahmanov Octavian și administrarea în calitate de probă a
imaginilor video a discuției între martorul dat și partea vătămată Șveț Ion, în care
partea vătămată recunoaște că a depus declarații false în privința inculpatului, și a
privat partea apărării de a demonstra că partea vătămată a prezentat cu bună știință
în cadrul procesului penal declarații mincinoase referitor la maltratarea sa de către
inculpat, iar încheierile protocolare din 16.01.2020 și 25.09.2020 sunt neîntemeiate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie
2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe
fără modificări.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță corect
a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul
Babcinețchi Artur a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal.
Instanța de apel a notat că circumstanțele faptei infracționale s-au confirmat
fără careva dubii sau neclarități, astfel că fapta infracțională de huliganism comisă
de către inculpatul Babcinețchi Artur a fost comisă cu intenție directă, și cu
întrunirea certă a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii date.
3
În acest sens, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a conchis că
este dovedită existența faptei infracționale de huliganism, acest fapt reieșind nu doar
din relatările părții vătămate, dar și ale martorului Vareaghin Felicia, care a
confirmat integral declarațiile depuse de către partea vătămată Șveț Ion.
De asemenea, instanța de apel a respins alegațiile părții apărării ce țin de
aprecierea declarațiilor părții vătămate și a martorului Vareaghin Felicia, precum și
relațiile ostile dintre inculpat și partea vătămată, menționând că sunt declarative, iar
declarațiile inculpatului nu și-au găsit nici-o confirmare, cu atât mai mult conform
caracteristicii eliberate inculpatului de la locul de muncă acesta a fost sancționat
disciplinar pentru încălcarea disciplinei muncii, având un comportament
necorespunzător și fiind atenționat de mai multe ori.
Instanța de apel a invocat că acțiunea inculpatului Babcinețchi Artur s-a
exprimat nu doar prin obrăznicie deosebită, dar și prin încălcarea gravă a ordinii
publice, acțiunile date fiind manifestate într-un loc accesibil publicului larg, în stația
PECO „Tirex-Petrol”, din r-nul Șoldănești, fapt dovedit integral de către partea
vătămată Șveț Ion, și de către martorul Vareaghin Felicia, dar și parțial de către
martorii Musteață Marcel, Lupan Ion și Lachi Vasile.
La fel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Musteață
Marcel, Lupan Ion și Lachi Vasile, indicând că aceștia au dat declarații neclare și
contradictorii, or au confirmat doar întâlnirea între inculpatul Babcinețchi Artur și
Șveț Ion la stația PECO „Tirex-Petrol”, și au relatat neclar circumstanțele precum că
nu au avut loc careva îmbrânceli, sau expresii înjurioase în adresa lui Șveț Ion, iar
martorul Musteață Marcel este prieten apropiat inculpatului, iar martorii Lupan Ion
și Lachi Vasile au indicat că inculpatul Babcinețchi Artur vine foarte des la stația
PECO, totodată Șveț Ion a specificat că, în timpul urmăririi penale și judecării cauzei
penale în instanță, inculpatul a încercat să-l influențeze, inclusiv să-și retragă
plângerea, astfel că aceste circumstanțe luate în cumul, atestă caracterul cointeresat
al relatărilor martorilor vizați, dar și un eventual interes al martorilor de a exonera
inculpatul de la răspunderea penală pentru fapta comisă cu intenție.
Ce ține de argumentul părții apărării, că martorul Vareaghin Felicia ar fi depus
declarații contradictorii în instanță, față de cele depuse în cadrul urmăririi penale,
instanța de apel a notat că martorul în cauză a confirmat fără o careva ezitare
relatările părții vătămate, iar în contextul faptului dacă a văzut momentul aplicării
loviturilor de către inculpatul Babcinețchi Artur lui Șveț Ion, aceasta a relatat clar
că, deși nu a văzut nemijlocit acest fapt a văzut cum partea vătămată Șveț Ion s-a
aplecat, iar inculpatul numindu-l cu cuvinte necenzurate avea pumnul îndreptat spre
partea vătămată, și aceste relatări în cumul cu declarațiile părții vătămate Șveț Ion,
care a confirmat clar că, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în abdomen, exclud
careva dubii la capitolul declarațiilor martorului Vareaghin Felicia.
4
Instanța de apel a respins și argumentul avocatului precum că, declarațiile lui
Șveț Ion urmează a fi apreciate critic în ansamblu cu declarațiile martorilor oculari
Vareaghin Felicia, Lachi Vasile, Lupan Ion și Musteață Marcel, dar și imaginile
video ale conflictului, deoarece nici-un martor ocular dintre cei menționați nu a
indicat că ar fi văzut ca inculpatul ar fi aplicat lovituri părții vătămate", or, în sensul
dat instanța de apel a reținut că, lui Babcinețchi Artur nu i se incriminează doar
aplicarea loviturilor sub aspectul huliganismului, dar și nemijlocit acțiunea de
încălcare grosolană a ordinii publice, iar declarațiile martorilor vizați supra sunt
evazive, neclare, și depuse cu scopul de eludare a inculpatului de la răspundere
penală, în raport cu evenimentele descrise consecvent și clar de către partea vătămată
și martorul Vareaghin Felicia.
La fel, instanța de apel a respins și argumentul părții apărării cu referire la
lipsa unui raport de expertiză medico-legală, or, în cazul de față partea vătămată Șveț
Ion a relatat clar, că nu s-a adresat la medic, deoarece inculpatul i-a aplicat doar
câteva lovituri în regiunea abdomenului, simțind dureri pentru moment, și a depus
plângerea la poliție după ce a văzut că are probe suficiente ce confirmă vinovăția lui
Babcinețchi Artur.
Totodată, instanța de apel a respins alegația părții apărării precum că, fapta
inculpatului ar constitui o faptă contravențională, menționând în acest sens că,
acțiunile inculpatului Babcinețchi Artur nu s-au marginalizat doar la acostarea
jignitoare a lui Șveț Ion în loc public, dar și s-au realizat prin încălcarea grosolană a
ordinii publice, însoțită de expresii necenzurate în adresa lui Șveț Ion, și a lui
Vareaghin Felicia, acțiunea comisă în loc public, stația PECO „TirexPetrol”, din s.
Șoldănești, și desigur prin aplicarea loviturilor față de partea vătămată Șveț Ion, ce
determină clar că, acțiunile inculpatului au depășit gradul de gravitate corespunzător
contravenției, acțiunile acestuia încadrându-se anume prin prisma legii penale.
Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a indicat că prima instanță a ținut pe
deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 –77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii
comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, prin urmare instanța de judecată și-a
argumentat riguros soluția la capitolul numirii pedepsei și a motivat hotărârea
pronunțată.
Totodată, instanța de apel a considerat corectă și soluția primei instanțe în
partea acțiunii civile.
Hotărârile judecătorești sunt contestate cu recurs ordinar de către avocatul
Macovei Alexandru cu inculpatul Babcinețchi Artur, care indică temeiurile de recurs
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 16) Cod de procedură penală și solicită
casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu dispunerea achitării
lui Babcinecțhi Artur de sub învinuirea înaintată, pe motiv că fapta acestuia nu
întrunește elementele infracțiunii.
5
În argumentarea recursului, recurenții invocă că:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre
de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub
învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi
mai blânde;
- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de
aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție;
- Babcinețchi Artur potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 14.08.2019
și învinuirii formulate în rechizitoriu, a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: "huliganismul,
adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de
aplicarea violenței asupra persoanei"'. În cadrul examinării cauzei penale în prima
instanță și în instanța de apel, procurorul nu a emis vre-o ordonanță privind
modificarea acuzării înaintate lui Babcinețchi Artur;
- potrivit descriptivului sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel,
instanțele de judecată au depășit limitele învinuirii înaintate inculpatului, constatând
sumar și divergent că: "prin acțiunile sale intenționate Babcinețchi Artur a comis
infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, individualizată prin:
"huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și
exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni care prin conținutul lor
se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită";
- depășind limitele învinuirii, instanța de apel a indicat că inculpatul
Babcinețchi Artur a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal,
ca huliganism, "adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică
și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni care prin conținutul
lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită", deci a reținut în privința
acestuia și acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie
deosebită - circumstanțe de drept neimputate ultimului prin rechizitoriu.
- instanța de apel a reținut în privința inculpatului Babcinețchi Artur și
exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate - element care a fost exclus
din componența infracțiunii prevăzute la art. 287 Cod penal, la data săvârșirii
acesteia și nici nu a fost imputată ultimului de către procuror prin rechizitoriu;
- instanța de apel, la constatarea încadrării faptei ca fiind comisă de inculpatul
Babcinețchi Artur, a încălcat prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,
care prevede că judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate
în rechizitoriu;
6
- instanțele de fond au dispus recalificarea faptei imputate prin rechizitoriu
fără a ține cont de prevederile art. 325 Cod de procedură penală, prin ce au depășit
limitele învinuirii formulate în rechizitoriu;
- potrivit corpului delict anexat la materialele cauzei penale - suportului
magnetic de DVD - R FREESTYLE care conține trei fișiere video a momentului
conflictului între partea vătămată Șveț Ion și inculpatul Babcinețchi Artur, care au
fost examinate în cadrul cercetării judecătorești, se constată cu certitudine că
conflictul între inculpatul Babcinețchi Artur și partea vătămată Șveț Ion a durat doar
13 secunde, iar în cadrul conflictului părțile s-au tras reciproc doar de mâini, fără a
fi aplicate careva lovituri cu pumnii
- martorii oculari prezentați de acuzare - angajații stației de alimentare cu
produse petroliere "TIREX", Lachi Vasile și Lupan Ion, persoane care nu au careva
tangențe cu părțile pe această cauză penală și nu au careva interese personale la
soluționarea într-un mod sau altul a cauzei, au susținut pe tot parcursul procesului
penal cele relatate de ei la urmărirea penală că, inculpatul nu a aplicat careva violență
în privința părții vătămate. În același mod, martorul ocular al cazului Musteață
Marcel, a infirmat aplicarea violenței de către inculpat față de partea vătămată;
- însăși concubina părții vătămate care a fost audiată în calitate de martor de
către instanță, Vareaghin Felicia, care a fost prezentă la conflictul care a avut loc
între partea vătămată și inculpat, și se afla cu fața orientată spre persoanele în cauză,
la distanța de maxim 1 metru, iar poziția acesteia, lesne permitea de a percepe clar
acțiunile fiecărei persoane implicate în conflict, a declarat instanței că a văzut că
Șveț Ion a fost tras de haine de către inculpat, însă nu a observat ca inculpatul să-i
aplice careva lovituri părții vătămate;
- nu există nici un temei plauzibil de a considera drept veridice și nu s-au
confirmat nici parțial declarațiile date de partea vătămată Șveț Ion că inculpatul a
aplicat violență asupra acestuia, iar declarațiile acestuia în ansamblu cu probele
administrate sunt lipsite de credibilitate, fiind infirmate totalmente prin declarațiile
martorilor oculari Vareaghin Felicia, Lachi Vasile, Lupan Ion și Musteață Marcel și
prin imaginile video a momentului conflictului;
- potrivit pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, cu
privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, nr. 4 din
19.06.2006, "Este necesar de explicat că, în sensul art. 287 Cod penal, prin
„violență" se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale
sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea de
scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de
muncă.";
- de către acuzare nu a fost prezentat vreun raport de expertiză medico-legală.
care să confirme existența, caracterul și gradul vătămărilor corporale cauzate părții
vătămate, iar la materialele cauzei lipsesc careva probe care să demonstreze
7
recurgerea inculpatului la acțiunea adiacentă din cadrul laturii obiective a
infracțiunii imputate inculpatului - aplicarea violenței asupra persoanei, de către
acuzare nu a fost prezentat vreun raport de expertiză medico-legală, care să confirme
existența, caracterul și gradul vătămărilor corporale cauzate părții vătămate, pentru
a fi întrunite elementele constitutive ale componenței de infracțiune incriminate
inculpatului;
- motivele invocate supra au fost invocate și în cererea de apel depusă
împotriva sentinței primei instanțe, însă instanța de apel nu s-a expus asupra acestor
temeiuri, apreciind eronat probele, adoptând o decizie care nu cuprinde motive
legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul
hotărârii, acesta fiind expus neclar. Deși instanța de apel enumeră probele indicate,
nu le dă acestora o apreciere juridică, considerându-le contrar logicii juridice, ca
probe care demonstrează vinovăția inculpatului. Nici o probă, exceptând declarațiile
părții vătămate (cărora urma de dat o apreciere critică), nu confirmă învinuirea
înaintată, însă instanța de apel, limitându-se doar la enumerarea acestora a pronunțat
o decizie de condamnare. Astfel, instanța nu a dat apreciere declarațiilor martorilor
oculari Vareaghin Felicia, Lachi Vasile, Lupan Ion și Musteață Marcel și imaginilor
video a momentului conflictului între inculpat și partea vătămată.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru
inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În acest sens, procurorul indică că instanța de apel, judecând cauza, just a
constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, și corespunzător, corect a
reținut constatarea vinovăției lui Babcinețchi Artur, de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.
Totodată, notează că recurentul își motivează contestația pe dezacordul cu
modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului
probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală.
De asemenea, invocă că instanța de apel, la aprecierea probelor a ținut cont de
prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
Procurorul a mai argumentat că instanța de apel s-a expus asupra tuturor
argumentelor invocate în apel și motivarea soluției corespunde dispozitivului
hotărârii contestate.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
8
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
În speță se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiurile
de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 16) Cod de procedură penală, în
sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost
întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare
pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu
excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde,
norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a
aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
atestă că temeiurile de recurs și motivele invocate de recurent în argumentarea
recursului nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.
Astfel, Colegiul penal notează că temeiul de recurs invocat de recurent
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma aspectelor
indicate de acesta, că: "instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței",
în prezenta speță nu s-au confirmat, or prin hotărârea adoptată instanța de apel s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în prezenta speță, întemeindu-
și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și apreciate corect
de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,
descrise și analizate în decizia sa (f.d. 21-30, vol. II), iar decizia instanței de apel
cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de menținere fără modificări
a sentinței primei instanțe de condamnare a inculpatului Babcinețchi Artur, pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, just constatând că
din probele administrate se confirmă prezența elementelor infracțiunii incriminate
9
în acțiunile inculpatului Babcinețchi Artur. În acest sens, se atestă că instanța de apel
nu a comis vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea
deciziei contestate, iar motivarea soluției corespunde dispozitivului deciziei.
De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4 a prezentei
decizii, se conchide că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea
probelor de către prima instanță și instanța de apel, și în special: "declarațiile
martorilor oculari Vareaghin Felicia, Lachi Vasile, Lupan Ion, Musteață Marcel și
a imaginilor video a momentului conflictului dintre inculpat și partea vătămată",
însă instanța de recurs ordinar la aceste motive a recurentului, atestă că nu pot fi
acceptate aceste motive, or contravin constatărilor corecte a instanței de apel în
prezenta speță, care just a indicat că: "a apreciat critic declarațiile martorilor
Musteață Marcel, Lupan Ion și Lachi Vasile, indicând că aceștia au dat declarații
neclare și contradictorii, or au confirmat doar întâlnirea între inculpatul
Babcinețchi Artur și Șveț Ion la stația PECO „Tirex-Petrol”, și au relatat neclar
circumstanțele precum că nu au avut loc careva îmbrânceli, sau expresii injurioase
în adresa lui Șveț Ion, iar martorul Musteață Marcel este prieten apropiat al
inculpatului, iar martorii Lupan Ion și Lachi Vasile au indicat că inculpatul
Babcinețchi Artur vine foarte des la stația PECO, totodată Șveț Ion a specificat că,
în timpul urmăririi penale și judecării cauzei penale în instanță, inculpatul a
încercat să-l influențeze, inclusiv să-și retragă plângerea, astfel că aceste
circumstanțe luate în cumul, atestă caracterul cointeresat al relatărilor martorilor
vizați, dar și un eventual interes al martorilor de a exonera inculpatul de la
răspunderea penală pentru fapta comisă cu intenție.
Ce ține de argumentul părții apărării, că martorul Vareaghin Felicia ar fi
depus declarații contradictorii în instanță, față de cele depuse în cadrul urmăririi
penale, martorul în cauză a confirmat fără o careva ezitare relatările părții
vătămate, iar în contextul faptului dacă a văzut momentul aplicării loviturilor de
către inculpatul Babcinețchi Artur lui Șveț Ion, aceasta a relatat clar că, deși nu a
văzut nemijlocit acest fapt a văzut cum partea vătămată Șveț Ion s-a aplecat, iar
inculpatul numindu-l cu cuvinte necenzurate avea pumnul îndreptat spre partea
vătămată, și aceste relatări în cumul cu declarațiile părții vătămate Șveț Ion, care a
confirmat clar că, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în abdomen, exclud
careva dubii la capitolul declarațiilor martorului Vareaghin Felicia", ce sunt
întemeiate pe întreg cumulul de probe descris, verificat și apreciat de instanța de apel
în decizia sa prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală (f.d. 21-30,
vol. II), iar alegațiile recurentului nu sunt întemeiate pe careva probe credibile, fiind
nefondate și subiective.
Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate argumentele recurentului descrise
în pct. 4 a prezentei decizii, ce țin de aprecierea probelor în prezenta speță, invocând
că: "declarațiile martorului Variaghin Felicia și a părții vătămate Șveț Ion urmau a
10
fi apreciate critic", or din decizia instanței de apel rezultă cert că toate probele
administrate în prezenta cauză penală au fost apreciate de instanța de apel prin
coroborare între ele, conform prevederilor art. 27, 101 Cod de procedură penală,
ținând cont și de faptul că atât martorul menționat, cât și partea vătămată au dat
declarații sub jurământ în cadrul ședinței primei instanțe, fiind preîntâmpinați pentru
răspunderea penală în baza art. 312-313 Cod penal (f.d. 184, 187, vol. I), declarațiile
lor fiind verificate în ședința instanței de apel (f.d. 13, vol. II).
Totodată, ce ține de criticile recurentului descrise la pct. 4 a prezentei decizii,
precum că atât prima instanță cât și instanța de apel la constatarea faptei săvârșite de
către inculpat au depășit limitele învinuirii și au încălcat prevederile art. 325 alin. (1)
Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că sunt nefondate, or prima
instanță la constatarea faptei (f.d. 213, vol. I) a reținut și descris fapta care cuprinde
aceleași circumstanțe, indici calificativi și acțiuni descrise în rechizitoriu (f.d. 91,
vol. I), în limitele învinurii formulate, iar instanța de apel prin decizia sa a menținut
fără modificări sentința primei instanțe. În acest sens, se invocă că formulările din
decizia instanței de apel (f.d. 26, vol. II), în care aceasta în motivarea soluției sale a
descris mai larg textul dispoziției art. 287 alin. (1) Cod penal, cu strecurarea de erori
materiale, fiind indicat - cinism, nu au influență și efecte juridice asupra calificării
faptei infracționale săvârșite de inculpatului Babcinețchi Artur, constatate de prima
instanță, conform învinuirii înaintate în rechizitoriu, calificate în baza art. 287 alin.
(1) Cod penal - "huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan
ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și
acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie
deosebită"(f.d.214, vol. I), cu respectarea prevederilor art. 325 alin. (1) Cod de
procedură penală.
În același context, se resping ca neîntemeiate și alegațiile recurentului
invocate prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 16)
Cod de procedură penală, precum că: "nu au fost întrunite elementele infracțiunii
sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea
pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării
juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; norma de drept aplicată în
hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date
anterior de către Curtea Supremă de Justiție", or în acest sens, este clară motivarea
din sentința primei instanțe și a deciziei instanței de apel privind existența
elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penl, fără a fi admisă în
acest sens vreo eroare de drept esențială ce ar afecta corectitudinea și legalitatea
soluției, iar recurentul nu a indicat nici o hotărâre dată anterior de către Curtea
Supremă de Justiție de aplicare a normei aplicate în prezenta speță, căreia i-ar
contraveni decizia instanței de apel în care a fost constatată vinovăția inculpatului
11
Babcinețchi Artur în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal,
temeiul dat fiind invocat declarativ de recurent.
La fel, Colegiul penal atestă că nu sunt veridice în speță interpretările
recurentului că: "de către acuzare nu a fost prezentat vreun raport de expertiză
medico-legală, care să confirme existența, caracterul și gradul vătămărilor
corporale cauzate părții vătămate, iar la materialele cauzei lipsesc careva probe
care să demonstreze recurgerea inculpatului la acțiunea adiacentă din cadrul laturii
obiective a infracțiunii imputate inculpatului - aplicarea violenței asupra persoanei,
pentru a fi întrunite elementele constitutive ale componenței de infracțiune
incriminate inculpatului", din considerentul că, în circumstanțele particulare speței,
aplicarea violenței de către inculpat, a fost constatată corect prin coroborare de către
instanța de apel, din declarațiile martorului Variaghin Felicia, părții vătămate Șveț
Ion din prima instanță, precum și a constatărilor din procesul-verbal de examinare a
obiectului din 17 aprilie 2019 (a înregistrărilor video ridicate de la Șveț Ion) (f.d. 17-
19, vol. I), cercetat în ședința de judecată din prima instanță (f.d. 180, vol. I),
verificat în ședința de judecată din instanța de apel (f.d. 13, vol. II), în care este
indicat că la examinarea fișierului video din ziua și comiterii infracțiunii "la sec. 11-
12 se observă cum persoana îmbrăcată în haine închise îi aplică celei îmbrăcate în
haine albastre o lovitură în zona cutiei toracice/burta".
În acest sens, Colegiul penal notează că nu sunt relevante criticile recurentului
care face referire la pct. 3 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, cu
privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, nr. 4 din
19.06.2006, or în aceasta nu se face vreo referire la obligativitatea efectuării unui
raport de expertiză judiciară medico-legală, pentru stabilirea existenței "violenței" la
săvârșirea infracțiunii de huliganism prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, în
acest sens, fiind suficientă administrarea și altor probe, ca declarațiile părților
vătămate, a martorilor, înscrisurilor relevante sau înregistrărilor video, iar doar
pentru stabilirea gravității vătămărilor corporale provocate părții vătămate prin
această violență este obligatoriu efectuarea expertizei judiciare medico-legale,
conform prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală.
Subsidiar, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin prisma
cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie cu
privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor
prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul
contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal atestă că instanța de apel a reținut just ca
demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului Babcinețchi Artur în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, iar obiecțiile recurentului
reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or nu se identifică vreun temei
de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele invocate de acesta.
12
Astfel, Colegiul penal, având în vedere veridicitatea argumentelor instanțelor
ierarhic inferioare în motivarea soluției lor și în virtutea corectitudinii acesteia și
pentru a evita repetări inutile, conchide că o acceptă și o însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert
vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele
să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns
detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),
cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând
a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Macovei
Alexandru cu inculpatul Babcinețchi Artur, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe
Babcinețchi Artur Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Timofti Vladimir
Țurcan Anatolie
13