1ra-752/21 — art.217/3 alin.3 lt.f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 septembrie 2020, Mihailin Pavel xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea dreptului de a ocupa funcții și activitate legată de gestionarea și circulația ilegală a substanțelor psihotrope, a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 3 ani. În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. S-a încasat de la inculpatul Mihailin Pavel în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Mihailin Pavel, acționând în scop de profit, conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale, dorind în mod 1 conștient survenirea lor, neavând autorizația corespunzătoare, a organizat procurarea, păstrarea, prelucrarea și transportarea pe teritoriul Republicii Moldova a drogurilor în proporții mari cu scop de înstrăinare. Astfel, Pavel Mihailin, acționând în scop material, de înstrăinare a substanțelor stupefiante, într-o perioadă nestabilită de timp, dar până la 04.12.2019, a procurat în circumstanțe nestabilite la moment, mai multe cantități de droguri - marijuană, pe care le-a transportat și le-a păstrat la domiciliul său în mun. Chișinău, com. Grătiești, 2 str. Ștefan cel Mare și Sfânt 112. În continuarea acțiunilor sale ilegale, Mihailin Pavel, urmărind același scop, în podul casei de locuit (cerdac) din xxxxx, pe două mese special amenajate pentru a susține o activitate, folosind un cântar de scară mică, două râșnițe de cafea, o foarfecă din metal, a organizat prelucrarea drogurilor prin extragerea tulpinilor, mărunțirea și amestecarea părților terminale a plantelor de cannabis cu flori, frunze, uscate sau umede ale diferitelor specii de cânepă. Ulterior, folosind un dispozitiv artizanal, construit din două butelii din polimer dotat cu un muștuc din folie de staniol și o brichetă, o parte din marijuană a consumat-o iar o altă parte repartizând-o în doze mai mici și folosind un aparat de vidat și peliculă de polimer incolor le împacheta în pachețele de tip ziplock pentru a fi înstrăinate consumatorilor de droguri de pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, la 04.12.2019 ora 09.59, în cadrul efectuării percheziției în podul (cerdacul) imobilului respectiv a cet. Mihailin Pavel, pe adresa - xxxxx, au fost descoperite și ridicate: două pachete din polimer de culoare albă, transparente, cu inscripția „bio” în care se afla masă vegetală uscată, aspect de frunze, unele mărunțite, de culoare verde, cu miros specific plantei de cannabis, două fragmente de butelii din polimer incolor, părțile superioare, pe suprafața uneia este o etichetă de culoare roșie cu inscripția de culoare albă „Coca-Cola”, cu depuneri de culoare cafenie pe suprafața pereților interiori și cu miros specific; un muștuc improvizat dintr-un capac din lemn, înfășurat cu folie de staniol și fixat cu bandă izolantă din materie de culoare neagră, pe suprafața cu depuneri de culoare cafenie; un cântar de scară mică, format dintr-un talger metalic, un display și patru taste, pe suprafața căruia se află particule unice de masă vegetală uscate, de culoare verde; o brichetă de culoare combinat negru cu sur, pe suprafața căreia se observă particule unice de masă vegetală uscate, de culoare verde; două râșnite, una din polimer de culoare neagră, iar cealaltă din metal de culoare verde, în interiorul cărora sunt prezente particule unice de masă vegetală uscate, de culoare verde; o foarfecă din metal, ruginit, un aparat de vidat de culoare sură de marca „FoodSaver”, portabil, dotat cu mâner de culoare oranj, cu două butoane - „SEAL" și „VAC/SEAL", pe suprafața sa cu particule unice de masă vegetală uscate, de culoare verde și în interiorul căruia se află un rulou de peliculă de polimer incolor. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-5058 din 27.12.2019 - masa vegetală uscată, cu aspect de frunze, unele mărunțite de culoare verde, cu miros specific, din cele două pachete, depistate și ridicate la 04.12.2019, în cadrul percheziției la 2 domiciliul inculpatului Mihailin Pavel Victor, reprezintă marijuană, (amestec compus din părțile terminale a plantei de cânepă (cannabis) cu flori, frunze și fără tulpina centrală, uscate sau umede, mărunțite sau întregi, ale diferitelor specii de cânepă care conține tetrahidrocanabinol), care se atribuie la substanțele stupefiante, incluse în „Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale: Lista nr. 1. Substanțe stupefiante”, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din 05 octombrie 2004, cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, cu ulterioarele modificări. Cantitatea substanței stupefiante - marijuana, constituie în total 227,14 g (masă uscată). Depunerile de substanță de culoare cafenie de pe suprafețele fragmentelor de butelii din polimer, părțile superioare, cât și a muștiucului, depistate în aceleași circumstanțe, reprezintă rășină de cannabis, care se atribuie la substanțele stupefiante inclusă în „Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale: Lista nr. 1. Substanțe stupefiante”, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1088 din 05 octombrie 2004, cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, cu ulterioarele modificări. Cantitatea substanței stupefiante - rășină de cannabis, constituie în totală de 3,81 g. Particulele unice de masă vegetală uscate, de culoare verde, de pe suprafețele cântarului, a brichetei, a celor două râșnițe, cât și a aparatului de vidat reprezintă particule unice de marijuană, care se atribuie la substanțele stupefiante. Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.79 din 23.01.2006 cu ulterioarele modificări, cantitatea de 227,14 g de marijuana și 3,81 g de rășină de cannabis constituie proporții mari.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Juravliova Anastasia, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Mihailin Pavel recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. f) din Codul penal, ai stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar conform art.72 alin. (1) lit. b) Cod penal, a dispune executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani. În motivarea apelului declarat procurorul a invocat că, instanța de fond nejustificat a aplicat art.90 din Codul penal, suspendând condiționat executarea pedepsei, apreciind împrejurările comiterii infracțiunii (la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a săvârșit infracțiuni, pentru prima data a săvârșit abatere de la normele legale), ca temei pentru suspendarea condiționată a pedepsei, acordând inculpatului o șansă de corectare și integrare în societate fără izolarea lui de mediul social. A invocat că, scopul legii penale nu este doar reeducarea condamnatului, dar și prevenirea de comiterea a unor infracțiuni din partea altor persoane, iar în acest caz 3 pedeapsa cu închisoare și executarea reală a pedepsei, v-a avea un efect pozitiv asupra întreii societăți. La stabilirea termenului și categoriei de pedeapsă inculpatului Mihailin Pavel, instanța de judecată urmează să țină cont de criteriile de individualizare a pedepsei și anume: inculpatul nu recunoaște vina în săvârșirea infracțiunii incriminate; la fel atrage atenția și asupra gradului de pericol social al infracțiunii comise, în speță inculpatul este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni grave, de caracterul infracțiunii și anume că prin această faptă socialmente periculoasă se aduc atingeri relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice. Apelantul a menționat că, în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, nu a recunoscut vina și nu s-a căit de cele comise, nu a conștientizat gravitatea și pericolul faptei comise, ori prin comercializarea drogurilor au fost și urmau a fi aduse prejudicii sănătății persoanelor care au procurat și urmau să procure droguri pentru consum propriu.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea modului de executare a pedepsei, stabilite inculpatului Mihailin Pavel în baza art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată acestuia. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, necătând la faptul că inculpatul Mihailin Pavel a recunoscut parțial vina, instanța de apel a conchis că, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță s-a bazat pe probele care sunt pertinente, concludente, utile, veridice și coroborează între ele, inclusiv declarațiile martorilor Florica Eugenia și Mihailin Galina precum și prin probele materiale anexate la dosarul penal: procesul-verbal de percheziție din 04.12.2019 (f.d.27); raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5058 din 27.12.2019, (f.d.42-50); procesul-verbal de examinare a obiectelor din 17.02.2020 și anume a corpurilor delicte anexate la cauza penală prin Ordonanța din 17.02.2020 și corpurile delicte depistate în cadrul percheziției efectuate la domiciliul lui Mihailin Pavel (f.d.60- 62). Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina lui Mihailin Pavel în comiterea infracțiunii încriminate, acțiunile acestuia fiind corect calificate de către prima instanță în baza art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, după semnele calificative, procurare, păstrare, prelucrare, transportarea 4 drogurilor, săvârșite în scop de înstrăinare, conform indicilor calificativi - săvârșit în proporții mari. Instanța de apel a apreciat declarațiile inculpatului și argumentele apărătorului său despre lipsa scopului de înstrăinare a drogurilor, ca fiind o poziție de apărare, în vederea ușurării răspunderii penale a inculpatului. În acest sens, instanța de apel a remarcat că, categoria bunurilor depistate pe masa din cerdacul casei și anume aparatul de vidat pachete, unde inculpatul păstra substanțele narcotice, dovedesc în mod vădit utilizarea lor în scopul pregătirii pachețelelor cu droguri spre vânzare, or din declarațiile martorilor la caz rezultă că, inculpatul Mihailin Pavel nu a fost observat vreo dată sub influența drogurilor, ceea ce determină prezența la inculpat a scopului de înstrăinare a drogurilor. Referitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul procurorului, indicând că prima instanță eronat a conchis asupra aplicării prevederilor art.90 alin.(1) Cod penal, fără a aprecia în mod corespunzător circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii, pericolul social, că inculpatul se învinuiește în comiterea unei infracțiunii grave, ce atentează la relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice, în cadrul cercetării judecătorești inculpatul parțial a recunoscut vina, nu s-a căit de cele comise, nu a conștientizat gravitatea și pericolul faptei comise. Astfel, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei și modul cum a acționat inculpatul și personalitatea acestuia, nu s-a constatat temeiuri pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă, aceasta nefiind aptă pentru a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei.

Avocatul Cojocari Oleg în numele inculpatului Mihailin Pavel invocând ca temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală solicită casarea totală a deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței fără modificări. În motivarea recursului ordinar avocatul susține că, concluzia instanței de apel precum că inculpatul, prin acțiunile sale ilegale, urmărea și un scop de cupiditate, îmbogățire, un scop de profit și prin comercializarea drogurilor au fost și urmau a fi aduse prejudicii sănătății persoanelor care au procurat și urmau să procure droguri pentru consum propriu, sunt niște presupuneri lipsite de material probator, or de către organul de urmărire penală nu a fost identificat niciun martor care ar fi declarat că a procurat de la Mihailin Pavel careva droguri, la fel nici o măsură specială de investigație nu a demonstrat acțiuni de procurare, păstrare, prelucrare, transportarea drogurilor, săvârșite în scop de înstrăinare din partea lui Mihailin Pavel. Recurentul menționează că, sancțiunea art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, în baza căruia Mihailin Pavel a fost condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, iar potrivit art.16 Cod penal, această infracțiune se atribuie la categoria celor grave, astfel careva restricții pentru aplicarea pedepsei cu suspendarea executării acesteia lipsesc. Reieșind din textul deciziei, instanța de recurs și-a motivat soluția referitor la abrogarea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, indicând că pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu suspendare pe un termen de 2 (doi) ani, stabilită inculpatului prin sentința 5 primei instanțe, este una prea blândă pentru atingerea scopului de verificare a atitudinii inculpatului față de pedeapsa stabilită, fără însă a invoca care restricții din cele prevăzute de lege, inclusiv stipulate în art.90 Cod penal, care n-ar fi fost respectate de către prima instanță la numirea pedepsei.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, partea apărării invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând argumentele recurentului prin prisma temeiurilor de drept invocate, Colegiul penal conchide că, acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse din considerentele descrise în continuare. Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente, nu s-au stabilit în instanța de recurs. Instanța de recurs consideră că, temeiul de casare invocat, nu este incident în cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la respingerea apelului declarat. 6 Totodată, se reține că, argumentele privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, specificate în recursul ordinar al avocatului nu au fost invocate în apel, sentința fiind atacată cu apel doar de către partea acuzării și doar în latura aplicării pedepsei. Conform art.art.420 alin.(4), 427 alin.(2) Cod de procedură penală, nu poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia persoanele indicate în art.401 Cod de procedură penală nu au folosit calea apelului. În recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel. Astfel, temeiurile menționate la alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, în speță însă, nici prima condiție, nici cea dea doua nu este incidentă, motiv pentru care argumentele recurentului privind nevinovăția inculpatului nu au nici un suport juridic, fiind neîntemeiate. Referitor la temeiul indicat de avocatul recurent, și anume art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră că este neîntemeiat și se menționează că, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune. Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. 7 În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Potrivit actelor cauzei, Colegiul penal atestă că, prin sentința primei instanțe, Mihailin Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Instanța de apel, judecând apelul înaintat de către procuror a ajuns la concluzia că pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare cu suspendare pe un termen de 2 (doi) ani, stabilită inculpatului prin sentința este una prea blândă, motiv pentru care a dispus casarea sentinței în partea aplicării pedepsei, prin excluderea prevederilor art.90 Cod penale. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a stabilit că, instanța de fond nejustificat a aplicat prevederile art.90 din Codul penal, apreciind împrejurările comiterii infracțiunii (la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a săvârșit infracțiuni, pentru prima data a săvârșit abatere de la normele legale), ca temei pentru suspendarea condiționată a pedepsei, acordând inculpatului o șansă de corectare și integrare în societate fără izolarea lui de mediul social, or, scopul legii penale nu este doar reeducarea condamnatului, dar și prevenirea de comiterea a unor infracțiuni din partea altor persoane, iar în acest caz pedeapsa cu închisoare și executarea reală a pedepsei, v-a avea un efect pozitiv asupra întregii societăți. Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a ținut cont de faptul că, inculpatul este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni grave, a recunoscut vina parțial, nu s-a căit de cele comise, nu a conștientizat gravitatea și pericolul faptei comise, de caracterul infracțiunii și anume că prin această faptă socialmente periculoasă se aduc atingeri relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice, iar prin acțiunile sale ilegale, inculpatul a urmărit și un scop de cupiditate, îmbogățire, un scop de profit, corect concluzionând că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilite. Colegiul penal consideră că o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale, iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art.61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de același gen. În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate de către recurent, or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care 8 la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei recurate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocari Oleg în numele inculpatului Mihailin Pavel, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocari Oleg în numele inculpatului Mihailin Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Mihailin Pavel xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la 19 august 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Toma Nadejda 9