1ra-1174/2021 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1174/2021 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1174/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Guzun Ion și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Comrat din 04 noiembrie 2020 și deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 18 decembrie 2020, declarat de către inculpatul

Jelez Pantelei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 29.07.2020 − 04.11.2020;

Instanța de apel: 02.12.2020 − 18.12.2020;

Instanța de recurs: 29.03.2021 − 21.07.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fiind judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Jelez Pantelei XXXXX a fost

recunoscut vinovat și condamnat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu)

an și 6 (șase) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Gresico Raisa cu privire la

încasarea prejudiciului material în mărime de 10 421,84 lei din contul inculpatului Jelez

Pantelei, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să

decidă instanța de judecată în ordinea procedurii civile.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Jelez Pantelei în beneficiul lui Gresico Raisa suma

de 30 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

În rest, pretențiile părții vătămate Gresico Raisa înaintate prin acțiunea civilă au fost

respinse ca nefondate.

Demersul procurorului privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a sumei de 3 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu

efectuarea expertizelor judiciare, a fost admis integral.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că Jelez

Pantelei , la 16 noiembrie 2018, aproximativ la ora 20.25, care în conformitate cu cerințele

pct. 7 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, era conducătorul mijlocului de transport de model „Mercedes E220”, cu n/î

XXXXX, și posedând permisul de conducere cu nr. XXXXX, ce îi acordă dreptul de a

conduce mijloace de transport de categoria „A”, „B” și „C”, se deplasa cu acesta pe str.

XXXXX pe drum asfaltat, cu sens giratoriu, spre autogară, fără careva pasageri, pe timp de

noapte.

Conducând autovehiculul pe drumul sus menționat, șoferul Jelez Pantelei,

demonstrând imprudență infracțională, precum și prevăzând posibilitatea survenirii

consecințelor social periculoase din cauza acțiunilor sale, a încălcat Regulamentul

circulației rutiere, și anume cerințele prevăzute de pct. 10) subcpt. 1), lit. a), b); pct. 11 lit.

a); pct. 12 subcpct. 1) lit. a), b), c), f), g); pct. 28; pct. 39 subpct. 1); pct. 43 subpct. 3) lit. a);

pct. 45 subpct. 1) lit. d); pct. 47 subpct. 1) lit. a) și pct. 49, precum și cerințele art. 32 alin. (4)

lit. a) b); art. 3 alin. (3) lit. a) și art. 61 ale Legii RM nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind

siguranța traficului rutier, (Republicat: 23.01.2015 în Monitorul Oficial nr. 11-21/6; Publicat:

20.07.2007 în Monitorul Oficial Nr. 103-106 art. 443), în urma cărui fapt a intrat pe banda

destinată pentru circulația transportului ce trece în sensul opus, unde a admis impactul cu

automobilul din direcția opusă de model „Dacia Logan” cu n/î XXXXX, la volanul căruia

se afla șoferul Gresico Vasili XXXXX, care le avea în calitate de pasageri pe Chișcheliova

Alisa XXXXX, a.n. 19.03.1989 , și pe Gresico Raisa a.n. 10.03.1959.

În urma accidentului rutier, pasagerului Gresico Raisa i s-au cauzat leziuni corporale

sub formă de plagă pe față, excoriații în regiunea capului, comoție cerebrală precum și

fractura a 3-4 coaste din partea stângă, care în baza expertizei medico-legale efectuate în

privința acesteia cu nr. 201811D0417 din 29.11.2018 au fost calificate ca leziuni corporale

medii ce au dus la dereglarea îndelungată a sănătății persoanei.

Astfel, acțiunile lui Jelez Pantelei au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

după indicii calificativi: încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a

mijloacelor de transport de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

2

din imprudență o vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății persoanei.

avocatul Cimpoieș Vladimir în numele inculpatului Jelez Pantelei, care a solicitat casarea

parțială a acesteia, în partea încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor judiciare

suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri

în acea parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, să fie dispusă

încasarea unui prejudiciu moral în mărime de 2 000 lei, iar cheltuielile judiciare să fie

trecute în contul statului.

În argumentarea apelului, partea apărării a invocat că la determinarea cuantumului

prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea incriminată, instanța de judecată nu a luat în

considerație faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă din imprudență.

Referitor la cheltuielile judiciare, pe care instanța de judecată le-a dispus să fie

încasate din contul inculpatului, apelantul a relevat că potrivit prevederilor art. 229 alin.

(3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total

sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz

de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

În acest sens, s-a subliniat că punerea pe seama inculpatului a obligației de plată a

cheltuielilor menționate, va influența substanțial și negativ asupra situației materiale a

celui din urmă. A mai explicat că, expertiza medico-legală efectuată în privința părții

vătămate, în cauza penală nominalizată, urmează a fi raportată la prevederile art. 143 alin.

(l) pct. 2) Cod de procedură penală.

Subsidiar, apelantul a notat că expertiza autotehnică din 12 iulie 2019 s-a efectuat în

baza experimentului, a cărui modalitate de desfășurare și consemnare a rezultatelor

contravin normelor legale.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța asupra soluției adoptate, instanța de apel a reținut că,

prima instanță, dând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin

prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, just a încadrat

juridic acțiunile inculpatului Jelez Pantelei în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și ținând cont

de prevederile art. 61 și art. 75 Cod penal, corect i-a stabilit lui Jelez Pantelei pedeapsa,

reieșind din noile limite calculate potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

reduse din sancțiunea normei de incriminare.

Potrivit materialelor dosarului, dar și concluziei primei instanțe, a fost stabilit cu

certitudine faptul că prin acțiunile inculpatului Jelez Pantelei, părții vătămate Gresico Raisa

i-a fost cauzat un prejudiciu moral și în acest caz, instanța de apel a opinat că suma în

3

mărime de 30 000 de lei, care a fost încasată de către prima instanță la emiterea sentinței în

privința lui Jelez Pantelei, este proporțională suferințelor cauzate părții vătămate în urma

acțiunilor inculpatului, or partea vătămată a suferit stres, suferințe psihice, i-a fost încălcat

ritmul obișnuit de viață, fiind nevoită să se interneze în spital pentru a se recupera.

Mai mult, instanța de apel a relevat că partea apărării nu a prezentat careva probe,

care să ateste că suma în mărime de 30 000 de lei, încasată de la inculpat în calitate de

compensație a prejudiciului moral este prea exagerată, astfel lipsind careva temeiuri de

micșorare a acesteia.

Înafară de acestea, în viziunea instanței de apel, prima instanță corect a menționat

că unul din criteriile de orientare la determinarea cuantumului compensației prejudiciului

moral, stabilit de către Curtea Europeană este criteriul echității, care presupune că

repararea urmează să reprezinte o compensație completă și echitabilă. Curtea determină

acest criteriu prin necesitatea primirii de către partea vătămată a reparării complete pentru

prejudiciul moral cauzat. Cuantumul prejudiciului urmează a fi stabilit în așa mod încât el

să aibă un efect de compensare și nu trebuie să fie majorat pentru partea care repară, dar

și nu trebuie să fie un venit nejustificat pentru partea care primește.

Subsecvent, instanța de apel a constatat în baza materialelor cauzei că, în cadrul

urmăririi penale a fost dispusă, de către organul de urmărire penală, efectuarea

următoarelor expertize judiciare:

- expertiza medico-judiciară, raport nr. 201811P0847 din 30.11.2018 privința lui

Chișcheliova A.M. al cărei cost constituie 320 (trei sute douăzeci) lei, f.d. 113-114, vol. I;

- expertiza medico-judiciară, raport nr. 201811P0846 din 30.11.2018 în privința lui

Gresico V.M. al cărei cost constituie 320 (trei sute douăzeci) lei, f.d. 121, vol. I;

- expertiza medico-judiciară, raport nr. 201811D0417 din 29.11.2018 în privința lui

Gresico R.N. al cărei cost constituie 320 (trei sute douăzeci) lei f.d. 128-129, vol. I;

- expertiza autotehnică nr. 34/12/1-R-1084 din 26.03.2019 al cărei cost constituie 1 120

(una mie una sută douăzeci) lei, f.d. 151, vol. I;

- expertiza autotehnică nr. 34/12/1 -R-2581 din 24.06.2019 al cărei cost constituie 1 120

(una mie una sută douăzeci) lei f.d. 151, vol. II.

În conformitate cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt

suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul

care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penala a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3) Instanța poate elibera de plata

4

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate

influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Din sensul juridic al normei prescrise la art. 229 Cod de procedură penală, rezultă că

instanța de judecată este obligată să stabilească situația materială a inculpatului la

soluționarea chestiunii privind repartizarea cheltuielilor judiciare.

Totodată, instanța de apel a notat că la soluționarea chestiunii cu privire la

repartizarea cheltuielilor judiciare, instanța de judecată este în drept, dar nu este obligată,

reieșind din situația materială, la adoptarea sentinței de condamnare, de a obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare suportate pe caz.

Având în vedere cele consemnate mai sus, precum și din sarcinile procesului penal,

datele despre persoana inculpatului Jelez Pantelei, instanța a considerat că cheltuielile

judiciare suportate în cadrul efectuării urmăririi penale în legătură cu efectuarea

expertizelor judiciare la etapa urmăririi penale în mărime de 3 200 de lei urmează a fi

încasate din contul inculpatului, întrucât nu au fost stabilite careva impedimente pentru

achitarea acestor cheltuieli judiciare.

Concomitent, instanța de apel a respins ca neîntemeiată alegația apărătorului

potrivit căreia nu era necesară efectuarea unei expertize autotehnice, or, circumstanțele

invocate nu pot fi supuse criticii, în măsura în care au fost dispuse în cadrul urmăririi

penale, în scopul instrumentării cauzei penale în mod complet și obiectiv.

de către inculpatul Jelez Pantelei, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești

pronunțate pe caz, în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral cauzat prin

infracțiunea comisă și în partea dispunerii încasării din contul în culpatului în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri în aceste părți prin care,

să fie dispusă spre încasare suma de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar cheltuielile

judiciare să fie lăsate în contul statului.

În argumentarea recursului declarat, inculpatul menționează că la determinarea

cuantumului prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea incriminată, instanța de apel nu

a luat în considerație următoarele aspecte: comiterea unei infracțiuni mai puțin grave;

anterior nu a fost tras niciodată la răspundere penală pentru încălcarea regulilor circulației

rutiere; infracțiunea imputată a fost comisă din imprudență.

La fel, afirmă faptul că instanțele de judectă nu au reținut faptul că unica sursă de

existență a inculpatului este pensia, iar prin dispunerea încasării unui prejudiciu moral în

mărime de 30 000 lei, acesta urmează a fi lipsit pe o perioadă îndelungată de unica sursă

de existență.

5

De asemenea, recurentul își manifestă dezacordul asupra rapoartelor de expertiză

judiciară autotehnică, afirmând că nu era necesar efectuarea acestora din moment ce a

recunoscut integral vinovăția, ba mai mult, consideră că actele vizate au fost întocmite în

baza unui experiment, care nu pot fi clasificate drept rapoarte judiciare.

4.1. Pe marginea recursului vizat, a prezentat referință procurorul de nivelul Curții

Supreme de Justiție și partea vătămată Gresico Raisa, care au solicitat inadmisibilitatea

acestuia, pe motiv că recursul declarat este nefondat și nu corespunde cerințelor prevăzute

la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că recurentul invocă ca temei de

drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, recurentul critică hotărârea contestată, considerând că insanțele de fond

neîntemeiat au dispus încasarea cheltuielilor judiciare din contul său, iar organul de

urmărire penală greșit a dispus efectuarea expertizelor autotehnice din moment ce ultimul

a recunoscut integral vinovăția în comiterea faptei incriminate prin actul de învinuire.

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz,

la respingerea apelului declarat în partea ce ține de cheltuielile judiciare și menținerea în

vigoare a sentinței în aceeași parte.

În acest context, este necesar de a face mențiunea că instanța de apel, în hotărârea

adoptată a indicat corect normele incidente obiectului recursului – cheltuielile judiciare.

Prin urmare, întemeiat a fost reținut de către instanța de apel că plata cheltuielilor

judiciare legate de efectuarea expertizelor judiciare, guvernată de norma prevăzută la art.

6

229 alin. (2) Cod de procedură penală, constituie un atribut nemijlocit al instanței de

judecată, care judecă cauza pe fond.

Din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal atestă faptul că un

argument de bază ce a determinat instanța de apel încasarea cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului în beneficiul statului, este lipsa unor acte confirmative care ar dovedi

incapacitatea de plată a celui din urmă.

Cât privește oportunitatea efectuării unor măsuri de investigație dispuse de organul

de urmărire penală, la faza urmăririi penale, Colegiul penal se raliază concluziei instanței

de apel, care a afirmat că asemenea rapoarte judiciare contribuie la justa instrumentare a

cauzei penale, sub toate aspectele și în mod obiectiv, or, recunoașterea vinovăției în baza

art. 3641 Cod de procedură penală are loc la judecarea cauzei pe fond, în prima instanță, pe

când acumularea probelor de către organul de urmărire penală, fără îndoială, are incidență

cu etapa de urmărire penală.

Mai mult, instanța de recurs atestă că, potrivit materialelor cauzei, în privința lui

Jelez Pantelei a fost emisă o încheiere din 09.03.2021 de încetare a procedurii de executare,

în legătură cu faptul că documentul executoriu despre încasarea cheltuielilor judiciare în

mărime de 3 200 lei a fost executat de către ultimul (f.d. 253-254, vol. II).

Cu referire la diminuarea cuantumului despăgurilor morale, istanța de recurs

remarcă faptul că potrivit prescripțiilor legale prevăzute la art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, la evaluarea acestora, instanța de judecată ia în considerare următoarele:

suferințele fizice ale victimei; prejudiciul agrement sau estetic; pierderea speranței în viață;

pierderea onoarei prin defăimare; suferințele psihice provocate de decesul rudelor

apropiate etc. Prevederea precitată comportă conotații orientative, care ar ajuta la

îngustarea numărului de metode de determinare a valorii reale a prejudiciului, însă nu

delimitează în mod exhaustiv marja de a precierea a instanței de judecată asupra

cuantumului daunei morale.

În lumina celor statuate mai sus, Colegiul penal consideră justificativă afirmația

instanței de apel precum că inculpatul și nici apărătorul său, nu au administrat probe

convingătoare, care ar determina instanța, într-un fel sau altul de a decide asupra

micșorării sumei de 30 000 lei dispuse spre încasare din contul inculpatului Jelez Pantelei

în beneficiul părții vătămate Gresico Raisa, cu titlu de daună morală.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând textul deciziei

instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului

declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

7

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală, iar pentru aceste motive, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Jelez Pantelei

XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 18 decembrie

2020, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 13 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Guzun Ion

Boico Victor

8