1ra-822/2021 — art.264 al.4 CP

1ra-822/2021 — art.264 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-822/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Babcinschi Nelly în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Grițco Andrei xxx, născut la xxx, originar și domiciliat

în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.10.2019 - 29.11.2019;

Instanța de apel: 22.07.2020 - 27.10.2020;

Instanța de recurs: 25.01.2021 - 14.07.2021.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641

Cod de procedură penală, Grițco Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe termen 4 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea din contul lui Grițco

Andrei în beneficiul succesorilor părții vătămate Cunacova Nina și Impărățel Eugeniu, în

mod solidar, suma de 23 629 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 600 000 lei, cu

titlu de prejudiciu moral. În rest, pretențiile au fost respinse.

23.08.2019, aproximativ la ora 14.00 min, aflându-se în stare de ebrietate, conducând

motocicleta de model „Suzuki Motor” cu n/î xxx, în lipsa permisului de conducere pentru

categoria respectivă „A”, deplasându-se pe str. 31 August 1989, din direcția str. Valea

Trandafirilor, spre Ciuflea, având ca pasager în spate pe Cunacova Xenia, care era fără

cască de protecție, fără a manifesta diligența necesară la trafic, neținând cont de totalitatea

factorilor specifici condițiilor rutiere de care trebuie să țină cont fiecare conducător, n-a

luat în considerare starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a

1

participanților la el împotriva accidentelor și consecinței acestora, n-a ținut cont de

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a

traficului rutier, prin ce a ignorat prevederile Regulamentului Circulației Rutiere (RCR),

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și anume: prevederile pct. 3 al

RCR, potrivit căruia: “participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile, de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze

prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze

neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acelea care sunt provocate de

circumstanțe iminente”; prevederile pct. 11 lit. c) din RCR, conform cărora

”Conducătorul de vehicul, este obligat să poarte pe cap casca de protecție prinsă cu

cataramă în timpul deplasării pe motocicletă (ciclomotor) și să se asigure că pasagerii au

procedat la fel”; prevederile pct. 45 (1) și (2) al (RCR), în conformitate cu care: “(1)

Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihologică ce influențează atenția

și reacția, b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, d) condițiile rutiere; dar și

cernitele art.22 alin.(4) din Legea nr. 131 -XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului

rutier, potrivit cărora: „participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament

care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți

participanți la trafic”, ajungând în preajma imobilului nr.10, acesta a pierdut controlul

asupra conducerii motocicletei și ieșind pe partea carosabilă, s-a tamponat de un obstacol,

iar pasagera din spate Cunacova Xenia, cazând jos, fiind transportată la Institutul de

Medicină Urgentă cu multiple politraumatisme, unde ulterior la 27.08.2019 a decedat,

conform certificatului de deces nr. DC-IV 1768581 din 29.08.2019.

Urmare tamponării, pasagerei Cunacova Xenia, conform Raportului de expertiză

judiciară nr. 2019103C1886 din 30.09.2019, i-au fost cauzate vătămări corporale grave,

în rezultatul cărora, ultima a decedat.

3.1. Procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia în partea individualizării

pedepsei, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Grițco Andrei să-i fie stabilită pedeapsa în baza

art.264 alin.(4) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție

este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare

a inculpatului.

Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională

celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.

3.2. A declarat apel suplimentar procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Djulieta Devder, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui

Grițco Andrei să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.264 alin.(4) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

2

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, să fie dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a sumei 3 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În argumentarea apelului a invocat că în cadrul urmăririi penale au fost suportate

cheltuieli legate de petrecerea expertizelor judiciare și anume: raportul de expertiză

medico-legală nr.201902D1996 din 17.09.2019 - 320 lei (f.d.88-89, vol. I) și raportul de

expertiză medico-legală nr.201903C1886 din 30.09.2019 - 3 488 lei (f.d.55-59, vol. I).

3.3. Avocatul Prutean Lilian în numele succesorilor părții vătămate Cunacova Nina

și Împărățel Eugeniu, solicitând casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care

să fie admisă integral acțiunea civilă.

În argumentarea apelului a invocat dezacordul său cu soluția instanței de fond, care

a admis parțial acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material cât și prejudiciului

moral. Concluzia instanței privind încasarea parțială prejudiciului moral este una

incorectă.

apelul declarat de către partea apărării a fost respins ca nefondat, admise apelurile

declarate de către partea acuzării, casată parțial sentința, în partea cheltuielilor judiciare și

pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

În baza art.901 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite inculpatului

Grițco Andrei a fost suspendată parțial, prima parte a pedepsei stabilite, perioada de 2 ani

închisoare, se va executa în penitenciar de tip deschis, iar cealaltă parte, de 2 ani

închisoare, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare

pentru perioada de probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că prezenta

cauză a fost judecată de către prima instanță conform procedurii prevăzute de art.3641

Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, conform

cererii depuse personal până la începerea cercetării judecătorești de către inculpat.

Instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate juridic de

către prima instanță în baza art.264 alin.(4) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu a

ținut cont de criteriile de individualizare a acesteia, menționând că pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.7, 61,75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind

prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză, precum și

reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpat.

Colegiul penal a conchis că, soluționând chestiunea privind stabilirea și

individualizarea pedepsei urmează a se ține cont de gravitatea infracțiunii și pericolul

social al faptei săvârșite de către inculpat, de personalitatea inculpatului, astfel, necesită

un regim sancționator mai dur pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei.

Subsecvent, instanța de apel a remarcat, că inculpatul a comis o infracțiune, care

atentează la valorile protejate de legea penală - relațiile sociale cu privire la siguranța

traficului rutier, cu atât mai mult a unor urmări grave, cum ar fi decesul victimei -

circumstanță care nu putea fi neglijată de instanța de fond la constatarea oportunității

3

suspendării executării pedepsei.

Respectiv, instanța de apel, a reținut ca fiind întemeiate argumentele invocate de

apelant și a constatat că, concluzia instanței de fond precum că, este posibilă corijarea

inculpatului și prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a

pedepsei, a fost una pripită, neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude.

În consecință instanța de apel a conchis că, inculpatului urmează a i se stabili

pedeapsa prin aplicarea prevederilor art.901 Cod penal, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, care va fi echitabilă și proporțională.

Cu privire la motivele invocate de procuror, având în susținere prevederile

art.art.227, 228, 229, 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că

cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală

nr.201902D1996 din 17.09.2019 și raportului de expertiză medico-legală

nr.201903C1886 din 30.09.2019, în mărime de 3 800 lei, urmează a fi suportate de

inculpat.

Referitor la acțiunea civilă înaintată, instanța de apel a remarcat faptul că în acest

sens, soluția instanței de fond este una justificată, și anume în partea dispunerii încasării

prejudiciului moral în sumă de 600 000 lei, din contul inculpatului în beneficiul

succesorilor părții vătămate, instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a

concluzionat că suma de 600 000 lei este o despăgubire echitabilă pentru daune morale

cauzate succesorilor părții vătămate.

Cu referire la prejudiciul material solicitat, instanța de apel a reținut că, soluția

instanței de fond este corectă, or, prejudiciul material a fost parțial probat prin bonul de

achitare pentru înhumare și autorizația nr.047668D în sumă de 1 051 lei (f.d.74, vol. II),

obligația achitării sumei de 120 lei anual pentru îngrijirea cimitirului (verso f.d.74, vol.

II), alte servicii funerare în sumă de 3 190 lei (verso f.d.75, vol. II), chitanța nr.40025 în

sumă de 1 268 lei și memo cu notițe (f.d.75, vol. II), două copii de pe chitanțe prin care se

probează achitarea serviciilor de asistență juridică în mărime de 18 000 lei, iar partea

apărării a recunoscut prejudiciul material în sumă de 23 509 lei.

Astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a încasat suma de 23 629

lei, ca fiind confirmată prin înscrisurile anexate.

La fel, instanța de apel a considerat că, solicitarea apărării privind încasarea

despăgubirii pentru pierderea întreținătorului în mărime de 4 770 lei lunar în beneficiul

dnei Nina Cunacova, până la decesul acesteia, or, nu s-a probat că mama părții vătămate

era la întreținerea acesteia sau defuncta Xenia Cunacova întreținea careva persoane care,

ulterior, după decesul ultimei, sunt întreținute de către Nina Cunacova, fapt pentru care

legal a fost respinsă această cerință.

recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, contestă decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

neprivativă de libertate.

În motivarea recursului declarat a menționat că soluția instanței de apel în latura

penală, în partea individualizării pedepsei penale, este prea aspră întrucât instanța urma să

ia în considerație circumstanțele atenuante pe caz, recunoașterea vinovăției, căința sinceră

cât și examinarea cauzei în procedura simplificată.

Subliniază că, la stabilirea pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii

penale, care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

4

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Consideră că, în speță este posibilă suspendarea integrală a executării pedepsei cu

închisoarea și acordarea posibilității ca în termenul de probațiune, prin comportament

exemplar și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat și va oferi o mai

bună protecție intereselor societății, decât izolarea lui Grițco Andrei de societate.

pentru inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale,

deoarece instanța de apel și-a motivat corect soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art.art.61, 75, 85 Cod penal, în privința individualizării pedepsei stabilite

inculpatului, or, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru inculpatul

care a comis această infracțiune, luând în considerație regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului și duratei pedepsei.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului, Colegiul penal constată că recurentul indică în calitate de

temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile pct.10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În susținerea acestei concluzii, examinând motivele invocate în recursul ordinar,

Colegiul penal constată că prin acestea se expune o opinie critică asupra modalității de

individualizare a pedepsei, precum și cele ce țin de executarea acesteia.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că

motivul și temeiul de recurs invocat de către recurent, nu și-a găsit confirmarea, în speță

nefiind constată eroarea de drept invocată.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent,

Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

5

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea

mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută

la art.264 alin.(4) Cod penal, care potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor grave, prin urmare instanța de apel a motivat iraționalitatea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, în speță inculpatul beneficiind deja de suspendarea parțială

a executării pedepsei cu închisoare.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanță de apel, stabilind noile

limite ale pedepselor, conform art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, corect a stabilit

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, dintre care inculpatul urmează să

execute real doar 2 ani, în rest fiind dispusă suspendarea condiționată pentru perioada de

probațiune de 2 ani.

Totodată, instanță de recurs consideră că, în speță, instanță de apel a respectat

cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, or nu pot

fi neglijate consecințele irecuperabile care au survenit decesul unei persoane tinere.

Tot aici, Colegiul penal ține să menționeze că, inculpatul a comis o infracțiune,

care atentează la valoarea primordială protejată de legea penală – viață și sănătatea

persoanei, or, dreptul la viață al oricărei persoane prevăzut de art.2 CEDO prevalează

asupra altor drepturi, iar Curtea Europeană acordă dreptului la viață o semnificație cu

totul aparte situându-l printre articolele primordiale ale Convenției.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel corect și legal a stabilit pedeapsa

inculpatului, precum și modalitatea de executare a acesteia, motivându-și în mod temeinic

6

soluția în acest sens, iar argumentele recurentului cu privire la aplicarea art.90 Cod penal

sunt declarative, deoarece nu conțin o motivare a solicitărilor cu referire la circumstanțe

concrete ale cauzei.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că alegațiile recurentului cu privire la comiterea

erorii de drept, individualizarea contrară prevederilor legale a pedepsei stabilite

inculpatului, sunt vădit neîntemeiate, întrucât însăși recurentul nu a identificat și nu a

expus în recurs care anume prevederi legale au fost încălcate de către instanța de apel la

individualizarea pedepsei.

Colegiul penal reiterează că, la stabilirea tipului, măsurii și modului de executare a

pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 16, 75-78, 84 Cod penal,

soluția fiind motivată corespunzător circumstanțelor cauzei, corect concluzionând că

scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a unei părți din pedeapsa cu

închisoare stabilite inculpatului Grițco Andrei, aceasta fiind proporțională și echitabilă

faptei comise de către inculpat.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Babcinschi Nelly în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

27 octombrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Grițco Andrei xxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7