CASE OF NIKOLAEV AND OTHERS v. BULGARIA - [Bulgarian Translation] by the Bulgarian Ministry of Justice

În cazul Nicolaev și alții împotriva Bulgariei , Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Camera a Treia), întrunind ca comisie, formată din: Darian Pavli, președintele Curții, Ioan Ktistakis (Apeluri nr. 48806/11 și 11138/12) SICZISTEA DE STRAȘBOURG din 12 ianuarie 2023.Această hotărâre este definitivă, dar pot fi făcute corecții redacționale în textul acesteia.În cazul Nicolaev și alții împotriva Bulgariei , Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Camera a Treia), întrunind ca comisie, constând din: Darian Pavli, președintele Curții, Ioan Ktistakis (Apeluri nr. 48806/11 și 11138/12) SICZISTEA DE STRAȘBOURG din 12 ianuarie 2023.ACEZISTEA de fapt, VICTORIA MARATINA (Apeluri nr. 5), a fost pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Camera a Treia), a fost examinată în mod comun de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Camera a Treia), în temeiul unei observații de la tabelul 1 din data de 1 decembrie 2022, iar în această decizie, a fost luată în mod corespunzător, în temeiul articolului 34 din Convenția privind protecția drepturilor omului liber, a fost examinată de către Curtea Europeană.

6.Cel care face plângere se plânge de confiscarea bunurilor descrise în tabelul anexat, despre care se susține că au fost dobândite prin activități criminale. Ei invocă, în mod expres sau în esență, art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede următoarele: art. 1 Orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a se bucura în liniște de bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale decât în interesul societății și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Precedentele dispoziții nu afectează în niciun fel dreptul statelor de a introduce legi care să prevadă măsuri necesare pentru exercitarea controlului asupra folosirii bunurilor în conformitate cu interesul general, și anume fără a obliga statul să asigure sau să plătească pentru folosirea bunurilor dobândite de cetățeni sau alte persoane, în temeiul Legii nr. 505/2005 (nr. 811 din 9.11.2005) (a se vedea art. 6 din Legea nr. 1370 din 9.11.2005) (a se vedea art. 6 din Legea nr. 1370 din 9.11.2005)).

În această privință, Curtea subliniază efectul cumulat al amploarei sale de aplicare - în ceea ce privește infracțiunile preconizante și în ceea ce privește perioadele pentru care sunt verificate veniturile și cheltuielile acuzatului, dificultățile pentru acuzați de a dovedi ceea ce instanța consideră a fi un venit "legitim" în această perioadă, având în vedere, de asemenea, inflația și schimbările economice, și presupunerea că orice bunuri pentru care nu s-a dovedit că au o origine nelimitată sunt de o importanță semnificativă, sunt bunuri dobândite ca urmare a unei activități criminale. Curtea a constatat că, deși aceste potențiale deficiențe nu sunt suficiente pentru a fi acceptate ca fiind adecvate, aceasta este de asemenea suficientă pentru a se asigura că orice acțiune solicitată de către instanță este în conformitate cu legea națională, în măsura în care este necesară o legătură semnificativă între drepturile și comportamentul acuzatului (§ 210-16).

Aplicând aceste cerințe la cazurile concrete examinate în hotărârea principală, Curtea constată încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile în care instanțele naționale nu au reușit să demonstreze existența unei legături cauzale, definite mai sus, și au dispus confiscarea bunurilor, invocând numai presupunerea din cauza din 2005 și discrepanțele dintre cheltuielile pe care reclamanții și avocații lor le-au avut în perioadele respective (a se vedea punctele 217-50 din hotărârea).11 În special, prin ordonarea confiscării bunurilor de către reclamante, instanțele naționale nu au încercat să demonstreze o legătură de cauză care să nu fie de natură să distingă între cauza C-1 din Convenția nr. 41 din 2005 și cauza C-1 din Convenția nr. 41 din 2001.12 În consecință, Curtea consideră că nu este necesar să stabilească o legătură de cauză care să fie de natură să distingă între cauza C-1 din Convenția nr. 41 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 din C-1 C-1 din C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1 C-1

Totorov și alții (citate mai sus, §§ 320-22), că nu poate specula dacă bunurile confiscate de reclamante sunt bunuri dobândite din activități criminale și că consideră oportună posibilitatea ca reclamantele să solicite reluarea și reexaminarea cazurilor lor la nivel național, instanțele naționale fiind, în principiu, obligate să aplice art. 1 din Protocolul nr. 1, așa cum este interpretat de către Curte.15 În ceea ce privește prejudiciile nemergătoare, precum și cheltuielile și cheltuielile rămase, având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabil să pronunțe sentința pentru sumele obținute din activitatea infracțională și că consideră oportună posibilitatea ca reclamantele să solicite reluarea și reexaminarea cazurilor lor la nivel național, instanțele naționale fiind obligate în principiu să aplice art. 1 din Protocolul nr. 1, așa cum este interpretat de Curte.15 În ceea ce privește prejudiciile nemergătoare, precum și cheltuielile și cheltuielile, având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabil să pronunțe sentința pentru sumele menționate în tabelul anexat.16 În plus, Curtea consideră că este adecvată ca o posibilitate soluționare a litigiului de conversie pentru a litigiului de lichidare și reexaminare a cazurilor lor la nivel național, iar instanțele naționale trebuie să se angajezezezezeze în mod simplu pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Curtea nr. 1 din Curtea nr. 1 din Curtea nr. 1 din Curtea Europeană (în cazul în care se aplică în cazul în cazul litigii de lichidere a unei contracțiuni de lichidere a unei contracțiuni de lichidare a unei obligații de lichidare a unei obligații de lichidare a unei persoane în cursul de muncă, în cursul unei perioadă de trei luni, în cazul în care a fost încheiată de trei luni, în cazul în care a fost încheiată de către o persoană în cursul unei obligații de lichidere a unei obligații de li

Victoria Maradudina (Darian Pavli) și alții, Secretar-adjunct al Președintelui PROPUNCIE Lista reclamantelor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (seprarea bunurilor presupuse dobândite din infracționalitate) No Reclamare Nu Data depunerii Numele reclamantului Data nașterii Prezentarea și locul de practicare a infracțiunii Prealabile Perioada pentru care a fost verificată cauza decesului și cheltuielile asupra proprietății reclamantului În urma acestor evenimente, a fost declarată vinovată de despăgubire Hotărârea privind despăgubirea procedurii de depunere a plângerii, în mod condiționat, a fost aprobată de Curtea Europeană a Apărării (CEA) în cadrul unui acord de lichiditate între A.V. Alexandru și procurorul general din Roma, în data de 22 martie 1990 (în data de 22 iulie 2001); A.V. Alexandru și procurorul general din Roma, în data de 22 iulie 2000 (în data de 22 iulie 2001); A.V. Alexandru și procurorul general din Roma, în data de 22 iulie 2000 (în data de 22 iulie 2001) au fost eliberate de la judecată în sumă de 488 lei în cazul unei litigii de lichidare a drepturilor de lichidare între A.V.V. Alexandru și procurorul general din Roma, în data de 22 iulie 2000 (în data de 22 iulie 2001); A.

Ambele proprietăți au fost considerabil renovate și îmbunătățite după achiziție. Potrivit experților numiți de instanță, valoarea lor totală în 2007 după îmbunătățiri este de 176.300 lei (aproximativ 90.000 euro). După finalizarea procedurii interne, ambele proprietăți au fost anunțate la vânzare publică și vândute de stat către o terță parte. În timpul examinării cererilor, familia reclamantului nu a avut venituri declarate. Nu au fost suficiente dovezi că reclamantul a fost în relații de muncă fără experiență - nici nu a fost prezentată o declarație în această privință de către alte persoane care au fost angajate în construcție.

În contextul perioadei de examinare, reclamanții au dobândit bunuri cu valoare semnificativă, și anume cele două case. 1 martie 2011 - hotărârea Curții Supreme de Cazare, art. 4 din Legea din 2005 - se poate considera că este vorba de bunuri dobândite din activități criminale, în măsura în care nu se poate stabili originea legală, motiv pentru care presupunerea nu a fost contestată. Nu a fost necesar să se caute o legătură cauzală între infracțiunea precedentă și bunurile în cauză, deoarece infracțiunea precedentă a fost motivul în sine al constituirii procedurii de confiscare. 1 martie 2011 - hotărârea Curții Supreme de Cazare, art. 3 000 250 118/12 09.02.2012 Petar Ivanov GLAPOPOVCHEV 1999 Mihai GORGIEV, Plovdiv GLAPOVCHEV 1999 Conform acuzației din 5 noiembrie 2003, a fost condamnat la închisoare pentru achizitie a unei linii de bani.

Nu a fost necesar să se dovedească o legătură de cauzalitate între activitatea criminală și proprietatea pentru care se solicita confiscarea; a fost suficient ca reclamantul (adică tatăl său) să nu fi respins prezumția în conformitate cu art. 4 din Legea din 2005; aceasta înseamnă că proprietatea pentru care se solicita confiscarea este o proprietate dobândită din activitatea criminală. 10 august 2011 - hotărârea Curții Supreme de Casteiție 3,000 250 [1] Plus toate taxele care pot fi impuse reclamantelor.[2] Plus toate taxele care pot fi impuse reclamantelor.

ТРЕТО ОТДЕЛЕНИЕ

Дело

НИКОЛАЕВ И други

срещу БЪЛГАРИЯ

(Жалби № 48806/11 и 11138/12)

РЕШЕНИЕ

СТРАСБУРГ

12 януари 2023 г.

Това решение е окончателно, но в текста му могат да бъдат нанесени редакционни корекции.

По делото Николаев и други срещу България

,

Европейският съд по правата на човека (Трето отделение), заседаващ като комитет, състоящ се от:

Дариан Павли (Darian Pavli)

, председател

,

Йоанис Ктистакис (Ioannis Ktistakis),

Андреас Зюнд (Andreas Zünd)

, съдии

,

и Виктория Марадудина (Viktoriya Maradudina),

и.д. заместник-секретар на отделението

,

След обсъждане в закрито заседание на 8 декември 2022 г,

Постанови следното решение, прието на същата дата:

ПРОЦЕДУРА

ФАКТИТЕ

ПРАВОТО

ОБЕДИНЯВАНЕ НА ЖАЛБИТЕ

ТВЪРДЯНО НАРУШЕНИЕ НА ЧЛ. 1 ОТ ПРОТОКОЛ № 1

Чл. 1

„Всяко физическо или юридическо лице има право мирно да се ползва от своите притежания. Никой не може да бъде лишен от своите притежания освен в интерес на обществото и съгласно условията, предвидени в закона и в общите принципи на международното право.

Предходните разпоредби не накърняват по никакъв начин правото на държавите да въвеждат такива закони, каквито счетат за необходими за осъществяването на контрол върху ползването на притежания в съответствие с общия интерес или за осигуряване на плащането на данъци или други постъпления или глоби.”

Тодоров и други срещу България

(№ 50705/11 и 6 други, 13 юли 2021 г.).

Тодоров и други

(цитирано по-горе, §§ 200-09) Съдът е установил някои потенциални недостатъци в Закона от 2005 г. и в начина, по който е бил приложен. В това отношение той подчертава съвкупния ефект от широкия обхват на неговото приложение - по отношение на предикатните престъпления и по отношение на периодите, за които се проверяват приходите и разходите на обвиняемите, трудностите за обвиняемите да докажат това, което съдилищата считат за „законен“ доход през такъв период, като се вземе предвид освен това инфлацията и икономическите промени, и презумпцията, че всяко имущество, за което не е доказано, че има „законен“ произход, е имущество, придобито от престъпна дейност. Съдът намира, че макар тези потенциални недостатъци да не са достатъчни, за да се приеме, че всяко отнемане по Закона от 2005 г. е в противоречие с Чл. 1 от Протокол № 1, те със сигурност са създали значителна тежест за обвиняемите в производствата за отнемане и са можели да наклонят баланса в полза на държавата. Ето защо, като противовес и гаранция за правата на жалбоподателите, е от решаващо значение националните съдилища да установят причинно-следствената връзка между имуществото, за което се иска конфискация, и престъпното поведение на ответниците. Съдът изразява готовност да приеме оценката на националните съдилища относно съществуването на такава връзка, доколкото тя не е произволна или явно необоснована (пак там, §§ 210-16).

Тодоров и др.

Поради това Съдът не вижда причина да достигне до заключение, различно от това по тези дела.

ПРИЛАГАНЕ НА ЧЛ. 41 ОТ КОНВЕНЦИЯТА

“Ако съдът установи, че е имало нарушение на конвенцията или на протоколите към нея и ако вътрешното право на високодоговарящата страна допуска само частично обезщетение за последиците от това нарушение, съдът присъжда, ако това е необходимо, справедливо удовлетворение на потърпевшата страна.“

Тодоров и други

(цитирано по-горе, §§ 320-22), че не може да спекулира дали имуществото, отнето на жалбоподателите, е имущество, придобито от престъпна дейност, и че счита за подходяща възможността жалбоподателите да поискат възобновяване и преразглеждане на делата им на национално ниво, като националните съдилища по принцип трябва да бъдат задължени да приложат чл. 1 от Протокол № 1, както се тълкува от Съда.

ПО ТЕЗИ ПРИЧИНИ СЪДЪТ ЕДИНОДУШНО,

Решава

да обедини жалбите;

Обявява

жалбите за допустими;

Приема,

че тези жалби разкриват нарушение на чл. 1 от Протокол № 1 относно отнемането на имущество, предполагаемо придобито от престъпна дейност

;

Определя

(a)

държавата-ответник да изплати на жалбоподателите в срок от три месеца сумите, посочени в приложената таблица, които да бъдат конвертирани във валутата на държавата ответник по курса, приложим към датата на уреждане на спора;

(б) че от изтичането на гореспоменатите три месеца до уреждането на спора се дължи проста лихва върху горепосочените суми в размер, равен на пределния лихвен процент по заеми на Европейската централна банка през периода на неизпълнение плюс три процентни пункта.

Изготвено на английски език и обявено в писмена форма на 12 януари 2023 г. съгласно правило 77 §§ 2 и 3 от Правилника на Съда.

Виктория Марадудина

Дариан Павли

(Viktoriya Maradudina)

(Darian Pavli)

и.д. Заместник-секретар

Председател

ПРИЛОЖЕНИЕ

Списък на жалбите по Чл. 1 от Протокол № 1

(отнемане на имущество, предполагаемо придобито от престъпна дейност)

№

Жалба №

Дата на подаване

Име на жалбоподателя

Дата на раждане

Представител и място на практикуване

Предикатно престъпление

Период, за който са проверени доходите и разходите на жалбоподателя

Отнето имущество

Причини, посочени от съдилищата

Окончателно решение по процедурата за отнемане

Сума, присъдена за неимуществени вреди на жалбоподател

(в евро)

[1]

Присъдена сума за разходи и разноски

(в евро)

[2]

48806/11

22.07.2011 г.

Злати Алексиев НИКОЛАЕВ

1961 г.

Атанас Златев АЛЕКСИЕВ

1987 г.

Спаска Йосифова Бенчева

Велико Търново

На 12 март 2001 г. Районен съд - Димитровград одобрява споразумение за признаване на вина между първия жалбоподател и прокуратурата. През 2000 г. жалбоподателят и неизвестно лице са извършили измама, като са причинили щети в размер на 3 476 лева (1 778 евро); впоследствие парите са били възстановени на пострадалото лице. Първият жалбоподател е осъден на 3 месеца условно лишаване от свобода.

1 януари 1990 г. – 22 май 2007 г.

Два парцела с къщи в гр. Горна Оряховица, единият закупен от първия жалбоподател през 1990 г., а другият - от първия жалбоподател и неговата партньорка за втория жалбоподател (техния син) през 1994 г. И двата имота са били значително ремонтирани и подобрени след покупката. Според назначените от съда експерти общата им стойност през 2007 г. след подобренията е 176 300 лв (приблизително 90 000 евро).

След приключване на вътрешното производство двата имота са обявени на публична продан и са продадени от държавата на трети лица.

През разглеждания период жалбоподателите не са имали декларирани приходи. Не са представени доказателства, че първият жалбоподател е бил в трудови правоотношения - той е представил в тази връзка декларации от други лица, които обаче не установяват трудова заетост, нито пък е станало ясно за какво възнаграждение е работил жалбоподателят; освен това никога не са били плащани данъци.

Не е доказано, че друго лице е предоставило заем на първия жалбоподател.

Не може да се приеме, че приятели на семейството са работили безплатно за ремонта на двете къщи; твърдейки това, жалбоподателите се опитват да оправдаят доста значителни строителни работи.

През разглеждания период жалбоподателите са придобили имущество на значителна стойност, а именно двете къщи. Предвид разпоредбата на чл. 4 от Закона от 2005 г. може да се приеме, че това е имущество, придобито от престъпна дейност, доколкото не може да се установи законен произход, поради което презумпцията не е била оборена. Не е било необходимо да се търси причинно-следствена връзка между предикатното престъпление и въпросното имущество, тъй като предикатното престъпление е било причина само за образуване на производството по отнемане.

1 март 2011 г. - решение на Върховния касационен съд

3,000

250

11138/12

09.02.2012 г.

Петър Иванов ГЛАВЧЕВ

1999 г.

Милен Георгиев Нейков,

Пловдив

С присъда от 5 ноември 2003 г. на Окръжен съд – Пловдив, влязла в сила на 24 януари 2007 г., бащата на жалбоподателя е осъден за сводничество, извършено в периода 1999-2003 г.

1993-2007 г. (относно бащата на жалбоподателя)

Къща с парцел и постройки; имотът е придобит през 2005 г. в замяна на апартамент, закупен за жалбоподателя от майка му през 2001 г.

Според Комисията за отнемане на незаконно придобитото имущество стойността му е 57 135 лева (29 200 евро).

От бащата на жалбоподателя е отнето допълнително имущество (което не е предмет на жалбата).

Жалбоподателят твърди, че придобитият през 2001 г. имот (предоставен в замяна на отнетия имот) е бил закупен с пари, дарени му от неговите баба и дядо по майчина линия; за това дарение обаче не са предоставени достатъчно доказателства. Жалбоподателят не се е позовал на никакви други обстоятелства, за да докаже законния произход на имуществото си.

Бащата на жалбоподателя не е доказал достатъчно „законни“ доходи.

Не е било необходимо да се доказва причинно-следствена връзка между престъпната дейност и имуществото, за което се е искало отнемане; било е достатъчно, че жалбоподателят (съответно неговият баща) не е опровергал презумпцията по Чл. 4 от Закона от 2005 г.; това означава, че имуществото, за което се е искало отнемане, е имущество, придобито от престъпна дейност.

10 август 2011 г. - решение на Върховния касационен съд

3,000

250

[1]

Плюс всички данъци, които могат да бъдат начислени на жалбоподателите.

[2]

Плюс всички данъци, които могат да бъдат начислени на жалбоподателите.