1ra-1623/2021 — art. 217 alin. 3 lit. e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 3 lit. e CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1623/2021 — art. 217 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1623/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 august 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Toma Nadejda
Judecători Cobzac Elena
Timofti Vladimir
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
către avocatul Goncear Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2021, în cauza
penală privindu-l pe
Dumitrașcu Taras Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat mun. Xxxxx bd. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 30.06.2020 - 09.12.2020
instanța de apel: 20.01.2021 – 13.04.2021
instanța de recurs: 07.07.2021 – 11.08.2021
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 09 decembrie 2020,
Dumitrașcu Taras a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3)
lit. e) Cod penal, la pedeapsă, sub formă de închisoare, pe termen de 2 ani, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții sau exercita activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau
analogilor lor, și medicamentelor care conțin asemenea substanțe, pe un termen
de 3 ani. A fost admisă cerința acuzatorului de stat privind compensarea
cheltuielilor judiciare, fiind încasat de la Dumitrașcu Taras suma de 1680 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru expertiza judiciară, în beneficiul
statului.
Potrivit sentinței, s-a constatat că, Dumitrașcu Taras urmărind scopul
consumului de droguri, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor
sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,
acționând de unul singur cu intenție directă, în circumstanțe necunoscute
organului de urmărire penală a intrat în posesia unei cantități de masă vegetală
uscată, care potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/-1-R-214
din 03.02.2020 reprezintă marihuană, și care se atribuie la substanțele stupefiante
în cantitate de 14,96 g (masă uscată), care conform „Listei substanțelor
stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în
trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, aprobată prin Hotărârea Guvernului
1
R. Moldova nr. 79 din 23.01.2006 cu ulterioarele modificări, constituie proporții
mari, substanță stupefiantă pe care a plasat-o în buzunarul stâng al scurtei,
partea interioară și a păstrat-o asupra sa ilegal până la data de 30 decembrie 2019
ora 16.40 minute, când a fost depistată și ridicată în cadrul percheziție efectuate
la punctul de control al Penitenciarului nr. 18 Brănești, situat în s. Brănești, r-nul
Orhei, de către reprezentanții acestei instituții.
Astfel, acțiunile lui Dumitrașcu Taras au fost calificate ca, circulația ilegală
a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, și anume
producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau
analogilor acestora, săvârșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare, pe teritoriul
penitenciarilor, și încadrate în baza art.217 alin. (3) lit. e) Cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
3.1 Avocatul Goncear I. în numele inculpatului, care a solicitat casarea
parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care să-i fie aplicată o
pedepsă non privativă de libertate.
În motivarea cererii de apel a indicat că, la emiterea sentinței menționate
instanța de fond nu a ținut cont de următoarele circumstanțe: inculpatul a
recunoscut integral vina, din care fapt dosarul penal a fost examinat în
procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală; în cadrul
ședinței de judecată a relatat tot ce cunoaște pe acest caz și a răspuns la toate
întrebările; este singurul întreținător în familie, unica sursa de existență este
activitatea sa; are la întreținere un copil minor, fapt confirmat prin materialele
anexate la dosar și mama care este invalid cu gradul de surdomut; sincer se
căiește și regretă de cele comise; pe viitor asemenea abateri nu va mai face; la
locul de trai se caracterizează pozitiv, plângeri din partea populației în privința
acestuia nu sînt; prejudiciu material sau moral nu există.
3.2 Inculpatul Dumitrașcu Taras, care a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă
mai blândă, indicând, că a recunoscut vina integral, s-a căit sincer și îi pare rău
de cele întâmplate. La fel, indică faptul, că instanța urma a lua în considerație
starea de sănătate precară a acestuia, precum și faptul că, soția sa este invalid și
are nevoie de supraveghere permanentă. Mai mult, acesta invocă faptul, că prin
acțiunile sale nu a prejudiciat în nici un fel statul sau careva persoane, motiv din
care în privința lui putea fi aplicată o pedeapsă mai blîndă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie
2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a indicat că, la
pronunțarea sentinței, prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și
de drept, și just a concluzionat că, inculpatul Dumitrașcu Taras a comis anume
infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de
probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de
2
vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel a constatat că Dumitrașcu Taras
a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal - circulația
ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare, și
anume producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,
procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau
analogilor acestora, săvârsite în proporții mari, fără scop de înstrăinare, pe teritoriul
penitenciarilor.
Contrar alegațiilor părții apărării, instanța de apel a considerat că instanța
de fond, la stabilirea pedepsei, a ținut cont că Dumitrașcu Taras a comis o
infracțiune care conform art. 16 Cod penal, în funcție de caracterul și gradul
prejudiciabil, face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea
inculpatului, inclusiv de faptul că, anterior a fost judecat pentru infracțiuni
intenționate, fapt ce denotă că, inculpatul nu a făcut careva concluzii pentru sine,
continuând comportamentul antisocial prin săvîrșirea de noi infracțiuni, la
evidența medicului narcolog nu se află, inclusiv se caracterizează negativ la locul
de trai. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, a reținut în
calitate de circumstanță atenuantă faptul că, are un copil minor la întreținere,
inclusiv în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, circumstanță agravantă
a fost stabilită, că acesta anterior a fost condamnat pentru infracțiuni
intenționate.
In viziunea instanței de apel, inculpatul a fost sancționat anterior prin
aplicarea unei sancțiuni penale neprivative de libertate, astfel aplicarea acelei
sancțiuni neprivative de libertate nu a avut nici un efect din punct de vedere al
reeducării inculpatului, ultimul comițând ulterior alte infracțiuni. Astfel, nu
există nici o circumstanță ce ar indica la faptul că, la aplicarea celei de-a doua
sancțiuni penale neprivative de libertate, condamnatul se va corecta și nu va mai
comite alte infracțiuni.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond, prin prisma ansamblului
de împrejurări ale speței, a ajuns la concluzia corectă precum că, corectarea și
reeducarea lui Dumitrașcu Taras este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii,
în limitele prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. e) Codul penal, cu aplicarea
prevederilor 3641 Cod de procedură penală, cu izolarea lui de societate, stabilind
întemeiat că, pedeapsa non-privativă de libertate, în privința inculpatului nu
poate fi aplicată, deoarece nu-și va atinge scopul deplin, inclusiv din
considerentul că, inculpatul Dumitrașcu Taras nu este la prima abatere de
încălcare a legii penale, or anterior a fost condamnat pentru infracțiuni
intenționate și nu a reușit să-și revadă percepția asupra ordinii de drept, iar prin
acest fapt prezintă un pericol pentru societate motiv pentru care, instanța de
fond corect a ajuns la concluzia că, acesta urmează a fi tras la răspundere penală
și stabilirea unei pedepse penale sub formă de închisoare.
În acest context, instanța de fond a ținut cont de faptul, că dânsul a
recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe
baza probelor administrate în fază de urmărire penală, aplicând prevederile art.
3
3641 Cod de procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea
cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu
închisoare, inclusiv și de circumstanțele cauzei și de personalitatea inculpatului,
și a stabilit inculpatului o pedeapsă cu închisoare, care este echitabilă și va
contribui la atingerea scopului legii penale.
Cu referire la regulile stabilite în art. 78 Cod penal, instanța de apel a
reținut că, prima instanță corect a stabilit că, inculpatul anterior a fost condamnat
pentru infracțiuni intenționate, însă concluzii necesare nu și-a făcut, continuând
activitatea sa infracțională. Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță
corect și întemeiat i-a stabilit inculpatului, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod
de procedură penală, pedeapsa în mărime de 2 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a
exercita o activitate legată de circulația drogurilor, etnobotanicelor, analogilor
lor, precum și medicamentelor ce conțin asemenea substanțe pe un termen de 3
ani, care este una echitabilă, fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor
legislației în vigoare și careva temei de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu
lipsește.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Goncear I. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, inculpatului să-i fie
stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.
În motivarea recursului ordinar, invocă:
- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, inculpatul Dumitrașcu Taras în
cadrul urmării penale și cercetării judecătorești a recunoscut integral vina,
căindu-se de cele comise, din care considerente dosarul penal a fost examinat in
procedura simplificata in baza art. 3641 Cod de procedură penală;
- la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Dumitrașcu
Taras pentru comiterea infracțiunilor imputate, instanța de judecată nu a ținut
cont de prevederile art 7, 61, 75 Cod penal și anume: de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
educării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia și
anume că, inculpatul Dumitrașcu Taras este singurul intreținator în familie,
unica sursa de existență este activitatea sa, are la întreținere un copil minor, fapt
confirmat prin materialele anexate la dosar, și mama care este invalid cu gradul
de surdomut;
- având în vedere faptul că, Dumitrașcu Taras în cadrul procesului penal a
manifestat căință activă în legătură cu faptele comise și regretă de cele comise,
instanța de judecată urma să i-a în considerație faptul dat și să fie stabilită o
pedeapsă non privativă de libertate.
4
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul depune referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75
Cod penal. Instanța și-a argumentat suficient soluția în partea pedepsei, ținând
cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și
de criteriile generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Goncear I. în
numele inculpatului, indică faptul că, decizia este nemotivată și solicită ca
inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, astfel
semnalează temeiul de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6),
10) Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu
starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică
a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste
aspecte.
Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat
just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod
penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în
privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (3) lit. e) Cod
penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzute
de art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu
prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în
vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și
5
reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările
societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate
reală între aceste aspecte.
Sancțiunea art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare
de până la 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, calificându-se conform
art. 16 Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă.
Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în baza
art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, pedeapsă, sub formă de închisoare, pe termen
de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de
a ocupa funcții sau exercita activități legate de circulația drogurilor,
etnobotanicelor sau analogilor lor, și medicamentelor care conțin asemenea
substanțe, pe un termen de 3 ani.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs
consideră că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, prin care
inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea
reală a acesteia, motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei
neprivative de libertate.
Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanțele de
fond just au ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior a fost judecat
pentru infracțiuni intenționate, fapt ce denotă că, acesta nu a făcut careva
concluzii pentru sine, continuând comportamentul antisocial prin săvârșirea de
noi infracțiuni, la evidența medicului narcolog nu se află, inclusiv se
caracterizează negativ la locul de trai. Totodată, în conformitate cu prevederile
art. 76 Cod penal, a reținut în calitate de circumstanță atenuantă faptul că, are un
copil minor la întreținere, inclusiv în conformitate cu prevederile art. 77 Cod
penal, circumstanță agravantă a fost stabilită, că acesta anterior a fost condamnat
pentru infracțiuni intenționate.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține, că instanța de apel corect a
stabilit, că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive ce
ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul Dumitrașcu Taras să nu execute
pedeapsa cu închisoare, prevăzută de lege.
La fel, Colegiul penal relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă,
la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile
săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,
instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,
va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate
dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând
numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării
pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz,
instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de
probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși
6
o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.
Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei
poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii,
instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege,
inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea
faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce
privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei
administrate în cadrul cercetării judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod
penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la
această măsură de individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanțelor de fond că, în prezenta cauză, nu
s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului, deoarece inculpatul anterior a fost condamnat
pentru infracțiuni intenționate și nu a reușit să-și revadă percepția asupra ordinii
de drept, prin acest fapt prezintă un pericol pentru societate, iar aplicarea
pedepsei neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca acesta să-și
facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile
legii penale.
Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că, instanța de
apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, prin care a
fost aplicat inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, pedeapsă, sub
formă de închisoare, pe termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități legate
de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor lor, și medicamentelor
care conțin asemenea substanțe, pe un termen de 3 ani, urmare a circumstanțelor
expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate
afirmațiile avocatului, precum că decizia nu este motivată, iar inculpatului
urmează a-i fi stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.
Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că
inculpatul vina în comiterea infracțiunii și-a recunoscut-o integral, iar în temeiul
art. 3641 Cod de procedură penală, a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, are la întreținere un copil minor, iar
mama este invalid, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu
sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel.
În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut
cont de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă
7
și conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în
sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se
convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii
unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61
alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților,
cât și a altor persoane.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis
erorile de drept prevăzută în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel,
iar pedeapsa stabilită inculpatului Dumitrașcu Taras, a fost aplicată în limitele
legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Goncear Ion
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 13 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Dumitrașcu Taras
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 11 august 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecător Cobzac Elena
Judecător Timofti Vladimir
8